Revoluția de la 1848 din Transilvania

Revoluția de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același

an și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței
naționale. În Transilvania mișcarea românească a avut un caracter
preponderent național.
În anul 1848 Transilvania se afla sub stăpânirea Imperiului
Austriac. În contextul revoluţionar apărut în acest an în întreaga
Europă, Ungaria aflată şi ea sub aceeaşi stăpânire habsburgică decide să
îşi proclame independenţa. Ungurii din Ardeal, văzând atitudinea
Ungariei, doresc să unească Transilvania la aceasta. Ei declară în ”Dietă”
că în Ardeal există o singură naţiune, cea maghiară, şi declară uniunea
Ardealului cu Ungaria, fără să ţină cont de dorinţele şi protestele
celorlalte naţiuni din Transilvania, românii şi saşii. Era normal ca în
asemenea condiţii să se ajungă la război civil, formându-se două tabere
opuse (de o parte se aflau ungurii din Ungaria şi Ardeal, care doreau
formarea unei Ungarii mari, iar de cealaltă parte se aflau austriecii care
îşi vedeau ameninţat imperiul şi saşii şi românii care îşi vedeau
ameninţată fiinţa naţională). Va fi o revoluție mult mai sângeroasă şi se
va transforma într-un război pentru păstrarea fiinţei naţionale
româneşti.
Luptele între cele două tabere încep în vara anului 1848 şi vor
dura până în vara anului 1849, când armata şi insurgenţii unguri sunt
înfrânţi de trupele austro-ruse care au beneficiat de un deosebit de
important ajutor din partea românilor, mai ales a moţilor conduşi
de Avram Iancu, din Munţii Apuseni.
În Moldova şi Ţara Românească revoluţia de la 1848 va dura
foarte puţin, doar câteva zile, fiind repede înăbuşită. Revoluţionarii din
aceste provincii vor trece în Ardeal, unde revoluţia română va dura
aproape un an şi jumătate. Nicolae Bălcescu şi alţi fruntaşi români pe
peste Carpaţi vor ajunge în Munţii Apuseni şi vor cunoaşte îndeaproape
evenimentele la care vor participa luptătorii ardeleni, în special moţii
1
 conduşi de Avram Iancu. Revoluţia românească din Transilvania a fost
singura revoluţie din 1848 din Europa care nu a putut fi înfrântă cu
forţa armelor.
Cauzele revoluției:
1. Cauzele socio-politice: nemulțumirea burgheziei, țărănimii,
nobilimii liberale, muncitorimii din cauza revenirii regimului
absolutist și lipsei drepturilor democratice.
2. Cauzele naționale: dominația străină, nevoia de unire a statelor
fărâmițate și independența tuturor statelor.
Desfășurare:
 18 martie 1848 - Adunarea populară maghiară de la Timişoara
adoptă programul revoluţionar elaborat la Pesta la 15 martie.
 21 martie 1848- Adunarea maghiară de la Cluj adoptă programul
revoluţionar elaborat la Pesta la 15 martie.
 23 martie 1848- Partida conservatoare maghiară din Cluj,
împreună cu cea liberală, cer unirea Transilvaniei cu Ungaria.
 30 martie 1848 - Adunarea maghiară de la Sibiu, care nu a mai
avut loc din cauza opoziţiei saşilor din oraş. Adunarea maghiară de
la Aiud declară că doreşte unirea Transilvaniei cu Ungaria.
 Se ridică sub arme gărzile naţionale maghiare din Târgu Mureş,
Aiud şi Turda.
 3-5 mai 1848: are loc „Marea Adunare Naţională de la Blaj”, la
care participă 40.000 de oameni, unde se aprobă „Petiţiunea
Naţională”, care devine programul mişcării (alcătuită din 16
puncte), dintre care cele mai importante erau:

1. independenţa naţiunii române şi egalitate în drepturi cu celelalte

naţionalităţi;
2. reprezentare în Dietă proporțional cu numărul locuitorilor;
3. independenţa Bisericii române şi egalitatea ei în drepturi cu celelalte
biserici din Transilvania;

2
4. învăţământ românesc de toate gradele, folosirea limbii române în
justiţie şi administraţie;
5. emanciparea ţăranilor fără despăgubire;
6. se respinge anexarea Transilvaniei la Ungaria şi se exprimă fidelitatea
românilor faţă de împăratul de la Viena.

 10 mai - Proclamaţia lui Wesselenyi Miklos, care îi îndeamnă pe

secui să se ridice împotriva românilor.
 29 mai - Se deschid lucrările Dietei maghiare de la Cluj.
 30 mai - Dieta maghiară de la Cluj proclamă unirea Transilvaniei
cu Ungaria.
 Se alege un Comitet Naţional Român, condus de episcopul Andrei
Şaguna;
 Comitetul trimite două delegaţii la Viena şi la Budapesta, dar sunt
respinse, iar pe 17 mai Dieta de la Cluj votează alipirea
Transilvaniei la Ungaria;
 Legile privind desfiinţarea iobăgiei în Transilvania nu se aplică şi
împotriva ţăranilor este folosită forţa;
 Chiar dacă saşii şi românii s-au declarat fideli împăratului, depăşit
de evenimente, acesta acceptă anexarea Transilvaniei la Ungaria;
 La 15 iunie 1848, la Lugoj are loc o adunare a românilor bănăţeni,
care adoptă „Petiţia Neamului Românesc” (drepturi pentru
românii bănăţeni şi organizarea unui Căpitănat românesc);
 În faţa represaliilor la care este supusă populaţia românească,
fruntaşii ei hotărăsc convocarea unei noi adunări naţionale la Blaj;
 În iunie 1848, apare la Cernăuţi „Petiţia Ţării”, program al
românilor bucovineni;
 În august 1848, la Cernăuţi, Mihail Kogălniceanu redactează
programul „Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova”.
 La 2 septembrie 1848, la Blaj are loc a doua Adunare Naţională a
românilor la care participă 60.000 de oameni înarmaţi. Este
respinsă anexarea Transilvaniei la Ungaria şi se hotărăşte
înfiinţarea a 15 legiuni, conduse de prefecţi;
3
  În Munţii Apuseni, Avram Iancu organizează apărarea contra
gărzilor maghiare;
 în octombrie 1848, trupe austriece din Galiţia pătrund în
Transilvania, dar din decembrie, ele vor fi înfrânte de armata
revoluţionară maghiară, condusă de generalul Bem;
 la 4 martie 1849, noul împărat Franz Joseph dă o nouă Constituţie,
prin care restabileşte autonomia Transilvaniei;
 Împăratul se aliază cu ţarul Rusiei, în timp ce în Apuseni continuă
ciocnirile sângeroase dintre moţii lui Iancu şi gărzile maghiare;
 La 2 iulie 1849, la Seghedin se semnează un „Proiect de
pacificaţie” între Iancu şi Kossuth, datorită insitenţelor lui
Bălcescu, dar acest act va fi inutil;
 În cele din urmă, armata revoluţionară maghiară este înfrântă de
trupele austro-ruse şi capitulează la Şiria (1 august 1849).

Urmările revoluției:

 A arătat necesitatea modernizarea societăţii şi a structurilor politice din

Ţările Române;
 A contribuit la dezvoltarea coştiinţei naţionale;
 A ridicat problema unirii şi chiar a independenţei naţionale.