CHESTIONARUL CA INSTRUMENT DE CERCETARE

1. Tipuri de intrebari
Intrebarile concretizeaza de fapt structura chestionarului. Exista trei tipuri de intrebari:
deschise, inchise dihotomice si inchise cu alegere multipla.

Intrebarile deschise dau posibilitatea interlocutorului de a-si exprima liber propria opinie. Ele
solicita profesionalism din partea operatorului, capacitate de sondare a subiectului, abilitatea de a-l
incuraja si stimula in timpul discutiei. Un moderator iscusit poate obtine o gama variata de informatii si
poate determina persoana chestionata sa-si manifeste cu generozitate trairile, punand astfel in lumina
motivatiile si trairile acestuia.

Intrebarile deschise se adreseaza procesului activ al memoriei subiectului si testeaza ceea ce

este stabil, puternic consolidat in cunostintele si comportamentul acestuia, reliefand astfel intensitatea,
frecventa obisnuintelor de comportament. Folosirea acestor intrebari necesita timp si cheltuieli
suplimentare cu inventarierea, gruparea si codificarea raspunsurilor. In plus, raspunsurile difera de la
respondent la altul si sunt interpretabile, incadrarea lor intr-o grupa depinzand de subiectivismul
operatorului de ancheta.

Intrebarile deschise se utilizeaza de regula pentru: masurarea notorietatii spontane a unei

marci; identificarea opiniei fata de o problema; stimularea interesului respondentului fata de subiectul
studiului.

Intrebari inchise dihotomice sunt cele la care raspunsul poate avea doar 2 alternative.
Acestea au o pondere informationala redusa deoarece respondentului nu i se acorda sansa de a comunica
intensitatea sentimentelor in legatura cu subiectul intrebarii. Ele sunt folosite de obicei ca intrebari filtru.

Intrebari inchise cu alegere multipla prezinta avantajul ca pot fi prelucrate relativ usor.
Acest tip de intrebari nu apeleaza prea mult la memoria respondentului si elimina subiectivismul
codificarii. Dezavantajul acestor intrebari este ca cercetatorul pierde timp cu enumerarea variantelor de
raspuns.

Un caz aparte de intrebare este cea semiinchisa, care are mai multe variante inchise, dar si
unul sau mai multe raspunsuri deschise. Aceasta se foloseste pentru cazul in care respondentul nu
gaseste potrivita nici una din alternativele propuse si poate mentiona alta care i se potriveste mai bine.
Spatiul pentru raspunsul liber trebuie sa fie dimensionat. Daca se lasa spatiu prea mare, respondentul
va fi preocupat de ceea ce ar trebui sa raspunda si nu se va concentra si la celelalte raspunsuri.

In functie de transparenta subiectului anchetei, intrebarile se impart in doua categorii:

 intrebari nedeghizate, care presupun o cercetare directa, cu scop evident pentru respondent;

 intrebari deghizate, care implica o chestionare indirecta, ocolitoare. Este cazul unor subiecte delicate,
cand intervievatul ar evita sa raspunda sau ar distorsiona raspunsul.
 2. Conceperea chestionarului

Chestionarul este instrumentul de baza folosit pentru culegerea datelor. Elaborarea lui 'are
caracter multidisciplinar, in sensul ca necesita cunostinte din mai multe discipline stiintifice: economie,
statistica, matematica, sociologie, psihologie etc.'.

Chestionarul reprezinta un set de intrebari care au ca scop colectarea datelor necesare atingerii
obiectivelor cercetarii. Pentru a chestionar 'bun' este nevoie de munca multa, dar si de creativitate.

Orice chestionar are trei obiective importante: trebuie sa transforme informatiile de care va
fi nevoie intr-un set de intrebari la care sa raspunda subiectii; trebuie sa motiveze si sa incurajeze
respondentul sa se implice in comunicare si sa coopereze (in conceperea unui chestionar, cercetatorul
incearca sa minimizeze riscul oboselii, a plictiselii care genereaza raspunsuri incomplete sau deloc);
trebuie sa minimizeze riscul aparitiei erorilor.

In conceperea chestionarului trebuie sa se tina seama de structura esantionului. Cu cat acesta

va fi mai eterogen, cu atat va fi mai dificil pentru cercetator sa conceapa un chestionar care sa fie
compatibil tuturor componentilor acestuia. De asemenea, trebuie sa se tina seama si de tehnica prin
care se administreaza chestionarul subiectilor, mai precis de maniera in care subiectilor li se prezinta
obiectul cercetarii si de asigurarea anonimatului respondentilor.

Situatiile in care se foloseste chestionarul sunt diferite, in functie de informatiile de colectat si

de resursele disponibile. Cele mai cunoscute circumstante sunt:

 Cand resursele financiare disponibile sunt limitate. Un chestionar este un instrument ieftin
de administrat. Timpul este de asemenea o resursa pe care chestionarul o poate maximiza. Daca se
foloseste ancheta interceptata sau autoadministrata pe internet, un mare numar de raspunsuri pot fi
colectate in doar 10-20 de zile.

