Universitatea Bucuresti,Facultatea de Administratie si Afaceri,Specializarea Marketing

REFERAT
« Piata si concurenta »

Studenti:Epurica Ana-
Maria
Frunza Gabriela
Hasmatuchi
Daniela
Lutea Oana

Bucuresti,2010
Cuprins
 Piata si concurenta

Economia de schimb constituie baza aparitiei, existentei si functionarii pietei.

Datorita specializarii agentilor economici, satisfacerea nevoilor de consum nu se putea
realiza decat prin intermediul schimbului de marfuri. Piata este necesara pentru a
realiza legatura dintre producatori si consumatori, oferind participantilor informatiile
necesare pentru a putea decide ce, cat si pentru cine sa produca, dar si ce, cum si cat sa
se
consume. Aceste informatii nu pot fi ignorate in cadrul schimburilor economice.
Desi in acceptiunea ei spatiala si economica piata este locul de intalnire a
agentilor economici, vanzatori si cumparatori, care schimba intre ei bunuri sau servicii,
piata mai poate fi inteleasa ca fiind locul de intalnire a ofertei cu cererea, prima
reprezentand forma sub care se infatiseaza rezultatele finale ale productiei in conditiile
economiei de schimb, cea de-a doua exprimand nevoile umane solvabile.
Regulatorul pietei este concurenta, astfel ca fiecare isi urmareste propriul
interes, satisfacerea cat mai avantajoasa a necesitatilor de productie sau de consum si
obtinerea de castig. Cunoasterea pietei presupune cunoasterea cererii, ofertei, pretului si
concurentei.
Concurenta desemneaza relatiile de competitie, de rivalitate dintre agentii
economici in calitate de producatori sau cumparatori, relatii specifice economiei de
piata. In conditiile concurentei creste eficienta economica a producatorului
(maximizarea profitului) si a consumatorului (maximizarea satisfactiei).
Ca orice competitie, concurenta se soldeaza cu invingatori si invinsi. Invingatori
sunt agentii economici care produc bunuri la costuri joase, sau bunuri de calitate
superioara. Capacitatea de a produce mai ieftin si de a vinde mai ieftin pentru a invinge
concurenta stimuleaza inovatia, conduce la realizarea de noi produse, la folosirea de noi
tehnici de fabricatie, la ridicarea nivelului general de calificare a personalului, la
mai buna organizare a productiei si muncii. Aceste mijloace, utilizate la inceput de
putini agenti, se extind treptat, datorita constrangerii materiale exercitate de pretul mai
redus, sau de calitatea superioara a produselor asupra unitatilor ramase in urma, care
risca astfel sa iasa chiar din piata.
Astfel concurenta transforma progresul intr-o conditie de existenta.Concurenta
realizeaza deasemeni o selectie a producatorilor, avand in vedere inegalitatea dintre
intreprinderi in ceea ce priveste eficacitatea. Astfel agentii economici slabi sunt
eliminati. Ca urmare, resursele se vor concentra la dispozitia unitatilor capabile sa le
gospodareasca si sa le utilizeze rational.
Concurenta tinde sa aseze in echilibru ramurile de productie, cererea si oferta, sa
transmita de la producatori la consumatori o parte din valoarea suplimentara creata prin
cresterea productivitatii muncii. Fara aceasta transmitere care implica reducerea
preturilor nu s-ar putea vinde cantitatile tot mai mari de bunuri, iar productia s-ar
sufoca. Concurenta asigura consumatorilor libertatea de a alege bunurile si serviciile si
de a-si
satisface la un nivel superior nevoile.
Concurenta are insa si unele consecinte negative, atragand dupa sine si efecte
secundare nedorite, ca de exemplu incercarea unor intreprinderi de a reduce costurile
prin micsorarea salariilor, prin reducerea unor cheltuieli necesare protejarii mediului,
sau prin crearea unor bunuri de slaba calitate.
Pentru ca efectele concurentei sa fie predominant benefice este necesara eliminarea
atat a surplusului de concurenta, cat si a insuficientei acesteia.

Structurile pietelor se diferenteaza in functie de:

