Consilierea Carierei

─
Curs 1
1. De ce apare necesitatea consilierii carierei?
1. Schimbari legate de perioada adolescentei, adulta-tanara
▪Se extinde perioada copilăriei, a adolescenţei
▪Pare să dispară graniţa dintre perioada copilăriei şi cea adultă
▪Se lungeşte perioada studiilor
▪Se extinde şomajul în rândul tinerilor
▪Adolescenţii, chiar copiii, sunt percepuţi ca un grup aparte de consumatori
2. Schimbari legate de lumea carierelor
Schimbări structurale:
▪ Creşte ponderea profesiunilor din domeniul serviciilor, scade numărul celor care
se preocupă de agricultură
▪ Globalizarea economică, externalizarea locurilor de muncă
▪ Se extinde practica locurilor de muncă „part-time”, se extinde şomajul
Schimbări demografice:
▪ Creşterea nivelului de trai, a calităţii serviciilor medicale duce la creşterea mediei
de vârstă - „îmbătrânirea” populaţiei –
creşterea ponderii pensionarilor
▪ Schimbări legate de statutul profesional al femeilor – schimbări în structura
ocupaţiilor
3. Schimbari legate de sistemul de educatie
▪Creşte valoarea competenţelor personale (comunicare, managementul schimbării,
cooperare, competenţe antreprenoriale etc.)
▪Creşte rolul orientării în carieră – devine un subsistem între sistemul de educaţie şi
cel economic.
▪Lifelong learning vs. terminarea unei şcoli.
▪Şcoala îţi pierde caracterul „mistic”.
 2

Competente cerute de Invatarea permanenta

1. Comuncare în limba maternă
2. Comunicare în limbă străină
3. Competenţe matematice şi de ştiinţe naturale
4. Competenţe digitale
5. Managementul (învăţarea) învăţării
6. Competenţe sociale şi civice
7. Competenţe antreprenoriale
8. Competenţe de exprimare culturală

Delimitari conceptuale
Relatia consiliere-orientare
▪ Consilierea: - are caracter interpersonal, nondirectiv.
▪ Orientarea: - presupune o mai mare directivitate decât consilierea, ea înseamnă
îndrumare, direcţionare spre ceva.

▪ Consilierea profesională - acel tip de consiliere a cărei temă este decizia legată de
opţiunea pentru o anume profesiune/ carieră.
▪ Orientarea profesională - este un sistem de măsuri şi acţiuni educaţionale
întreprinse de factorii responsabili în vederea sprijinirii elevului/ tânărului în
alegerea unei şcoli/ profesiuni.
▪ Spectrul activităţilor este mai larg şi include: informarea, formarea şi alte activităţi
ce influenţează factorii implicaţi (ex. Campanii media, elaborare de politici etc.)

De la profesiune la cariera
D. Super (1978) propune înlocuirea psihologiei profesiunilor cu psihologia carierei.
▪ Cariera - o „succesiune de ocupaţii, de îndeletniciri şi poziţii pe care le are o
persoană în decursul perioadei active a vieţii sale”.
▪ Nu se rezumă numai la viaţa profesională, ci include şi viaţa extra-profesională.
Psihologia carierei - o disciplină de sine stătătoare, conturată ca urmare a
complexităţii sarcinii de a obţine şi de a corela informaţiile psihologice despre individ
cu cele despre profesii.
 3

Klein, (2001) - Orientarea carierei – constă din acele activităţi şi programe prin care
indivizii sunt ajutaţi în asimilarea şi integrarea cunoştinţelor, a experienţei în
corelaţie cu:
▪ autoînţelegerea – care include cunoaşterea propriei personalităţi şi raportarea
acesteia la personalităţile altora;
▪ înţelegerea mecanismelor de funcţionare a societăţii şi, prin urmare, a acelor
factori care contribuie la schimbarea permanentă a acesteia, incluzând aici şi
atitudinea faţă de muncă;
▪ conştientizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber în viaţa personală;
▪ înţelegerea necesităţii unei multitudini de factori cu rol activ în planificarea
carierei;
▪ înţelegerea necesităţii informaţiilor şi a abilităţilor în obţinerea succesului şi a
satisfacţiei în activităţile de muncă, dar şi în activităţile desfăşurate în timpul liber;
▪ învăţarea procesului de luare a deciziilor în alegerea şi dezvoltarea carierei.

