BIE-Curs 1

Informatiile
Secolul XX reprezinta punctul in care se face trecerea de la societatea industriala la societatea informationala in care produsul de baza este informatia considerata a fi activul cel mai de pret al unei organizatii/societatii. Notiunile de data si informatie sunt considerate in vorbirea curenta ca fiind sinonime, practic insa ele difera esential. In acest sens avem 2 moduri de abordare: 1)presupunem notiunea de baza fiind informatia si notiunea de data fiind derivate din aceasta 2)reprezinta situatia inversa in care notiunea de baza este data Notiunea de informatie este complexa avand un grad ridicat de generalitate. In general se identifica 3 niveluri prin care poate fi analizata informatia: 1. nivelul sintactic 2. nivelul semantic 3. nivelul pragmatic 1.Nivelul sintactic Se refera la sistemul de semne si reguli utilizate in constructii sintactice pentru reprezentarea informatiei in procesul culegerii transmiterii sau prelucrarii acesteia. In informatica consideram modelul de reprezentare a informatiei ca fiind data. 2.Nivelul semantic Presupune trecerea de la structura la sens. Sub aspect semantic informatia poate fi caracterizata ca semnificatia datelor. Sensul informatiei la nivel semantic este corespondenta dintre o data si obiectul real sau situatia pe care o reprezinta respectiva data. 3.Nivelul pragmatic Este cel mai concret nivel de considerare a informatiilor. Acest nivel este singurul care raporteaza informatia la scopurile receptorului. In functie de necesitatile receptorului se definesc caracteristicile, cum ar fi importanta sau utilitatea informatiei. Cunostinta include capacitatea de a evalua informatia intr-un sens sau scop. La un moment dat cunostiintele reprezinta totalitatea informatiilor dobandite anterior sau tezaurul. Fata de acesta se raporteaza rezultatul oricarui proces de informare. Astfel la limita sunt posibile urmatoarele cazuri: -procesul de informare este nul daca informatia respectiva face parte din tezaurul receptorului, adica a devenit o cunostinta -procesul de informare este maxim daca intersectia intre continutul tezaurului si cea a informatiei este vida. Informatiile se pot clasifica dupa mai multe criterii: -dupa natura : a)cantitative b)calitative -dupa situarea in timp: a)active b)pasive c)previzionale -dupa modul de aparitie: a)la intervale precizate b)la cerere c)ocazionale -dupa continut: a)elementare b)complexe

c)sintetice -dupa frecventa: a)continue in timp b)trimestriale c)zilnice -dupa nivel: a)strategice b)tactice c)operationale -dupa origine a)interne b)externe Aceeasi informatie poate avea utilitati diferite pentru receptori diferiti in functie de gradul de cunoastere anterior sau de pozitia receptorului in raport cu informatia. Gradul de utilitate a informatiei si eficacitatea utilizarii acesteia in procesul decizional sunt determinate de indici de calitate specifici: 1)oportunitatea sau actualitatea exprima faptul ca o informatie este utila intr-un anumit moment legat de desfasurarea in timp a unor fenomene si deci impune luarea unei decizii 2)precizia sau acuratetea este masurata prin cantitatea de informatie corecta in raport cu intreg volumul de informatii produs intr-o perioada de timp 3)completitudinea exprima necesitatea de a dispune de cat mai multe informatii care sa acopere aria dorita de factorul decizional 4)relevanta exprima necesitatea ca informatiile achizitionate sa poata furniza cunostintele care lipsesc in procesul decizional. Exista situatii in care este dificil sa se spuna daca la un moment dat o informatie este sau nu relevanta 5)conciziunea exprima necesitatea ca informatia sa aiba o exprimare succinta, concentrata. Intre informatie si nedeterminare exista o stransa legatura. Cu cat nedeterminarea de la inceputul experimentului este mai mare cu atat mai mare este si informatia care se obtine dupa efectuarea respectivului experiment. Din punct de vedere cantitativ cele 2 concepte pot fi identificate si deci masurate dar trebuie privite separate in ceea ce priveste sensul de variatie si semnificatia fiecareia. Ca semnificatie, informatia reprezinta eliminarea unei nedeterminari iar cantitatea de informatie a unui eveniment masoara cantitatea de nedeterminare asupra conducerii lui. Ca unitate de masura a cantitatii medie de informatie a fost acceptat bit-ul (binary digit- cifra scrisa binar). Un bit reprezinta cantitatea de informatie obtinuta prin aparitia unui eveniment din 2 egal probabile. Ca unitati de masura mai avem byte=23 bit (octet). 1024 byte=1 MB 1024 MB=1 GB 1024 GB=1 TB

BIE-Curs 2

Sistemul informatic si sistemul informational

Orice sistem este caracterizat prin faptul ca este legat de mediul ambient, are o anumita structura, functioneaza dupa anumite reguli si urmareste un anumit scop. Orice organizatie poate fi privita din punct de vedere sistemic. Dupa natura lor legaturile in cadrul unui sistem pot fi: -legaturi materiale -legaturi informationale Niciun sistem nu se poate gasi izolat ci trebuie intotdeauna inglobat intr-un mediu. Daca gandim intreprinderea ca pe un sistem vom vedea ca aceasta are intrari, prelucrari si iesiri. Intrarile sunt reprezentate de resursele umane, materiale, echipamente, resurse financiare sau informationale. Procesele care au loc sunt

procese de planificare, organizare, conducere, control sau procese tehnologice. Iesirile sunt reprezentate de produsele si serviciile realizate precum si financiar de profitul sau pierderea obtinute. Sistemul informational este un ansamblu de fluxuri si circuite informationale care asigura conexiunea informationala dintre sistemul decizional (de conducere) si cel operational (sistemul condus). Fluxul informational este compus din informatii strategice, tactice si informative. Ca in cazul oricarui sistem si sistemul informational are intrari si iesiri. Intrarile sunt formate din date interne si externe iar iesirile sunt formate din date asemanatoare datelor externe, ele fiind formate din rapoarte sau alte fisiere necesare. In concluzie sistemul informational este un set de proceduri de colectare, regasire, manipulare si clasificare a informatiilor ca suport pentru decizii, planificare, coordonare si control. In consecinta putem spune ca sistemul informational este constituit din mijloace, metode si resurse umane prin care se asigura desfasurarea activitatii specifice procesului informational: -inregistrarea -transmiterea -prelucrarea -selectionarea -pastrarea informatiilor de orice natura Sistemul informational al unei firme se poate descompune intr-o serie de subsisteme corespunzatoare functiunilor din firma: -subsistemul financiar contabil -subsistemul de aprovizionare si desfacere -subsistemul de productie -subsistemul de personal In functie de nivelul de management, subsistemele informationale se impart in 5 categorii: 1)sisteme de prelucrare a tranzactiilor Aceste sisteme se caracterizeaza prin faptul ca executa si memoreaza tranzactiile curente zilnice. Acestea au o importanta deosebita deoarece asigura interfata cu mediul precum si genereaza date primare pentru celelalte sisteme. 2)sisteme destinate activitatii de birotica Sunt sisteme destinate managementului mediu precum si functionarilor din birouri sau acelor persoane care trebuie sa desfasoare activitati de gestiune sau de transfer de mesaje. 3)sisteme informationale destinate conducerii Permit intocmirea si analizarea rapoartelor de rutina sau consultarea online a informatiilor curente si de arhiva necesare managerilor de nivel mediu. In general aceste sisteme permit responsabilitati tactice, fiind importante in planificare, control si luarea deciziei. 4)sisteme suport de decizie Sunt sisteme de luarea deciziilor destinate managementului ce se bazeaza pe informatiile ce nu sunt intotdeauna structurate. Aceste sisteme ofera o analiza mai detaliata comparativ cu sistemele destinate managementului avand acces la metode manageriale mai complexe, rezolvand situatii mai dificile, utilizand informatii interne si externe, bazandu-se in mare parte pe cunostinte in mod asemanator unui expert uman. 5)sisteme suport ale executivului Sunt sisteme de luarea deciziilor la cel mai inalt nivel din organizatie. Fata de sistemele prezentate anterior acestea ofera posibilitati de calcul extinse, de asemenea ofera posibilitati de comunicatie extinse, tablouri de bord sau jocuri strategice. Prin sistem informatic intelegem un sistem informational care are ca element de culegere, stocare, transmitere si transformare un calculator electronic. Elementele unui sistem informatic sunt: -resursele de personal formate din informaticieni sau utilizatori -resursele materiale reprezentate de totalitatea echipamentelor hardware necesare -resursele software reprezentate de totalitatea programelor ce intra in sistem -baza de date adica descrierea produselor, a clientilor, angajatilor, stocurilor sau tranzactiilor Din punct de vedere istoric primele sisteme informatice au fost sisteme financiar-contabile ce au aparut in anii 1950, 1960. Acestea au fost urmate de rapoarte de gestiune, intr-un format predefinit, destinat

conducerii, ce au aparut in anii 1960, 1970. In anii 70, 80 au aparut sisteme informatice pentru asistarea deciziilor ajungandu-se astazi la sisteme expert care ofera utilizatorului decizia precum si la sisteme informatice strategice.
BIE-Curs 3