• numarul si forta economica a producatorilor si consumatorilor si,
deci, de posibilitatea influentarii pretului
• gradul de diferentiere al produselor dintr-o anumita categorie,
corespunzatoare unei anumite trebuinte si de substituire a unor
produse cu altele
• gradul de mobilitate a factorilor de productie (munca, natura,
capital)
• gradul de transparenta a pietelor (de certitudinea cunoasterii cererii
si ofertei).
Dupa acesti parametri se pot deosebi piata cu concurenta perfecta si
piata cu concurenta imperfecta.
Piata concurentei perfecte reprezinta o situatie teoretica, virtuala,ce presupune existenta
catorva conditii:
• Atomicitatea agentilor economici: vanzatorii si cumparatorii trebuie sa fie suficient de
numerosi, fiecare reprezentand o mica fractiune in ansamblul ofertei, respectiv al cererii
pietei, astfel incat sa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual. In
conditiile unei cereri perfect elastice, orice firma vinde intreaga productie la pretul
pietei si deci nu este interesata sa reduca pretul.
Decizia producatorului de a obtine un profit total mai mare prin scaderea pretului si
cresterea vanzarilor nu are rost; firma poate vinde orice cantitate de produse la pretul
pietei.
• Omogenitatea produselor: bunurile economice destinate satisfacerii unei anumite
trebuinte trebuie sa fie identice calitativ, astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de nici
un criteriu de selectie real sau imaginar (artificial introdus prin publicitate sau politica
de marca).
Astfel, decizia unui producator de a maximiza profitul prin cresterea pretului nu
are sens deoarece ramane fara cumparatori.
• Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum: aceasta
impune inexistenta unor obstacole de ordin tehnic si financiar, resapectiv libera
circulatie pe piata a resurselor naturale, muncii, capitalului, firmelor, deplasarea fara
dificultati de
pe piata unui produs pe piata altuia. Aceasta presupune inexistenta restrictiilor la
intrarea intr-un domeniu de activitate si a subventiilor de stat care sa mentina pe piata
firmele ineficiente.
Asemenea imprejurari, corelate cu atomicitatea, permit procurarea fara dificultati a
capitalului necesar pentru a construi o intreprindere intr-o ramura profitabila, precum si
transferarea unei parti a capitalului in functiune dintr-o sfera in alta. Intrarea in
ramura in calitate de producator, ca si intrarea in piata ca simplu furnizor de marfuri nu
reprezinta o problema.
• Transparenta perfecta a pietei: producatorii si consumatorii dispun de informatii
complete, certe privind conditiile pietei, preturile factorilor de productie, al bunurilor
economice si evolutia lor. In aceste conditii, toate tranzactiile se fac la acelasi pret pe
piata unui anumit produs, iar fiecare agent economic manifesta un comportament
rational, eficient, care-i asigura maximizarea profitului, respectiv a satisfactiei. Firmele
aflate in concurenta perfecta sunt egale in privinta dimensiunilor, calitatii produselor,
capacitatii de adaptare, volumului de informatii, implicit in privinta nivelului de
eficienta.
Piata cu concurenta imperfecta este un ansamblu de piete care au unele trasaturi
comune, dar se si deosebesc intre ele. Din acest ansamblu fac parte: piata monopolista,
piata duopolista, piata oligopolista, piata monopolistica, piata tip monopson si piata
reglementata de stat. In fiecare din aceste piete, vanzatorii sau cumparatorii pot sa
hotarasca sau sa influenteze, in grade diferite, nivelul pretului.
Piata monopolista este situata, in privinta formarii preturilor si a interrelatiei cerere-
oferta, la distanta cea mai mare de piata cu concurenta perfecta, fiind opusul categoric
al acesteia. Ea include urmatoarele situatii posibile:
• Monopolul ca producator unic pe ramura: in aceasta situatie o singura intreprindere
fabrica si vinde intreaga cantitate de bunuri de un anume gen. Pentru a avea pozitie de
monopol intreprinderea unica trebuie sa produca un bun neinlocuibil si in acelasi timp
produsul ei sa nu fie concurat pe piata interna de un bun identic creat de o firma
straina. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, intreprinderea unica este doar monopol
aparent. Monopolul ca firma unica are posibilitatea de a hotari singura si volumul
productiei pe care-l fabrica si pretul de vanzare al bunului respectiv. El poate astfel sa
evite intr-o anumita masura perturbarile pe care piata libera le introduce in activitatea
economica cu efecte negative pentru profit. Astfel monopolul isi asigura o continuitate
a
profitului; de obicei pretul stabilit este mai mare decat cel care s-ar forma intr-o piata
libera asigurand producatorului unic un plus de profit in fiecare moment. Fixarea ofertei
si pretului de catre monopol trebuie sa tina seama de o serie de factori si anume:
capacitatea de plata a cumparatorilor, valoarea echipamentelor din dotare, conjunctura
economica generala, care pot determina modificari periodice ale ofertei si pretului.
• Monopol prin alianta: acest monopol poate sa apara atunci cand oferta unui bun este
realizata de cateva intreprinderi mari ce incheie conventii privind productia pe care au
obligatia sa o creeze fiecare in parte, pretul de vanzare unic si pietele pe care
intreprinderile respective au dreptul sa furnizeze marfa. Se constituie astfel un cartel,
ce actioneaza ca o singura unitate, ca in situatia unei intreprinderi unice. Monopolul
prin alianta poate sa apara atat pe plan intern, cat si pe plan international (OPEC). Cand
monopolul este realizat prin alianta, masa si rata profitului sunt diferite de la o unitate
la alta, functie de volumul productiei create si vandute si de costul mediu, considerand
pretul de vanzare egal pentru toate unitatile. Dominarea ofertei si a pretului de catre
monopol, privit ca intreg, asigura tuturor intreprinderilor un profit mai mare decat in
cazul functionarii lor separate.
• Monopol intemeiat pe calitatea unui produs industrial: apare in situatia cand intr-o
ramura functioneaza mai multe intreprinderi avand marimi diferite si nu exista sansa
incheierii de conventii intre ele privind productia si pretul. Daca una din intreprinderi
produce un produs de calitate deosebita, pe care celelalte nu-l pot crea in
perioada respectiva, aceasta intreprindere are posibilitatea sa stabileasca atat cantitatea
de produse, cat si pretul de vanzare; astfel intreprinderea respectiva isi asigura in aceste
conditii pozitie de monopol si obtine in perioada respectiva un profit ridicat, avand
ca sursa activitatea de cercetare si inovare a intreprinderii.
• Alte forme sau situatii de monopol:
- monopol izvorat din calitatea deosebita a unui bun agricol,ce se poate cultiva numai
pe zone restranse, determinand o cerere net superioara ofertei si stabilirea unui pret de
vanzare ridicat;
- monopol rezultat din relatia privilegiata a unor intreprinderi cu statul
- monopolul unor intreprinderi proprietate de stat care au dreptul sa comercializeze
singure unele produse la preturi mai mari decat cele formate in libera concurenta.
Piata duopolista se caracterizeaza prin prezenta intr-o ramura a doua intreprinderi mari;
ele pot fi de aceeasi talie sau inegale si pot produce bunuri omogene ori neomogene.
Aceste intreprinderi furnizeaza intreaga productie a ramurii, iar numarul cumparatorilor
este foarte mare.
Intreprinderile duopoliste iau decizii referitoare atat la cantitatea de
bunuri produsa, cat si la pret. Concomitent, fiecare intreprindere reactioneaza la
deciziile celeilalte, pentru ca incercarea uneia de a modifica pretul si volumul
productiei, afecteaza inevitabil interesele celeilalte unitati, respectiv segmentul de piata
pe care aceasta il detine, cifra de afaceri si profitul.
Exista trei cazuri ale reactiilor sau comportamentului firmelor:ambele firme sunt
agresive; una din firme este agresiva, iar cealalta pacifista; ambele firme sunt pacifiste.
Atunci cand ambele firme sunt agresive, considerand ca ele produc bunuri de calitate
egala, fiecare vrea sa castige un supliment de piata dauna celeilalte. Pentru aceasta
poate uza de doua arme: reducerea pretului si cresterea ofertei. Intrucat reducerea
pretului este deosebit de distructiva si pagubitoare se apeleaza la cresterea ofertei in
vederea
largirii pietei. Aceasta crestere practicata repetat de cei doi agenti economici, conduce
la suprasaturarea pietei cu marfuri, la scaderea pretului si la pierderi cel putin pentru
una din intreprinderi. Perspectiva falimentului, a absorbtiei sau a unirii de buna voie a
rivalilor nu este exclusa.
Indiferent daca se procedeaza la reducerea pretului sau la cresterea ofertei, in ipoteza
agresivitatii ambelor intreprinderi, piata si producatorii se afla in dezechilibru.
Una din firme este agresiva si cealalta pacifista: in aceasta ipoteza apare relatia
specifica dintre un dominant si un dominat. Daca se renunta la razboiul preturilor, cand
unitatea agresiva mareste productia, cea pacifista accepta de buna voie sa o reduca.
