07.05.

17 Reckerth Daniel

Proiect economie – Concurența imperfectă. Piața de oligopol

Înainte de toate să ne reamintim ce este concurența din punct de vedere

economic. Concurența reprezintă ansamblul relațiilor care se stabilește între agenții
economici ce acționează în mod conștient spre realizarea propriilor interese,
interacționând astfel cu ceilalți actori economici fără ca libertatea de acțiune a
vreunuia să fie pusă în pericol. Astfel, concurenţa se defineşte ca rivalitatea, lupta,
competiţia dintre participanţii la actul de vânzare-cumpărare atât pe piaţa
prodfactorilor (factorilor de producţie), cât şi pe ceea a satisfactorilor (bunurilor şi
serviciilor destinate satisfacerii consumului). Aceasta se exprimă ca relaţia de
opoziţie între producători pe de-o parte, şi consumatori pe de altă parte, în vederea
asigurării unor condiţii mai favorabile ambelor părţi. De aceea, concurenţa
reprezintă trăsătura de baza a economiei de piaţă, ceea care dinamizează întreaga
activitate economică, facilitează progresul economic prin stimularea creativităţii şi
spiritului inovator: pe întreprinzătorii care se califică în aceste trăsături îi
promovează, iar pe cei imobili şi ineficienţi îi sancţionează, generând în acest caz
falimente, risipa de muncă socială, ascuţirea contradicţiilor şi conflictelor. Prin
urmare raţiunea de a fi a competiţiei este instaurarea dominaţiei „consumatorului
rege”, adică de a subordona producţia consumului, de a produce doar ce e necesar la
un moment dat pe piaţă, în condiţii stabilite de preţ şi de calitate.

Într-o piață perfect competitivă, toate firmele vând produse și servicii

identice, omogene, firmele nu pot controla prețurile de pe piață existând astfel o
atomicitate a pieţei, adică o situaţie în care agenţii cererii şi ofertei sunt numeroşi şi
fiecare are o forţă economică redusă, neputând să exercite un efect semnificativ
asupra cererii ofertei sau preţului, cota lor de piață pe firmă este mică, firmele și
clienții au cunoștințe perfecte despre industrie și nu există bariere de intrare sau
ieșire. Dacă oricare dintre aceste condiții nu este îndeplinită, există atunci o piață cu
concurență imperfectă.

Deci o asemenea piaţă infirmă una, mai multe sau toate caracteristicile pieţei
cu concurenţă perfectă, iar agenţii cererii şi/sau ofertei, prin acţiuni individuale,
determină sau influenţează preţul şi cantitatea tranzacţionată. În economiile reale,
cele care funcționează efectiv în diferite țări, se întâlnesc numai piețe cu concurență
imperfectă.

Dintre numeroasele tipuri de pieţe reale, cu concurenţă imperfectă vom

prezenta succint în continuare pe cea monopolistică, de monopol şi monopson şi în
detaliu pe ceea de oligopol, principala formă de piaţă în economia de astăzi.
07.05.17 Reckerth Daniel

Proiect economie – Concurența imperfectă. Piața de oligopol

 De exemplu competitivitatea monopolistică se regăseşte între lanţurile

de fast-fooduri, între saloanele de tuns, între baruri şi cluburi de
noapte, taxi-uri şi companii de microbuze, restaurante şi hoteluri,
gospodării ţărăneşti etc.
 De exemplu monopolul se manifestă la companiile de stat, sau cu
acţionar unic reprezentat de stat, în utilităţi sau transport public, firme
care produc bunuri ce nu au substituent precum anumite
medicamente, antibiotice ori altele ca DeBeers ce controlează
producţia de diamante. Accesul pe acest tip de piaţă este foarte greu,
aproape imposibil iar gradul de satisfacere a nevoilor este scăzut.
 armata unei ţări se poate încadra aici în ceea ce priveşte echipamentul
vestimentar militar şi unele arme militare întrucât reprezintă singurul
cumpărător de pe piaţă a acestora.

Oligopolul este o structură de piață în care un număr mic de întreprinderi

deține cea mai mare parte a cotei de piață. Un oligopol este similar cu un monopol,
cu excepția faptului că mai degrabă decât o firmă, două sau mai multe firme domină
piața. Nu există o limită superioară precisă a numărului de firme dintr-un oligopol,
dar numărul trebuie să fie suficient de scăzut încât acțiunile unei firme să aibă un
impact semnificativ și să influențeze celelalte.

