Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Formarea stocurilor de materiale si produse asigura conditii optime pentru desfasurarea, dupa
un sistem rational, a activitatii fiecarei unitati economice. Fara stocuri nu se poate obtine
utilizarea rationala a capacitatilor de productie, nu se pot satisface cererile clientilor in stricta
concordanta cu nevoile acestora, nu se pot desfasura o serie de operatii din sistemele de
aprovizionare si desfacere cu cheltieli minime.
Stocul de marfuri este o forma de materializare a ofertei, mai exact, forma pe care o imbraca
in mod obligatoriu toate marfurile aflate in circulatie. El cuprinde cantitatile de marfuri care
raman in reteaua comerciala pana in momentul realizarii lor de catre consumatori. Stocul de
marfuri reprezinta unul din mijloacele prin care comertul realizeaza rolul sau de intermediar
intre productie si comsum. In conditiile in care constituirea si mentinerea stocului presupun
imobilizarea unor fonduri care, de multe ori, absorb o mare parte a resurselor financiare ale
intreprinderii, trebuie indentificate scopurile esentiale ale constituirii si mentinerii stocurilor.
Aceste motive sunt: tranzactia, precautia si speculatia.
Tranzactia
Precautia
Activitatea comerciala este – din punct de vedere al intreprinderii – aflata permanent sub
semnul incertitudinii, datorita, pe de o parte, cunoasterii cererii viitoare doar prin intermediul
previziunilor, iar, pe de alta parte, nerespectarii riguroase cantitativ si la temen a contractelor
de catre furnizori. In aceste conditii se impune formare de stocuri.
Speculatia
Una din trasasturile dominante ale pietei este permanenta onsiclatia a preturilor. In acetse
conditii se constituie un stoc de marfuri ori de cate ori el poate genera profit de pe urma
tranzactiilor speculative pe seamna pretului.
Asigurarea unor posibilitati largi de alegere din partea consumatorilor reprezinta o alta
functie importanta a stocurilor de marfuri. Aceasta functie presupune o astfel de structurare
sortimentala a stocurilor incat sa satisfaca cele mai variate cerinte, sa existe deci, pentru
aceeasi cerinta multiple posibilitati de satisfacere.
Marfurile se opresc sub forma de stocuri, in toate fazele care compun procesul circulatiei lor.
Ele cunosc forme variate, in functie de destinatia produselor, de particularitatile verigilor
comerciale in care se realizeaza. In aceste conditii se poate adopta un sistem de clasificare a
stocurilor de marfuri, in functie de mai multe criterii.
Astfel, dupa locul stocarii, se disting: stocuri in veriga comerciala cu ridicata, stocuri in veriga
cu amanuntul, si stocuri pe drum ( respectiv in drum de la industrie la comert sau de la o
veriga comerciala la alta ). Clasificarea stocurilor in functie de acest criteriu caracterizeaza
intregul drum pe care –l pargurg marfurile in procesul distributiei lor. Ponderea cea mai
importanta revine stocurilor din veriga comerciala cu amanuntul.
In functie de perioada in care sunt identificate, stocurile pot fi initiale si finale, respectiv
stocuri la inceputul si la sfarsitul perioadei analizate. Clasificarea stocurilor potrivit acestui
criteriu se foloseste in activitatea de planificare la nivelul agentilor economici. Trebuie retinut
insa caracterul relativ al celor doua categorii de stocuri privite in timp, aceleasi stocuri de
marfuri trec dintr-o categorie in cealalta ( respectiv, stocurile finale ale unei perioade devin
stocurile initiale ale perioadei urmatoare ).