Presupunand cererea constanta, pentru un anume interval de timp piata va fi in
echilibru, caci
oferta nu se modifica, iar cererea castigata de unul din parteneri egaleaza cererea
pierduta de celalalt. Concomitent apare insa o distribuire inegala a masei profitului
realizat la scara ramurii. Intreprinderea agresiva isi maximizeaza profitul inregistrand
sporuri, in timp ce intreprinderea pacifista obtine un profit sub cel obisnuit. Uneori
inaintarea agresivului si retragerea pacifistului poate provoca intr-un moment anume
reducerea
productiei firmei pacifiste sub nivelul care asigura profit. Absorbtia sau falimentul nu
sunt excluse. Ambele firme sunt pacifiste: in aceasta situatie tendinta de a
domina nu se manifesta la nici un partener, astfel incat fiecare intreprindere isi
stabileste productia la un nivel care-i asigura maximum de profit, fara a tine seama de
ce face cealalta intreprindere. In acest caz piata evidentiaza daca s-au produs mai putine
sau mai multe marfuri decat se cereau. Daca s-au produs mai putine, intreprinderile isi
vor mari treptat productia pana cand piata se echilibreaza, oferta devenind egala cu
cererea; daca s-au produs mai multe marfuri decat se cereau, intreprinderile vor scadea
treptat productia, pana la aparitia echilibrului pietei. Echilibrul pietei nu este
permanent, dar exista tendinta de miscare catre realizarea lui, prin comportamentul
ambelor unitati. Acest
comportament pacifist si cooperant este, de regula, mai eficace economic si social decat
comportamentul firmelor in situatia in care ambele sunt agresive sau numai una. Nu
este exclus ca intreprinderile pacifiste sa dezvolte un schimb reciproc de informatii
novatoare, in ideea unei inaintari comune, care le aseaza la adapost de noi concurenti
dinamici.
Piata oligopolista implica prezenta intr-o ramura a unui numar relativ mare de
intreprinderi (cel putin trei) care livreaza intreaga cantitate de marfuri. Cumparatorii
sunt numerosi. Talia intreprinderilor nu este egala, dar fiecare intreprindere produce
cantitati insemnate de bunuri. Acestea pot fi omogene sau neomogene. Prin excelenta,
sunt oligopoliste pietele produselor cu valoare de intrebuintare mare si care necesita
tehnologii de valoare mare. Astfel sunt oligopoliste pietele productiei siderurgice, ale
automobilelor, ale masinilor si echipamentelor destinate energeticii, etc. Intalnim piete
oligopoliste si in alte sfere precum industria alimentara, in care eficacitatea se asigura si
la praguri relativ mici ale productiei. In asemenea situatii, alaturi de marii producatori,
functioneaza si intreprinderi mici si mijlocii. Si in pietele oligopoliste ca si in pietele
duopoliste, problema nevralgica este impartirea pietei intre producatori, incercarea
firmelor de a-si apropia o parte cat mai insemnata din clientela, in vederea cresterii
cifrei de afaceri si a profitului. Ca urmare in piata oligopolista se regaseste reactia
fiecarei firme la decizia celorlalte, interdependenta stransa a actiunilor diverselor
intreprinderi. Unitatile oligopoliste au posibilitatea de a stabili si volumul productiei si
preturile de vanzare, ultimele reflectand atat costul de fabricatie, cat si calitatea
produselor. Diferentierea calitativa a produselor, insotita de preturi inegale, duce la
distribuirea intre firme a clientelei totale si o divide in grupuri mai mari sau mai mici,
care prefera si cer un
anume bun creat de o anumita intreprindere. Piata oligopolista de bunuri diferentiate
calitativ are posibilitati de extindere mai bune o data cu cresterea generala a veniturilor,
care diversifica preferintele consumatorilor, gusturile lor, etc. Aceasta crestere generala
a veniturilor tinde sa reorienteze clientela, sa o regrupeze spre bunurile superioare
calitativ, sa aduca un plus pe piata intreprinderilor mai dinamice in dauna celorlalte.
Acest fenomen de inaintare ori retragere a cererii, pentru produsele diverselor firme,
dovedeste ca diferentierea produselor nu elimina concurenta si selectia intreprinderilor
viabile, ci
doar o limiteaza. Piata monopolistica este piata cu concurenta cvasi perfecta. Ea se
caracterizeaza prin existenta intr-o ramura a unui mare numar de producatori de talie
relativ mica si apropiata si prin diferentierea produselor. Ultima caracteristica permite
intreprinderilor sa fixeze cuplul calitate-pret, ca si in cazul oligopolului. Multitudinea
producatorilor atrage dupa sine o concurenta mai ampla in pietele monopolistice si
permite cumparatorilor sa aleaga dintre produsele livrate de diversele unitati. Pentru o
perioada de timp, diferentierea produselor grupeaza clientela intre furnizori, asigurand
in
acelasi timp o stabilitate a cererii pentru fiecare vanzator, ceea ce echivaleaza cu
limitarea concurentei. Intrucat mobilul profitului determina frecvent innoirea
produselor, clientela se regrupeaza periodic, in favoarea unor intreprinderi mai
dinamice si in defavoarea celorlalte.
In pietele monopolistice si a concurentei care le caracterizeaza trebuie sa se tina
seama de urmatoarele doua situatii:
- decizia unei intreprinderi privite izolat nu afecteaza sensibil
situatia celorlalte unitati din cauza potentialului productiv
relativ redus al fiecareia
- intrarea a noi concurenti in ramura nu este dificila datorita
aceleiasi cauze
Se poate concluziona prin urmare ca piata monopolistica se apropie cel mai mult de
piata cu concurenta perfecta, fara a se identifica cu ea. Firmele din piata
monopolistica , in tendinta de a-si maximiza profitul, urmaresc, in paralel cu
imbunatatirea calitatii produselor si minimalizarea costurilor, prin determinarea
nivelului optim al productiei, pe termen scurt si alegerea variantei optime de combinare
a muncii si capitalului, pe
termen lung. Piata tip monopson este opusul celei monopoliste. In timp ce in
piata monopolista exista unul sau cativa vanzatori si un numar mare de
cumparatori, piata tip monopson se caracterizeaza prin existenta unui singur
cumparator, intr-o zona economica, si a unor numerosi vanzatori ai bunului fabricat la
scara tarii. Intreprinderea cu pozitie de monopson poate sa se aprovizioneze la preturi
avantajoase; in acelasi timp poate folosi forta de munca ieftina daca in zona ei de
activitate lipsesc alte ramuri industriale care sa ofere locuri de munca. Profiturile
obtinute devin astfel mai mari prin reducerea costului mediu de fabricatie. Cand intr-o
zona oarecare functioneaza doua unitati cumparatoare, intr-o ramura data exista
duopson, iar daca functioneaza trei sau mai multe exista oligopson. In astfel de situatii,
in afara concurentei pe piata
de vanzare a produsului fabricat (de mai multe unitati) apare si o concurenta limitata pe
pietele de aprovizionare cu factori de productie. Piata reglementata de stat este piata in
care statul fixeaza preturi la unele bunuri materiale si servicii furnizate de agenti
economici, publici sau privati, cu scopul de a proteja unele categorii de producatori sau
populatia in totalitatea sa. Statul ia apoi masuri de control al unor preturi, al dobanzii si
salariilor, in perioade de inflatie ori recesiune economica, urmarind insanatosirea vietii
economice, relansarea mai rapida a acesteia, reducerea somajului si utilizarea
capacitatilor de productie existente. In multe situatii statul intervine pe diverse piete, ca
de exemplu:
- Fixarea de preturi maxime, in perioade critice vizeaza
marfurile care se adreseaza necesitatilor fundamentale ale
populatiei. Aceste preturi sunt inferioare pretului de
echilibru, ce s-ar forma in piata de concurenta libera si au
menirea sa asigure un minim de bunuri indispensabile
paturilor sociale cu venituri mici. Acest lucru are efecte
pozitive asupra procesului de refacere a potentialului productiv uman. Preturile fixate de
stat limiteaza sau
suprima in acelasi timp conflictele sociale grave, care pot
genera dezechilibre economice suplimentare - Garantarea preturilor la unor produse
agricole sau a veniturilor agricultorilor, determinate de instabilitatea
productiei agricole de la an la an datorita conditiilor
climatice variabile. Instabilitatea productiei agricole, desi
limitata o data cu progresul, este prezenta chiar si in tarile in
care agricultura a atins randamente foarte inalte. Aceasta
instabilitate modifica veniturile anuale ale agricultorilor si
deci capacitatea lor de finantare a productiei, influentand
nefavorabil cursul activitatii agricole si industriale viitoare,
precum si consumul populatiei. Deoarece productia agricola
este oscilanta, pretul garantat poate sa se soldeze in ani 9
diferiti cu venituri totale inegale. De aceea s-a incercat practica garantarii veniturilor
anuale. Desi politica pretului
garantat in agricultura a avut si unele urmari secundare nedorite, amestecul statului in
piata produselor agricole, ca si
alte masuri de sprijinire directa a agriculturii au avut o influenta evident favorabila
asupra acestei ramuri si a economiei intregi.