Consilierea carierei:
▪ o formă de asistenţă continuă acordată individului în procesul de adaptare la
mediul schimbător al muncii.
▪ clientul este ajutat să îşi identifice interesele, preferinţele pentru o profesie,
domeniu,
▪ se verifică dacă are aptitudinile necesare,
▪ se evaluează şansele de reuşită profesională.

Conform Declaraţiei Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională

(AISOP) de la Stockholm (1995), consilierea şi orientarea sunt servicii care au menirea
să ajute tinerii şi adulţii:
▪ să se înţeleagă mai bine şi să se evalueze,
▪ să comunice eficient cu alţii,
▪ să elaboreze planuri cu privire la propria carieră şi la formarea adecvată necesară,
▪ să aibă în vedere cariere alternative,
▪ să facă faţă cu succes diferitelor obstacole pentru a-şi câştiga locul în societate şi pe
piaţa muncii
 4

Consiliere - Educatie-Planificare
▪ Consilierea în cariera → Vizează dezvoltarea abilităţilor pentru rezolvarea unor
probleme, dificultăţi specifice legate de carieră (insatisfacţie în activitatea şcolară,
dificultăţi de învăţare, greutăţi în luarea unor decizii privind cariera, anxietate legată
de carieră, etc.), adică este o intervenţie de natură psihologică.
▪ Educaţia pentru carieră → este o intervenţie educaţională de dezvoltare a
deprinderilor şi abilităţilor necesare pentru managementul propriei cariere.
▪ Planificarea carierei → este procesul prin care o persoană îşi conturează o direcţie
de carieră, îşi stabileşte scopuri în legătură cu propria carieră şi iniţiază acţiuni în
vederea atingerii acestor scopuri. Este un proces continuu de ajustare a scopurilor de
carieră la caracteristicile personale şi oferta educaţională şi ocupaţională care este
într-o continuă dezvoltare.

Obiectivele Consilierii in cariera

1. Dezvoltarea autocunoașterii, a concepţiei despre sine
2. Relaţionarea intereselor, a competențelor, a stilului de viaţă, a valorilor, a modului
de a petrece timpul liber, a educaţiei cu profesii /cariere posibile
3. Elaborarea de opțiuni alternative
4. Dezvoltarea procesului de luare a deciziei
5. Elaborarea planului de carieră
6. Formarea de abilități de egomarketing
7. Dezvoltarea flexibilităţii şi capacităţii de adaptare la schimbări

Competențele consilierului. Categoria de competenţe

▪ demonstrează un comportament etic și o conduită profesională adecvată în
îndeplinirea rolurilor și responsabilităților;
▪ demonstrează abilitatea de a proiecta, implementa și evalua programe și
intervenții de consiliere și orientare;
▪ demonstrează conștientizarea propriilor capacități și limite;
▪ demonstrează abilitatea de a comunica eficient cu colegii sau clienții, utilizând un
nivel adecvat al limbajului;
 5

▪ demonstrează cunoașterea unor informații actualizate despre educație, formare,

tendințele de angajare, piața muncii și aspecte sociale;
▪ demonstrează deschidere socială și multiculturală;
▪ demonstrează abilități de cooperare eficace într-o echipă de profesioniști.
Consilierii de carieră trebuie să posede competențe specializate, în următoarele
domenii:
a) Evaluare
b) Orientare educațională
c) Dezvoltarea carierei
d) Consiliere individuală și de grup
e) Managementul informațiilor
f) Consultare și coordonare
g) Cercetare și evaluare
h) Managementul de programe/servicii
i) Dezvoltarea unei relații cu comunitatea
j) Plasare.

Reteaua servicilor de consiliere:

a) serviciile de consiliere și orientare din învățământul preuniversitar;
b) serviciile de consiliere și orientare din învățământul universitar;
c) serviciile de consiliere și orientare oferite în cadrul centrelor comunitare de
învățare permanentă.