Un exemplu al unui oligopol este industria serviciilor wireless din Canada, în

care trei companii - Rogers Communications Inc (RCI), subsidiara BCE Inc (BCE) Bell
și Telus Corp (TU) - controlează aproximativ 90% din piață. Canadienii sunt
conștienți de această structură de piață oligopolistă și, adesea, consideră cele trei
firme ca "Robelus", ca și cum ar fi fost la fel. De fapt, acestea sunt adesea la fel în
ceea ce privește prețul: la începutul anului 2014, toate cele trei companii au ridicat
prețul pentru smartphone-uri la 80 de dolari pe majoritatea piețelor, mai mult sau
mai puțin în tandem.

Acest exemplu arată că participanții la oligopoluri sunt adesea capabili să

stabilească prețuri, mai degrabă decât să le preia de pe piață. Din acest motiv,
oligopolurile sunt considerate a fi capabile să mărească marjele de profit peste ceea
ce ar permite o piață cu adevărat liberă

Majoritatea jurisdicțiilor au legi împotriva fixării prețurilor și a înțelegerilor

de tip cartel sau trust. Un oligopol în care participanții se angajează în mod explicit
07.05.17 Reckerth Daniel

Proiect economie – Concurența imperfectă. Piața de oligopol

la stabilirea prețurilor este o înțelegere: OPEC (Organizația țărilor exportatoare de

petrol) este un astfel de exemplu. Înțelegerile tacite, pe de altă parte, sunt poate mai
frecventă, deși sunt mai dificil de detectat. Un oligopol stabil va avea adesea un lider
al prețurilor; Atunci când liderul ridică prețurile, ceilalți vor urma.

Motivul pentru care noii operatori intră rareori să perturbe piața este că
industriile oligopoliste tind să aibă bariere mari la intrare. Operatorii de transport
wireless trebuie, de exemplu, să construiască și să mențină turnuri de transmise,
necesitând cheltuieli masive de capital sau să închirieze infrastructura operatorilor
tradiționali la rate vampirice. Transportatorii au, de asemenea, tendința de a avea
brand-uri puternice, recunoscute instantaneu. Chiar dacă aceste brand-uri poartă
anumite asociații negative (adică "cartel"), ele oferă un avantaj distinct față de noii
intrați necunoscuți. Alte industrii care au văzut în mod obișnuit oligopoluri au, de
asemenea, bariere mari la intrare: conducătorii în domeniul de petrol și gaze,
companiile aeriene, distribuitorii de medicamente și studiourile de film sunt câteva
exemple.

Exemple de piețe de tip oligopol sunt piețe ale: autoturismelor

 televizoarelor
 calculatoarelor
 oțelului
 cimentului
 electrocasnicelor
 serviciilor de telefonie
 petrolului, benzinei
 smartphone-urilor
 materiale de construcție
 bunuri alimentare prelucrate industrial
 servicii TV, curentului electric,

Exemple de firme care se încadrează în acest tip de piață:

 piața de contabilitate este dominată de PriceWaterhouseCoopers,

KPMG, Deloitte Touche Tohmatsu și Ernst & Young (cunoscută sub
numele de Big Four)
07.05.17 Reckerth Daniel

