CARACTERISTICI ALE PIEEI CU CONCUREN IMPERFECT

Pentru economia moderna, pietele perfect concurentiale reprezinta idealul: foarte mult dorite, dar foarte greu de gasit. Multe piete sunt dominate de grupuri restrnse de ctev 757c27h a ntreprinderi care influenteaza pretul. "Bine ati venit n lumea reala, lumea concurentei imperfecte"2. Piata contemporana se caracterizeaza prin asa-numita concurenta imperfecta, care, conform definirii ei de catre Joan Robinson, este o combinatie "reiesita din mbinarea caracterelor celor doua situatii pe piata, concurenta si monopol"3. Dupa Fr.Perroux, "pietele acestui sfrsit de secol sunt foarte impure si foarte imperfecte, indiferent ca sunt piete de marfuri, de servicii sau de capitaluri. Ele comporta combinatiile cele mai variate de monopoluri si de monopsonuri, de oligopoluri si de oligopsonuri, de concurente eterogene, de concurenta imperfecta, nsotita de cheltuieli de vnzare. Ceva mai mult, toate aceste forme monopoliste sunt influentate de catre puterile publice, n cazul unei economii mixte n care sectoarele publice si sectoarele particulare se combina si se influenteaza reciproc4. Concurenta imperfecta desemneaza o situatie de piata cnd agentii economici, ofertanti sau cumparatori sunt capabili prin actiunile lor sa influenteze pretul produselor. n cazul ei, una sau mai multe premise ale concurentei perfecte sunt ncalcate. Astfel, numarul de participanti la actele de vnzare-cumparare, (vnzatori sau cumparatori) este variabil (mare, mic, unul), se manifesta diferentierea reala sau imaginara a produsului, sunt conditii pentru ca unii agenti economici sa exercite un control efectiv asupra preturilor, piata nu este transparenta, sunt dificultati la intrarea n piata, se manifesta rivalitati ntre vnzatori, ntre cumparatori, ntre vnzatori si cumparatori etc. Pentru P. Samuelson lumea reala, n cea mai mare parte, trebuie clasificata drept "concurenta imperfecta", caci "era nu este nici perfect competitiva, nici perfect monopolista"5. Concurenta imperfecta caracterizeaza acele domenii n care ofertantii si n unele cazuri chiar si cumparatorii, detin, ntr-o oarecare masura, controlul asupra preturilor bunurilor. Nu este

2 P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica, Ed. Teora, Bucuresti, 2000, p. 188. 3 J. Robinson, Economics of Imperfect Competition, London, Mac Millan, 1933, p.3. 4 Franois Perroux, Tehnicile cantitative ale planificarii, Ed. Academiei, Bucuresti, 1969, p.14. 5 P. A. Samuelson, Economics, Ed. a X-a, 1976, p. 483.

vorba de controlul absolut exercitat de o firma. n plus, libertatea firmei de stabilire a pretului difera de la o ramura la alta. Concurenta imperfecta nu exclude rivalitatea de pe piata. Concurentii se lupta pentru a-si mari cotele de piata. Rivalitatea se manifesta n diverse moduri ncepnd cu actiuni publicitare pentru a atrage cumparatorii si modifica curba cererii, pna la mbunatatirea calitatii bunurilor oferite. ntr-o economie moderna analiza structurii pietei sub aspectul numarului si cotei de piata a principalilor ofertanti, pune n evidenta diverse "specii" de concurenta imperfecta. Cele mai reprezentative forme de piata, pornind de la situatiile cererii si ofertei n raport cu numarul de agenti economici, le-a prezentat economistul german Stackelberg, ntr-un tabel cu dubla intrare (tab. 7.1). Tabelul 7.1 Structura pietelor n raport cu numarul agentilor economici participanti Oferta Numarul mare Cererea Numarul mare Numarul mic Unicitate Concurenta perfecta Oligopson Monopson Oligopol Oligopol bilateral Monopson-oligopol Monopol Monopololigopol Monopolbilateral Numarul mic Unicitate

n perioada postbelica, clasificarea formelor de concurenta elaborata de Stackelberg a fost modificata de J. Marshal, care a formulat ipoteza cererii si ofertei dispersate, dar imperfect mobile. La rndul sau, Erich Schneider a clasificat concurenta n omogena, eterogena, monopolista, oligopolista, polipolista, atomista, libera etc. n felul acesta, terminologia utilizata de catre literatura economica s-a mbogatit cu o seama de reprezentari si notiuni care, printr-o descriere mai fidela, permit o ntelegere mai buna a pietei concurentiale. n aceasta conceptie, monopolul este o situatie pe piata imperfecta concretizata prin aceea ca o marfa este vnduta de o singura firma, respectiv prin controlul exercitat de un ofertant al unui bun economic pentru care nu exista nlocuitor. Atunci cnd este vorba de monopolul cumparatorului, el este numit monopson. La rndul sau, oligopolul reprezinta situatia de piata n care oferta unui bun apartine unui numar mic de firme a caror activitate si politica sunt determinate de reactiile asteptate ale uneia fata de alta. Firmele se afla n interdependenta reciproca. Cnd exista un numar mic de cumparatori pentru un bun, situatia de piata se denumeste oligopson sau oligopolul cererii.

Piata cu concurenta monopolistica, care nu apare n tabelul lui Stackelberg, este un tip de piata care, prin elementele pe care le contine, se "nrudeste" cu doua forme opuse de piata concurenta si monopolul. Ea se caracterizeaza prin diferentierea produsului si existenta unui numar mare de vnzatori. n raport cu piata cu concurenta pura si perfecta, piata cu concurenta imperfecta se distinge prin mai multe trasaturi6: 1. - existenta unui numar restrns de firme producatoare sau cumparatoare, care asigura o cantitate mare, respectiv ntreaga cantitate a ofertei sau cererii unui produs, n virtutea carei situatii impune pretul sau l influenteaza n mod hotartor; 2. - produsele sunt diferentiate prin caracteristici intrinseci sau extrinseci. Diferentierea produselor face parte din politica producatorilor care, n acest fel, detin, cel putin provizoriu, un fel de monopol; 3.- se manifesta bariere de intrare de natura tehnologica, comerciala, economica, financiara sau legislativa. Marile firme existente n ramura produc bunul cu costuri reduse datorita avantajului pe care l reprezinta economia de scara si stocul de cunostinte rezultat din propria activitate de inovare; 4.- piata este mai mult opaca dect transparenta. Agentii sunt incomplet informati. Riscul si incertitudinea afecteaza deciziile agentilor economici n domeniul cererii si al ofertei; 5. - factorii de productie se caracterizeaza printr-o rigiditate mai mare sau mai mica, ceea ce contravine fluiditatii cererii si ofertei de bunuri economice. Diverselor situatii de piata cu concurenta imperfecta le este comuna o caracteristica deosebita: pretul nu mai este determinat de un "crainic" al pietei. Firma are posibilitatea de a fixa sau influenta substantial fixarea pretului si a cantitatilor.

6 Aurel Iancu, Tratat de economie, vol. 3, Ed. Expert, Bucuresti, 1992, p. 52-53.