INSTALATII NAVALE DE BORD

Razvan Bidoae

Part 4 – Instalatia de balast

 Instalatia de ballast – Descriere si specificatii
Instalaţia de ballast are rolul de corecta asieta navei, asigurarea pescajului pupa pentru functionarea propulsorului, modificarea pe
verticala a pozitiei centrului de greutate (doar la vrachiere wing tanks) si a reduce oscilatiilor de ruliul (doar la navele cu tacuncuri anti-ruliu
active/pasive), instalatii special pentru ‘scufundarea navei’(docuri plutitoare,heavy lift, submarine, etc.) si ‘miscarea navei’ (spargatoarele
de gheata). Aceste functii se realizeaza prin balastarea, debalastarea si transferul intre tancurile de ballast. Balastul folosit pentru aceste
operatii este apa de mare. Prin apa de balast se poate muta micro-organisme dintr-un colt al lumii in al alt colt, astfel incepand cu 2017 s-a
adoptat Water Ballast Management Convention care impune tratarea apei de balast inainte de debalastare. Conventia se termina de
implementat in 2024.
Cerintele constructive ale instalatiei de balast se gasesc in:
1. Cerinte IMO: SOLAS; MARPOL; BWMC(Ballast Water management Convention)
2. Cerinte specifice ale autoritatilor de pavilion;
3. Regulile Societatilor de Clasificare (ex: Bureau Veritas – Pt C, Ch 1, Sec 10, 7.)

Instalaţiilor de balast trebuie să satisfacă următoarele cerinţe funcţionale:

- să permită ambarcarea şi debarcarea apei pentru asigurarea pescajelor şi stabilităţii navei. Capacitatea si amplasarea tancurilor de balast la bord se face în urma calculelor
hidrostatice ale navei;
- să permită transferul controlat al balastului între tancuri: prova-pupa şi babord-tribord, pentru reglarea asietei longitudinale respectiv transversale;
- să nu realizeze suprapresiuni sau subpresiuni în tancuri în timpul manevrei balastului (în acest scop fiecare tanc este prevăzut cu tubulatură de aerisire, aria = 125%);
- să nu permită ambarcarea apei prin aerisiri în cazul inundării punţii;
- să permită măsurarea cantităţii de balast în tancuri în orice situaţie de navigaţie;
- osatura tancurilor de balast trebuie să aibă decupări pentru a permite accesul apei către sorburi şi al aerului către aerisiri, astfel încât cantitatea de balast după golire să fie
minimă, iar la umplere, să nu ramână suprafeţe libere în tanc;
- suprafaţa interioară a tancurilor trebuie protejată (vopsire, zincuri, etc) – cerinta IMO
- orice tanc trebuie prevăzută cu guri de vizită pentru acces în scopul întreţinerii; la lungimi mai mari de 35 m cel putin 2 guri de vizita.
- instalaţia şi tancurile trebuie complet separate de instalaţiile care transferă combustibilul, pentru a evita contaminarea cu hidrocarburi a tancurilor şi a instalaţiei de balast.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Instalaţia de ballast este formată din:
- grupul energetic, cuprinzând pompele de ballast sistemele de amorsare a pompelor si aparatura de comanda si control;
- sistemul pentru manevra balastului, format din sistemul de captare, tubulatură de dirijare şi armături cu rolul de distributie a balastului la tancuri;
- tancurile de balast, cu tubulatura anexă de aerisire, precum şi sistemele de măsurare a nivelului.
- sistemul de tartare a apei de ballast cu rolul de a distruge micro-organismele din apa debalastata.