Stocurile sezoniere se refera la marfurile care sunt constituite in stoc in vederea desfacerii lor
intr-o perioada viitoare. Crearea unor astfel de stocuri in reteaua comerciala este consecinta
Prof: Nazare Ofelia 2.05.2022
Page 2
Modul: Administrarea mărfurilor Clasa: a XI-a prof
Capitolul 4 Stocurile de mărfuri
Clasificarea stocurilor
Stoc curent
Stoc de siguranţă
Stoc sezonier
Indicatorii stocurilor de marfuri
Stocurile cu destinatie speciala sunt create in anumite imprejurari pentru scopuri deosebite. In
aceasta categorie sunt incluse stocurile de marfuri constituite pentru zonele unde in anumite
perioade ale anului drumurile de acces devin impracticabile ( delta, unele localitasi de munte )
Stocurile curente reprezinta cea mai obisnuita forma de stoc pe care o dobandesc marfurile
aflate in reteaua comerciala. De altfel, toate stocurile indiferent de forma lor initiala ( stocuri
sezoniere sau cu destinatie speciala ) devin stocuri curente. Aceste stocuri sunt destinate
satisfacerii cererilor zilnice, caracteristica lor este ca se reinnoiesc continuu, pe masura
epuizarii lor. In functie de nivelul atins de stocuri in procesul lor permanent de reinnoire
distingem : stocuri minime sau de alarma, stocuri medii si maxime. Stocul minim reprezinta
limita inferioara pe care o poate atinge stocul fara a periclita continuitatea desfacerilor. In
conditiile evolutiei normale a cererii, stocul minim are marimea stocului de siguranta si
prevede momentul sosirii unui nou lot de marfa. Stocul maxim reprezinta limita superioara pe
care o atinge stocul in momentul receptionarii unui nou lot de marfuri. Intre cele doua limite
ale stocului se gaseste stocul mediu, element foarte important de caracterizare a evolutiei
stocurilor. Stocurile de siguranta au drept destinatie acoperirea. Intr-o anumita proportie, a
cererilor exceptionale, care depasesc pe cele normale, intr-o perioada data. Destinatia
stocurilor de siguranta o constituie prevenirea rupturilor de stoc, indiferent de abaterile in plus
ale desfacerilor de la evolutia lor planificata.
Frecventa livrarii marfurilor de catre furnizori reprezinta un alt factor important care
influenteaza stocurile de marfuri. Daca stocurile au functia de a echilibra oferta de marfuri cu
cererea populatiei, atunci stocurile trebuie sa aiba asemenea dimensiuni incat sa poata asigura
continuitatea circulatiei marfurilor in intervalul dintre doua aprovizionarii succesive cu
marfuri. Cu cat va fi mai mare intervalul de timp dintre livrarile de marfuri ale furnizorilor,
dintre doua intrari de marfuri, cu atat stocurile trebuie sa fie mai mari si invers. Intervalul
dintre doua aprovizionari sau frecvanta de aprovizionare este la randul sau influentat de
distanta dintre furnizor si beneficiar, de conditiile de transport, de marimea cererii de marfuri
din partea beneficiarilor.
Daca stocurile trebuie sa fie adaptate cererii, fluctuatiilor acesteia, marimea efectiva a
stocurilor depinde si de gradul de previziune de catre intreprinderile comerciale a evolutiei
cererii, de rezultatele activitatii de studiere a ei. O apreciere eronata a evolutiei urmatoare a
cererii poate avea drept rezultate supra sau subdimensionarea stocurilor. Stimularea cererii
depinde, de asemenea, de activitatea promotionala si eficienta acesteia, de formele de
organizare a vanzarii, de nivelul deservicii consumatorilor.
Stocurile de marfuri pot fi exprimate cu ajutorul unui sistem alcatuit din doua grupe mari de
indicatori: absoluti si relativi.
Indicatorii absoluti masoara stocurile in unitati naturale sau valorice. Stocurile in exprimare
valorica, de exemplu, indica marimea imobilizarilor de fonduri, a creditelor bancare necesare
pentru finantarea lor si deci, marimea dobanzilor pe care trebuie sa le suporte intreprinderea.