Serviciile de consiliere și orientare din învățământul preuniversitar sunt asigurate

prin:
a) cabinetele școlare și interșcolare de asistență psihopedagogică, centrele școlare
de educație incluzivă, coordonate de către centrele județene de resurse și de
asistență educațională;
b) programele școlare specifice ariei curriculare "Consiliere și orientare";
 6

c) programe specifice de consiliere și orientare în carieră organizate de unitățile de

învățământ în parteneriat cu alte instituții guvernamentale și nonguvernamentale.
Serviciile de consiliere din învățământul universitar sunt asigurate prin centrele de
consiliere și orientare în carieră din universități (CCOC)
Rețeaua serviciilor pentru ocupare a forței de muncă oferă informare și consiliere
profesională prin centre specializate, organizate în cadrul agențiilor pentru ocuparea
forței de muncă, precum și prin alte centre și furnizori de servicii din sectorul public
sau privat, acreditați, care încheie cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă
contracte, în condițiile legii.

Curs 2: Teorii care stau la baza consilierii in cariera

Teorii de dezvoltare
● Teoria lui Ginzberg (1951) → elucidarea unor secvenţe din stadiile de
dezvoltare care îşi pun amprenta asupra profesiei.
● Modelul lor s-a bazat pe trei postulate:
- alegerea profesiei este un proces de dezvoltare,
- este un proces ireversibil, (Cu cât mai mult ne angajăm în pregătirea
sau dezvoltarea unei cariere, cu atât mai greu e să vedem calea de a o
schimba.)
- se caracterizează printr-o serie de compromisuri pe care individul le
face în legătură cu dorinţele sale, cu nivelul său de aspiraţie şi
posibilităţile sale reale
● Alegerea vocaţională este influenţată de patru factori:
- realitatea înconjurătoare,
- procesul educaţional/nivelul de instruire,
- factorii emoţionali,
- valorile individuale.
● Alegerea profesiei ca proces evolutiv conţine trei perioade:
- perioada alegerilor fanteziste ( 6-11 ani)
→ Copiii sunt foarte preocupaţi cu satisfacerea unor nevoi specifice pe
care le pot experimenta într-o ocupaţie si o completă indiferenţă faţă
de aptitudinile ori calificările necesare unei profesiuni.
- perioada alegerilor experimentale (11-17 ani)
→ Coincide în linii mari cu adolescenţa. Este caracterizată de
incertitudine, explorare şi introspecţie.
 7

4 subetape (interes, capacitate, valori şi tranziţie):

- 11- 12 ani – alegeri bazate pe interese şi hobby.

- 13-14 – şi aptitudini
- 15-16 - şi valori.
- tranziţia – înţeleg că trebuie să-şi asume responsabilitatea
consecinţelor propriilor decizii
- perioada alegerilor realiste (17- 20 ani)
→ Trei subetape:
- Explorarea - orizonturilor ocupaţionale deschise.
- Cristalizare - persoana consideră că are suficiente informaţii
pentru a lua o decizie asupra alegerii unei direcţii
- Specificare - se selectează o ocupaţie specifică.
- Aceste perioade şi etape nu sunt rigide, sunt posibile diferite
variaţii şi omisiuni.
● Teoria lui Super (1957,1980, 1990):
- include 5 etape în calea vieţii:
- Creştere (0-14 ani)
→ Copilul conştientizează
individualitatea sa şi
realizează parţial care sunt
interesele şi capacităţile sale.
La început îşi proiectează
viitorul în mod fantezist,
gândindu-se la ceea ce i-ar
place să fie.
Spre sfârşit imaginile cuprind
mai multe evaluări realiste.
- Explorare ( 15-24 ani)
→ autodescoperire, momente de critica si indoiala la propria persoana
→ dorinta de independenta, dar este foarte importanta aprobarea celor
apropiati
→ expus unor surse informaţionale reale şi impresionante privind
cariera.
 8

→ Prin experimentarea alegerilor în carieră, individul încearcă să se

apropie de un concept realist în ceea ce priveşte rolul ocupaţional
preferat,

- Stabilire ( 25- 44 ani)