Caracteristicele formelor de concurenta

Forma Numarul de Bariere de Produsul Cunostinte despre

concurentei concurenti intrare pe piata
piata
Monopol Un concurent Multe bariere Aproape nu Perfecte
exista
substituanti
Oligopol Cativa Unele bariere Produse Imperfecte
concurenti diferentiate sau
omogene
Concurenta Mare Cateva bariere Produse Mai multe
monopolistica diferentiate cu  decat oligopol; mai
multi substituanti putine decat
monopol
Concurenta Nelimitat Nu sunt Produse Perfecte
perfecta omogene
Concurenta perfecta se considera a exista doar in teorie, fara corespondent in viata
practica; este acel tip de piata pe care se satisfac cel mai bine interesele vanzatorilor si
cumparatorilor si care prezinta simultan urmatoarele trasaturi:
1.    atomicitatea cererii si ofertei, care exprima existenta multor vanzatori si
cumparatori de putere economica egala sau apropriata, astfel incat nici unul dintre ei nu
poate influenta pretul in mod hotarator.
2.    omogenitatea produselor, care presupune ca marfurile oferite sunt echivalente sau
aproape identice, astfel incat cumparatorului ii este indiferent de unde aprovizioneaza.
3.    intrarea si iesirea pe piata sunt libere, adica o firma poate intra pe piata daca
pretul este superior costului sau de productie.
4.    transparenta perfecta a pietei, care arata ca pe piata cu concurenta perfecta
cumparatorii si vanzatorii dispun de o cuoastere deplina a cererii si a ofertei.
5.    mobilitatea perfecta a factorilor de productie, care exprima inexistenta
obstacolelor in procesul achizitionarii de factori de productie, in conditile in care
firmele doresc sa isi dezvolte activitatea.
Pe piata cu concurenta perfecta produsele pot fi usor substituite si cumparate la cel
   