Fisiere si baze de date ca suport informational in cadrul procesului decizional

Una din principalele caracteristici ale sistemelor informatice destinate mediului economic o reprezinta utilizarea unui volum foarte mare de date asupra carora se executa un volum relative mic de operatii. Fisierul reprezinta un ansamblu organizat de date de aceeasi natura si de aceleasi modalitati de exprimare dintr-un domeniu definit. Fisierul este o colectie de date. Prin fisier intelegem un ansamblu structurat si omogen de date dispus pe un suport fizic de date. In aceasta definitie sunt esentiali termenii structurat, omogen si suport de informatii. Termenul structurat are semnificatia ca toate elementele unui fisier au o organizare. De exemplu daca presupunem fisele dintr-o biblioteca avem un camp special pentru titlul cartii , altul pentru autori, altul pentru anul aparitiei si un alt camp pentru editura. Termenul omogen are semnificatia ca toate elementele fisierului au aceeasi structura adica in cazul exemplului cu fisele din biblioteca, informatiile cu privire la titlul cartii vor fi intotdeauna situate in acelasi loc indiferent ca este vorba de carti diferite. Notiunea de suport de informatii reprezinta un mediu fizic destinat memorarii, inregistrarii si deci regasirii de informatii in cadrul unui sistem de calcul. Orice fisier poate fi privit printr-un dublu aspect: 1)un aspect logic (sau functional); priveste latura semantica deci informationala a datelor ce compun fisierul 2)un aspect fizic; este strict legat de reprezentarea datelor pe suportul fizic pe care sunt inregistrate datele si organizate Din punct de vedere logic orice fisier este alcatuit dintr-o multime de articole. Articolul reprezinta o grupare de date asociate ce formeaza in comun o entitate intr-un fisier. Articolul este definit ca o structura de date in care exista un numar de componente numite campuri ce au neaparat acelasi tip. Articolul reprezinta o entitate de date ce consta dintr-un numar de caractere, cuvinte sau coduri tratate impreuna. Totodata un numar de campuri formeaza un articol permitand campurilor sa aiba dimensiune fixa sau variabila. Clasificarea semantica a fisierelor si structuri de date Din punct de vedere semantic fisierele se clasifica in doua categorii: 1)fisiere fizice 2)fisiere logice Fisierul fizic reprezinta o multime de inregistrari sau articole fizice si indica modul de memorare a datelor pe suportul extern, de exemplu pe hard disk. O data sau un program poate ocupa unul sau mai multe fisiere fizice si invers: un fisier fizic poate contine una sau mai multe date sau programe. Inregistrarea fizica, articolul fizic sau blocul este o cantitate de informatii sau date strict delimitate in cadrul suportului reprezentand unitatea de transfer dintre suport si memoria interna a calculatorului. Un articol fizic poate contine unul sau mai multe articole logice. Spre deosebire de articol, inregistrarea fizica nu poate fi tratata decat ca un tot unitar, desi nu are entitati corespunzatoare campurilor. Raportul dintre articol si inregistrare fizica depinde de caracteristicile suporturilor de date din care amintim: -pentru suporturile discontinue, cum ar fi de exemplu listele pe hartie de imprimanta, de obicei inregistrarea fizica are aceeasi dimensiune cu articolul, adica un rand. -pentru suporturile continue, cum ar fi hard diskul, care nu au dimensiuni adaptabile fisierelor, o inregistrare fizica poate contine unul sau mai multe articole sau o parte dintr-un articol.

O structura de date este un mod de memorare a datelor intr-o forma organizata. De exemplu daca presupunem fisierul de material dintr-o magazie acest fisier va contine: -date elementare cum ar fi de exemplu codul sau denumirea materialului -date structurate sau grupate cum ar fi data intrarii in magazie, denumirea materialului, cantitati, etc.

Structurile pot fi in memoria interna a calculatorului si in acest caz se numesc structuri interne sau se pot gasi in memoria externa, situatie in care se numesc fisiere. In general in cadrul unui sistem de calcul fisierele au un caracter de remanenta (raman in timp), ele existand pana cand utilizatorul le sterge. Structurile interne sunt utilizate doar pe timpul prelucrarii, fiind sterse la cererea utilizatorului sau la producerea unor evenimente care comuta starea fizica a calculatorului, cum ar fi de exemplu erori de hardware sau software sau de conectare a calculatorului la sursa de energie. Entitatile reprezinta lucruri (obiecte, persoane, evenimente, actiuni) despre care trebuie sa inregistram date. De exemplu in cadrul unei baze de date care contine studentii dintr-o facultate entitatile sunt studentii. Proprietatile individuale ale entitatilor pentru care se inregistreaza date sunt atributele sale. Pentru exemplul anterior atributele aferente entitatii student sunt: nume, CNP, adresa, sectie, anul de invatamant, etc. Orice structura de date ca de altfel orice data se caracterizeaza prin nume, tip, valoare. Numele este un titlu care caracterizeaza data. Operatii executate asupra structurilor de date Asupra structurilor de date se pot efectua anumite operatii, unele generale iar altele specifice tipului structurii. Asupra datelor structurate se pot executa urmatoarele operatii: a) crearea este memorarea structurilor de date in forma sa initial pe suportul de memorie interna sau externa. Crearea se executa o singura data la inceputul ciclului de viata a structurii respective. De exemplu in situatia crearii unei aplicatii pentru gestiunea studentilor, primul pas il reprezinta crearea bazei de date cu informatiile tuturor studentilor. Acest lucru va spune de fapt definirea structurii fisierului sau a datei structurate. De asemenea presupune introducerea unor articole logice sau introducerea datelor structurale. b) actualizarea reprezinta schimbarea starii unei date structurate, ea referindu-se la adaugarea sau introducerea de noi elemente ale structurii, modificarea valorilor unor elemente ale structurii sau stergerea unor elemente care nu mai sunt necesare. De exemplu in cazul aplicatiei pentru gestiunea studentilor actualizarea se face prin introducerea noilor studenti, modificarea unor date personale pentru unii studenti existenti sau stergerea din baza de date a acelor persoane care nu mai au calitatea de student. Asupra operatiilor de actualizare avem urmatoarele reguli: -adaugarile se executa intotdeauna la sfarsitul fisierului in timp ce inserarile se pot face oriunde in fisier -stergerile din fisier trebuiesc evitate deoarece articolele odata sterse in general nu mai pot fi recuperate -modificarea valorilor campurilor pot atrage dupa sine reorganizarea fizica sau logica a fisierului c) consultarea reprezinta accesul la elemente componente ale unei structuri in scopul prelucrarii sau a vizualizarii valorilor lor d) sortarea reprezinta aranjarea elementelor unor structuri dupa anumite criterii comunicate de utilizatori. Sortarea reprezinta rearanjarea fizica a elementelor in timp ce indexarea reprezinta rearanjarea logica e) ventilarea reprezinta desfacerea unei structuri in doua sau mai multe structuri. Pentru ventilare se mai utilizeaza si termenul de spargere f) fuzionarea (interclasarea) reprezinta combinarea a doua sau mai multe structuri intr-una singura conform unor criterii g) copierea reprezinta realizarea de copii a unei structuri ce se face in general pe un alt suport. Copierea in cazul fisierelor se poate realiza la nivel fizic prin pastrarea fisierelor fizice iar la nivel logic prin pastrarea fisierelor logice fara a pune problema restrictiilor pe suportul fizic. Legat de operatiile prezentate trebuie avute in vedere urmatoarele: -in general fiecare fisier are o cheie de protectie care indica ce operatii pot fi efectuate asupra fisierelor. Astfel avem fisiere care se pot doar citi, altele care se pot citi si scrie sau altele care se pot sterge -fiecare utilizator are in sistemul de operare anumite drepturi indicate prin cheia sa de acces -pentru a putea executa o anumita operatie, cheia de acces a utilizatorului trebuie sa fie intr-o anumita relatie cu cheia de protectie a fisierului. Astfel un utilizator care are doar dreptul de citire intr-un fisier nu va putea scrie in el chiar daca fisierul permite acest lucru. Pe de alta parte chiar daca utilizatorul are dreptul de a scrie intr-un fisier el nu va putea face acest lucru daca fisierul poate fi doar citit -fisierele pot fi folosite de un singur utilizator, aceasta utilizare fiind numita exclusiva sau ele pot fi utilizate de mai multi utilizatorii, in aceasta situatie numindu-se partajare

-structura fisierului este pastrata pe disc impreuna cu o serie de informatii legate de fisierul respectiv cum ar fi de exemplu ultimul articol citit sau scris, pozitia in fisierele din index sau care sunt cheile de protectie. Pentru a putea executa operatii asupra fisierelor, o parte din aceste informatii care formeaza tabela de descriere a fisierului trebuie sa fie incarcate in memorie. Operatia care asigura incarcarea tabelei de descriere in memorie este deschiderea fisierului. Aceasta este explicatia pentru care nu se pot face operatiuni la nivelul unui fisier pana cand acesta nu este deschis.
BIE-Curs 4

Organizarea si clasificarea suportului de date

Orice suport de date care urmeaza sa contina un fisier necesita o organizare prealabila. Organizarea depinde de tipul suportului respectiv (de exemplu suporturi de date nereutilizabile sau suporturi de date reutilizabile). Suporturile nereutilizabile sunt acele suporturi care pot fi utilizate doar o singura data pentru inregistrarea datelor, cum ar fi de exemplu hartia, unele discuri optice sau unele discuri magnetice. Suporturile reutilizabile sunt acele suporturi care pot fi utilizate pentru inregistrari multiple ale datelor. De obicei in aceasta categorie intra discurile si benzile magnetice sau unitatile de tip memory stick. Clasificarea fisierelor Principalele criterii de clasificare a fisierelor sunt: -modul de organizare -modul de acces -formatul articolelor Dupa modul de organizare fisierele pot fi: a)secventiale Se caracterizeaza prin: fiecare articol N al unui fisier secvential in afara de primul si ultimul articol are un precedent: articolul N1 si un urmator: articolul N+1 articolele nu au o identitate astfel pentru a ajunge la articolul N trebuiesc parcurse toate N-1 articole precedente orice fisier secvential are ca ultim articol un articol special numit EOF (end of line) articolele unui fisier secvential nu pot fi sterse, din acest motiv existand, de obicei, un camp special numit camp de stergere unde se marcheaza stergerea articolului dorit, stergerea propriu-zisa fiind realizata prin rescrierea intregului fisier cu exceptia articolelor care aveau marcajul la campul de stergere adaugarea articolelor se realizeaza de obicei la sfarsitul fisierului, insa in unele aplicatii este permisa si inserarea de articole in fisiere, atragandu-se atentia ca toate articolele de dupa articolul inserat se vor deplasa cu o pozitie. Acest lucru face ca manipularea fisierului sa dureze foarte mult timp unul dintre avantajele fisierelor secventiale este acela ca pot fi organizate pe orice fel de suport o operatie tipica pentru fisierele secventiale o reprezinta sortarea. Sortarea semnifica rearanjarea unui fisier secvential la un nivel fizic intr-un alt fisier secvential dupa un anumit criteriu aplicat tuturor articolelor, criteriu care este numit cheie de saltare In cazul sortarii articolelor se pot introduce si mai multe criterii; de exemplu in cazul sortarii angajatilor dintr-o firma pot exista urmatoarele criterii: anul nasterii, salariul, numele. Sortarea se va face dupa primul criteriu (anul nasterii). In situatia in care 2 sau mai multi angajati au acelasi an de nastere se va aplica al doilea criteriu, adica salariul. Acest criteriu va face ca ordonarea salariatilor cu acelasi an de nastere sa se faca de la angajatul cu cel mai mic salariu la angajatul cu cel mai mare salariu. Daca si pentru acest criteriu exista mai multe valori de egalitate se va aplica al treilea criteriu (dupa nume). Observatii: 1)Un criteriu secundar de ordonare intra in vigoare doar in situatia in care pentru criteriul precedent avem valori de egalitate. Pentru exemplul dat daca fiecare angajat este nascut intr-un an diferit de ceilalti angajati criteriile de sortare salariu si nume sunt inutile.