→ Acest stadiu este asociat cu un proces de continuare a testării
locurilor de muncă potrivite urmat de o perioadă lungă de stabilizare,
timp în care este utilizată experienţa câştigată de individ din ocupaţiile
desfăşurate anterior.
- Menţinere (45 - 64 ani)
→ stadiu de "fructificare şi autoîmplinire" pentru cei care şi-au atins
scopurile propuse sau stadiu de frustrare pentru cei care n-au obţinut
în faza anterioară o identitate vocaţională satisfăcătoare.
Spre sfârşitul acestei faze, individul începe să se gândească la
pensionare, abordând o atitudine pozitivă sau negativă.
- Declin ( 65+)
→ Oamenii reacţionează diferit în această fază. Unii consideră
pensionarea un moment bine venit în care vor avea timpul necesar să
desfăşoare activităţile care îi interesează.
Alţii consideră acest moment un preludiu al decăderii şi „ofilirii", fiind
incapabili să-şi modifice concepţia despre sine în concordanţă cu alte
valori din viaţa lor.

● Teoria lui Schein (1993)

- Stadiul 1: Creştere, fantezie şi explorare
→ Aceasta perioadă este de obicei asociată copilăriei și adolescenţei.
- Stadiul 2: Educatie si formare
→ În funcţie de ocupaţie, acest proces poate fi extrem de elaborat sau
minimal, având o durată între câteva luni şi douăzeci de ani, uneori
chiar mai mult.
- Stadiul 3: Intrarea in lumea muncii
→Pentru cei mai mulţi oameni, acest stadiu coincide cu un pas
important în descoperirea propriei persoane pentru că, în general,
procesul educaţional nu îi familiarizează pe oameni decât în mică
măsură cu lumea muncii, a organizaţiilor).
 9

- Stadiul 4: Instruirea de baza si socializare

→ Durata şi intensitatea acestei perioade diferă în funcţie de ocupaţie,
organizaţie şi complexitatea muncii. Cu cât o ocupaţie cere mai multă
responsabilitate, cu atât durata şi intensitatea perioadei de socializare
este mai mare.
- Stadiul 5: Obtinerea statutlui de membru
→ In acest stadiu, individul recunoaşte prin ritualuri formale sau sarcini
pe care le primeşte faptul că a trecut de stadiul de iniţiere şi a devenit
membru deplin. Motivaţia şi valorile se cristalizează, iar oamenii încep
să-şi cunoască punctele tari şi punctele slabe.
- Stadiul 6: Obtinerea prestigiului şi a angajării permanente
→În primii cinci sau zece ani de carieră, cele mai multe organizaţii şi
ocupaţii indică indivizilor dacă pot sau nu să continue pe termen lung.
Prestigiul este recunoscut formal sau simbolic.
- Stadiul 7: Crizele de la mijlocul carierei şi reevaluările
→ Chiar dacă nu este clar că acesta este o criza sau un stadiu, este clar
că cei mai mulţi oameni îşi fac propriile evaluări “Am ales cariera care
mi se potriveşte?” sau “Ceea ce am obţinut a meritat sacrificiile?”.
- Stadiul 8: Menţinerea statusului, reobţinerea lui sau plafonarea
→ Rezultatele obţinute în stadiul anterior orientează acum modul în
care fiecare persoană îşi pregăteşte strategia pentru următorii paşi:
Pentru unii oameni acesta este stadiul în care îşi propun să ajungă cât
mai sus, în timp ce pentru alţii este momentul reconsiderării balanţei
între munca şi viaţa de familie.Există şi a treia categorie care ajunge la
concluzia că au realizat destul de mult şi nu pot aspira mai departe de
atât.
- Stadiul 9: Dezangajarea
→Este stadiul în care o persoană încetineşte ritmul, devine mai puţin
implicată şi îşi pregăteşte pensionarea.
- Stadiul 10: Pensionarea
→ Dacă un individ s-a pregătit sau nu pentru acest stadiu, este
considerat mai puţin lipsit de importanţă, pentru că organizaţia nu mai
este interesată de individ, el sau ea vor trebui să se adapteze oricum
acestui stadiu. În plan personal însă acest moment poate fi
declanşatorul unei traume.
 10