 Cand se doreste pastrarea confidentialitatii identitatii respondentilor. Adesea, pentru a

obtine informatii reale, respondentii trebuie convinsi ca se pastreaza fidelitatea raspunsurilor. In aceasta
categorie intra studiile despre comportamentul individual al persoanei anchetate.

 Cand se doreste confirmarea unor constatari. Studiile de mare amploare deseori releva
tendinte interesante de comportament si de cele mai multe ori nu exista resurse pentru a face alte studii
pe acelasi numar mare de persoane care sa confirme constatarile facute. De aceea, se impune
administrarea unui chestionar pe un esantion reprezentativ care sa intareasca observatiile initiale.

Chestionarul face legatura intre obiectivele cercetarii si informatiile respondentilor. In aceasta

pozitie el trebuie sa transforme aceste obiective in intrebari usor de inteles care sa 'smulga' informatiile
de la persoanele intervievate.

2.1. Etapele redactarii unui chestionar

Redactarea unui chestionar presupune parcurgerea a 6 faze distincte: stabilirea obiectivelor;

formularea intrebarilor; validarea intrebarilor; ordonarea si gruparea intrebarilor; formularea
chestionarului; pretestarea chestionarului.
 1. Stabilirea intrebarilor

Procesul de cercetare incepe de cele mai multe ori cand un manager al firmei, un manager de
marca sau un specialist in crearea unui nou produs are nevoie de informatii care nu sunt disponibile. In
aceasta etapa se identifica problemele de rezolvat si se stabilesc obiectivele pentru solutionarea lor.

Trebuie sa se realizeze o definire clara si precisa a informatiilor ce trebuie obtinute, tinand cont
de urmatoarele elemente:

- Cine vor fi persoanele interogate?

- Ce caracteristici trebuie masurate?

- In ce loc se vor culege datele?

- Ce ne impiedica sa le obtinem?

2. Formularea intrebarilor

Practic, fiecare etapa a cercetarii se descompune intr-un numar variabil de intrebari ale
chestionarului. Ca regula generala, ideea pe care cercetatorul trebuie sa o aiba in minte atunci cand
concepe o intrebare este 'De ce o adresez?', ceea ce inseamna 'Intrebarea de fata imi ajuta in rezolvarea
problemei de cercetare?'. Cercetatorul trebuie sa se asigure ca intrebarile sunt necesare si suficiente.

Vocabularul folosit trebuie sa fie simplu, direct, natural si familiar populatiei tinta pentru
ancheta. Caracteristicile membrilor esantionului ii spun cercetatorului daca si in ce masura cuvintele de
specialitate pot fi intelese de acestia. In formularea intrebarilor este important ca cercetatorul sa aiba
permanent in minte ca obiectivul este 'o intrebare inteleasa si nu un grup de cuvinte inteligibile'.

Validarea intrebarilor

Odata ce au fost formulate intrebarile care duc la atingerea obiectivelor se trece la urmatoarea
etapa si anume validarea lor. O intrebare este considerata valida daca indeplineste urmatoarele 3
criterii: inteligibilitatea; capabilitatea; confidentialitatea.

Inteligibilitatea reprezinta capacitatea unei intrebari de a fi inteleasa de repondenti. In

formularea intrebarilor, cercetatorul trebuie sa tina cont de caracteristicile populatiei pe care se aplica
cercetarea si anume, educatie, cultura, varsta si preocupari.

Capabilitatea reprezinta aptitudinea intrebarilor de a li se raspunde. Aceasta caracteristica este

limitata de nivelul cunostintelor respondentilor si de capacitatea lor de reamintire. In momentul in care
respondentului i se cere sa evoce fapte sau lucruri din memorie apar 3 tipuri de erori si anume:

 Oamenii au tendinta de a supraestima frecventa de cumparare si de consum pentru

perioadele scurte de timp. Ei nu-si reamintesc cu exactitate cand anume s-a produs evenimentul si tind
sa il includa in perioada de timp considerata.
  Oamenii tind sa subestimeze frecventa de cumparare si de consum pe perioade mari de
timp, deoarece ei pierd sirul evenimentelor care s-au desfasurat cu mult timp in urma.

 Daca oamenii sunt rugati sa mentioneze ce marca de produs au cumparat in ultima luna, ei
au tendinta de a aminti marcile la care se face masiv publicitate, pentru ca acestea le vin mai repede in
minte.

Confidentialitatea este de fapt aptitudinea intrebarii de a primi un raspuns sincer. Sinceritatea

respondentului deriva din modul in care este formulata intrebarea. Cel mai adesea intervievatul da
raspunsuri nesincere la intrebari legate de varsta, venit, consumul de bauturi alcoolice sau de produse
de curatenie si igiena.

4. Ordonarea si gruparea intrebarilor

Chestionarul trebuie sa fie logic si fluid de la o tematica la alta si, in interiorul acesteia, de la
o intrebare la urmatoarea. Raspunsul care se obtine este la fel de bun ca intrebarea in sine.

