5/22/2018 Cum comunicăm cu copiii noştri?

| Răsunetul

ARHIVA PUBLICITATE REDACȚIA CONTACT

Căutare

OPINII (/OPINII)

Cum comunicăm cu copiii noștri?

Joi, 09/18/2008 - 11:41

S-a spus, pe drept cuvânt, că ascultarea poate fi considerată una din cele mai rare și mai prețioase
calități umane care presupune, măcar pentru o clipă, diminuarea glasului propriului “eu” și “ascuțirea
urechii” la glasul celuilalt.

Nu toți părinții manifestă înțelegere adecvată față de nevoia copilului de a vorbi, de a povesti, de a
întreba, de a se simți ascultat.

În același timp, “a asculta” și “a auzi” nu sunt identice. “A asculta” presupune contopirea într-un tot a
lui “a auzi” și “a înțelege”.

Părintele se simte foarte obosit după o zi de muncă.

Între timp, copilul se joacă zgomotos, dată fiind vârsta sa. Părintele este cel care are probleme, fiind
deranjat poate transmite starea sa în diferite moduri:

-izbucnind: “ești insuportabil” (copilul va trage concluzia: “eu sunt rău”, iar dacă situația se va repeta
copilul poate ajunge să creadă treptat, că, doar pentru puțin zgomot, este într-adevăr rău; întărirea în
acest caz are efecte negative – copilul poate deveni într-adevăr rău)

-comunicând calm: “sunt foarte obosit și am nevoie de liniște”; copilul va recepționa mesajul și, ca
urmare, există toate șansele să-și diminueze, cel puțin temporar, zgomotele.

Pe de altă parte, copiii au probleme pe care încearcă să le comunice părinților, dar aceștia intervin
brusc, cu punctul lor de vedere, fără să-l asculte până la capăt.

Aceste obstacole, care blochează comunicarea, adâncesc prăpastia dintre copil și părinte.

Între a da ordine, a ancheta, a ironiza, a umili, a ridiculiza și simpla receptare, invitația de a se spune
mai mult sau chiar ascultare pasivă, ar fi indicat a alege, pentru o bună comunicare cu copilul, cea
de-a doua variantă. Dar cea mai indicată pentru părinți este ascultarea activă.

Aceasta implică recunoașterea cui aparțin problemele, reflectarea sentimentului, a emoției, descrierea
pe larg a faptelor, ascultarea continuă până la elucidarea totală a problemei, până la rezolvarea ei.
Copilul se va simți înțeles și va căuta soluții, ceea ce va duce la îmbunătățirea relațiilor dintre părinți
și copil.

Dacă în cazul utilizării metodelor autoritare: părintele decide – copilul ascultă, iar în cazul celor
permisive: copilul decide – părintele se supune, stări psihice negative de nemulțumire apărând și într-
un caz și în altul, comunicând în dublu sens, părinții și copiii pot înlocui cele două metode cu una nouă
deosebit de eficientă care asigură o asistență mentală și dă satisfacție tuturor.

Dacă se practică din perioada preșcolară, efectele în timp ale acestei metode vor fi spectaculoase.

Educatoare Ani Olga Anca

Grădinița Nr. 1 Rebrișoara

http://www.rasunetul.ro/cum-comunicam-cu-copiii-nostri 1/2
5/22/2018 Cum comunicăm cu copiii noştri? | Răsunetul

Citiți și: 1
Like
Importanța educației muzicale în procesul instructiv-educativ din grădiniță
(/importanta-educatiei-muzicale-procesul-instructiv-educativ-din-gradinita)
Bătaia copiilor Partea I. (/bataia-copiilor-partea-i)
Cuvintele de încurajare IV (/cuvintele-de-incurajare-iv)
Reguli de bază pentru jocurile comune cu copiii (/reguli-de-baza-pentru-jocurile-comune-cu-
copiii)
Reguli de bază pentru jocurile comune cu copiii (/reguli-de-baza-pentru-jocurile-comune-cu-
copiii-0)

Adaugă comentariu nou

Numele dumneavoastră *

E-mail *

Conținutul acestui câmp va fi considerat confidențial și nu va fi făcut public.

Homepage

Comment *

Salvare

Design și dezvoltare: Linuxship

http://www.rasunetul.ro/cum-comunicam-cu-copiii-nostri 2/2