Ancore in cariera

Tipologii/ Teorii de personalitate/interacțiune mediu-persoană

● Teoria lui Holland (1966, 1973) - Teoria interacţiunii dintre persoană şi

mediu

● Alegerea ocupaţiei reprezintă o expresie a

personalităţii,
● Inventarele de interese sunt inventare ale
personalităţii,
● membrii aceluiaşi domeniu de activitate au
personalităţi similare, precum şi istorii
similare ale dezvoltării personalităţii, astfel
vor răspunde similar la multe situaţii,
probleme, punându-şi amprenta asupra
mediului de muncă,
● satisfacţia vocaţională, stabilitatea şi
realizarea în profesie depind de congruenţa
dintre propria personalitate şi mediul în care
individul lucrează.
 11

● Tipuri de personalitate
- Realist
→ agresiv
→ organizare motorie foarte buna,
→ nu are deprinderi verbale si de relationare,
→ rezolva doar probleme concrete,
→ nu este sociabil
- Investigativ
→ orientat către sarcină,
→ gândeşte problemele,
→ încearcă să înţeleagă şi să organizeze lumea,
→ îi plac sarcinile ambigue, orientat spre abstract
- Artistic
→ relaţionează indirect printr-o autoexprimare proprie mediului artistic
- Social
→ alege activităţi de predare şi terapeutice,
→ Îi plac lucrurile sigure,
→ are deprinderi verbale şi de relaţionare,
→ este orientat social
- Intreprinzator
→ utilizează deprinderile sale verbale în situaţii care-i furnizează ocazii
de vânzare, de dominare, de a conduce pe alţii
- Conventional
→ are o structură verbală formală,
→ utilizează cifrele,
→ alege rolurile de subordonat,
→ îşi realizează scopurile prin conformism,
→ este loial puterii

● Teoria lui Krumboltz (1996) - Teoria învăţării sociale a comportamentului

social – se bazează pe teoria învățării sociale a lui Albert Bandura (1977)
 12

● “Cariera ca proces de învăţare” - Cariera este influenţată de oamenii din jurul

nostru, propria noastră experienţă de muncă şi toată experienţa comunităţii
din care facem parte.
● Patru factori care influențează luarea deciziei cu privire la carieră:
- Zestrea genetică și calitățile speciale
- Condițiile și evenimentele de mediu
- Experientele de invatare
- Calitățile de abordare a sarcinii

● Teoria lui Savickas (2005, 2013) - Teorie constructivistă – ia în considerare

aspectele contextuale şi oferă perspective diferite.
● În loc de a diagnostica, a evalua şi a potrivi, consilierul sprijină dezvoltarea de
cariere prin nararea de istorii coerente.
● După elaborarea narațiunilor se dă sens carierei prin identificarea temelor şi
tensiunilor din naraţiune.
● Povestea de viaţă are o influenţă deosebită în realizarea unei identităţi de
sine şi a unei teorii asupra lumii.

● Teoria lui Pryor și Bright (2011) - Noile realități ale secolului al 21-lea:
- Rapiditatea comunicării,
- Restructurarea
organizațiilor,
- Viteza și impactul
schimbărilor,
- Nevoia de învățare pe tot
parcursul vieții,Globalizarea,
- Alapriția contractelor pe
durată determinată,
- Viteza cu care se inovează în
tehnologie
● Pryor și Bright identifică 4 tipuri de
magneți care influențeză
comportamentul în domeniul
carierei:
- Magneții de punct fix – tendința unui sistem de a se îndrepta spre un
punct fix sau unica
- Magneții pendul – pendulări regulate între două locuri, puncte sau
rezultate
- Magneții- tor – descriu comportamente repetitive, rutine
 13

- Magneții atipici – par similari cu magneții-tor, sunt similari, dar

niciodată identici în procesul repetitiv
● Acestă teorie este în dezvoltare, are un potențial semnificativ pentru
abordarea contextului profesional al acestui secol.
● Recunoaște impactul schimbării, incertitudinii și al complexității în procesul
de dezvoltare a carierei.

