Sunteți pe pagina 1din 5

Globalizarea in contextul continentului african

Globalizarea in contextul continentului african

Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal


care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au
repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale
globului.
Asa cum afirma Roland Robertson :“Conceptul de Globalizare se referă la
micşorarea lumii şi la mărirea gradului de conştientizare a lumii ca un întreg”.Folosind
alte cuvinte, prin globalizare intelegem acel proces ce are ca scop tendinta de egalizare a
statelor din punct de vedere economic. Cele mai mari beneficii de pe urma globalizării le-
au înregistrat ţările în dezvoltare care s-au integrat în economia globală, adică acelea care
au ales să participe activ la procesul globalizării.
Africa este cel de-al doilea continent de pe glob,ca marime si ca populatie,
cuprinzand mai bine de 800 de milioane de locuitori in aproximativ 20% din teritoriul
globului, cu toate acestea Africa este cel mai sarac continent.
Problemele cu care se confrunta Africa sunt foarte numeroase, printre aceste
enumarundu-se infectia cu virusul HIV, un sistem medical ineficient, analfabetism, o rata
ridicata a natalitatii dar si a coruptiei.
Africa are o populatie foarte tanara, jumatate din ea fiind sub 20 ani. Desi
natalitatea este foarte ridicata (45 de nasteri la 1000 de locuitori) nu multi copii ating
varsta adolescentei, deoarece mortalitatea este foarte mare in randul acestora. Putem
spune ca in Africa mortalitatea este cea mai ridicata de pe glob. Cu toate acestea
populatia creste cu aproximativ 20 de locuitori la 1000 de locuitori intr un an.
Una dintre marile problemele cu care se confrunta continentul african este
infectia cu virusul HIV, africa subsahariana fiind cea mai afectata regiune de pe glob.
Aproximativ 22.4 milioane de oameni sunt infectati cu virusul HIV, aproape doua treimi
din totalul mondial. In anul 2008 spre exemplu 1.4 milioane de oameni au murit datorita
SIDA, si inca 1.9 milioane au fost infectati cu virusul HIV. De la inceputul epidemiei,
mai mult de 14 milioane de copii si-au pierdut unul sau chiar ambii parinti, din cauza
SIDA. In absenta unei preventii masive a virusului HIV si a tratamentelor, se asteapta ca
numarul bolnavilor de SIDA sa creasca in Africa Subsahariana. Aceasta inseamna ca
impactul SIDA asupra acestor societatati sa se resimta in continuare puternic in decursul
urmatorilor zece ani. Consecintele sociale si economice sunt deja prezente nu doar in

2
sectorul medical, dar si in educatie, industrie, agricultura, transport, resurse umane, si
economie in general, deoarece epidemia cu SIDA in Africa Subsahariana ameninta cu
devastarea unor comunitati intregi, distrugand astfel ani de dezvoltare si progres ai
continentului african.
Organizatia Natiunilor Unite a venit in sprijinul continentului african, inspre
rezolvarea unora dintre aceste probleme, sau poate doar ameliorarea lor. Misiunile ONU
ce vin in sprijinul continentului african sunt : UNMIS (Sudan), ONUB (Burundi),
UNOCI (Coasta de Fildes), UNMIL (Liberia), MONUC (Republica Democrata Congo),
UNMEE (Etiopia si Eritreea), MINURSO (Sahara Occidentala). Aceste organizatii au rol
in indeplinirea unor functii legate de asistenta umanitara, protejarea si promovarea
drepturilor Omului si in a asista autoritatile in procesul de reforma al institutiilor
nationale de securitate, inclusiv prin programe de formare profesionala a politistilor si a
unei armate noi, restructurate.
Ajutorul in sprijinul Africii a venit din multe directii, in scop umanitar si in scop
caritabil, dar oare a reusit tendinta de globalizare sa realizeze anumite imbunatatiri
concrete in ordin economic social si politic? Daca prin globalizare se incearca o oarecare
uniformizare a statelor, o constientizare a globului ca un intreg, de ce este atat de dificil
pentru Africa sa scape de problemele care o inconjoara de atatea zeci de ani ? Poate tot
sprijinul care se acorda continentului african nu este inteles asa cum ar trebui, pentru ca
rezultatele asteptate in privinta dezvoltarii si iesirea din impas a Africii sa se realizeze.
Andrew Mwenda , jurnalist ugandan s-a implicat foarte mult in lupta impotriva
coruptiei africane, militand pentru drepturile continentului sau si solutii pentru
dezvoltarea acestuia. De asemenea, acesta s-a numarat printre cele o suta de personalitati
prezentate in topul celor 100 de ganditori globali publicat de Foreign Policy in ianuarie
2010.
In anul 2007, Andrew Mwenda a tinut un discurs in cadrul unei conferinte TED
(Technology, Entertainment, Design) ce a avut loc in Arusha, Tanzania, in care a criticat
agentiile de ajutorare si caritate ce si-au indreptat atentia inspre continentul african. El
considera ca toate aceste agentii sunt foarte ineficiente si ca intra in contact direct cu
coruptia africana. In conceptia sa, ajutorul venit din partea de Vest a fost total nefolositor
in conditiile in care alimenteaza state corupte, ce nu merita sprijin, aceste state
dezamagindu-si cetatenii.
In discursul sau provocator, jurnalistul Andrew Mwenda a dorit sa reincadreze
"problema africana" indemnand oamenii sa priveasca dincolo de povestile mass-mediei
despre saracie, razboi civil si neajutorare. Problema africana ar trebui privita si din acest
punct de vedere. Intr-adevar, daca analizam imaginea continentului african pe care presa