Cu ajutorul indicatorilor absoluti pot fi exprimate atat stocurile existente la un moment dat
( de ex. stocul initial, final ) cat si stocurile medii ale unei perioade anumite calculate ca
media aritmetica, simpla, mobila, cronologica a stocurilor de la diferite momente dintr-o
anumita perioada. Indicatorii absoluti, oricat de complet ar reda situatia stocurilor la un
moment dat sau in cursul unei perioade, nu pot sugera aprecieri asupra caracterului normal
Prof: Nazare Ofelia 2.05.2022
Page 4
Modul: Administrarea mărfurilor Clasa: a XI-a prof
Capitolul 4 Stocurile de mărfuri
Clasificarea stocurilor
Stoc curent
Stoc de siguranţă
Stoc sezonier
Indicatorii stocurilor de marfuri
sau anormal al stocurilor, nu pot exprima marimea lor in raport cu volumul circulatiei
marfurilor.
Indicatorii relativi raspund tocmai acestor cerinte. Ei sunt rezultatul unor raporturi dintre mai
multi indicatori absoluti si se pot referi la stocul existent intr-un anumit moment sau la
stocurile medii ale unei perioade.
Costul stocajului
Optimizarea stocurilor are in vedere determinarea unei astfel de strategii incat cheltuielile
prilejuite de procesul stocajului sa fie minime. Aceasta presupune gasirea solutiilor pentru
urmatoarele doua probleme:
Din analiza separata a acestor doua probleme din punct de vedere al costurilor antrenate se pot
constat urmatoarele aspecte.
In ceea ce priveste frecventa de aprovizionare cele doua solutii extreme posibile sunt:
aprovizionarea foarte rara sau foarte frecventa. Astfel, o frecventa mare de aprovizionare
presupune costuri ridicate cu operatiile legate de formularea si realizarea comenzilor, in timp
ce o aprovizionare foarte rara se traduce prin stocuri mari, care antreneaza cheltuieli
suplimentare cu pastrarea acestora
In ceea ce priveste cantitatea cu care urmeaza sa se faca aprovizionarea intervin alte doua
costuri cu tendinte diferite. Aprovizionarea cu o cantitate foarte mare antreneaza costuri
suplimentare legate de stoc in timp ce aprovizionarea cu o cantitate mica genereaza cheltuieli
in plus cu aprovizionari repetate.
de la intreprinderile cu ridicata sau direct de la producator, pe baza unui contract cadru care se
concretizeaza in timpul perioadei la care se refera, prin intermediul comenzilor lansate de
fiecare magazin atunci cand stocul existent scade sub un nivel, numit de aprovizionare sau de
alarma. Aprovizionarea depozitelor se face in loturi mari de la un numar mare de furnizori in
timp ce magazinele cu amanuntul au de multe ori drept unici furnizori intreprinderile cu
ridicata care le livreaza marfurile in sotiment comercial si in loturi mici. In ceea ce priveste
rupturile de stoc magazinele cu amanuntul au posibilitatea de a-si completa stocul in mod
operativ de la depozit.
In ce priveste depozitele cu ridicata redresarea se produce mai lent datorita actualului sistem
de relatii dintre comertul cu ridicata si industrie.
In ceea ce priveste evolutia desfacerilor exista, de asemenea deosebiri importante intre cele
doua tipuri de intreprinderi. Astfel vanzarile intreprinderilor cu ridicata sunt, pe de o parte,
relativ stabile si in cantitati mari, iar, pe de alta parte, influenta factorilor conjuncturali este
atenuata. In acest fel, previziunea desfacerilor este mai facila iar gradul de precizie mult
sporit. In intreprinderile comerciale cu amanuntul vanzarile sunt mai puti previzibile, datorita
variatiilor sezoniere si aleatoare cat influentei imediate a factorilor conjucturali.
Bibliografie
A.L. Ristea, Th. Purcarea, C. Tudose – Distributia marfurilor, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
www.google.ro