Curs 3: Factori implicati in consilierea in cariera

Factori Psihosociali
➔ familia (părinţi, rude),
- Părinţii pot orienta de la început interesele copiilor,
- Familia este cea care optează pentru anumite şcoli, care îngrădesc sau
lărgesc mai mult sau mai puţin posibilităţile copiilor.
- Atitudinea, stilul educativ al părinţilor influenţează încrederea în sine,
direcţia şi măsura ambiţiilor.
- Statutul socio-economic joacă un rol important în opţiunea vocaţională
a adolescentului, tânărului, chiar dacă se încearcă egalizarea şanselor.
-
➔ şcoala
- Sistemul de învăţământ, prin structura lui (tipuri de şcoli, profile, nr. de
locuri, etc.) determină cadrul în care se realizează orientarea
profesională.
- Procesul instructiv - educativ poate avea o contribuţi însemnată în
egalizarea şanselor, dezvoltă diferitele aptitudini, stimulează interesul,
furnizează o serie de informaţii despre profesiuni, etc.
- Școala participă în mod direct la activitatea de orientare a carierei.
- Obiectivele pe care le are şcoala/liceul/universitatea în acest sens, sunt
următoarele:
- pregătirea maturaţiei vocaţionale (maturaţie vocaţională- capacitatea
de alegere în cunoştinţă de cauză a direcției)
- formularea deciziei optime privind cariera;
- asigurarea pregătirii, formării pentru cariera aleasă;
- sprijin acordat în realizarea identificării cu profesiunea aleasă.
 14

Educaţia pentru cariera Consilierea în carieră

Cine oferă? Profesori abilitaţi, Consilierul /psihologul şcolar

consilierul/psihologul şcolar

Scop: Dezvoltarea de deprinderi, Oferirea suportului necesar

atitudini şi
cunoştinţe utile în luarea
deciziilor de carieră şi
managementul ofertelor
educaţionale şi profesionale
pentru luarea deciziilor şi
realizarea unor planuri
individualizate legate de
carieră

Grup Grupuri/clase de elevi Individ (elevi,părinte,

ţintă Grupuri de părinţi profesor) sau grup

Modalitati de ● Exerciţii de autocunoaştere ● Evaluarea psihologică a

realizare realizate în grup
● Informare cu privire la
trasee educaţionale şi
profesii
● Dezvoltarea deprinderilor şi
atitudinilor legate de
carieră prin activităţi de
grup
● Activităţi ce facilitează
cunoaşterea lumii
carierelor
● Informare asupra
posibilităţilor de consiliere
în carieră
aptitudinilor,intereselor,
personalităţii
● Informare cu privire la
trasee educaţionale şi
profesii
● Consiliere psihologică
individuală
● sau de grup pe probleme
legate de carieră
● Exersarea unor abilităţi
legate de carieră
● Asistenţă în realizarea
planului de carieră
● Managementul
conflictelor, mediere
Intervenţii în situaţii de
criză

-
➔ grupul de prieteni
- Influenţează opţiunea vocaţională mai ales prin evaluarea diferitelor
tipuri de profesiuni, respectiv a diferitelor imagini de viitor prin prisma
normelor culturale şi a sistemului de valori proprii tinerilor.
- Rolul grupului este diferit în funcţie de vârstă (la 13-14 ani influenţa
grupului este mai accentuată decât la 17-18 ani).
-
➔ cererea pieţei forţei de muncă
- Limitează şi direcţionează opţiunile vocaţionale ale tinerilor.
 15

- Lipsa sau limitarea unor posibilităţi poate deveni o sursă de frustrare,

poate genera decepţii.

➔ moda profesiunilor”
- Influenţează procesul de orientare a carierei distorsionând interesele şi
opţiunile tinerilor sau ale părinţilor.
- Moda este dată de contextul cultural, de prestigiul profesiunii, de
cererea de pe piața muncii, deconomia unei zone etc.
-
➔ stereotipurile și prejudecăţile legate de unele profesiuni, despre carieră
- Stereotipurile sunt rezistente la schimbare, chiar şi atunci când
realitatea furnizează dovezi contrare conţinutului lor.