mai bun pret, care satisface atat interesele vanzatorilor cat si ale cumparatorilor. Daca
una din trasaturile concutentei perfecte lipseste atunci piata devine imperfecta.
  Pornind de la concurenta neloiala sau incorecta, trebuie sa amintim ca exista si
infractiuni economice în lupta de concurenta.
Piata concurentiala determina utilizarea eficienta a resurselor
limitate pentru statisfacerea multiplelor trebuinte individuale si sociale,
regleaza si stimuleaza productia astfel incat comportamentul
producatorilor, orientat catre maximizarea profitului, devine mijloc de
realizare a scopului sistemului economic, respectiv optimizarea
consumului, maximizarea satisfacerii trebuintei consumatorilor. Relatiile
concurentiale impun producatorilor promovarea progresului tehnic,
scaderea costurilor si a preturilor, cresterea cantitatii, calitatii si
diversitatii bunurilor economice, imbunatatirea distributiei si utilizarii
acestora.
Concurenta poate fi distorsionata si deturnata de la scopul sau prin
mijloace neloiale, anticoncurentiale: practicile monopolistice,
subventionarea de catre stat a unor domenii de activitate economica
ineficiente, recurgerea la mijloace extraeconomice (falsificarea
produselor de marca, furturi de documentatii sau conceptie, spionaj, etc).
Pentru promovarea intereselor consumatorilor si producatorilor este
necesara mentinerea si stimularea concurentei loiale prin adoptarea unor
legi si constituirea de organizatii guvernamentale sau neguvernamentale,
care sa arbitreze respectarea principiilor concurentei. Astfel, inca din
1890, Congresul SUA a votat “Sherman Act”, care interzice tentativele de
monopolizare, iar in 1914 s-a constituit Comisia Federala pentru Comert,
insarcinata cu supravegherea respectarii legislatiei anti-trust. In Franta s-a
creat in 1936 un Consiliu al Concurentei insarcinat cu controlul
practicilor anticoncurentiale. In Uniunea Europeana, art.85 al Tratatului
de la Roma interzice toate practicile “ce au drept obiectiv sau drept efect
restrangerea sau falsificarea jocului concurentei”. Legile anti-monopol
din Uniunea Europeana sunt incluse intr-o ampla “legislatie de protectie a
concurentei”, vizand in ultima instanta protectia consumatorului.
In Romania, un obiectiv al tranzitiei la economia de piata il
constituie restrangerea monopolului proprietatii publice si realizarea
pluralismului formelor de proprietate specific economiei concurentiale,
de piata. Pentru protejarea concurentei, in 1996 a fost adoptata legea
concurentei si s-a infiintat Consiliul Concurentei. Proprietatea publica s-a 10
restrans treptat la sectoarele considerate strategice, care au fost
reorganizate ca regii autonome, dar adaptarea acestora la mecanismele
pietei s-a dovedit dificila. Astfel, mentinerea monopolului de stat in
domeniul energiei primare si secundare, fara control din partea organelor
administrative, genereaza risipa, ineficienta, tarife exagerate si inflatie, cu
tot cortegiul lor de efecte negative asupra economiei si asupra nivelului
de trai al oamenilor. Desi in acceptiunea ei spatiala si economica piata este locul de
intalnire a agentilor economici, vanzatori si cumparatori, care schimba intre ei bunuri
sau servicii, piata mai poate fi inteleasa ca fiind locul de intalnire a ofertei cu cererea,
prima reprezentand forma sub care se infatiseaza rezultatele finale ale productiei in
conditiile economiei de schimb, cea de-a doua exprimand nevoile umane solvabile.

Regulatorul pietei este concurenta, astfel ca fiecare isi urmareste propriul

interes, satisfacerea cat mai avantajoasa a necesitatilor de productie sau de consum si
obtinerea de castig. Cunoasterea pietei presupune cunoasterea cererii, ofertei, pretului si
concurente.
Concurenta desemneaza relatiile de competitie, de rivalitate dintre agentii
economici in calitate de producatori sau cumparatori, relatii specifice economiei de
piata. In conditiile concurentei creste eficienta economica a producatorului
(maximizarea profitului) si a consumatorului (maximizarea satisfactiei). Ca orice
competitie, concurenta se soldeaza cu invingatori si invinsi. Invingatori sunt agentii
economici care produc bunuri la costuri joase, sau bunuri de calitate superioara.
Capacitatea de a produce mai ieftin si de a vinde mai ieftin pentru a invinge concurenta
stimuleaza inovatia, conduce la realizarea de noi produse, la folosirea de noi tehnici de
fabricatie, la ridicarea nivelului general de calificare a personalului, la mai buna
organizare a productiei si muncii. Aceste mijloace, utilizate la inceput de putini agenti,
se extind treptat, datorita constrangerii materiale exercitate de pretul mai redus, sau de
calitatea superioara a produselor asupra unitatilor ramase in urma, care risca astfel sa
iasa chiar din piata. Astfel concurenta transforma progresul intr-o conditie de existenta.

Concurenta realizeaza deasemeni o selectie a producatorilor, avand in vedere

inegalitatea dintre intreprinderi in ceea ce priveste eficacitatea. Astfel agentii economici
slabi sunt eliminati. Ca urmare, resursele se vor concentra la dispozitia unitatilor
capabile sa le gospodareasca si sa le utilizeze rational. Concurenta tinde sa aseze in
echilibru ramurile de productie, cererea si oferta, sa transmita de la producatori la
consumatori o parte din valoarea suplimentara creata prin cresterea productivitatii
muncii. Fara aceasta transmitere care implica reducerea preturilor nu s-ar putea vinde
cantitatile tot mai mari de bunuri, iar productia s-ar sufoca. Concurenta asigura
consumatorilor libertatea de a alege bunurile si serviciile si de a-si satisface la un nivel
superior nevoile.