Grupul energetic. De regulă, grupul energetic se amplasează în compartimentul de maşini în partea din prova a acestuia (apropierea
surselor de energie), situaţie în care tubulatura care face legătura cu tancurile poate fi foarte lungă. Capacitatea pompelor de balast
trebuie să satisfacă funcţionarea instalaţiei conform cerintelor de exploatare a navei (Q si H). În general, vor trebui pompe cu debite mari şi
sarcini medii, capabile să realizeze manevra balastului în timpi rezonabili, impuşi de conditiile de exploatare a navei. De asemenea,
pompele trebuie sa prezinte sarcini vacummetrice bune pentru funcţionarea pe aspiraţie, în timpul golirii balastului (cantitatea de ballast
ramasa in tancuri cat mai mica). Sarcina pe refulare a pompelor trebuie sa asigure trecerea balastului prin sistemul de tratarea si
deversarea peste bord. Aceste condiţii sunt îndeplinite de pompele centrifuge cu rotor simplu sau cu rotor dublu montat pentru
funcţionarea în paralel, pentru mărirea debitului.
Pompele de balast trebuie să fie autoamorsabile pentru a putea evacua complet
apa din tancurile de balast. La golire, când rămâne puţină apa în tanc, poate
pătrunde aer prin sorb şi sa se dezamorsează pompa de balast. De aceea se
recomandă pompe cu autoamorsare sau utilizarea unei instalaţii separate pentru
amorsarea pompelor. Deoarece instalatia de ballast este una vitala, pompa de
balast trebuie dublată cu o pompă de rezerva din compartimentul de maşini cu
parametri funcţionali apropiaţi cu cei ai pompei principale sau cu o pompa
identica.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Sistemul de captare. Constă din armături speciale amplasate pe fundul navei si pe bordaj, sub linia de plutire, numite şi prize de fund
respectiv de bordaj. Cele doua prize sunt legate printr-o tubulatură numită magistrală Kingston, prin care apa din exterior intră în navă şi
este dirijată către consumatori, dintre care instalaţiile de balast şi de răcire sunt printre consumatorii principali (alti consumatori: stins
incediu, servicii generale, racire, etc.). Prizele se pot monta direct pe fund, în cazul navelor mici fără dublu fund sau deasupra unei casete
realizată în dublu fund, amenajata cu: grătar pentru a impiedica pătrunderea impurităţilor, cu sisteme de prevenire a blocării cu gheaţă şi
cu aerisire pentru eliminarea aerului intrat în casete, la navigaţia pe valuri, evitându-se astfel dezamorsarea pompelor cuplate la
magistrală. Atât prizele, cât şi tubulatura magistrală, au construcţia reglementată prin Reguli şi sunt protejate împotriva coroziunii. Prizele
de fund sunt folosite la navigaţia în ape cu adâncime mare, iar cele de bordaj la navigaţia în ape puţin adânci, când prin prizele de fund
există riscul pătrunderii impurităţilor dislocate de pe fund de trecerea navei.
Sistemele de captare au evoluat, către solutii mai simple. În acest
sens, magistrala Kingstone este inlocuit de un canal structural cu
secţiune dreptunghiulară, realizat între varange şi învelişul fundului
şi al dublului fund. Capetele canalului sunt amenajate pentru
amplasarea prizelor de fund şi de bordaj şi a filtrelor, în mod
asemănător cu magistrala tubulară.
Armăturile. Sunt din oţel, fonta cu grafit nodular sau bronz şi sunt
utilizate individual în schemele instalaţiei de balast sau grupate în
casete de valvule prin care se face distribuţia balastului în şi din
tancuri. Ele trebuie să asigure circulaţia în ambele sensuri şi să
introducă pierderi hidraulice minime. La navele mari, cu magistrale
de balast, montate în tunele, sunt utilizate armături cu acţionare de
la distanţă, de regulă hidraulică sau electrica.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Tubulatură de dirijare este legata într-o schema care permite următoarele manevre:
- umplerea oricărui tanc de balast, cu pompa principală sau cu cea de rezervă;
- umplerea gravitaţională a tancurilor de balast aflate sub linia de plutire;
- transferul controlat al balastului prova-pupa, pentru reglarea asietei longitudinale;
- transferul controlat al balastului între tancurile aflate în borduri pentru reglarea asietei transversale;
- golirea oricărui tanc cu oricare din pompele de ballast şi golirea gravitaţională a tancurilor de sub punte. Evacuarea apei din instalatie, se face prin valvulele de bordaj.
Cerintele pentru valvulele de bordaj se gasesc Load Line, SOLAS si Registrele de clasificare