Proiect economie – Concurența imperfectă. Piața de oligopol

 3 companii de prelucrare a produselor alimentare, Kraft Foods,

PepsiCo și Nestlé, realizează împreună o mare parte a vânzărilor
globale de produse alimentare procesate. Aceste trei companii sunt
adesea folosite ca un exemplu de "Rule of three", care afirmă că piețele
devin adesea un oligopol al a trei mari societăți.
 Boeing și Airbus au un duopol asupra pieței aeronavelor
 General Electric, Pratt and Whitney și Rolls-Royce dețin mai mult
de 50% din cota de piață pe piața motoarelor aeriene
 Nestlé, The Hershey Company și Mars, Incorporated împreună fac
cea mai mare parte a produselor de cofetărie produse în întreaga lume.
 Intel și AMD sunt singurii doi producători importanți pe piața CPU din
lume.
 Microsoft, Sony, Valve și Nintendo domină piața de jocuri video.
 În SUA multe industrii media sunt în prezent oligopoluri. Industria de
televiziune și internet de mare viteză este în mare parte un oligopol al
șapte companii: Compania Walt Disney, CBS Corporation, Viacom,
Comcast, Hearst Corporation, Time Warner și News Corporation.
 Patru furnizori wireless (AT & T Mobility, Verizon Wireless, T-Mobile,
Sprint Nextel) controlează 89% din piața serviciilor de telefonie
celulară.
 Fuziunile dintre companiile aeriene au lăsat industria aeriană în Statele
Unite dominate de patru entități principale - Delta Air Lines, United
Airlines, Southwest Airlines și American Airlines - care, în mod
intenționat, nu concurează pe anumite rute de transport aerian.
 În UK, patru companii (Tesco, Sainsbury, Asda și Morrisons)
împărtășesc 74,4% din piața alimentară
 În România piața carburanților este dominată de oligopol OMV
Petrom, Lukoil, Rompetrol, MOL, Gazprom, SOCAR şi NIS
 Piața serviciilor de telefonie română este reprezentată de companiile
Orange, Vodafone și Telekom iar piața cimentului de firme precum
CarpatCement, Holcim și Lafarge

Un duopol este o situație în care două companii dețin totalitatea sau

aproape toată piața pentru un anumit produs sau serviciu. Un duopol este forma cea
mai de bază a oligopolului, o piață dominată de un număr mic de companii. Un
duopol poate avea același impact pe piață ca pe un monopol dacă cei doi jucători se
07.05.17 Reckerth Daniel

Proiect economie – Concurența imperfectă. Piața de oligopol

luptă pentru prețuri sau pentru producție. Înțelegerea aici rezultă din faptul că
consumatorii plătesc prețuri mai mari decât ar fi într-o piață cu adevărat
competitivă și sunt ilegale în conformitate cu legislațiile antitrust ale țărilor lumii.

O afacere poate face parte dintr-un duopol, chiar dacă oferă alte servicii care
nu intră în sectorul de piață în cauză. De exemplu, Amazon face parte din duopolul
de pe piața de cărți electronice, dar nu este asociat cu un duopol în celelalte sectoare
de produse, cum ar fi hardware-ul calculatorului.

Boeing și Airbus au fost numiți duopol pentru conducerea pieței avioanelor

de pasageri mari. În timp ce există alte companii în domeniul producției de avioane
de pasageri și de cărți electronice, cota de piață este foarte concentrată între cele
două întreprinderi identificate în duopol.

Alte exemplu sunt Intel și AMD, singurii doi producători importanți pe piața
CPU din lume, Unilever și Procter & Gamble care domină piața detergenților din
Marea Britanie.

Organele de subravegherea a bunei desfășurări a pieței a au rolul de a

supraveghea, proteja şi de a stimula concurenţa pe piaţă în vederea dezvoltării unui
mediu concurenţial normal, pentru ca, în final, să se asigure o promovare cât mai
bună a intereselor consumatorilor. În acest sens, în Romănia există Consiliul
Concurenței care poate amenda agenții economici cu până la 1% din cifra de afaceri
a acestora, pentru furnizarea unor informații inexacte în cadrul investigațiilor pe
care acesta le desfășoară. De exemplu, în iulie 2005, Consiliul Concurenței a
amendat cu 4,2 milioane euro filiala din România a gigantului de bunuri de larg
consum Colgate-Palmolive plus patru alte societăți pentru fixarea indirectă a
prețului minim de vânzare în baza unor înțelegeri pe piața produselor pentru
îngrijire personală. În februarie 2011, Consiliul Concurenței a amendat Orange
România și Vodafone România cu 63 milioane de euro, pentru abuz de poziție
dominantă. Sau în anul 2006, când Consiliul Concurenței a amendat cu 28,5 milioane
euro trei producători din industria cimentului, CarpatCement, Holcim și Lafarge,
pentru formarea unui cartel. În anul 2003, tona de ciment era vândută la export cu
24 dolari, în timp ce pe piața internă românii plăteau aproximativ 80 dolari..
Amenda a fost prima de acest gen din România