2)Fisierele secventiale se pot concatena (lipi) din 2 fisiere secventiale obtinandu-se un al treilea fisier care va contine datele celor 2 fisiere initiale. 3)Fisierele secventiale se utilizeaza ca fisiere de salvare (arhivare) sau pentru prelucrari sistematice, ce presupun ca toate articolele din fisier sa fie antrenate. De exemplu fisierul de salariati dintr-o companie poate fi fisier secvential deoarece in operatiile de calcul a salariului lunar sunt implicate toate articolele fisierului reprezentand angajatii companiei. 4)Fisierele secventiale pot avea articole de lungime fixa, articole de lungime variabila sau articole nedefinite. b)relative Se caracterizeaza prin: se pot organiza numai pe suporturi adresabile articolele sunt in general de format fix si se grupeaza unul sau mai multe in casete sau buchete. Caseta reprezinta unitatea adresabila in fisierele cu organizare relativa spre deosebire de fisierele secventiale, fisierele relative pot avea zone neutilizate, numite si gauri intre articole. Un exemplu ar fi ocuparea unei sali de teatru cu spectatori; fiecare loc are un numar de identificare, pot exista si locuri libere c)indexate Deoarece fisierele secventiale au un timp de raspuns lung iar fisierele relative au un timp de raspuns bun dar nu utilizeaza spatiul de memorie eficient au aparut fisierele indexate (imbina avantajele celor 2 categorii prezentate anterior) Caracteristica principala a acestor fisiere este aceea ca li se ataseaza un index. Indexul se defineste ca un ansamblu de legaturi care se pot utiliza pentru a putea localiza articolele dintr-un fisier de date. O alta definitie spune ca indexul este un ansamblu de referinte incrucisate ale unor campuri din bazele de date sau fisiere care dau localizarea fiecarei entitati in memoria calculatorului. De exmplu un dictionar contine in partea de sus primul si ultimul cuvant continute pe pagina respectiva. Astfel cautarea unui cuvant in dictionar se face pe baza unui index alfabetic identificandu-se pagina in care se gaseste cuvantul respectiv. Cautarea continua secvential adica citindu-se toate cuvintele din pagina respectiva pana se ajunge la cuvantul cautat. Prin index se intelege o informatie auxiliara pe baza careia se poate determina mai rapid o informatie intr-un fisier. Orice index contine cheia articolului si adresa articolului din fisier. Cheia articolului poate fi formata dintr-un camp sau o expresie ce contine mai multe campuri dupa care se doreste indexarea. De exemplu pentru un fisier de personal cheia poate fi formata din capurile nume, prenume sau dintr-o combinatie de campuri, cum ar: nume prenume si codul sectiei. Fisierul index este organizat dupa valorile crescatoare sau descrescatoare ale cheii articolului. Exista situatii cand acelasi fisier trebuie indexat dupa mai multe criterii. De exemplu fisierul de personal dintr-o companie trebuie indexat dupa nume, in acest fel identificandu-se rapid orice angajat al comapniei. In alta situatie fisierul poate fi indexat dupa salariu, permitand vizualizarea personalului plecand de la cel mai mic la cel mai mare salariu. Dupa modul de acces fisierele pot fi: -accesate: a)secvential b)direct c)prin cheie Mod de acces=felul in care sunt parcurse articolele (fisierele). Accesul secvential semnifica parcurgerea articolelor intr-o anumita ordine. Observatie Orice fel de fisier poate fi accesat secvential astfel: -fisierele secventiale sunt accesate articol dupa articol -fisierele relative sunt accesate in ordinea casetelor, casetele goale fiind sarite -fisierele indexate sunt accesate in ordinea indexului activ

Direct pot fi accesate doar fisierele organizate secvential si relativ. Fisierele secventiale pot fi accesate direct pe baza numarului de ordine al articolului, dar numai daca articolele au lungime fixa. Fisierele relative pot fi accesate direct, acesta fiind modul lor specific de acces. Accesul direct se mai numeste si acces dinamic. Accesul prin cheie semnifica faptul ca utilizatorul indica articolul sau articolele care sa fie cautate conform unor expresii logice asupra valorilor cheilor de cautare. Aceste expresii pot fi de forma: -cheie=valoare -cheie>valoare -cheie<valoare -cheie!=valoare Dupa formatul articolelor fisierele pot fi: a)fisiere cu articole de format fix; se caracterizeaza prin faptul ca toate articolele au acelasi format si aceeasi lungime. b)fisiere cu articole de format variabil; au memorata in tabelul de descriere a fisierului lungimea maxima admisa pentru articole. c)fisiere cu articole de format nedefinit; au articole de lungimi variabile adica cate un articol pentru fiecare bloc , sfarsitul articolului fiind semnalizat prin paranteze speciale.
BIE-Curs 5

Deoarece s-a observat ca fisierele clasice nu sunt intotdeauna utilizate cu randament maxim in cadrul diferitelor aplicatii economice a aparut o organizare a datelor in baze de date. Utilizarea fisierelor clasice pentru memorarea datelor conduce la o serie de neajunsuri cum ar fi: -grad ridicat de redundanta a datelor (redundanta=proprietatea datelor de a fi multiplicate, adica aceeasi informatie gasindu-se in mai multe fisiere distincte) -inconsistenta datelor este o trasatura negative care rezulta tot din redundanta datelor si care inseamna ca prin actualizare aceeasi informatie daca nu este modificata in toate copiile sale atunci poate contine valori diferite deci toate sursele de informatie nu mai au acelasi grad de veridicitate, in aceasta situatie datele numindu-se inconsistente -securitatea informatiilor care reprezinta proprietatea prin care respectivele date sunt protejate fata de accesul neautorizat -validarea greoaie a datelor care reiese tot din redundanta datelor presupune faptul ca prin validare trebuiesc verificate toate variantele in care se gaseste informatia respectiva -gradul ridicat de complexitate ce trebuie cunoscut de toate persoanele care opereaza cu informatiile respective Definitie Prin baze de date intelegem un sistem integrat, coerent si partajat de fisiere. Bazele de date sunt deservite de un ansamblu de programe, acest ansamblu poarta denumirea de sistem de gestiune a bazelor de date (prescurtat SGBD). Una din diferentele fundamentale dintre fisierele clasice si bazele de date este ca in fisierele clasice elementul cheie il reprezinta structurile de date in timp ce in bazele de date pe langa structurile de date mai apar si modele de date. Modele de date descriu relatii existente intre fisierele componente sau entitatile bazei de date.

Arhitectura calculatorului
1.Istoricul sistemelor de calcul Primul sistem de calcul este abacul sau numaratoarea aparute acum 2000-3000 de ani i.Hr. in China. Acesta a fost prelucrat apoi in Grecia si Roma Antica. Un alt instrument mecanic utilizat pentru prelucrarea informatiilor este faimosul instrument gasit in 1900 langa insula Antichitera din Marea Egee care dateaza din secolul I i.Hr. si care a fost atribuit de multi specialist datorita complexitatii deosebite bazate pe roti dintate unei civilizatii extraterestre.

O contributie remarcabila in domeniul sistemelor de calcul a avut-o matematicianul John Neper care in 1618 a introdus notiunea de logaritm inventand totodata si o tabla de calcul pentru acesta. Istoria masinilor de calcul mecanice incepe in 1642 odata cu realizarea unei masini de calcul de Blaise Pascal. Aceasta masina de calcul datorita performantelor deosebite a fost utilizata pana in jurul anilor 1990 si la noi in tara drept casa de marcat in magazine. Aceasta masina de calcul putea executa adunari si scaderi. O limitare a acestor masini era faptul ca inmultirea se efectua prin adunari repetate ceea ce facea sa dureze mult. La sfarsitul anilor 1660 pentru a sublinia meritele lui Blaise Pascal, profesorul Nicolaus Wirth a creat un limbaj de programare cu numele Pascal. In 1671 Gootfried Von Leibnitz a produs o masina de calcul care putea inmulti si imparti. Leibnitz a intuit avantajele utilizarii sistemului de numeratie liniar pentru a descrie fenomenele cu 2 stari egal probabile. Masina de calcul realizata de Leibnitz a fost numita aritmometru. Aceasta masina a cunoscut de-a lungul timpului mai multe dezvoltari sub urmatoarele forme: -masini de casa pentru magazine -masini de calcul mecanic actionate manual realizand afisarea rezultatelor prin intermediul unor tamburi, principiul utilizat si la kilometrajul autoturismelor pana la aparitia afisajelor digitale -masini de calcul electromecanice dar alimentate electric In 1804 Joseph Jacquarl a construit o masina de tesut la comanda operatiilor utilizand cartele perforate. La inceputul anilor 1800 Charles Babbage, profesor la universitatea din Cambridge, a inventat o masina analitica; datorita acestei inventii el este considerat parintele sistemelor de calcul modern. Aceasta masina analitica avea principiile de baza foarte asemanatoare cu ale calculatoarelor moderne. Aceasta masina avea: un dispozitiv de introducere a datelor dar care era bazat pe cartele perforate, posibilitati de memorare, existenta unui dispozitiv de calcul si dispozitiv pentru iesirea datelor. Datorita complexitatii deosebite aceasta masina nu a fost construita neexistand un suport tehnologic adecvat. In anul 1889 statisticianul American Hermann Hollerith a brevetat cartela de codificare binara care a fost utilizata apoi la rencensamantul populatiei din 1890 din SUA. Hollerith a fost fondatorul firmei de calculatoare Tabulating Machine Corporation in anul 1896 care a devenit in 1924 IBM (International Business Machine). Intre anii 1937 si 1944 Howard Aitchen de la Universitatea Harvard a construit un calculator electronic numit Mark 1 cu ajutorul IBM. Acesta a fost primul sistem de calcul pentru care rotile dintate au fost inlocuite cu relee electromagnetice. Calculatoarele Mark 1 aveau ca principal dezavantaj viteza de calcul scazuta dar si o fiabilitate foarte scazuta. Calculatoarele Mark 1 au functionat pana in 1949 si au reprezentat generatia 0 de calculatoare. In 1946 matematicianul John Von Newmann a formulat intr-un raport principiile care trebuie sa stea la baza constructiei de calculatoare: -necesitatea unei componente specializate destinate calculatorului -executia secventiala a operatiilor -existenta unei componente numita memorie pentru instructiuni si datele necesare rezolvarii problemei (sau memoria interna) -existenta unei memorii permanente -posibilitatea trecerii in ambele sensuri de la memoria interna la cea permanenta In rezumat structura calculatorului a fost impartita in 5 parti principale: 1)unitatea centrala 2)unitatea de intrare 3)unitatea de iesire 4)memoria de lucru 5)memoria permanenta Datorita principiilor elaborate de Newmann calculatorarele electronice din primele 4 generatii sunt numite si calculatoare Von Newmann. In functie de componenta electronic de baza calculatoarele se pot imparti in mai multe generatii: -generatia 1 cuprinde calculatoarele construite intre 1946 si 1958 si care au componenta de baza tubul electronic; acestea utilizeaza sistemul de numeratie binar iar programarea se facea in limbaje de asamblare. In general aceste sisteme sunt caracterizate printru-un volum mare si o fiabilitate scazuta. Capacitatea memoriei interne era de 2KB iar viteza de prelucrarea era de 10 instructiuni pe secunda. -generatia a doua cuprinde calculatoarele construite intre 1959 si 1963 la care s-au utilizat tranzistorii. Aceste sisteme aveau capacitatea de stocare a datelor de 32KB, viteza de calcul ajungand la 2*10 5 instructiuni