Pentru manevra balastului, se utilizează armături de diferite tipuri cu acţionare locală (manuală), sau de la distanţă, (acţionate electric sau
hidraulic).
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Tancurile de balast. Sunt amplasate de-a lungul navei după următorele criterii:
- capacitatea lor trebuie să asigure pescajele cerute de stabilitate şi de imersiunea elicei, în cazul navigaţiei în balast;
- poziția lor la bord trebuie să asigure corectarea asietei longitudinale sau transversale.
- pentru corectarea poziţiei centrului de greutate al navei pe inaltime (caz întâlnit la mineraliere) se dispun tancuri de balast sub punte (wing - tancuri),
astfel încât parametrii cinematici ai ruliului să corespundă normelor de confort la bordul navelor.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Amenajarea interioară a tancurilor include:
Aerisire
- tubulatura de aerisire, montată în partea cea mai ridicată a tancului care are la capătul de pe
tank
puntea navei un dispozitiv care nu permite pătrunderea apei în tanc in orice conditie a marii.
Aria secţiunii tubulaturii de aerisire trebuie să fie mai mare decât cea umplere-golire pentru
a nu se crea suprapresiuni sau depresiune în tanc. Aria tubulaturii de aerisire 125% din aria
tubulaturii de umplere/golire. Plasarea capetelor de aerisire se face deasupra puntii principale
in la minim 760mm (zona I iar in zona II la minim 450 mm).
- tubulatura de sonda permite masuarea nivelul de lichid din tank cu ajutorul unei rulete
gradate numita sonda. Pe langa aceasta posibilitate manuala de masurare, la unele nave exista
si posibilitatea de masurare automanta a nivelului lichidului prin traductori (masurarea
presiunii lichidului la fundul tancului, determinarea distantei de la puntea principala la
suprafata libera a lichidului, etc). Diametrul mimim at tubulaturii de sonda 32mm. Volumul
lichidelor din tanc sa determina pe baza ‘tabelelor de sonde’.
- tubulatura de umplere golire pune in corespondenta tancul cu instalaţia de balast printr-unul Tubulatura
sorb. Amplasarea sorbului se face cat mai in pupa tancului. umplere-golire
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Sistemul de tartare a apei de ballast (BWTS). Odată cu apa de balast pot fi introduse în tancuri organisme marine caractersitice unui anumit
ecosistem. Organismele marine ambarcate folosesc apa de balast ca vector pentru răspândirea lor pe glob. In acest caz poate conduce la
distrugerea unor ecosisteme consolidate si la adevarate catastrofe ecologice.
Din punct de vedere istoric, prima mutare de microorganisme s-a semnalat in anul 1903 cand o alga din sud-estul Asiei a fost descoperita in
Marea Nordului. Canada si Australia in anii 1980 au semnalat probleme majore generate de transferul de microorganisme prin apa de balast
de la nave si au ridicat aceasta problema la MEPC (Marine Environment Protection Committee). Problema a fost dezbatuta si de-a lungul
timpului au aparut mai multe rezolutii IMO care au condus in final la Code for approval of ballast water management systems in anul 2018
prin care se stabilesc performantele sistemelor de tartare a apelor de balast:
Pentru apa de balast ce se deverseaza trebuie ca:
- In fiecare m3 de apa de balast sa existe cel mult 10 organisme viabile cu o dimensiune mai mare de 50 mm
- In fiecare ml de apa de balast sa existe cel mult 10 organis cu dimensiunile cuprinse intre 10 si 50 mm
- Si concentratii maxime de microbi dupa cum urmeaza:
- Vibrio cholerae toxicogene (serotipurile O1 și O139) cu mai puțin de 1 Colony Forming Unit (cfu) intr-o 100 mililitri
- Escherichia coli mai puțin de 250 cfu la 100 mililitri;