Fluxul intrebarilor poate urma doua sensuri:

 Succesiunea palnie care presupune ordonarea de la general la particular si se practica mai

ales in cazul interviurilor personale si cele telefonice. Se foloseste atunci cand subiectii au o perspectiva
clara asupra problemei cercetate.

 Succesiunea palnie intoarsa care impune ordonarea de la particular la general si in care

raspunsul la intrebarea particulara influenteaza raspunsul la intrebarea generala.

5. Formatul chestionarului

Chestionarul trebuie astfel conceput incat citirea intrebarilor, respectarea instructiunilor si

inregistrarea raspunsurilor sa fie cat mai simpla, atat pentru respondent cat si pentru anchetator. Dupa
selectarea intrebarilor urmeaza sa se stabileasca formatul chestionarului: aspectul, lungimea si modul
in care vor curge intrebarile.

Formatul trebuie sa corespunda in primul rand nevoilor intervievatului, apoi nevoilor

intervievatorului si in cele din urma nevoilor cercetarii. Pentru a reusi aceasta performanta, trebuie sa
se tina cont de urmatoarele precizari:

 Chestionarul trebuie sa aiba un titlu conceput cu grija astfel incat sa atraga atentia subiectilor
si sa sublinieze importanta studiului. El este datat si poarta numele si sigla firmei de cercetare.

 Chestionarul incepe cu o introducere despre scopul studiului, despre modul in care se vor
folosi informatiile si in care respondentul este asigurat de pastrarea confidentialitatii opiniilor exprimate.

 Se prefera formatul tip brosura sau carticica.

 Chestionarul trebuie sa arate aerisit.

  Evitati sa il faceti pe respondent sa intoarca pagina in mijlocul unei intrebari sau intre
intrebare si variantele de raspuns.

 Standardul general acceptat pentru plasarea variantelor de raspuns ce insotesc o intrebare

este cel vertical, mod care este in acord cu modul natural de citire al persoanelor. Alternativele de
raspuns pentru o intrebare se plaseaza pe o singura coloana pentru a nu crea confuzie.

 Paginile chestionarului se numeroteaza.

 Intrebarile vor fi numerotate atat la nivelul chestionarului, cat si la nivelul fiecarui capitol in
parte.

 Pentru a se evidentia de intrebari si de raspunsuri, instructiunile se tiparesc cu fonturi

speciale: bold, italic sau cu majuscule. Este mai bine ca instructiunile sa se repete decat sa fie
insuficiente.

 Fontul folosit trebuie sa fie usor de citit si imprimeria tipografica estetica, pe o hartie de
calitate.

 De regula se inregistreaza ora inceperii si ora terminarii interviului, masura utila pentru
planificare, analiza sau remunerare.

6. Pretestarea chestionarului

Pretestarea este o etapa importanta in conceperea unui chestionar. Chiar si chestionarele bine
concepute pot fi imbunatatite prin pretestare. Cu ocazia pretestarii se obtin informatii deosebit de utile
si valoroase, cum ar fi: necesitatea eliminarii unor intrebari, dovedite a fi inutile sau introducerea altora
noi, dovedite a fi necesare; necesitatea reformularii unor intrebari; necesitatea introducerii unor variante
suplimentare de raspuns, respectiv eliminarea altora in cazul in care sunt de prisos; inlocuirea unor
cuvinte interpretabile, confuze si a unor intrebari formulate ambiguu sau incomplete; modificari in
succesiunea intrebarilor pentru a elimina eventualele discontinuitati aparute si pentru a putea realiza o
succesiune logica a acestora; impresia creata de chestionar si prin aceasta daca se reuseste motivarea
subiectilor pentru a raspunde la intrebari; durata optima pentru interviu pentru a nu cheltui bani inutil
cu administrarea chestionarului si a nu obosi respondentul.

Persoanele pe care se face pretestarea chestionarului trebuie sa aiba aceleasi caracteristici cu

cele ale esantionului pe care se face cercetarea efectiv. Grupul de persoane pe care se face pretestarea
este format, in general, din 15-20 persoane.

Pretestarea se face in cadrul unei intalniri numita interviu cognitiv, fie pe un esantion pilot. In
cadrul interviului cognitiv, un grup de persoane special recrutate este rugat sa parcurga chestionarul si
sa 'gandeasca cu voce tare' in timp ce raspund la intrebari. Interviul cognitiv este inregistrat si
cercetatorul poate analiza toate reactiile respondentilor. Dupa interviu, subiectii sunt rugati sa explice
toate intrebarile, sa motiveze raspunsurile si sa descrie eventualele probleme sau neclaritati pe care le-
au avut in timp ce completau chestionarul. Testarea pilot consta in simularea conditiilor reale in care se
administreaza chestionarul. Esantionul este format din potentiali respondenti, cu respectarea intocmai
a metodei de anchetare.
 Neajunsul acestui mod de pretestare este ca respondentii pot uita o serie din problemele cu
care s-au confruntat pe parcursul chestionarului.