Elizabeth a disparut

Romanul "Elizabeth a disparut" prezinta povestea lui Maud,o femeie in varsta

de 82 de ani care sufera deficiente grave de memorie si in anumite situatii
chiar de luciditate,traieste,ori incearca sa-si traiasca perioada batranetii intrun mod oarecum normal alaturi de fiica sa Helen si nepoata sa Katy si de
prietena ei apropiata,Elizabeth.Intr-una din zile Maud constata,conform
biletelelor scrise de mana si care aveau rolul de-ai aminti lucruri precum "nu
mai manca paine prajita" sau "cafeaua e buna pentru memorie" ca "Elizabeth
a disparut".Fraza aceasta aparand pe tot parcursul textului,devenind laitmotivul romanului.
"Casa e plina cu hartiute puse in teancuri si lipite de diverse lucruri.Liste de
cumparaturi,retete...Memoria mea e pe hartie...Totusi,daca Elizabeth ar fi
sunat,as fi avut un biletel.Imi notez tot timpul ce se intampla...Si mai e si
biletelul asta indesat in maneca:<<N-am primit nicio veste de la
Elizabeth.>>"
Incearca sa primeasca niste reaspunsuri de la fiica sau sau de la ingrijitoare
dar acestea nu par a-i lua in serios grijile astfel ca decide sa preia de una
singura fraiele misiunii de a afla adevarul si a descoperi ce s-a intamplat de
fapt cu Elizabeth.
Ajunge sa faca astfel lucruri considerate nebunesti precum:intrarea prin
efractei,in miez de noapte,in locuinta lui Elizabeth,reclamarea de 4 ori la
sectia de politie a disparitiei acesteia ba chiar ajunge sa faca cerere unei
agentii de reclame pentru a adauga in ziar un anunt privitor la disparitia lui
Elizabeth Markham; toate ducand la acelasi unic rezultat:ignoranta.
"-Ca de obicei?spune el,vocea lui parand metalica din cauza difuzorului.-Ca
de obicei?rostesc eu.-E vorba despre Elizabeth,nu-i asa?-Elizabeth,da,rostesc
eu uimita.Pentru asta am venit.Stiti ceva de Elizabeth?intreb eu simtind un
val de usurare.-O,da,stiu totul despre Elizabeth,zice el.A disparut,nu?
Incuviintez din cap. -probabil ca vinovat e fiul acela al ei bunde nimic,nu
credeti? Dau din umeri in semn de confirmare neajutorata. -Si niemni
altcineva nu pare sa creada ca a disparut,nu-i asa?Exact asa,domnule
ofiter.spun eu agatandu-ma de birou. -M-am gandit eu. Asta ar fi cama patra
oara cand veniti. -Atunci cineva o cauta pe Elizabeth,nu-i asa? -o,da!I-am
trimis pe toti cei din politie sa o caute.Caini de
urma,criminalisti,elicoptere.Toti au plecat sa o caute pe prietena
dumneavoastra,Elizabeth."
Desi,in mod surprinzator,dupa ce Maud este lasata doua zile in grija unui
camin pentru varstnici,fiica sa Helen afirma:"M-am gandit ca am putea sa o
vizitam pe Elizabeth."(acasa?la spital?la cimitir?cine stie?)