- Enterococi intestinali mai puțin de 100 cfu la 100 mililitri.
Introducerea sistemelor de tartare a apei de balast la nave s-a facut prin International Convention for the Control and Management of Ships'
Ballast Water and Sediments din anul 2004 cu aplicare din 2017.
Incepand din 1 iunie 2022, dupa instalarea unui sistem de tartare a apei de balast (sistem certificate) la bordul unei nave este obligatoriu ca
acesta sa fie testat pentru a demonstra ca intreaga instalatie de balast functioneaza confor cerintelor IMO.
 Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Sistemele de tartare a apei de ballast au rolul de a omori flora si fauna aflta in apa de ballast. Acest lucru se poate face prin:
- Micro filtrare. Aceste sisteme elimină elementele microscopică fie micro-organism, fie particole solidele ne-organice. Ce ramane, este descărcată în ocean de unde a fost preluată
apa de balast, sau este reținut la bord si distrus. – Nu se intalnesc de sine statatoare ci in combinatie cu alte sisteme
- Sisteme cu Ulta-Violete. Sistemele de purificare cu ultra-violete combină filtrarea cu tehnologia UV. Într-un astfel de sistem, apa de balast iradiata cu lumina UV. Radiația UV
„sterilizează” organismele marine, ele devenind inofensive și nu se mai pot reproduce.
- Tratare chimica (otravire). In apa de balast se adaugă biocide speciale care s-au dovedit eficiente în combaterea organismelor marine. Aceste biocide sunt alese pentru eficiența
lor și, de asemenea, pentru capacitatea lor de a se bio-degrada sau de a fi îndepărtate cu ușurință pentru a împiedica apa de balast să fie contaminată de toxine.
- Biocidele oxidante includ clor, brom și iod. Acești dezinfectanți distrug membrana celulară sau acizii nucleici ai microorganismelor.
- Biocidele ne-oxidante combate reproducerea și funcțiile neuronale sau metabolice ale organismelor.
- Electro-cataliza. Apa de balast trece print-un dispozitiv ce genereaza radicali –OH ca urmare a electolizei. Are avantajul ca nu foloseste substante chimice ce ar trebui neutralizate
iar durata de ‘viata’ a radicalilor –OH este ~10s, ceea ce da posibilitatea deversarii apei de balast imediat. Radicalii –OH au un effect oxidant foarte puternic. Apa de balast se
trateaza la ambarcare.
- Dezo-oxigenarea. Azotul sau alt gaz inert este injectat în spațiul de deasupra nivelului apei în rezervoarele de balast. Acest lucru face ca oxigenul din apă să fie îndepărtat. Fără
oxigen, organismele marine devin asfixiate și mor. Procesul durează două-patru zile. Pentru ca deoxigenarea să aibă succes, rezervoarele de balast trebuie să fie perfect etanșe.
- Tratarea termica. Apa de balast este încălzită la o temperatură suficient de ridicată pentru a ucide organismele. Se poate instala un sistem de încălzire dedicat pentru încălzirea
apei din rezervor. În mod alternativ, pe perioda voiajului apa de balast este mutate dintrun tan in altul trecand prin sistemul de tartare termica ce este alimentat cu agentul de
răcire a motorul principal.
- Tratamente cu socuri electrice și cu plasma. În acest sistem, în apa de balast sunt produse explozii scurte de energie pentru a ucide organismele. Tratamentul se face sub una
dintre cele două forme:
- În tehnologia cu socuri electrice, doi electrozi metalici generează descarcari electrice de mare intensitate.
- În tehnologia cu plasmă, un arc de plasma este generat pentru a ucide organismele.
- Tratarea cu ultrasunete de intensitate mare.
- Tratarea cu campuri magnetice de intensitate mare. Pulberea magnetică este amestecată cu coagulanți și se adaugă în apa de balast din rezervor. Se formează aglomerari sau