Teoria lui Bronfenbrenner -

Modelul ecologic al
influentelor mediului asupra
dezvoltarii
Mediul este un sistem al
structurilor ierarhice, fiecare
structură fiind parte/ fiind
integrată celeilalte
Structurile ierarhice:
▪ Microsistemul
▪ Mezosistemul
▪ Exosistemul
▪ Macrosistemul

Factori Individuali
- imaginea de sine → modul în care o persoană își percepe propriile
caracteristici fizice, cognitive, emoționale, sociale și spirituale. în cadrul său se
pot diferenția mai multe componente:
→ Eul actual – modul în care persoana își percepe propriile caracteristici fizice,
cognitive, emoționale, sociale și spirituale la un moment dat
 16

→ Eul ideal – modul în care o persoană își reprezintă mintal ceea ce ar dori să
fie, dar este în același timp conștientă că nu are în prezent resursele reale să
devină
→ Eul viitor – modul în care o persoană își reprezintă mintal ceea ce poate
deveni în viitor, folosind resursele de care dispune în prezent.

- aptitudinile/abilităţile/competențele -
a. După nivelul de generalitate:
- Generale
- Specifice
b. După domeniu:
- Cognitive (abilitatea generală de învățare, verbală, numerică, spațială,
percepție a formei, decizională)
- Sociale
- Profesionale
- Academice
- Artistice
- Sportive
- Transversale...
▪Structura competențelor:
- Cunoștințe (Ce știu?)
- Abilități (Cum folosesc ce știu?)
- Atitudini (Cum mă raportez la ce știu, cum valorific ce știu să fac?)
- sistemul motivaţional al individului
- Tipuri de motivații
- Componente motivaționale
- Indicatori motivaționali
- Relația motivație - performanță
- Optimizarea motivațională

- emoţiile şi mecanismele de apărare şi adaptare

- Mecanismele de apărare – Strategii prin care oamenii se apără de o durere
psihică (ex. anxietate, tristețe) - Se declanșează automat și inconștient - Sunt
îndreptate asupra reducerii tensiunii

- Mecanismele de adaptare - Modalități conștiente, raționale de control

 17

Vizează sursa stresului

- auto-eficacitatea percepută etc. - Convingerile oamenilor despre propriile

abilități necesare pentru atingerea obiectivelor și îndeplinirea sarcinilor
propuse
- Influențează:

▪ Paternul de gândire
▪ Procesele motivaționale
▪ Procesele afective
▪ Procesele de selecție
-

Curs 4-5: Aspecte Metodologice ale consilierii

Modelul de consiliere bazat pe Teoria deciziei (Brammer 1992)

 18

1. Stabilirea unei relații apropiate cu clientul şi implicarea acestuia în procesul

de rezolvare a propriilor sale probleme.
2. Identificarea şi clarificarea problemei, stabilirea obiectivelor consilierii.
3. Determinarea şi analiza alternativelor posibile de soluționare a problemei.
4. Culegerea de informații relevante.
5. Analiza implicațiilor care decurg din informațiile culese şi a consecințelor care
deriva din diverse alternative posibile.
6. Clarificări în privința sistemelor de valori care stau la baza opțiunilor
personale.
7. Reexaminarea obiectivelor, soluțiilor alternative, a riscurilor şi consecințelor
acestora.
8. Decizia cu privire la una din alternative şi formularea unui plan de acțiune
pentru a atinge obiectivul propus.
9. Generalizarea celor învățate împreună la noi situații de viață.
10. Testarea planului elaborat pe baza unor reevaluări periodice realizate pe baza
noilor informații acumulate şi ținând seama de posibilele modificări ale
împrejurărilor externe.

Ivey (1994) propune un model de 5 pasi:

1. Relație şi structurare
▪ Construirea relației de lucru şi a unui climat confortabil.
▪ Structurare: contract, scop ▪ Ajută ca în timpul procesului să menținem
sarcina şi informează clientul despre ceea ce poate şi ceea ce nu poate face
consilierul.
2. Obținerea de informații, definirea problemei şi identificarea aspectelor
pozitive.
▪ Aflăm de ce a venit clientul în consiliere şi cum vede el problema.
▪ Definirea problemei împiedică discuțiile fără sens şi oferă interviului scop şi
direcționare.