Concurenta are insa si unele consecinte negative, atragand dupa sine si efecte
secundare nedorite, ca de exemplu incercarea unor intreprinderi de a reduce costurile
prin micsorarea salariilor, prin reducerea unor cheltuieli necesare protejarii mediului,
sau prin crearea unor bunuri de slaba calitate. Pentru ca efectele concurentei sa fie
predominant benefice este necesara eliminarea atat a surplusului de concurenta, cat si a
insuficientei acesteia.
Structurile pietelor se diferenteaza in functie de:
• numarul si forta economica a producatorilor si consumatorilor si, deci, de posibilitatea
influentarii pretului
• gradul de diferentiere al produselor dintr-o anumita categorie, corespunzatoare unei
anumite trebuinte si de substituire a unor produse cu altele
• gradul de mobilitate a factorilor de productie (munca, natura, capital)
• gradul de transparenta a pietelor (de certitudinea cunoasterii cererii si ofertei).
Dupa acesti parametri se pot deosebi piata cu concurenta perfecta si piata cu concurenta
imperfecta.
Piata concurentei perfecte reprezinta o situatie teoretica, virtuala, ce presupune
existenta catorva conditii:
• Atomicitatea agentilor economici: vanzatorii si cumparatorii trebuie sa fie suficient de
numerosi, fiecare reprezentand o mica fractiune in ansamblul ofertei, respectiv al cererii
pietei, astfel incat sa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual. In
conditiile unei cereri perfect elastice, orice firma vinde intreaga productie la pretul
pietei si deci nu este interesata sa reduca pretul. Decizia producatorului de a obtine un
profit total mai mare prin scaderea pretului si cresterea vanzarilor nu are rost; firma
poate vinde orice cantitate de produse la pretul pietei.

• Omogenitatea produselor: bunurile economice destinate satisfacerii unei anumite

trebuinte trebuie sa fie identice calitativ, astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de nici
un criteriu de selectie real sau imaginar (artificial introdus prin publicitate sau politica
de marca). Astfel, decizia unui producator de a maximiza profitul prin cresterea pretului
nu are sens deoarece ramane fara cumparatori.

• Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum: aceasta

impune inexistenta unor obstacole de ordin tehnic si financiar, resapectiv libera
circulatie pe piata a resurselor naturale, muncii, capitalului, firmelor, deplasarea fara
dificultati de pe piata unui produs pe piata altuia. Aceasta presupune inexistenta
restrictiilor la intrarea intr-un domeniu de activitate si a subventiilor de stat care sa
mentina pe piata firmele ineficiente. Asemenea imprejurari, corelate cu atomicitatea,
permit procurarea fara dificultati a capitalului necesar pentru a construi o intreprindere
intr-o ramura profitabila, precum si transferarea unei parti a capitalului in functiune
dintr-o sfera in alta. Intrarea in ramura in calitate de producator, ca si intrarea in piata
ca simplu furnizor de marfuri nu reprezinta o problema.
 Intre agentii pietei se deruleaza numeroase relatii economice: ei coopereaza si
conlucreaza pentru a-si realiza anumite scopuri comune; in acelasi timp, ei sunt in
competitie. Conlucrarea si competitia dintre agentii economici sunt fatete ale aceleasi
realitati: piata. Concurenta este o competitie in care fiecare actioneaza din interes
economic.
Concurenta este denumirea data relatiilor dintre subiectii care actioneza pe piata in
vederea realizarii propriilor interese in conditii de libertate economica.
In cadrul concurentei fiecare actioneaza din interes: cumparatorii actioneaza pentru a
gasi vanzatorul cu pretul cel mai mic, calitatea cea mai convenabila si cele mai bune
conditii de livrare si de plata a bunurilor marfare; vanzatorii sunt in competitie pentru
„banul clientului” pentru a atrage cat mai multi cumparatori, cu venituri ridicate, stabili
in achizitii. Cei care reusesc sa-si atinga obiectivele prospera.
Concurenta in deplinatatea sa exista atunci cand si acolo unde pretul se formeaza liber,
agentii cererii si ofertei sunt numerosi, iar libertatea lor este aparata si garantata de un
sistem democratic.
Ca si piata, concurenta cunoaste amploare diferita in timp si spatiu in functie de:
- numarul agentilor economici ( vanzatori si cumparatori);
- gradul de diferentiere a ofertei si a preferintelor;
- capacitatea societatii de a stimula initiativa, creativitatea si spiritul de competitie al
agentilor economici.
In toate tarile concurenta se desfasoara pe baza unui cadru legal, adaptabil la realitati in
care sunt prevazute: regulile desfasurarii concurentei; organismele abilitate sa o
supravegheze; sanctiunile care se aplica celor care o incalca etc.
Cand se desfasoara cu respectarea regulilor si mijloacelor considerate corecte si
recunoscute ca atare prin reglementari in vigoare in fiecare tara, concurenta este loiala
sau corecta. Cand se desfasoara cu mijloace si prin actiuni contrare uzantelor
comerciale legale, concurenta este incorecta, neloiala. Aceasta ii favorizeaza in mod
artificial pe unii agenti economici care obtin avantaje nemeritate in dauna altora. Cei
care apeleaza la asemenea practici incalca legea si pot fi actionati in justitie la
reclamatia celor prejudiciati sau a organismelor abilitate sa supravegheze concurenta.

Economia de piata moderna se bazeaza pe conservarea principiului libertatii

de concurenta intre cei care exercita aceeasi activitate, urmareste acelasi scop sau un
scop asemanator. Concurenta este privita ca o conditie si o garantie a progresului. Dar,
libertatea concurentei isi are limitele in practicile comerciale cinstite, partenerii avand
datoria sa respecte un minimum de moralitate. Depasirea acestor limite transmite
concurentei caracterul neloialitatii si angajeaza raspunderea celui care savarseste acte
de o asemenea calificare.