fulgi magnetici. Acestea conține cantități mari de organisme marine. Eliminarea se face prin intermediul unor magneti ca capteaza aglomerarile/fulgii și conținutul este eliminat în
siguranță.
Pentru a putea indeplini cerintele international referitoare la performantele WBT sistemele de tartare au in componenta o prima treapta de
micro-filtrarea si un sistem de omorare a micro-organismelor ce au trecut de prima treapta. Cel mai des intalnite sisteme de distrugere a
micro-organismelor sunt cele de tartare chimica si ultra-violete.
Instalatia de balast – Sisteme tratare apa balast
Tratare chimica pa baza de clor (hypoclorite;
hipoclorit de sodiu - NaOCl), tratarea se face in 2
etape.
1. La incarcarea apei de ballast se efectuaza o
filtrare fina cu rolul de a indeparta organismele
de cu dimensiuni mici, filtru se auto-curata si
tot ceea ce se colecteaza se trimite peste bord
in timpul procesului de balastare. Se injecteaza
substanta pe baza de clor in apa de ballast ce
este trimisa in tancuri.
2. La descarcarea apei de ballast se face o
neutralizare a clorului prin introducerea unei
alte substante chimice (sodium thiosulfate) care
nu are effect asupra florei si faunei marine
Instalatia de balast – Sisteme tratare apa balast
Tratarea chimica
Hipocloritul de sodiu – NaOCl -se poate obtine
din apa de mare prin electroliza. Procesul se
numeste electro-clorinare, are avantajul ca
substante chimice depozitate la bord sunt doar
pentru faza de neutralizare ce are loc in timpul
procesului de debalastare. In acest caz trebuie
eliminat H2 din apa de ballast ce este trimisa in
tancuri.
Instalatia de balast – Sisteme tratare apa balast
Tratarea chimica pe baza de ClO2
Dioxidul de clor – ClO2 – are avantajul ca nu
necesita faza de neutralizare si tratarea apei se
face doar in timpul procesului de balastare.
Dioxidul de clor este un gaz care nu se poate
stoca, acesta trebuie obtinut in urma unei
reactii chimice. La nava exista doua tancuri in
care se stocheaza achid clorhidric si hipoclorit
de sodiu.
Instalatia de balast – Sisteme tratare apa balast
Instalatie de tartare a apei de ballast prin 2
prodedee:
1. micro-filtrarea
2. Electrocataliza + Ultrasunete
Electrocataliza genereaza radicali -OH care au un
foarte puternic effect de oxidare si care distrug
toate micro organismele din apa de ballast. In
urma procesului de oxidare apare CO2 si H2O, toti
radicali –OH au o durata de ‘viata’ de ~12 s. Apa
de ballast se poate deversa direct peste bord fara
tratamente suplimentare
Ultrasunetele au rolul de a curata sitemul de
electrocataliza
Instalatia de balast – Sisteme tratare apa balast
Instalatie de tartare a apei de ballast
prin 2 prodedee:
1. micro-filtrarea
2. ultraviolete
Microfiltrarea se face in filter capabile sa retina
particule cu dimensiunea de 40 mm care sunt
trimise peste bord in locul in care se face
balastarea nevei. Aceasta se realizeaza prin
curatarea automata a filtrului.
Dupa filtrare urmeaza trecerea apei de ballast
prin lampile de UV care omoara restul de
microorganism. La debalastare se recomanda,
pentru siguranta, re-trecerea apei prin lampile
cu UV.
 Instalatia de balast – Sisteme tratare apa balast
Instalatiile cu UV au dezavantajul
ca pe lampile de UV apar depuneri
de microorganisme (moarte) care
nu mai permit trecerea UV si
tratarea nu mai este eficienta. Din
aceasta cauza, in cadrul unitatii de
tartare exista un sistem de
curatare a lapilor de UV, curarea
se face pe baza de substante
chimice.
Curatarea lampilor de UV se face
dupa fiecare operatiune de
balastare.
 Instalatia de balast – Sisteme tratare apa balast