pe secunda. In aceasta generatie apar echipamentele periferice cum ar fi: cititorul de cartele, imprimanta si banda magnetica. -Intre 1953 si 1971 putem vorbi de generatia a treia de calculatoare ce se caracterizeaza prin utilizarea circuitelor integrate. Prin circuit integrat se intelege o placa sau o pastila de siliciu sau beriliu care prin inscriptionare foto sau depuneri de straturi successive poate contine sute, mii sau mai nou milioane de componente electronice. Memoria acestor calculatoare ajunge la 2MB iar viteza de lucru ajunge la 5 milioane de instructiuni pe secunda. Calculatoarele din aceasta generatie necesitau insa temperaturi si umiditate constante fapt care crestea dimensiunile foarte mult trebuind sa contina si unitati de climatizare. In 1970 a fost creat la institutul de cercetare pentru tehnica de calcul (Bucuresti) un calculator numit Felix C664 destinat uzului militar care putea fi carat cu 3 camioane: un camion pentru unitatea centrala, unul pentru periferice si al treilea pentru unitatea de climatizare. -dupa 1971 apare generatia a patra de calculatoare care se caracterizeaza prin utilizarea circuitelor larg integrate si foarte larg integrate. In 1971 este inventat microprocesorul. Viteza de calcul a acestor calculatoare ajunge la 30 de milioane de instructiuni pe secunda si permite lucrul interactiv. -dupa 1990 vorbim de generatia cinci de calculatoare bazata pe inteligenta artificiala. Aceasta presupune o baza de date ce contine cunostinte si un motor inferential ce permite prelucrarea logica, simuland gandirea umana. 2.Structura generala a unui sistem de calcul Orice sistem de calcul este format din 2 componente: -sistemul de echipamente (hardware) care numeste totalitatea componentelor fizice utilizate in culegerea, memorarea, prelucrarea datelor si transmiterea rezultatelor. -sistemul de programe care reprezinta componenta logica si contine totalitatea programelor care asigura conducerea, supravegherea, controlul si realizarea procesului de prelucrare, un rol deosebit revenindu-i sistemului de operare Indiferent de structura constructiva, de sistemul de operare si de domeniul de utilizare, arhitectura calculatoarelor se dezvolta in jurul urmatoarelor concepte functionale: -functia de numarare -functia aritmetica logica -functia de comanda si control -functia de intrare-iesire
BIE-Curs 6

Una din formele cele mai utilizate din cibernetica o reprezinta metoda Black Box. Un calculator este construit pe baza unor concepte. Pe de-o parte avem unitatea centrala: unitatea de comanda, unitatea aritmetica si logica si memoria centrala. Pe de alta parte avem unitati periferice( care sunt legate si de memorie). Unitatea centrala are rol de prelucrare si comanda utilizand datele memorate temporar. Perifericele permit memorarea datelor, introducerea datelor si vizualizarea datelor. Memoria centrala are functii de memorare si regasire a informatiilor in timpul prelucrarilor. Acesta este locul unde sunt pastrate datele si instructiunile cu scopul executarii programelor in unitatea centrala. Din punct de vedere logic este formata din circuite logice, fiecare dintre acestea fiind capabil sa retina biti. In memorie bitii sunt organizati, fiind grupati in unitati de memorare numite octeti sau bytes. Octetul reprezinta cea mai mica unitate ce are o adresa. Din punct de vedere al accesului exista 2 tipuri de memorie: -memoria ROM (read only memory) -memoria RAM (random acces memory) Memoria ROM se caracterizeaza prin: -este de dimensiuni mai mici decat memoria RAM -din ea se pot doar citi informatii -include o categorie speciala numita PROM (memorie ROM programabila), informatiile din aceasta memorie fiind incarcate de firma producatoare a calculatoarelor -initial memoriile PROM erau scrise prin ardere, utilizand un process chimie ireversibil, ulterior sunt scrise cu ajutorul unor dispozitive cu ultraviolete

-principalul avantaj il constituie faptul ca aceasta memorie este remanenta (ramane in timp), informatia fiind reutilizabila si dupa deconectarea calculatorului de la sursa de curent -principalul sistem utilizand acest tip de memorie pentru memorarea nucleului este sistemul de operare Memoria RAM Este o memorie in care se poate atat scrie cat si citi. Datorita acestui fapt consideram memoria RAM ca memorie interna a calculatorului. Principalul dezavantaj al acestei memorii il reprezinta faptul ca nu este remanenta, spunem despre ea ca este volatila, continutul acestei memorii pierzandu-se dupa decuplarea calculatorului de la sursa de energie. Unitatea aritmetica si logica Executa 2 functii principale: 1)calculul logic 2)calculul aritmetic Calculatorul poate executa aceste operatii doar daca primeste o succesiune de ordine elementare care reprezinta programul utilizat. Aceste ordine mai poarta denumirea si de instructiuni. Orice instructiune este intai inregistrata in memoria centrala; se numeste format al instructiunii descrierea continutului ordinului elementar dat calculatorului. Unitatea de comanda Principalele functii: 1)Comanda si control la nivelul executiei operatiilor de calcul in unitatea aritmetica si logica conform instructiunilor. 2)Controleaza operatia de citire din memoria a instructiunilor urmatoare. 3)Controleaza operatiile de introducere si extragere a datelor din sistemul de calcul Pentru a putea indeplini aceste functii unitatea de comanda contine controlul de adrese si registrul instructiunilor. Controlul de adrese controleaza executia secventiala a tuturor instructiunilor din program, continand adresa instructiunii ce urmeaza a fi executata. Registrul instructiune contine instructiunea extrasa din memoria centrala. Functionarea unitatii de comanda se desfasoara astfel: 1)se citeste instructiunea de executat, adresa fiind continuta in controlul de adresa 2)instructiunea este transferata din registrul de memorie in registrul instructiune 3)codul operatiei este decodificat iar informatia este transmisa circuitelor de comanda 4)controlul de adresa creste cu o unitate fiind pregatit sa adreseze urmatatoarea instructiune 5)in functie de codul operatiei este comandata citirea din memorie a operantilor si este initiata operatia de efectuat in unitatea aritmetica si logica Perifericele Sunt acele dispozitive care asigura extinderea capacitatilor sistemului impartindu-se in dispozitive de intrare-iesire si memorie externa. Caracteristicile unitatilor periferice sunt date de capacitatea de inmagazinare a informatiilor precum si de viteza de transfer a informatiilor.

Componentele calculatorului personal

In 1980 compania IBM a creat primul calculator personal care s-a impus pe piata pentru o buna fiabilitate fapt ce a condus ca si ceilalti producatori de calculatoare ce au aparut pe piata sa utilizeze aceleasi concepte spunand ca sistemul de calcul sau anumite componente ale sistemului de calcul realizate de ei sunt compatibile IBM. Treptat datorita utilizarii pe scara larga a echipamentelor compatibile IBM au disparut de pe piata alte genuri de echipamente care nu erau compatibile IBM. Astfel notiunea de compatibil IBM a devenit un standard utilizat de toti producatorii de hardware. Initial problema compatibilitatii IBM presupune utilizarea unui microprocessor de tip Intel si a unui sistem de operare compatibil MS-DOS.

Arhitectura standard a unui PC contine microprocessor, memorie interna, memorie externa si periferice, toate aceste echipamente fiind interconectate cu ajutorul magistralelor de comunicatie. Unitatea centrala contine: 1)Placa de baza numita si placa mama (motherboard) Aceasta placa contine elementele electronice principale cum ar fi microprocesorul, memoria operativa sau microconectorii de configurare. Pe orice placa de baza exista o serie de locuri goale numite slot-uri care permit extinderea cu alte placi aditionale: placi video, placi de retea, placi modem, placi digitale. 2)Sursa de alimentare transforma curentul alternativ de la retea in curent continuu. De obicei sursa de alimentare este insotita si de un ventilator ce ajuta la racirea componentelor. 3)Microprocesorul este un circuit integrat complex care poate efectua operatii aritmetice si logice sub controlul unui program. Este componenta de baza a unitatii centrale fiind specializata in operatii de calcul, comanda si control. Controleaza intreaga activitate a calculatorului prin trimiterea si primirea de semnale de control, adrese de memorie sau date catre diferite componente ale calculatorului. Rolul microprocesorului este de a interpreta si executa programe aflate in memoria interna a calculatorului. Microprocesorul cuprinde mai multe unitati specializate, interconectate cum ar fi unitatea aritmetica si logica sau unitatea de comanda si control. Orice microprocessor este caracterizat prin viteza de lucru precum si capacitatea maxima de memorie pe care o poate adresa sau setul de instructiuni pe care le poate executa. Viteza de lucru a microprocesorului este determinata de: -frecventa ceasului intern -dimensiunea registrelor interne -capacitatea magistrala de date -rezistenta si dimensiunea memorie cache -tipul constructiv al microprocesorului Ceasul intern este un oscilator ce emite pulsatii la intervale egale de timp. Toate activitatile sunt coordonate de aceste pulsatii periodice emise de ceasul intern. Frecventa cu care sunt emise aceste pulsatii se numeste frecventa ceasului intern, avand ca unitatea de masura hertz-ul, alte unitati de masura fiind kilohertzul, megahertz-ul, gigahertz-ul. Dimensiunea registrelor interne si capacitatea magistralei de date sunt importante pentru viteza de lucru a microprocesorului. Procesoarele actuale folosesc registre interne de 32 sau 64 de biti. Cu cat dimensiunea este mai mare cu atat numarul operatiilor de transfer cu memoria interna este mai mica deci timpul de lucru se micsoreaza. In realizarea procesoarelor s-au aplicat 2 tehnologii diferite: CISC si RISC. Tehnologia CISC a promovat ideea de marire a setului de instructiuni prin includerea unor instructiuni prin limbaje la nivel inalt. Tehnologia RISC consta in implementarea hardware a instructiunilor simple urmand ca instructiunile complexe sa fie executate cu ajutorul unor programe. 4)Memoria interna Face parte alaturi de microprocesor din unitatea centrala si se compune din circuite integrate. Memoria interna se caracterizeaza prin: -capacitate -timp de acces -modul de organizare si adresare Memoria ROM contine informatii permanente despre operatiile de baza ale calculatorului, aceste informatii avnd un caracter fundamental pentru orice calculator. De exemplu memoria ROM contine programe de pornire care verifica toate partile componente ale calculatorului inainte de activarea sistemului de operare. Memoria ROM contine BIOS-ul (basic input output system) care controleaza modul in care informatiile sunt apelate sau transferate la monitor, tastatura, unitatea de memorie externa, memoria RAM si ROM. Programele scrise in memoria ROM sunt scrise de producatorul calculatorului si formeaza FIRMWARE, sunt incluse SETUP, BOOT (programe care apeleaza sistemul de operare). Memoria RAM ofera stocarea temporara a informatiilor, reprezentand zona de lucru a calculatorului. In afara de memoria RAM principala se mai pot identifica si alte tipuri de memorie RAM avand diferite utilizari. De exemplu memoria CACHE, memoria tampon pentru imprimanta, care pastreaza datele ce urmeaza a fi tiparite pana cand imprimanta le poate prelua. In acest fel calculatorului i se permite sa transmita datele respective si apoi sa continue lucrul in timp ce imprimanta tipareste. Memoria video permite afisarea unor grafuri video complexe.

