Eugen Doga

Eugen Dimitrievici Doga (n. 1 martie 1937, în satul Mocra, RASS

Moldovenească, azi Republica Moldova) este un compozitor din Republica
Moldova cu cetățenie rusă membru titular al Academiei de Științe a
Moldovei (1992).
Biografie
Eugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în
satul Mocra din Transnistria ( pe atunci în URSS, astăzi în raionul
Rîbnița, Republica Moldova). A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din
Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la
clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din
Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel.
Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al
R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției (1957-
1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău
(1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al
Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972).
Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională
este arta componistică. Debutează în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se
impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și
disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de
film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor
compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet).
Are la activ mai multe cantate, printre care: ”Curcubeul alb”; „Primăvara
omenirii”; „Vocea omenească”; poeme simfonice, cum ar fi: „Inima veacului”. A
compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic
„Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș
gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec
despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”,
„Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”,
„Moș Crăciun” ș.a.).
Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film, devenind unul dintre cei mai
renumiți compozitori de cinematograf și filme TV din spațiul post-sovietic. El a
debutat la studioul cinematografic Moldova-film în anul 1967, semnând muzica
pentru comedia Se caută un paznic. A scris muzică la peste 200 de filme: „Nunta la
palat”, „Singur în fața dragostei”, „Zece ierni pe o vară”, „Explozie cu efect
întârziat”, „Durata zilei”, „Casă pentru Serafim”, „Lăutarii”, „Șatra”, „Gingașa și
tandra mea fiară”, „Anna Pavlova”, „Patul lui Procust” etc.
A contribuit la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana
sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria Mirabela” , serialul „Guguță” ș.a.
A semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întâiul și ultimul”; „Pe un
picior de plai”; „Ce frumoasă este viața”; „Păsările tinereții noastre”; „Sfânta
sfintelor”; baletele „Luceafărul” și „Venancia” ș.a.
Spectrul variat al genurilor abordate demonstrează interesul compozitorului pentru
cele mai diverse modalități de exprimare sonoră, pentru zone tematice și stilistice
diferite. Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă, vibrantă și sinceră, ea
cucerește ascultătorul prin generozitatea melodică și autenticitatea emoției pe care
o comunică.
Pe plan politic, Eugen Doga a fost membru al PCUS din 1976. El a fost ales ca
deputat al poporului în Sovietul Suprem al R.S.S.M. în legislaturile IX - XI, apoi
ca deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.
De asemenea, a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii
Compozitorilor din URSS și Uniunii compozitorilor din Moldova, vicepreședinte
al UCM.
La sfârșitul anului 2015 strada pietonală Alexandru Diordiță din Chișinău a fost
redenumită în „strada Eugen Doga”.
Eugen Doga și-a exprimat susținerea pentru mișcarea de unificare a Republicii
Moldova cu România.
În prezent locuiește și activează la Moscova.
Compozitorul moldovean Eugen Doga.
Distincții și decorații

Eugen Doga reprezentat pe un timbru poștal din Republica Moldova

Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul componisticii, Eugen Doga a fost
decorat cu înalte distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale URSS,
inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova, Artist al Poporului din
R.S.S.M. (1967), Artist al Poporului din URSS (1987), laureat al Premiului „Boris
Glăvan” al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M.
(1980) și al Premiului de Stat al URSS. (1986).
În anul 1972 a primit “Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la
San Sebastian pentru muzica din filmul Lăutarii, iar în 1976, “Scoica de Aur”,
pentru coloana sonoră a filmului Șatra.
În anul 1997 fost decorat cu Ordinul Republicii, iar în 2000 cu Ordinul Steaua
României în grad de ofițer.[10] În 2008 a primit Ordinul Pentru merite în fața
Patriei (acordat de Rusia), Ordinul Dinamo România în grad de
Comandor, Medalia „Mihai Eminescu” și Medalia de Aur „Omul secolului XX”
(SUA, 1998).
La data de 30 decembrie 1992, compozitorul Eugen Doga a fost ales ca membru
titular al Academiei de Științe a Moldovei. De asemenea, Institutul Internațional de
Cinematografie din Moscova i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa.
Anul 2007 a fost declarat de autoritățile Republicii Moldova drept „Anul Eugen
Doga”.
La 26 august 2008, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, i-a
acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe
anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea artei muzicale naționale
și universale. 
Pe 26 martie 2014, președintele României, Traian Băsescu, l-a decorat pe Eugen
Doga cu Ordinul Național „Serviciul Credincios”, în grad de Mare Ofițer.
Anul 2017 a fost declarat anul lui Eugen Doga in Moldova ca un omagiu adus
aniversării a 80 ani ai marelui artist.
Filmografie
Filme documentare
 Chișinău-Chișinău („Telefilm-Chișinău”, 1971)
Filme de ficțiune
 Se caută un paznic (1967)
 Nuntă la palat (1968)
 Singur în fața dragostei (1969)
 Zece ierni pentru o vară (1969)
 Povârnișul (1970)
 Trânta (1970)
 Explozie cu efect întârziat (1971)
 1971 Lăutarii, regia Emil Loteanu
 Viforul roșu (1971)
 Vara ostașului Dedov (1971)
 Soare răsare (1972)
 Casă pentru Serafim (1972)
  Crestături spre amintire (1972)
 Unda verde (1974)
 Mânia (1974)
 Durata zilei (1974)
 1975 Șatra (Табор уходит в небо), regia Emil Loteanu
 Povestea lui Făt-Frumos (1977)
 Care pe care (1977)
 Căruța (s.m., 1978)
 1978 O dramă la vânătoare (Мой ласковый и нежный зверь/Moi lascovîi i
nejnîi zver), regia Emil Loteanu
 Vreau să cânt (1979)
 1981 Portretul soției pictorului (Портрет жены художника/Portret jenî
hudojnika), regia Aleksandr Pankratov
 Anna Pavlova („Mosfilm”, 1983)
 Vânt sălbatic (1985)
 Luceafărul (1986)
 Telenovela „Regina Margo” (1996) Rusia
 Patul lui Procust (2001)
Filme de animație
 Punguța cu doi bani (1969)
 Petrică cel lăudăros (1973)
 Taina D.I.C. (1974)
 Banca lui Guguță (1975)
 Viforul negru (1981)
 Maria Mirabela (1981)
 Copiii, soarele și lumina (1981)
 Povestea trandafirului alb care putea să roșească (1982)
 Opriți trenul (1982)
 Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
  Capra cu trei iezi (2012)
Muzică de balet
 Luceafărul: balet în 8 tablouri, libretul de Emil Loteanu după poemul
omonim de Mihai Eminescu (1983)
Muzică vocală de cameră
 Ochiul tău iubit - Ciclul vocal din șase romanțe, versuri de Mihai
Eminescu (în română)
 Misterele nopții
 Dorința
 De-aș avea și eu o floare
 Peste vârfuri
 Ochiul tău iubit
 O rămâi (1984)
 Rugăciune
 Lumineze stelele - Romanță pentru voce și pian (în română) (2001)