Tratarea prin aglomerare si separare magnetica

In apa de ballast se injecteaza substante chimice cu
rolul de coagulare (atat a elementelor organice cat si a
celor anorganice) si particule magnetice. In tancul de
flocurare, microorganismele din apa sunt ‘legate’ de
particulele magnetice prin substantele de coagulare.
Prin intermediul unor discuri magnetice se separa
microorganismele impreuna cu particulele magnetice
care se trimit intr-un tanc pentru a fi distruse.
In final se face o microfoltrare pentru indepartarea
eventualelor elmentelor necaptate.
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
Calculul instalatiei de ballast are ca date de intrare capacitatea tancurilor de ballast, timpul total de balastare/debalastare si dispunerea
tancurilor la bord, obiectivele lui fiind:
1. alegerea schemei funcţionale a instalatiei;
2. adoptarea debitului pompelor şi a diametrelor tubulaturii magistrale şi ramificaţiilor;
3. calculul sarcinilor totale şi pe aspiraţie cerute de instalaţie în condiţiile cele mai grele de funcţionare;
4. alegerea pompelor şi verificarea funcţionării lor în instalaţie;
5. verificarea timpilor de manevră a balastului; acesta este un parametru important pentru exploatare şi trebuie să fie corelat cu timpul de operare al navei.

1. Alegera schemei funcţionale se face funcţie de tipul navei, respectând criteriile funcţionale a instalatiei de ballast.
2. Adoptarea debitului pompelor, se face cunoscând capacitatea tancurilor de ballast si timpul de balastare-debalastare. Qmed = Vtot/ tb.
De regulă balastarea nu se face în mare deschisă deoarece surafeţele libere ale apei din tancuri afecteaza negative stabilitatea navei.
Nava pornește în marș cu tancurile de balast complet umplute sau complet golite. Pentru instalaţiile de balast care asigură corectarea
asietei în timpul încărcării - descărcării, debitul pompelor trebuie sa verifice cantitatea de apă transferată pentru a obține înclinările
navei sau a nivelul de ballast in tancuri pentru reducerea momentului incovoietor pe apa calma. In cazul sistemelor anti ruliu active
debitul pompelor se determina din cantitatea de ballast transferat si perioada oscilatiilor.
Pentru calcul instalaţiilor se va considera manevra cea mai dificila (de exemplu: golire a tancurilor amplasate in dublu fund, când pompa
lucrează cu sarcini geodezice mari).Qmed
Din schema adoptată rezultă numărul pompelor care pot lucra în paralel pentru manevra balastului.
Debitul unei pompe va fi: Q1 = unde kp = 0.75 – 0.8 coeficientul de cuplare in parallel. De regula, in procesul de balastare /
npk p
debalastare, se foloseste 1 singura pompa, chiar daca pe nava sunt instalate 2 pompe dedicate, cea de a doua fiind in ‘stand-by’.
Dimensionarea instalatiei se face pentru 1 pompa in functiune.
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
3. Calculul sarcinilor. Este necesară alegerea manevrei al cărei traseu implică cele mai mari sarcini pe aspiraţie şi pe refulare. De regulă
sarcinile mari sunt date de lungimea mare a tubulaturii, de diferența de nivel sau de efectul lor cumulate. Pentru exemplu, se considera
o manevră de transfer a balastului dintr-un tanc din dublu fund din prova către picul pupa.
Sarcina geodezică la aspirație este dată de r g zO iar la refulare de r g zR

Se alege după schema de manevră traseul 1 - P pentru aspiratie, pe care se definesc elementele necesare calculului hidraulic: lungimi,
pierderi locale, diametre, etc. Diametrele se adoptă indirect prin debitul cunoscut al pompei şi vitezele recomandate în instalaţia de
balast: pe aspiratie ~ 2 m/s; pe refulare intre 2.5 si 3 m/s
4Q
Diametrul tubulaturii se calculează cu relația: d = vp . Se adoptă valoarea standardizată superioară cu care se recalculează vitezele
fluidului şi se fac calculele hidraulice asa cum a fost prezentat in capitolul anterior. In urma calcului se obtime HA.
Condiția funcţionării fără cavitație impune ca: H at < H vad
p