Memoria fantoma numita si shadowRAM sporeste viteza de lucru a PC ?????????? informatiilor din memoria ROM si RAM. Memoria CMOS este memoria RAM semipermanenta, informatiile depozitate aici fiind pastrate cu ajutorul unei baterii ce alimenteaza circuitul non-stop. Cand bateria se termina datele se pierd si trebuie reincarcata. Contine informatii despre diferite unitati ale calculatorului si pastreaza data si ora curenta.
BIE-Curs 7

Memoria externa
Are rolul de a stoca permanent datele si programele. Suportul tehnic de date reprezinta mediul material pe care sunt stocate informatiile. Acest termen generic cuprinde hard disk-ul, floppy disk-ul, banda magnetica, CD-rom, DVD. In configuratia oricarui PC exista dispozitive ce permit citirea si scrierea utilizand aceste suporturi de date. Unitatea de hard disk este formata din una sau mai multe platane, fiecare avand doua fete (pe fiecare fata aflandu-se un cap de citire-scriere). Inregistrarea datelor se face in piste concentrice numerotate de la 0 la n (de la periferice catre centru). Pistele au acelasi numar pe toate fetele, impreuna construind un cilindru. Pe pista inregistrarea datelor se face ordonat, in grupe (sectoare). Floppy disk-ul a fost inventat in laboratoarele IBM in 1967. De-a lungul evolutiei dimensiunile disk-ului sau redus de la 8 inch la 5,25 ajungand la 3,5 inch. Unitatea de banda magnetica (streamer) este un suport de stocare a datelor de mare capacitate. Se utilizeaza pentru arhivarea datelor (pastrarea unor copii de siguranta) sau in anumite cazuri pentru mutarea informatiilor de pe un calculator pe altul. Unitatea de CD (disc compact) este un mediu perfectionat de stocare a datelor prin mijloace optice. Inregistrarea se face pe sectoare, aranjate in spirala. Pentru a putea avea o viteza de scriere/citire constanta pentru un CD rotatia acestuia este variabila, in functie de locatia sectorului citit. Ca subcategorie avem : CD-R (pot fi doar o singura data scrise si citite) ? (pot fi scrise de mai multe ori) Memoria flash (stick) este o unitate moderna de stocare a datelor, de obicei de dimensiuni medii, ce nu implica parti in miscare si care pentru citire si scriere utilizeaza portul USB. De obicei aceste unitati sunt utilizare cand viteza de citire necesara nu este mare. Alte dispozitive periferice Aceste dispozitive asigura interfata utilizatorului cu sistemul de calcul, permitand introducerea comenzilor, a programelor, a datelor precum si vizualizarea rezultatelor 1)Tastatura Este principala unitate de introducere a datelor in sistem, permitand interventia in desfasurarea unui proces. In general in functie de aranjarea caracterelor in tastatura avem 2 tipuri de tastatura numite AZERTY (frantuzeasca) si QWERTY (englezeasca). 2)Monitorul Este dispozitiv de iesire. Din punct de vedere istoric exista monitoare bazate pe tuburi catodice, pe LCD, plasma sau LED-uri. Caracteristicile generale ale oricarui monitor sunt: definitia, dimensiunea unui pixel. Cu cat valoarea este mai mica cu atat imaginea este mai clara. Rezolutia este data de dimensiunea matricei de pixeli iar dimensiunea monitorului este data de lungimea diagonalei ecranului si de obicei este exprimata in inchi. Rata de improspatare a imaginii sau rata de refresh reprezinta numarul de imagini afisate intr-o secunda. 3)Imprimanta Este un periferic suplimentar destinat tiparirii informatiilor din sistemul de calcul pe hartie. Caracteristici: -rezolutia=se masoara in DPI (dot per inch)-numar de puncte tip -viteza de tiparire (cate caractere pe secunda sunt tiparite sau pagini pe minut) -dimensiunea hartiei utilizate In prezent exista mai multe tipuri de imprimata:

a)matriceale (cu ace): capul de scriere are 9/18/24 de ace ce actioneaza asupra unei benzi tusate. b)cu jet de cerneala: au o rezolutie inalta (de obicei) de peste 600 DPI; functioneaza prin pulverizarea cernelei printr-o serie de mici capilare, la nivelul hartiei. Marea majoritate a imprimantelor color folosesc acest principiu, iar obtinerea oricarei nuante de culori se face prin combinarea culorilor de baza. c)laser: utilizeaza tehnica copiatoarelor prin care o raza laser polarizeaza electrostatic un cilindru care va atrage cantitati variabile dintr-un praf de carbune, numit tonner, ce se va fixa pe hartie. 4)Mouse este un dispozitiv de intrare care permite deplasarea unui simbol pe ecran; face parte din configuratia standard a oricarui PC. 5)Track-ball este un dispozitiv asemanator mouseului care presupune o bila asezata intr-un suport special, miscarile acestei bile sunt transmise in miscari verticale si orizontale asemanatoare mouseului. 6)Touchscreen-ul presupune un ecran special, asezat pe display (monitor) care inregistreaza atingerile utilizatorului uman. 7)Touchpad-ul reprezinta un dispozitiv cu o suprafata sensibila la atingere, utilizat asemanator mouseului in cazul dispozitivelor mobile de tip laptop. 8)Scanner este un tip de dispozitiv ce permite preluarea de imagini, procesul de scanare constand din balierea imaginii de o unda luminoasa, urmata apoi de analizarea reflexiei cu ajutorul unor celule fotosensibile. 8)Modemul este un dispozitiv ce permite calculatorului sa transmita date prin intermediul liniilor telefonice realizand compresia intre formatul digital si analogic la trimitere, si analogic-digital la primire. Interfete Interfata permite comunicarea dintre unitatea centrala si periferice prin adaptarea semnalelor de pe magistrala microprocesorului la cerintele perifericului. Interfata se cupleaza la unitatea centrala printr-un ?. Principalele tipuri: -interfete seriale (transferul se realizeaza bit cu bit). Se intalnesc in unele cazuri la tastatura, mouse -interfete paralele (transfer simultan a 8 biti); se intalnesc la imprimanta -interfete USB permit conectarea oricaror periferice.
BIE-Curs 8

Sisteme de operare
Sistemul de operare reprezinta ansamblul de programe care asigura utilizarea optima a resurselor fizice si logice dintr-un calculator. Sistemul de operare are ca rol principal gestionarea functionarii componentelor hardware permitand totodata utilizatorului sa comunice cu calculatorul. In concluzie sistemul de operare este componenta software care coordoneaza si supravegheaza intreaga activitate a calculatorului asigurand totodata comunicarea intre utilizator si calculator. Din punctul de vedere al interactiunii cu componentele hardware si dupa modul de implementare al softului sistemul de operare este organizat pe 2 nivele: -nivel fizic -nivel logic Nivelul fizic include componenta de firmware a sistemului de calcul oferind servicii privind lucru cu componentele hardware ale calculatorului. De exemplu la calculatoarele compatibile PC componenta sistemului de operare este componenta ROM-BIOS. Aceasta componenta include programele care se executa la pornirea calculatorului si care verifica starea de functionare a fiecarui component din interiorul calculatorului. Tot in aceasta categorie se includ si driverele fizice care contin informatii privind utilizarea corecta a calculatorului, in lipsa acestor informatii componentele vizate nu functioneaza sau functioneaza defectuos. Nivelul logic include partea de programe a sistemului de operare si ofera utilizatorului mijloacele prin care poate utiliza calculatorul. Comunicarea se realizeaza prin intermediul unor comenzi adresate sistemului sau prin intermediul instructiunilor programului ce sunt executate. Programele nivelului logic acceseaza dispozitivele hardware prin intermediul programelor nivelului fizic al sistemului de operare, din acest motive ele fiind independente de structura hardware a calculatorului. Putem spune ca nivelul fizic reprezinta o interfata intre hardware si nivelul logic al sistemului de operare. Din punct de vedere functional programele sistemului de operare se impart in 2 categorii

-componenta de comanda si control; cuprinde programele ce au rolul de a utiliza eficient resursele sistemului de calcul -componenta de servicii; cuprinde programele destinate minimizarii efortului uman implicat de utilizarea calculatorului Gestionarea resurselor Pentru a executa un program intr-un sistem de calcul secvential cu program memorat este necesara incarcarea respectivului program in memoria interna a sistemului de calcul. Unitatea centrala de prelucrare executa secvential toate instructiunile programelor. Executia unei instructiuni poate presupune: 1)alocarea unitatii aritmetico-logice pentru efectuarea de operatii aritmetice sau logice asupra datelor prelucrate de program 2)alocarea unui dispozitiv periferic pentru realizarea unui schimb de informatii intre acesta si memoria interna a calculatorului 3)alocarea de spatiu din memoria externa pentru stocarea informatiilor manipulate in program 4)accesarea unei anumite structuri de date cum ar fi deschiderea unui fisier din memoria externa 5)apelarea unui alt program in vederea executiei, aflat in memoria interna sau externa a calculatorului Observatii: -Intotdeauna executia unui program presupune alocarea unei anumite zone din memoria interna a calculatorului -Intotdeauna executia unui program presupune afectarea unei perioade din timpul de lucru a unitatii centrale de prelucrare. Resursele sistemului de calcul pe care sistemul de operare le pune la dispozitie utilizatorului contituie totalitatea componentelor fizice sau logice care pot fi solicitate. Executia unui program se defineste ca fiind succesiunea tuturor proceselor care se realizeaza sub controlul sistemului de operare. Procesul reprezinta o secventa de activitati care se executa si care se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: -prelucrarile care se realizeaza sunt determinate de secventa de instructiuni care controleaza procesul -contextul de lucru asupra caruia actioneaza procesul prin intermediul prelucrarilor si care include resursele alocate procesului. Pentru a putea aloca o sursa la un proces sistemul de calcul trebuie sa aiba raspuns la urmatoarele probleme: a)daca exista resursa ceruta in sistem b)daca ea este disponibila c)cat la suta din resursa este disponibila d)pentru cat timp poate fi alocata resursa e)daca resursa este alocata unui alt proces sistemul verifica daca mai este necesar sau nu Din analiza acestor intrebari rezulta functiile pe care sistemul de operare le indeplineste in gestionarea resurselor: 1.evidenta resurselor calculatorului in orice moment prin inregistrarea fiecarei resurse, a starii ei (daca este alocata sau nu) si al gradului de ocupare 2.implementarea unor algoritmi de alocare a resursei conform unor strategii de alocare stabilite. O astfel de strategie trebuie sa raspunda la intrebarile: carei solicitari i se aloca resursa?, cat din resursa se aloca?, in ce moment se face alocarea si pentru cat timp se face?. Dezalocarea unei resurse poate fi facuta fie la initiativa procesului care a solicitat-o in cazul in care nu mai e necesara respectivului proces fie la initiativa sistemului de operare pentru a fi alocata altor procese. Componenta de comanda si control a sistemului de operare Activitatea de lansare in executiei a unui program, activitatea de gestionare a resurselor sistemului de calcul sau operatiile efectuate la inchiderea executiei sunt functii realizate de componenta de comanda si control a sistemului de operare. Functiile componentei de comanda si control sunt: -planificarea -lansarea -urmarirea executiei programelor -gestionarea resurselor sistemului de calcul -depistarea si tratarea evenimentelor deosebite ce apar in timpul executiei programelor -asigurarea protectiei informatiilor manipulate de diverse programe