In paralel cu disparitia lui Elizabeth are loc,in mintea lui Maud,rememorarea

perioadei disparitiei surorii sale,Sukey,in mod misterios,crezand ca poate
deslusirea acestui mister este calea regasirii lui Elizabeth.
Incercand sa adune cat mai multe informatii legate de absenta prieteni
sale,maud ajunge sa se indeparteze cat mai mult de actiunile din prezent si
sa retraiasca emotiile si starile din perioada postbelica incepand cu amintirile
legate de Sukey,cele legate de nebuna,personaj semnificativ in rezolvarea
disparitiei surorii sale,discutiile cu Douglas,cu parintii ei si Frank,sotul lui
Sukey;toate acestea o fac sa uite de reperele spatiale si temporale
confundand prezentul cu trecutul,identitatea personajelor,locatiile si chiar
propria persoana.
"
Toate acestea conduc la impletirea povestii propriu-zise,fir cu fir,actiunile si
personajele fiind strans unite,formand un continut cursiv,un limbaj accesibil si
o poveste emotionanta si captivanta.
Voi fi sincera si voi afirma cu mana pe inima ca romanele politiste,cele
misterioase si care implica un cadavru,un ucigas si un detectiv fac din mine o
devoratoare de pagini.Insa acest roman a fost cu totul diferit fata de
asteptarile avute de mine intaia oara cand am vazut cartea si i-am citit
titlul;faptul ca personajul narator,Maud,cea care in mintea mea purta pe
frunte eticheta de dectiv al romanului,era in primul rand suferinda de o boala
de memorie,dependenta de biletele fara de care ea nu reusea sa retina
absolut nimic si boala care pe parcurs s-a accentuat si a determinat-o sa uite
chiar chipul si identitatea propriei fiice:
"<<Gata,gata,draguto>>,rostesc eu.Ea hohoteste si isi apasa dosul palmei
pe gura.Nu stiu ce sa fac ca sa o ajut.Nu-mi dau seama cine este.<<Spunemi despre ce-i vorba>>,ii zic eu.<<Sunt sigura ca nu poate fi asa rau>>.Ii
mangai parul intrebandu-ma cum am ajuns aici.<<Te-a suparat vreun barbat?
>>intreb eu.<<Ti-a fost necredincios?>>Se va intoarce negresit mai ales la
o fata asa draguta ca tine. <<Nu e vorba despre un barbat>>,zice ea. <<E o
femeie>>? Ea se incrunta la mine si se ridica pentru a se uita la orarul
microbuzelor.Cand femeia se rasuceste ii privesc chipul cu atentie.Si-a sters
lacrimile.E Helen.Banca pare sa se rastoarne cu mine.E fiica mea,Helen.Am
stat impreuna intr-o statie de autobuz fara sa stiu cine e."
In al doilea rand varsta inaintata pe care o avea si elucidarea in paralel a
celor doua cazuri de disparitie au solicitat un efort si energie dubla;toate
acestea m-au facut sa raman placut impresionata de imaginatia,modul de
scriere si de gandire al scriitoarei Emma Healey asupra suferintei mentale a
personajului,care in ciuda a atator neincrederi a invins aceasta bariera si a
reusit,cu pretul a multe suferinte uitate in trecut,sa desluseasca ambele

disparitii.
Nu pot spune ca ceva anume mi-a displacut,dar mai mult ce m-a lasat usor
dezamagita a fost finalul,pe care eu,personal l-am anticipat cu un numar
considerabil de pagini inainte desi de multe ori oscilam intre mai multe
variante ale deznodamantului datorita indiciilor presarate prin toata povestea
care reuseau deseori sa ma induca in eroare.
Si as mai pute adauga la aceasta lista frustrarea resimtita in momentele de
empatie cu Maud,incapacitatea de a-si aminti lucuri incepand de la detalii
semnificative pana la elemente esentiale pe care eu pur si simplu le aflasem
din informatiile anterioare (era precum un cerc in jurul caruia se invartea
incapabila sa-si dea sema ca ceea ce cauta se afla de fapt in interiorul
cercului);iar atunci m-am intrebat: ce e mai bine? Sa ai memoria intacta si sati aduci aminte orice,pana si lucrurile care au avut un impact psihic negativ
asupra ta ori sa cunosti doar clipa prezenta,sa nu ai nicio grija,nicio problema
dar sa nu iti poti aminti,numele,fata prietenilor,familiei,iubitei/iubitului
niciodata?
Stiati ca:
1. Colditz este un castel renascentist din orasul Colditz,Germania.A devenit
faimos ca lagar de prizonieri de razboi in timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial,aici fiind inchisi ofiterii aliati care evadaseara in mod repetat din mai
multe parti.
2. Clement Atlee a fost un politicial britanic,prim-ministru al Marii Britanii
intre 1945-1951