Se procedează similar pentru traseul de refulare: P – 2 şi se determina HR. Cu debitul pompei cunoscut, QP şi cu sarcinile totală a
pompei cunoscuta: HT = HA + HR se alege pompa. Dacă nu este îndeplinită condiția funcţionării pe aspiraţie în cazul aspirației dintr-un
tanc se recomandă mărirea dimetrelor ramificației sau efectuarea golirii simultane a două tancuri amplasate în borduri opuse sau
micsorarea debitului prin instalatie prin inchiderea partial a unei valvule pe REFULAREA pompei.
Instalatia de ballast remorcher
Instalatia de ballast
pasager
Instalatia de
ballast –
santina cargou

2D

PIPING DESIGN
bef ore and af ter f low
meter acc
HMT-200FM
5D

Traseu ballast
++
Traseu santina
TO BILGE

++
++
Alimentare ejector
++
++
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
4. Verificarea timpilor de balastare-debalastare. Se face după manevra de umplere sau golire şi constă în stabilirea debitului efectiv
funcție de caracteristica pompei şi a instalaţiei şi calculul timpului de manevră cunoscând volumul tancului. Calculul se poate reduce la
două cazuri care acopera situțiile practice întâlnite pe navele de suprafață:
a) cazul în care aria suprafeței libere a lichidului se poate
considera constantă. În acest caz înălțimea geodezică la care
lucrează pompa se poate aproxima ca fiind constantă în timpul
manevrei de umplere/golire fiind egală cu înălțimea de la axul
pompei la centrul tancului.

b) cazul tancurilor la care aria suprafeței libere variază cu

nivelul apei din tanc. O aproximare a timpului de manevră se
face împărțind tancul în porțiuni de volume cunoscute Vi, care
se aproximează că sunt golite/umplute la sarcina geodezică
constantă, dată de cota zi dintre centrul fiecărui volum şi
nivelul lichidului de peste bord. Se calculează caracteristica
tubulaturii pe traseul pe care se face manevră, hi (Q ) şi se
determină caracteristica instalaţiei HIi.
H I ,i (Q ) = hi (Q ) + rgzi
Debitele effective a pompei se detrmina prin intersectarea
carecteristicei pompei cu caracteristica aferenta fiecarui volum.
Vi
Timpul total va fi t = åt i unde t i =
Qef ,i
 Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
In cazul instalaţia de balast anti heeling care corectează asieta transversală, pe măsura descărcării mărfii. Instalaţia este utilizată pe
portcontainerele mari şi constă din tancuri amplasate în borduri, între care este circulat balast în ritmul descărcării mărfii pentru
menținerea constantă a asietei transversale. În acest context debitul pompei se determină din cantitatea de apă transferată pentru
corectarea asietei induse de introducerea/scoaterea unui container în intervalul de timp dat de ciclul instalaţiei de încărcăre.

Debitul este influentat de diferenta de nivel dintre tancuri, fiind maxim când diferența de nivel ajută transferul şi minim când aceasta se
opune transferului. Debitul pompei se va lua: Q + Qmax
Q p = min
2
iar caracteristica de sarcină a instalaţiei va depinde de configurația acesteia.
 Instalatia de stripping pentru balast.
In vederea cresterii eficientii navei, pentru eliminarea complete a apei din tancurile de
ballast, se foloseste o ‘instalatie de “uscare” tancuri’, (stripping system) care are rolul de a
micsora cantitatea de apa de balast ramasa in tancuri. Instatlatia este similarea cu cea
folosita la tancurile de marfa de la petroliere. In fiecare tanc de ballast exista 2 sorburi;
unul principal (de diametrul mare pe care se executa umplerea si golirea a ~98% din
ballast) si unul pentru stripping (de diametrul mai mic pe care se descarca restul de ~2%).
In schema alaturata, pentru a se evita fuctioanare pompelor de ballast intr-un posibil
regim cavitational, pentru debalastare se foloseste …..
 Instalatia de stripping pentru ballast
Problema:
Sa se determine cu cat creste capacitate de incarcare a unei nave care are un sistem de stipping si l care se cunosc urmatoarele:
- dimensiunile celor doua sorburi sunt cele din slidul precedent
- lungimea navei 110 m
- lungimea zonei de marfa (similara cu cea a tancurilor de ballast) 82 m
- latimea navei 11.4 m
- inaltimea de constructie a navei 4.5 m