Componenta de servicii a sistemului de operare S-a dezvoltat odata cu cresterea cerintelor utilizatorului sistemului de calcul. Programele de servicii se executa sub supravegherea programelor de comanda si control ca orice programe de aplicatie. Obiectivele si functiile unui sistem de operare Obiectivele generale ale unui sistem de operare sunt: -automatizarea operatiilor standard in toate etapele de exploatare ale sistemului de calcul -minimizarea efortului uman pentru utilizarea sistemului de calcul -optimizarea resurselor si alocarii din cadrul sistemului de calcul -cresterea eficientei globale a sistemului de calcul prin cresterea vitezei de executie a prelucrarilor -reducerea timpului de raspuns la solicitarile utilizatorului -cresterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la capacitate maxima Functiile prin care sistemul de operare satisface aceste obiective sunt: -functia de instalare automata a unui nou sistem de operare pe un sistem de calcul -functia de incarcare in memoria interna a sistemului de operare la pornirea calculatorului -functia de configurare dinamica a sistemului de operare -efectuarea operatiilor de intrare si iesire la nivelul fizic pentru utilizarea de catre utilizator a tuturor echipamentelor periferice intr-un mod asemanator, independent de caracteristicile lor constructive -oferirea unor interfete utilizate cu ajutorul unui limbaj specific numit si limbaj de comanda prin intermediul acestui limbaj utilizatorul trimitand comenzi calculatorului, acestea fiind traduse si interpretate de programul interpretor de comenzi al sistemului de operare In cadrul sistemelor de operare moderne interfata cu utilizatorul este asigurata prin metode grafice evaluate sau principii noi de comunicare, aceasta interfata purtand denumirea de interfata grafica cu utilizatorul (GUI): -controlul executiei programelor sistemului de operare incarca programele in memoria interna, il lanseaza in executie, urmareste executia in toate etapele sale iar la sfarsit incheie executia -gestionarea alocarii resurselor prin gestionarea timpului alocat de unitatea centrala de prelucrare, de memoria interna sau de accesul la unitati periferice sau fisiere -asigurarea protectiei intre utilizatori acolo unde sistemul de operare permite accesul simultan al mai multor utilizatori la resursele sistemului de calcul -tratarea erorilor functiilor auxiliare cum ar fi: contabilizarea sistemului de calcul, jurnalizarea comenzilor sau jurnalizarea erorilor Clasificarea sistemelor de operare din punct de vedere al executiei proceselor In general programele utilizeaza diferit resursele unui sistem de calcul. De exemplu unele ofera mai putina memorie, unele executa mai multe operatii de intrare/iesire, altele necesita mai mult timp de prelucrare in unitatea centrala de prelucrare, altele presupun operatii complexe la nivelul datelor utilizand intens unitatea aritmetica-logica. Pentru utilizarea eficienta a resurselor sistemului de calcul unele sisteme de operare pot gestiona executia concurenta a mai multor procese prin partajarea resurselor, aceasta insemnand ca la un moment dat in sistem se pot afla in executie mai multe procese ce concureaza intre ele pentru accesul la resursele sistemului. O caracteristica importanta a unui sistem de operare este masura in care poate asigura executia concurenta a proceselor. Dupa aceste criteriu sistemele de operare pot fi: a)sisteme monotasking sunt acele sisteme care nu asigura executia concurenta si nici partajarea resurselor in ? de procese. In cazul unui sistem de operare monotasking la un moment dat sistemul poate executa un singur program. Acesta ramane activ din momentul lansarii in executie pana la terminarea sa completa. In tot acest timp programul are acces la toate resursele sistemului de calcul b)sisteme multitasking sunt acele sisteme de operare care asigura executia concurenta a mai multor procese simultan; suplimentar fata de sistemele de operare monotasking, in cazul sistemelor multitasking trebuie definite strategii de alocare a resurselor la procesele concurente, strategii care vor fi folosite de componentele sistemului pentru gestionarea resurselor

Clasificarea sistemelor de operare dupa gradul de interactiune cu utilizatorul Un sistem de operare are rolul de a crea o interfata intre sistem si utilizator. Sistemele actuale tind sa creasca gradul de interactiune cu sistemul de calcul cat si gradul de accesibilitate al interfetei. Potrivit acestei clasificari avem: a)sisteme de operare seriale pentru care gradul de interactiune cu utilizatorul este nul b)sisteme de operare interactive care asigura o comunicare directa intre utilizator si sistemul de calcul prin intermediul unui limbaj. Aceste sisteme pot fi sisteme monouser cand acceseaza un singur utilizator sau multiuser cand acceseaza mai multi utilizatori.
BIE-Curs 9

Clasificarea sistemelor de operare dupa configuratia hardware deservita Sistemul de operare este influentat de componentele hardware ale sistemului de calcul deoarece in general se cauta ca sistemele mai slabe hardware sa fie compensate prin functii suplimentare software asigurate de sistemul de operare. Pe de alta parte un sistem de calcul puternic ce permite prelucrari complexe are nevoie de un sistem de operare la fel de puternic capabil sa execute toate sarcinile sistemului precum si o buna gestionare a tuturor componentelor hardware. Dupa configuratia hardware deservita sistemele de operare sunt: a)sisteme de operare pentru microcalculatoare Sistemele de operare pentru microcalculatoare au un caracter puternic interactiv, au un limbaj de comanda accesibil sau au o interfata grafica cu utilizatorul. Unele sisteme de operare sunt monouser si monotasking cum ar fi de exemplu MS-DOS, altele sunt multitasking cum este Windows si eventual si multiuser cum este UNIX. Aceste sisteme de operare sunt usor configurabile avand proceduri automate pentru incarcarea sau instalarea sistemului de operare. De obicei aceste sisteme ocupa un spatiu redus in memoria interna. Aceste sisteme permit in general conectarea la retele de calculatoare si au functia de gestionare a informatiei permitand manipularea unui numar mare de fisiere cu o dimensiune relativ mica. b)sisteme de operare pentru minicalculatoare Sistemele de operare pentru minicalculatoare sunt interactive, multiuser si multitasking, folosesc un limbaj de comanda pentru utilizatori avansati. Procedurile de instalare si lansare in executie sunt de obicei mai laborioase. De regula aceste sisteme de operare sunt rigide in ceea ce presupune configuratia hardware. Poseda un sistem in care prioritatile de executie sunt bine evidentiate. In general sunt orientate pe lucrul cu mai multi utilizatori oferind un sistem complex de protectie a informatiilor. Sunt orientate pe lucrul cu mai multe terminale putand indeplini functia de concentrator de date. c)sisteme de operare pentru calculatoare mainframe Sisteme de operare pentru calculatoare mainframe sunt seriale sau interactive, multitasking, au un limbaj de comanda pentru utilizatori specializati, gestioneaza un numar mare de echipamente periferice. Sunt orientate pe prelucrari complexe si volume mari de date.

Retele de calculatoare
O retea de calculatoare reprezinta un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cum ar fi cablul coaxial, cablul fibraoptica , linie telefonica sau ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar mare de utilizatori a resurselor hardware , software sau informationale ale calculatoarelor din retea. Avantajele retelelor de calculatoare: -utilizarea eficienta prin partajare a resurselor unitatii centrale -acces direct la resursele hardware si software apartinand unor sisteme de calcul diferite -pastrarea programelor si fisierelor intr-o singura copie pe server si utilizarea lor de catre orice utilizator cu drept de acces -nivel ridicat de protectie a fisierelor si programelor -utilizarea simultana a bazelor de date de catre mai multi utilizatori -comunicare si schimb de informatii intre utilizatori la nivel local, regional sau mondial