3. Stabilirea rezultatelor dorite.

 19

• Aflăm despre lumea ideală a clientului. Cum i-ar place clientului să fie? Cum
ar fi dacă problema ar fi rezolvată? (ajută consilierul să cunoască dorințele
clientului.)
• Cu unii clienți se definesc mai întâi scopurile şi apoi se realizează faza a doua
4. Explorarea alternativelor şi confruntarea clientului cu incongruențele.
▪ Se lucrează la rezolvarea problemei clientului.
▪ Poate fi implicat modelul rezolvării creative de probleme, generarea mai
multor soluții şi apoi alegerea celor mai potrivite.
▪ Această fază poate fi cea mai lungă.
5. Generalizarea şi transferul învățării.
▪ Face capabilă menținerea schimbării gândurilor, sentimentelor şi
comportamentelor clientului în viața de zi cu zi.
▪ Unii clienți vin în consiliere, dar nu fac nimic pentru a-şi schimba
comportamentul, rămânând în aceeaşi situație în care se aflaucând au venit în
consiliere.

Caracteristici de baza ale unui proces de sprijin eficient

● Accentuarea poztivului Exemplu: „Să-ți pierzi slujba în vremurile de astăzi este
dureros. Ai spus că ți-ai făcut datoria aşa cum trebuie. Mi-ai putea spune
câteva lucruri specifice pe care le-ai făcut în timp ce lucrai şi de care eşti
mândru?”

Tehnici folosite in procesul de consiliere

 20

Deprinderi fundamentale de asistare:

1. Comportamentul de asistare - comportamentul verbal şi nonverbal potrivit
din punct de vedere cultural şi individual
- Contactul vizual
- Limbajul corporal adecvat
- Vocea
- Urmarirea mesajului verbal
2. Invitația deschisă de a vorbi
- Întrebările deschise ajută clientul să exploreze problemele şi să vorbească
mai mult.
- Întrebările închise conduc la răspunsuri focalizate, de obicei scurte.
3. Încurajările - mişcările capului, „îhâm” şi cuvinte sau propoziții scurte de
sprijin. Toate încurajează clientul să-şi analizeze problema în profunzime.
4. Parafrazarea - oferă un feedback clientului, cuprinzând esența a ceea ce s-a
spus. Oferă posibilitatea de verificare a acurateței cu care ascultăm şi
determină clientul să treacă la o altă topică.
5. Reflectarea sentimentelor - Identifică şi oferă un feedback clientului despre
experiența sa emoțională. Explorarea emoțiilor este prioritară în consiliere
(luarea deciziei urmată de acțiune)
6. Sumarizarea- Oferă clientului un feedback cuprinzând esența unor fraze lungi
ce descriu comportamente, gânduri, emoții. Este utilă pentru a clarifica ceea
ce s-a întâmplat în segmentele cheie ale interviului, dar este recomandată
utilizarea ei la începutul şi sfârşitul interviului.

Deprinderi fundamentale de influentare

1. Focalizarea - Atenția selectivă la complexitatea problemei clientului. Face
posibilă observarea problemei din mai multe perspective (familie, mediu
cultural).
2. Confruntarea - Se observă incongruențele din prezentarea şi relatarea
clientului. Facilitează explorarea proprie a clientului şi rezolvarea de
probleme.
3. Direcționarea - Se cere clientului să realizeze o acțiune concretă. Ajută clientul
să se gândească într-un mod nou la situație, deseori să genereze noi
modalități de a acționa.
4. Destăinuirea şi feedbackul - Se împărtăşeşte ceva din experiența consilierului.
Clientul poate de asemenea afla cum îl văd ceilalți. Aceste două deprinderi
 21

oferă clientului posibilitatea de a vedea cum povestea şi problemele sunt

văzute de ceilalți.
5. Reformularea / Interpretarea - Oferă un cadru de referință alternativ pentru a
vedea problema sau situația. Stimulează rezolvarea creativă de probleme. Un
nou mod de a vedea situația poate schimba gândurile, sentimentele şi
comportamentul. Povestea capătă o nouă semnificație.