INFORMAȚII SUPLIMENTARE

DESPRE EUGEN DOGA

Compozitorul Eugen Doga, în august 2014, la Ziua Limbii

Române, în Parcul Titan, București
 BIOGRAFIE

Eugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul

Mocra din Transnistria (pe atunci în URSS, astăzi în
raionul Rîbnița, Republica Moldova). A studiat la Școala
de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1951-1955), apoi
la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la
clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte
„Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de
compoziție a profesorului Solomon Lobel. A fost membru
al PCUS.[3]
Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în
Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru
Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției
(1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de
Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost
membru al colegiului redacțional și de repertoriu al
Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972).
Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce
notorietatea internațională este arta componistică.
Debutează în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a
se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin
multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări
valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă.
În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai
multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre,
lucrări camerale și balet).
Are la activ mai multe cantate, printre care: ”Curcubeul
alb”; „Primăvara omenirii”; „Vocea omenească”; poeme
simfonice, cum ar fi: „Inima veacului”. A compus o
simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe,
poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de
estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4
cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei
frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”,
„Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia”
etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare
întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.).
Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film,
devenind unul dintre cei mai renumiți compozitori de
cinematograf și filme TV din spațiul post-sovietic. El a
debutat la studioul cinematografic Moldova-film în anul
1967, semnând muzica pentru comedia Se caută un
paznic. A scris muzică la peste 200 de filme: „Nunta la
palat”, „Singur în fața dragostei”, „Zece ierni pe o vară”,
„Explozie cu efect întârziat”, „Durata zilei”, „Casă pentru
Serafim”, „Lăutarii”, „Șatra”, „Gingașa și tandra mea fiară”,
„Anna Pavlova”, „Patul lui Procust” etc.
A contribuit la dezvoltarea filmului de animație din
republică, realizând coloana sonoră a peliculelor „Capra
cu trei iezi”, „Maria Mirabela” , serialul „Guguță” ș.a. A
semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întâiul
și ultimul”; „Pe un picior de plai”; „Ce frumoasă este viața”;
„Păsările tinereții noastre”; „Sfânta sfintelor”; baletele
„Luceafărul” și „Venancia” ș.a.[4]
Spectrul variat al genurilor abordate demonstrează
interesul compozitorului pentru cele mai diverse modalități
de exprimare sonoră, pentru zone tematice și stilistice
diferite. Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă,
vibrantă și sinceră, ea cucerește ascultătorul prin
generozitatea melodică și autenticitatea emoției pe care o
comunică.
Pe plan politic, Eugen Doga a fost membru al PCUS din
1976.[necesită citare] El a fost ales ca deputat al poporului
în Sovietul Suprem al R.S.S.M. în legislaturile IX - XI, apoi
ca deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.
De asemenea, a fost membru al Comitetului de conducere
al Uniunii Compozitorilor din URSS și Uniunii
compozitorilor din Moldova, vicepreședinte al UCM.
La sfârșitul anului 2015 strada pietonală Alexandru
Diordiță din Chișinău a fost redenumită în „strada Eugen
Doga”.[5]
Eugen Doga și-a exprimat susținerea pentru mișcarea de
unificare a Republicii Moldova cu România, criticând
totodată și acțiunile anti-române ale regimului separatist
din Transnistria.[6][este de încredere?][7][este de
încredere?][8][9][10][11][12][13][14][15]
Deține și cetățenia rusă.[16]
 Distincții și decorații