Dezvoltarea retelelor de calculatoare a contribuit la elaborarea si utilizarea unor aplicatii cum ar fi : accesul la programe complexe ce ofera informatii utile la nivel macroeconomic, accesul la mari baze de date, accesul la informatii stiintifice sau transferul rapid al informatiei. Din punct de vedere hardware o retea de calculatoare este formata din: calculatoare centrale sau servere , calculatoare de lucru care mai sunt numite terminale sau statii de lucru, echipamente periferice si elemente de conectare. Unul sau mai multe calculatoare dintr-o retea reprezinta calculatoare centrale sau servere care controleaza si gestioneaza prin intermediul unui sistem de operare intreaga activitate de calcul din retea. Aceste calculatoare formeaza nucleul retelei. Calculatorul central poate fi un calculator obisnuit pe care este instalat un sistem de operare pentru retele. Calculatorul central controleaza toate resursele comune asigurand securitatea datelor si a sistemului precum si comunicarea dintre statiile de lucru. Statia de lucru este un calculator obisnuit care foloseste un sistem de operare obisnuit. Statiile de lucru sau terminalele reprezinta componentele de baza a unei retele de calculatoare. O statie de lucru are in configurare o placa de retea ce permite conexiunea la retea conectandu-se astfel la toate componentele din respectiva retea de calculatoare. Tipuri de retele de calculatoare Retelele de calculatoare sunt de mai multe tipuri in functie de numarul statiilor de lucru si de aria lor de raspandire 1) Retele locale sau LAN (local area network) Lucreaza la nivelul unei cladiri sau a unui grup de cladiri avand distanta intre statiile de lucru intre 10 si 1000 de metri. Aceste retele se pot conecta la retele mai mari prin punti de comunicatie ce asigura compatibilitatea hardware si software intre medii diferite. 2) Retele orasenesti sau MAN (metropolitan area network) Lucreaza la nivelul unui oras, distanta intre statiile de lucru fiind de ordinul kilometrilor. O astfel de retea poate interconecta mai multe retele locale prin tehnologii speciale. 3) Retele regionale sau mondiale (WAN=wide area network) Lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial avand distanta de lucru de ordinul miilor de kilometri. 4) Retele publice sau PDN (public data network) Lucreaza la nivel zonal sau mondial ingloband mai multe retele globale, in aceasta categorie intrand internetul. Topologii de retele locale Topologia sau structura unei retele de calculatoare reprezinta modul de conectare a statiilor de lucru fata de server, modul de conectare determinand traseul pe care va circula informatia in retea. In general putem identifica trei topologii principale pentru retelele LAN: 1. Topologia BUS sau magistrala Aceasta topologie are o fiabilitate mare precum si o viteza mare de transmisie. Aceasta presupune existenta unui canal unic de comunicatie duala adica in care mesajele pot circula in ambele sensuri impartit intre statii. Mesajele transmise sunt receptionate de toate statiile, acestea selectandu-si informatiile care le sunt adresate. Defectarea unei statii nu afecteaza functionarea retelei. Desen 1 2. Topologia RING sau inel Permite ca statiile de lucru sa fie egale intre ele. Aceasta presupune conectarea calculatoarelor din retea printr-o cale de comunicatie care formeaza un inel complet. Desen 2 3. Topologia Star sau stea Ofera o viteza mare de comunicatie fiind destinata aplicatiilor in timp real. Topologia STAR presupune ca serverul sa fie plasat in centrul retelei si fiecare statie sa fie conectata la acesta. Fiecare mesaj trimis de o statie ajunge la server care retrimite mesajul statiei destinatare. Avantajul acestei topologii este ca poate fi usor extinsa iar in cazul defectarii unei statii de lucru comunicarea dintre server si celelalte statii poate continua. Desen 3

BIE-Curs 10

Clasificarea retelelor locale din punct de vedere conceptual

Din punct de vedere conceptual retelele locale se clasifica astfel: 1.Retele bazate pe arhitectura client-server Acest model presupune existentei in cadrul retelei a unuia sau mai multe calculatoare cu rol de server si a unui numar de calculatoare ce reprezinta statiile de lucru numite si statii client. Clientul reprezinta unitatea care are executia sarcinii iar serverul este unitatea care executa un set de sarcini raspunzand astfel solicitarilor clientilor. Avantajele utilizarii acestui model sunt: -adaptabilitatea crescuta la nevoile utilizatorului -asigurarea integrarii datelor din bazele de date -rapiditatea update-urilor deoarece actualizarile se fac intr-un singur punct (pe server), nefiind implicate si unitatile de lucru -reducerea costurilor prin partajarea resurselor hardware si software 2.Retele bazate pe modelul PEER TO PEER Se caracterizeaza prin faptul ca toate calculatoarele au aceeasi functie in retea, resursele fiecarui calculator fiind partajate in retea, dar cu o performanta scazuta. Se caracterizeaza prin: -flexibilitate -simplitate in instalare si utilizare -administrare 3.Retele false Se leaga doua sau mai multe calculatoare prin intermediul porturilor paralele sau seriale fara a utiliza echipamente special de interconectare, cum ar fi placile de retea.

Retele mari Internetul

Intr-o retea mare pot fi interconectate calculatoare sau dispozitive sau retele de calculatoare, care sunt eterogene din punct de vedere al tehnologiei utilizate, a protocoalelor utilizate, a software-ului utilizat din zone geografice indepartate. Internetul reprezinta o retea de retele de calculatoare. Internetul este o retea descentralizata fiind gestionata de catre ISOC (Internet Society), o asociatie de voluntari fondata in 1922 si are ca scop analizarea noilor tehnologii si definirea strategiilor viitoare. ISOC allege in fiecare an un consiliu ce are ca sarcina realizarea unor standard privind tehnologia utilizata pentru o buna functionare a retelei. Internetul isi are originile in reteaua americana ARPA ce a fost initiate in 1969 de Ministerul Apararii al SUA. Dupa 1980 marile universitati americane, muzee, biblioteci sau institutii guvernamentale s-au conectat la reteaua ARPA. Ulterior, printr-o extindere s-a permis conectarea oricarui utilizator permitand-se atat citirea de informatii cat si scrierea si reteaua a devenit Internet. Avantajele Internetului: -calculatoarele conectate pot partaja si transfera informatii de orice natura -calculatoarele din retea pot avea instalate diferite sisteme de operare si poate fi utilizat orice sistem hardware -se pot realiza conexiuni intre 2 calculatoare din retea in vederea transmiterii de mesaje -ofera o interfata grafica ce permite o navigare usoara, transparenta -paginile Web sunt scrise respectand standardul HTML, acesta fiind singurul standard universal -utilizatorii detin controlul asupra informatiilor prin legaturi care permit regasirea fisierelor pe unul sau mai multe site-uri. Serviciile oferite de Internet sunt aplicatii de retea bazate pe arhitectura ?. Principalele servicii sunt: -serviciul de posta electronica ce permite transmiterea si receptionarea de mesaje in retea utilizand adrese Internet -conectarea unui calculator la distanta (TELNET) -transfer de fisiere (FTP=File Transfer Protocol) permite transferul intre 2 puncte ale retelei Internet -serviciul de informare (www) asigura functia de regasire a informatiei.

Algoritmi
In principiu pentru ca o problema sa fie rezolvata cu ajutorul calculatorului trebuie sa fie indeplinite 2 conditii: 1)sa existe un program care sa descrie algoritmul de rezolvare a problemei, intr-un limbaj accesibil calculatorului astfel precizandu-se operatiunile prin care de la date de intrare se ajunge la rezultate 2)sa existe datele structurate intr-un anumit mod pentru a fi accesibile programului Sistemele de calcul actuale proceseaza date fara a tine cont de semnificatia lor. Identificarea datelor ? se realizeaza prin amplasarea simbolurilor in memoria interna in anumite zone de suport dupa cum sunt definite prin programe de prelucrare. Pentru a crea un program sunt necesare urmatoarele: 1.analiza problemei si definirea modului de prelucrare stabilindu-se astfel algoritmul de prelucrare si structurile de date 2.transpunerea modelului obtinut intr-un model accesibil calculatorului utilizand un limbaj de programare prin care este creat programul executabil 3.prelucrarea propriu-zisa, fiind ultima etapa in care programul executabil este incarcat in memorie si pus in executie, prin executie programul solicitand datele de intrare si furnizand rezultatele. Aceste etape pot fi detaliate ajungandu-se la urmatoarele faze: 1.definirea si analiza problemei Presupune expunerea imaginii conceptuale complete, curente a problemei luate in studiu. Dupa formularea problemei in termeni concreti si clari urmeaza analiza tuturor aspectelor privind datele de intrare si iesire precum si precizarea transformarilor suferite de datele de intrare pentru a obtine rezultatele 2.elaborarea algoritmului de rezolvare si reprezentarea acestuia Detaliaza prelucrarile pana la nivelul operatiunilor elementare de efectuat luand in considerare toate restrictiile identificate in faza de analiza. Reprezentarea algoritmului se face prin schema logica sau pseudocod. 3.codificarea algoritmului intr-un limbaj de programare Presupune scrierea programului sursa si introducerea sa in sistem. 4.obtinerea programului executabil Presupune compilarea si crearea programului executabil ce poate fi lansat in executie de pe orice sistem de calcul. 5.testarea si corectarea programului Presupune ca sistemul sa fie corect din punct de vedere logic in momentul executiei. In acest sens se folosesc date de test aceasta presupunand ca de la anumite date de intrare se vor obtine anumite rezultate, acestea fiind calculate anterior putandu-se astfel compara cu rezultatele furnizate de calculator. 6.documentarea programului Presupune ca programele vor fi utilizate de catre alte persoane decat cele care le-au intocmit si de aceea este necesara precizarea instructiunilor de utilizare a explicatiilor si exemplelor care sa conduca la utilizarea corecta. 7.exploatarea si intretinerea Presupun utilizarea curenta precum si totalitatea activitatilor de mentenanta ce pot avea un caracter: -corectiv (adica de corectare a unor erori) -preventiv -perfectiv (imbunatateste procesul de executie) -adaptiv (presupune adaptarea functionarii sistemului pe alte echipamente hardware si software)
BIE-Curs 11

Proprietati si operatiuni de baza

Realizarea unui program informatifiabil fiabil de buna calitate necesita o activitate care presupune parcurgerea unor etape distincte binedefinite. Orice program incepe cu analiza in profunzime a problemei ce

urmeaza a fi informatizata urmarindu-se logica de prelucrare a datelor precum si evidentierea datelor care intra in program si a rezultatelor sau a datelor care ies din program. In DEX algoritmul este prezentat in 2 acceptiuni diferite: 1) algoritmul este vazut ca ansamblu de simboluri folosit de matematica si logica ce permit gasirea in mod mecanic prin calcul a unor rezultate 2) algoritmul este o succesiune de operatii necesare in rezolvarea unei probleme oarecare Din punct de vedere informatic algoritmul este vazut ca un concept folosit in mod intuitiv pentru a desemna o multime finita de operatii cunoscute, care executate intr-o ordine bine stabilita, pornind de la un set de valori numite intrari produc intr-un timp finit un alt set de valori numite iesiri. Proprietatile algoritmilor Pentru a putea fi programabil orice algoritm trebuie sa indeplineasca cumulativ anumite conditii sau proprietati: -generalitate -determinism -realizabilitate -finitudine -eficienta Generalitatea sau universalitatea presupune ca algoritmul trebuie sa se refere la o clasa de probleme si nu la o problema singulara. De exemplu un program care va adauga 2 numere va putea functiona pentru orice valori ale numerelor respective nu doar pentru niste valori date. Determinismul sau claritatea presupune ca fiecare moment al executiei se cunoaste cu exactitate urmatoarea operatiune ce urmeaza executata. De asemenea algoritmul trebuie sa prevada modul de solutionare a tuturor situatiilor posibile care pot aparea in rezolvarea problemei intr-o maniera fara ambiguitati sau neclaritati. Realizabilitatea presupune ca fiecare din operatiunile elementare prezentate in algoritm sa poata fi executata intr-un timp finit. Finitudinea presupune ca operatiile sa fie astfel concepute incat algoritmul sa se termine intr-un numar finit de pasi cunoscut sau necunoscut. Eficienta este caracteristica care ia in considerare procesorul care executa algoritmul. Din acest punct de vedere se evalueaza doua functii: 1.functia complexitate-timp care reprezinta intervalul de timp cerut pentru executarea tuturor pasiilor din algoritm 2.functia complexitate-spatiu care urmareste resursele necesare pentru executie Algoritmizarea unei probleme presupune parcurgerea urmatoarelor etape: -definirea unui enunt precis al problemei -transformarea acestui enunt intr-un enunt algoritmic -reprezentarea enuntului algoritmic cu ajutorul instructiunilor specifice (tabele de decizie sau limbaje algortimice) -programarea propriu-zisa utilizand un limbaj de programare Observatie: Aceeasi problema poate fi algoritmizata sub mai multe forme , obtinerea unui algortim este un act creativ care face apel la inteligenta, intuitie si experienta. Operatiuni de baza Operatiunile prevazute in algoritmi utilizeaza date elementare si date structurate. Aici consideram constante, variabile, articole si fisiere. La nivelul acestor marimi se pot defini urmatoarele categorii de operatiuni: -operatiuni de atribuire -operatiuni de decizie -de intrare-iesire -alte operatiuni