Aparitia tot mai frecventa a abuzurilor si a formelor comerciale

anticoncurentiale, in lupta pentru puterea economica, pentru dominatia pietei a facut ca
problema respectarii si apararii concurentei reale sa faca obiectul reglementarilor legale
si procedurilor de urmarire si sanctionare, de reprimare a abuzurilor de la regulile
normalitatii concurentei.

Mecanismul economiei de piata functioneaza pe baza legii cererii si ofertei

avand ca ax central pretul, care asigura autoreglarea echilibrului pietei. Dar, pentru ca
pretul sa-si poata indeplini misiunea „suprema” de regulator al pietei, formarea lui
trebuie sa aiba loc in conditiile mediului concurential normal.
Aceasta este definita prin cateva coordonate:
1) existenta mai multor producatori si cumparatori, conditii care elimina posibilitatea
existentei monopolului sau monopsonului;
2) existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat;
3) intreprinderile sa se comporte ca entitati rationale, fiind preocupate fiecare la randul
sau, de alegerea celor mai bune variante in combinarea factorilor de productie, in
scopul atingerii obiectivului fundamental;
4) decizia pretului sa apartina exclusiv agentilor economici, neexistand imixtiuni din
partea Guvernului in fixarea preturilor ca nivel nominal;
5) rationamentele de fundamentare a deciziei sa fie definite de cerintele dezvoltarii
durabile a intreprinderii, care implica, obiective prezente si viitoare ale intreprinderilor
interne si externe in mediul concurential;
6) rolul statului sa se manifeste, in special, pentru reglarea comportamentelor, in sensul
legiferarii disciplinei de piata a operatorilor economici si al supravegherii respectarii
acesteia, pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale;
7) interventia statului in economie sa se faca prin alte instrumente decat pretul;
8) organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv
imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori;
9) manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care demonstreaza ca
exista si se manifesta cele doua laturi ale pietei: oferta si cererea si conditiile
concurentei, care permit echilibrarea lor prin intermediul pretului liber, care se
manifesta ca pret de echilibru;
10) bunastarea consumatorilor finali, asigurata de existenta cantitativa, calitativa si
structurala a bunurilor pe piata, in concordanta cu utilitatea recunoscuta de catre insusi
consumatori, ale caror preturi pot fi absorbite de catre veniturile acestora.

Relatiile dintre agentii economici pe piata, in functie de interesele lor, constituie un

sistem economic de concurenta, in care fiecare are libertatea sa produca si sa vanda ce-i
convine, in conditiile pe care le considera cele mai favorabile. Sistemul concurential
reprezinta totalitatea relatiilor dintre agentii economici aflati in competitie pe piata ,in
functie de interesele lor. Obiectivul acestor relatii este vanzarea-cumpararea de
produse, prestatori de servicii, angajarea de forta de munca, imprumuturi de capital,
intermedieri.
Dimensiunile si structura relatiilor de piata ale unei intreprinderi depind de marimea
intreprinderii, specificul activitatii, de mediul economic, in care isi desfasoara
activitatea, mediul demografic, mediul politic si social, mediul tehnologic, mediul
natural.
Criterii de clasificare a relatiilor pe piata:
•    Dupa obicetul activitatii:
-    relatii de vanzare – cumparare: include vanzare – cumparare , prestari de servicii
intre furnizori, vanzatori, clienti finali, angajari de forta de munca, toate categoriile de
intermedieri, contractile de service si garantie, imprumuturi de capital, contracte de
consultant.
-    Relatii de transmitere de mesaje si informatii: au in vedere atat difuzarea de date
privind drepturile si obligatiile partenerilor de afaceri, dar si modul de popularizare a
produselor prin tehnici: publicitare, promovare stimulenta, relatii publice.

Astfel concurenta se imparte in 4 mari categorii :

-concurenta perfecta 
-concurenta imperfecta 
-concurenta loiala sau corecta 
-conncurenta neloiala sau incorecta

Pornind de la concurenţa neloială sau incorectă ,trbuie să amintim ca există şi

infracţiuni economice în lupta de concurenţă .În prctică se întâlnesc ,de regulă,
următoarele :
- întelegerea între vânzători în scopul împiedicării manifestării concurenţei;
- impunerea preţurilor către distribuitori; 
- inducerea în eroare a consumatorului asupra preţurilor sau a mărfii printr-o publicitate
înşelătoare sau fals etichetaj; 
- revânzarea in pierdere, deoareca anulează semnificaţia preţului de vânzare ( nu
afectează cumpărătorul, dar falsifică concurenţa, deoarece implică intenţia necinstită
căci nu se poate supravieţui piezând bani).
Instrumentele luptei de concurenţă sunt de natură economică şi se concretizează în:
- reducerea costurilor sub cele ale concurenţilor;
- diminuarea preţurilor de vânzare;
- ridicarea calităţii;
- acordarea unor facilităţi clienţilor.

Ar mai trebui menţionat că există şi politici ,,antitrust’’ reprezentate printr-un

ansamblu de reglementări legiferate în diferite ţări dezvoltate, care interzic încheierea
de înţelegeri monopoliste între inteprinderi, care ar duce la diminuarea sau dispariţia
liberei concurenţe. Spre exemplu SUA a elaborat o lege antitrust în 2 iulie 1890, sub
presiunea opiniei publice, a proletarilor de întreprinderi mici şi mijloci, ce se vedeau
înlăturate de pe piaţă de către marile trusturi.

Piaţa cu concurenţă imperfectă este de patru feluri şi anume:

- piaţă cu concurenţă monopolistică;
- piaţă cu concurenţă de oligopol;
- piaţă cu concurenţă de monopol;
- piaţă cu concurenţă monopsonică.