Eugen Doga reprezentat pe un timbru poștal din

Republica Moldova
Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul
componisticii, Eugen Doga a fost decorat cu înalte
distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale
URSS, inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din
Moldova, Artist al Poporului din R.S.S.M. (1967), Artist al
Poporului din URSS (1987), laureat al Premiului „Boris
Glăvan” al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului
de Stat al R.S.S.M. (1980) și al Premiului de Stat al
URSS. (1986).
În anul 1972 a primit “Scoica de Argint” la Festivalul
Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica
din filmul Lăutarii, iar în 1976, “Scoica de Aur”, pentru
coloana sonoră a filmului Șatra.
În anul 1997 fost decorat cu Ordinul Republicii, iar în 2000
cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer.[17] În 2008
a primit Ordinul Pentru merite în fața Patriei (acordat de
Rusia)[18], Ordinul Dinamo România în grad de
Comandor,[18] Medalia „Mihai Eminescu” și Medalia de
Aur „Omul secolului XX” (SUA, 1998).
La data de 30 decembrie 1992, compozitorul Eugen Doga
a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a
Moldovei. De asemenea, Institutul Internațional de
Cinematografie din Moscova i-a conferit titlul de Doctor
Honoris Causa. Anul 2007 a fost declarat de autoritățile
Republicii Moldova drept „Anul Eugen Doga”.[18]
La 26 august 2008, președintele Republicii Moldova,
Vladimir Voronin, i-a acordat Premiul de Stat pe anul 2008
și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008,
pentru contribuția de excepție la dezvoltarea artei
muzicale naționale și universale. [19]
Pe 26 martie 2014, președintele României, Traian
Băsescu, l-a decorat pe Eugen Doga cu Ordinul Național
„Serviciul Credincios”, în grad de Mare Ofițer.[20]
Anul 2017 a fost declarat anul lui Eugen Doga in Moldova
ca un omagiu adus aniversării a 80 ani ai marelui artist.
[21]

Filmografie
Filme documentare
 Chișinău-Chișinău („Telefilm-Chișinău”, 1971)
Filme de ficțiune
 Se caută un paznic (1967)
 Nuntă la palat (1968)
 Singur în fața dragostei (1969)
 Zece ierni pentru o vară (1969)
 Povârnișul (1970)
 Trânta (1970)
 Explozie cu efect întârziat (1971)
 1971 Lăutarii, regia Emil Loteanu
 Viforul roșu (1971)
 Vara ostașului Dedov (1971)
 Soare răsare (1972)
 Casă pentru Serafim (1972)
 Crestături spre amintire (1972)
 Unda verde (1974)
 Mânia (1974)
 Durata zilei (1974)
 1975 Șatra (Табор уходит в небо), regia Emil
Loteanu
 Povestea lui Făt-Frumos (1977)
 Care pe care (1977)
 Căruța (s.m., 1978)
 1978 O dramă la vânătoare (Мой ласковый и
нежный зверь/Moi lascovîi i nejnîi zver), regia Emil
Loteanu
 Vreau să cânt (1979)
 1981 Portretul soției pictorului (Портрет жены
художника/Portret jenî hudojnika), regia Aleksandr
Pankratov
 Anna Pavlova („Mosfilm”, 1983)
 Vânt sălbatic (1985)
 Luceafărul (1986)
 Telenovela „Regina Margo” (1996) Rusia[necesită
citare]
 Patul lui Procust (2001)
Filme de animație
 Punguța cu doi bani (1969)
 Petrică cel lăudăros (1973)
 Taina D.I.C. (1974)
 Banca lui Guguță (1975)
 Viforul negru (1981)
 Maria Mirabela (1981)
 Copiii, soarele și lumina (1981)
 Povestea trandafirului alb care putea să roșească
(1982)
 Opriți trenul (1982)
 Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
 Capra cu trei iezi (2012)

Muzică de balet
 Luceafărul: balet în 8 tablouri, libretul de Emil Loteanu
după poemul omonim de Mihai Eminescu (1983)

Muzică vocală de cameră

 Ochiul tău iubit - Ciclul vocal din șase romanțe,
versuri de Mihai Eminescu (în română)
 Misterele nopții
 Dorința
 De-aș avea și eu o floare
 Peste vârfuri
 Ochiul tău iubit
 O rămâi (1984)
 Rugăciune
 Lumineze stelele - Romanță pentru voce și pian (în
română) (2001)