Prin atribuire se asociaza unei variabile o anumita valoare definita printr-o constanta , printr-o alta variabila sau printr-o expresie. Tot aici se includ si operatiunile de calcul definite pe multimea numerelor reale. De exemplu nota:=4 ; media:=(nota1+nota2)/2 Prin operatiunile de decizie se determina valoarea logica a unei propozitie prin adevarat sau fals. In redactarea deciziilor se utilizeaza variabile, constante, expresii, operatori relationali( <, >, = , != ) si operatori logici ( and , or, not ) Operatiunile de intrare-iesire precizeaza fie intrarea datelor in memoria interna fie extragerea rezultatelor din memoria interna pentru a putea fi stocate, vizualizate sau interpretate. Alte operatiuni includ operatiuni de salt, operatiuni de apel a unei alte proceduri. Tehnici de reprezentare a algoritmilor Cele mai utilizate tehnici sunt : schemele logice, pseudocodurile, diagramele arborescente si tabelele de decizii. 1)Schemele logice Sunt reperezentari grafice ale fluxului general de date si a algoritmului de prelucrare. In realizarea schemelor logice se utilizeaza o serie de simboluri grafice bine stabilite. Aceste simboluri au fost standardizate inca din 1970 de Institutul National American de Standarde. Exista 2 tipuri de scheme logice : -scheme logice de sistem -scheme logice de program Schemele logice de sistem sunt numite scheme de sistem si au rolul de a indica resursele afectate pentru obtinerea rezultatelor scontate. Schemele logice de program sintetizeaza succesiunea etapelor de rezolvare a unei probleme, construind o reprezentare grafica a algoritmului proiectat. Schema logica de program indeplineste urmatoarele conditii: -contine un singur bloc de start si un singur bloc stop -orice arc este etichetat cu una din informatiile start sau stop , citire sau scriere de date, decizie sau atribuire. -ordinea in care instructiunile programului sunt executate contine structura de control a acestuia; in general structurile de control se impart in : structuri secventiale si nesecventiale; structurile secventiale sunt utilizate in cazul programelor simple in care ordinea executiei instructiunilor sau a modulelor de instructiuni coincide cu ordinea sintactica a acestora. Structurile nesecventiale apar in cazul in care instructiunile se executa numai in anumite conditii si/sau se repeta in functie de rezultatul evaluarii unor conditii. Rezulta ca structurile secventiale pot fi alternative, repetitive sau mixte. Structura alternativa este aceea structura in care se efectueaza un bloc de operatiuni in functie de o anumita conditie impusa de logica de rezolvare a problemei. Structurile repetitive permit executia repetata a aceluiasi modul de instructiuni , numarul de repetitii fiind dat de evaluarea unei conditii. Structurile mixte se intalnesc in cadrul programelor complexe din punct de vedere practic observanduse ca sunt suficiente structura secventiala, alternativa si repetitiva conditionata superior. Pseudocodul Pseudocodul este un limbaj de proiectare a programelor de nivel intermediar fiind plasat intre limbajele formale si cele naturale. Astfel logica acestui limbaj este apropiata de limbajele de programare, dar se utilizeaza cuvinte si expresii uzuale din limbajul obisnuit. In general pseudocodul are putine reguli sintactice lasand programatorului un grad mare de libertate. Psudocodul este definit ca limbaj utilizat in proiectarea si documentarea programelor obtinut prin legarea unor reguli sintactice de limbajul obisnuit, mai exact structurile de control sunt reprezentate in folosirea unor cuvinte cheie (cum ar fi daca , atunci, altfel, executa, pana cand, etc ) Avantajul principal al pseudocodului este faptul ca reprezinta o metoda conventionala de notare si exprimare a algoritmilor fara sa uzeze de regulile rigide din sintaxa unui limbaj de programare. Pseudocodul utilizeaza propozitii care incep cu un verb ce exprima cat mai fidel operatia descrisa. In reprezentari intalnim atat propozitii simple cat si complexe. Propozitiile simple descriu operatiuni ce se vor codifica apoi direct cu ajutorul instructiunilor din limbajele de programare. De exemplu: deschide fisier, citeste articol, scrie articol, etc. Propozitiile complexe descriu operatiuni ce urmeaza a fi detaliate ulterior si sunt precedate de exemplu de semnul #. Diagramele arborescente

Imbina descompunerea descendenta, utilizarea structurilor de control astfel incat parcurgerea lor sa se faca de sus in jos , de la stanga la dreapta. In cadrul acestei reprezentari logica programului este structurata pe niveluri asemanator unui arbore. Tabelele de decizie O tabela de decizie este un instrument adaptat pentru rezolvarea unei probleme ce are un numar mare de alternative. Spre deosebire de schemele logice acest mijloc de analiza permite inventarierea tuturor actiunilor care pot fi posibile prin combinarea conditiilor precizate.
BIE-Curs 12

Sisteme informatice ERP

Un sistem integrat de aplicatie pentru intreprinderi este o solutie complexa de nivel inalt multimodulara ale carei elemente sunt integrate intr-o platforma comuna care ofera suport pentru gestiunea resurselor si coordonarea diferitelor procese din companie in vederea realizarii anumitor obiective. Sistemele ERP modernizeaza , integreaza procesele economice si sincronizeaza functiile intreprinderii, coordonand totodata alocarea resurselor. Pe de alta parte sistemele ERP extind granitele intrerprinderii in mediul virtual, creand legaturi cu clientii si furnizorii. Sistemele ERP au ca scop integrarea si coordonarea informatiei , realizarea unei bune comunicari a datelor si informatiilor in companie prin fluidizarea schimbului de date intre departamente si asistarea procesului de management de nivel superior. Principalele module ale unui sistem ERP sunt : -modulul financiar contabil -mijloace fixe -planificarea productiei -gestiunea stocurilor -gestiunea achizitiilor -gestiunea relatiilor cu clientii -gestiunea resurselor umane -managementul calitatii -managementul proiectelor -managementul lantului de aprovizionare -managementul ciclului de viata al produsului -analiza si suport dcizional Sistemele SCM (Supply Chain Management sau gestiunea lantului de aprovizionare) Urmaresc gestiunea cantitatiilor de produse transferate si stocate intre "verigile" unui lant de aprovizionare. Aceste sisteme urmaresc optimizari pe intregul lant in locul optimizarilor locale ale fiecarei intreprindreri. Functionarea unui astfel de lant presupune relatii de parteneriat intre intreprinderi care sa faciliteze integrarea solutiilor software ale acestora. Sistemele CRM (Customer Relationship Management) Sunt aplicatii care sprijina implementarea unei strategii de orientare catre client prin gestiunea unitara tuturor proceselor ce presupun interactiunea cu clientul cum ar fi de exemplu vanzari si servicii de garantie, call center, etc. Sistemele PLM (Product Lifecycle Management) Se refera la sistemele de gestiune a ciclului de viata al produselor si serviciilor trecand prin etapele de conceptie , proiectare, productie, service si retragere. Prin gestiunea unitara a datelor despre produse se urmareste accelerarea lansarii produselor, imbunatatirea calitatii si scaderea costurilor. Sistemele BI (Business Inteligence)

Sunt aplicatii destinate proceselor de decizie de nivel inalt la nivelul intreprinderii. Aplicatiile de acest tip realizeaza colectarea si agregarea datelor tranzactionale pe baza unor indicatori de performanta. Aceste sisteme se bazeaza pe analiza datelor continute in depozite de date sau in cuburi n dimensionale.

Caracteristiciile principale ale sistemelor ERP 1. Adaptabilitatea Presupune ca functionarea standard poate fi modificata conform cerintelor specifice ale utilizatorului. Realizarea adaptarilor este disponibila prin configurare care presupune modificarea unor structuri de date sau parametrii de sisteme. 2. Generalitatea Presupune ca sistemul sa poata satisface un numar foarte mare de organizatii printr-o flexibilitate ridicata care permite utilizarea in medii diferit. 3.Modularitate Presupune ca sistemul sa aiba o structura modulara si orice modul sa poata fi inclus sau detasat de oricate ori este nevoie fara a afecta functionalitatea celorlalte module. 4.Sistem deschis Adica sa aiba o arhitectura ce poate functiona pe mai multe platforme hardware si software permitand integrarea cu aplicatii deja existente sau tranzitia cu eforturi minime. 5.Interfata cu utilizatorul standardizata Presupune ca modul de operare este unitar prin standardizarea ecranelor, a meniurilor si a regulilor de operare. 6.Securitatea datelor Presupune ca accesul la date sa se faca in conditii de securitate in conformitate cu drepturile acordate fiecarui utilizator sau grup de utilizatori. 7.Conectivitate Presupune ca sistemul sa nu fie limitat la granitele companiei ci sa permita conectarea la alte module de afaceri din alte companii. 8.Simularea realitatii Presupune permiterea simularii proceselor de afaceri reale si atribuirea de responsabilitati utilizatorilor care controleaza sistemul. Avantajele sistemelor ERP -Asigura informatii online in timp real pentru toate sectoarele functionale ale unei companii. Informatia este introdusa in sistem o singura data intr-o singura baza de date ceea ce asigura acuratetea si standardizarea datelor eliminand redundantele. -Imbunatateste accesul la date in vederea luarii deciziilor in timp util pentru a sustine deciziile de afaceri. -Diminuarea timpilor de raspuns catre client dar si pentru operatiile de afaceri realizate -Furnizeaza instrumente de raportare manageriala diversificate ceea ce imbunatateste controlul proceselor de afaceri de catre conducerea companiei -Imbunatateste procesele de afaceri deoarece obliga la utilizarea celor mai bune practici ce sunt incluse in aplicatii -Asigura companiei avantaje competitionale si imbunatateste imaginea companiei

Dezavantajele sistemelor ERP -durata relativ mare a implementarii care poate ajunge si la ani de zile -costuri de implementare ridicate presupun costuri ridicate pentru achizitie, instruire, integrare, testare , adaptare , conversia datelor dintr-un sistem vechi -amplificarea problemelor de securitate