Tipuri de monopol

w Monopol administrativ sau instituţional

w Monopol tehnologic
w Monopolul asupra mărcii comerciale.
 w Monopol natural.
w Înţelegeri secrete între firme

Monopolul perfect

monopol absolut = non-concurenţă

monopol economic pur (sau perfect) realizarea concomitentă cel puţin a următoarelor
condiţii:
- unicitatea ofertei
- controlul absolut asupra resurselor
- protecţia integrală a informaţiilor
- existenţa unor puternice bariere de intrare produsul nu are
un substitut apropiat.
w eliminarea concurenţei reale şi a celei potenţiale.

w monopolul imperfect - există produse substituibile.

w monopol incomplet - există concurenţa potenţială => teoriei pieţelor
contestabile (disputabile)
w Piaţa contestabilă sau disputabilă:
- intrarea pe
piaţă să fie complet liberă şi
- nivelul
costurilor necesare pentru penetrarea pieţei să fie relativ reduse sau uşor recuperabile
(implicit că şi costurile de părăsire a pieţei în caz de eşec sunt mici

Cauze si modalitati de aparitie

w eficienţa economică (concentrarea şi centralizarea capitalurilor)

w progresul tehnic
w diferenţierea produselor
w condiţii economice (economii de scară)
w legislaţia
w condiţii naturale
w concurenţa neloială

forme de monopol

w Monopol administrativ sau instituţional

w Monopol tehnologic
 w Monopolul asupra mărcii comerciale.
w Monopol natural.
w Înţelegeri secrete între firme
w
Echilibrul in conditii de monopol

w Informaţii:
1. Cererea pieţei
2. Costurile de producţie
w Q creşte => P scade => VT nu creşte constant şi permanent => P şi Vmg nu
sunt egale
w Q creşte: Vmg > Cmg
w Q optim (Pr=max): Vmg = Cmg => qO
p,Cmg,Vmg

Cmg
pm
p*

Cerere (p)

qm q q* q
Vmg
 VT,CT, Pr CT
VTmax
VT

Prm
ax

P,C,cost,Vmg qm q qX q
Cmg

pm Cmt

C(p)

qm q qX q
Monopolul cu discriminare perfecta
 p,Cma
p1
p2 Cma
pm

Cerere

q1 q qm q
2

Oligopolul
desemnează situaţiile unor pieţe în care există un număr restrâns de
producători/ofertanţi şi un număr relativ ridicat de cumpărători
(caracterul de atomicitate a cererii se menţine).
fiecare firmă aflată în poziţie de oligopol dispune de puterea de a
influenţa preţul pieţei,
deciziile pe care le ia nu pot fi şi nu sunt complet independente de
deciziile celorlalte firme (impune luarea în considerare a posibilelor
reacţii ale concurenţilor)
nici una nu este de regulă suficient de puternică pentru a impune preţul
său celorlalte

forme de oligopol

existenţa sau absenţa diferenţierii produselor:

- oligopol pur
- oligopol diferenţiat.
legăturile reciproce (gradul de coordonare):
- oligopoluri complet coordonate (înţelegeri directe)
- oligopoluri parţial coordonate (coordonare spontană sau tacită)
- oligopoluri fără coordonare.
situaţia maximizării profiturilor:
- oligopolul complet
- oligopolul parţial.
oligopolul presupune mai degrabă o coordonare spontană decât
acorduri directe.
fiecare firmă ia în considerare răspunsul aşteptat din partea
concurenţilor vis-a-vis de propriile acţiuni şi îşi stabileşte propriile
politici comerciale în concordanţă cu acesta.
În aceste cazuri pot apare 2 tipuri de relaţii concurenţiale:
– existenţa şi acceptarea unei firme lider a cărei
influenţă este dominantă
– cooperare voluntară (fără cadrul organizaţional,
acorduri sau firmă lider) determinată de interese
comune, etica afacerilor şi toleranţă reciprocă.
Nu există un model general al echilibrului în condiţii de oligopol
modele:
- Cartel (coordonare completă)
- Firma lider (oligopol asimetric)
- Cererea pliată
- DUOPOLURILE: Cournot (dublă dependenţă), Stackelberg
(duopol asimetric), Bowley (dublă dominaţie), Bertrand
Situaţia de cartel
- reuneşte mai multe firme sub o conducere unitară şi care acţionează
pe piaţă ca un unic ofertant
- monopol de factor
- se fixează preţuri şi cote de producţie
- problema delicată este cea a repartizării cotelor de producţie
între unităţile componente
- maximizarea profiturilor însumate ale cartelului:
Vma = Cma → [qt]
- repartizarea optimă a producţiei:
Vma = Cma = Cmai → [qi]
q1 + q2 + ... + qn = ∑qi = qt
- structuri de costuri asemănătoare

p’ C
Cma3
Cma1 Cma Cma
2

Vma

q1 q2 q3 qt q

Firma lider
- firma dominantă pe o anumită piaţă
 - produce şi oferă cantitatea cea mai mare de mărfuri
- nici o altă firmă de dimensiuni comparabile (apropiate)
- costuri mai reduse decât ale celorlalţi concurenţi
- condiţiile de producţie nu permit monopolizarea completă a
pieţei

Oi (Cmai)
CL
pi
pL

CmaL
Ct
VmaL
qi qL qt q

concluzii
Criteriul esential de diferentiere a pietelor este gradul de
concentrare a productiei, care determina gradul de influentare a
pietei, a pretului, precum si gradul de satisfacere al consumului.
Gradul de concentrare este aproape nul pe piata concurentei
perfecte, creste pe piata monopolistica, respectiv oligopolista si
este maxim in cazul monopolului.
Deciziile intreprinzatorilor pe piata concurentiala vizeaza stabilirea
dimensiunii optime a ofertei pentru obtinerea unui profit maxim.
Maximizarea profitului de catre producatori, in conditiile pietei
concurentiale, duce in ultima instanta la maximizarea satisfacerii
consumatorilor; gradul de satisfacere al consumului este maxim in
conditiile concurentei perfecte (situatie ideala) si minim in
conditiile pietei de monopol.
 Extinderea practicilo
r neloiale a impus extinderea legislatiei de
protectie a concurentei

Bibliografie

Paul Cocioc - Fundamente ale ştiinţei economice, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint,

2001, p. 94-103
Paul Cocioc - Fundamente ale ştiinţei economice, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint,
2001, p. 123-134