3
a creat-o, vom vedea doar saracie, coruptie, analfabetism si SIDA. Iar aceasta imagine nu
face decat sa indrepte problema inspre caritate : se ofera astfel medicamente bolnavilor,
mancare infometatilor, trupe de pace tarilor aflate in razboi civil. Tot acest ajutor nu
creeaza insa venituri, si fara venituri nu putem vorbi despre o rezolvare a problemelor
africane. Africa are cel mai scăzut venit mediu anual pe cap de locuitor (450 USD anual).
Astfel prin toate actiunile caritabile nu se realizeaza decat “tratarea simptomelor si nu a
cauzelor problemelor fundamentale ale Africii” (Andrew Mwenda). Ceea ce continentul
African are nevoie nu este caritate, ci o oportunitate profitabila a unei slujbe bine platite.
Problema investitiilor straine este ca acestea nu au fost directionate asa cum ar
fi trebuit pentru a transforma o oportunitate intr-un avantaj real, si astfel sa se realizeze
pasii premergatori ai unei dezvoltari economice. Africii ii lipseste cadrul institutional si
guvernamental necesar pentru a putea fructifica ajutorul extern.
De exemplu putem vorbi despre iniţiativa “Totul în afara armelor”- “Everything
But Arms” – EBA, a Uniunii Europene de a permite accesul fara taxe vamale al
importurilor tuturor produselor provenind din state subdezvoltate ale continentului
african. In ciuda acestui lucru, tarile africane nu profita de aceasta sansa de a exporta, nici
macar Botswana, unul dintre cele mai dezvoltate state africane, nu a reusit de exmplu sa
isi exploateze cota maxima a exporturilor catre Uniunea Europeana privind anumite
produse. Si acest lucru se datoreaza doar lipsei unui cadru institutional adecvat, care sa
impulsioneze productia statului.
Problema africana, asa cum o prezinta Andrew Mwenda este ca guvernele
statelor africane nu sunt interesate de binele cetatenilor, de unde rezulta si directionarea
ineficienta a milioanelor de dolari pe care continentul african le-a primit in ultimele zeci
de ani din partea agentiilor internationale de ajutorare si caritate.
Astfel ideea globalizarii se modifica oarecum deoarece problemele ce exista in
statele subdezvoltate sunt foarte greu de depasit, si probabil vor persista multi ani de
acum inainte. Precum am observat, in ciuda sprijinului oferit de statele dezvoltate,
conflictele de ordin politic si social, impiedica tarile subdezvoltate sa beneficieze intru
totul de oportunitatile pe care comunitatea internationala le ofera. Putem spera insa ca in
timp, dorinta poporului african de a iesi din acest impas sa fie indeajuns de mare incat sa
reuseasca sa depaseasca problemele nationale, si astfel, treptat sa se directioneze pe o axa
a dezvoltarii similara celorlalte state care au realizat acest lucru cu mult timp in urma.

4
Bibliografie
- http://www.uneca.org/era2009/
- http://www.ted.com/talks/lang/rum/andrew_mwenda_takes_a_new_l
ook_at_africa.html
- http://www.scribd.com/doc/21111946/Subdezvoltarea-Si-
Implicatiile-Sale/
- http://www.avert.org/hiv-aids-africa.htm