UNIVERSITATEA MARITIMĂ CONSTANŢA

Facultatea de Electromecanică Navală

Specializarea TAIE

PROIECT LA I.N.
Analiza instalației de santină a navei tanc petrolier

Coordonator ştiinţific:
ȘL.univ. dr. ing. SCUPI ANDREI

Student:
Curtsait Ilhan

Constanţa
2022
 CAPITOLUL 1. DESCRIEREA INSTALAŢIEI DE SANTINĂ

1.1. ROLUL INSTALAŢIEI DE SANTINĂ/DRENAJ

In cadrul functiei de drenaj, instalatia de santina asigura evacuarea peste bord a apei
colectate in santina in conditii normale de exploatare. Ea poate proveni din: scapari prin
presetupele armaturilor de inchidere si a tubului etambou, purjarea sticlelor de nivel,
condensarea pe bordaje a vaporilor de apa din aer, spalarea puntilor de sub linia de plutire si
stingerea incendiilor.
In cadrul functiei de salvare, instalatia asigura evacuarea cantitatilor mari de apa
patrunse in caz de gaura de apa. Navele la care probabilitatea producerii gaurii de apa este
mare (remorchere de port, spargatoare de gheata, nave militare) dispun de instalatii autonome
de salvare, in afara de instalatia de santina.

1.2. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE

Pentru colectarea apei, instalatia dispune de casete de santina, de volum minim 0,2
m3, amplasate la puntea dublului fund in cele doua borduri ale sectiunii transversale din pupa
fiecarui compartiment drenat. Pentru latimi peste 20 m, se recomanda amplasarea casetelor de
santina si in planul diametral.
Instalatia de santina trebuie sa asigure evacuarea apa din oricare caseta colectoare sau canal
de santina, pentru inclinari indelungate ale navei de maxim 15° in plan transversal si 5° in
plan longitudinal. Compartimentul masini in care se colecteaza si reziduri petroliere, trebuie
sa fie drenat independent de magazii, iar fiecare caseta colectoare trebuie sa dispuna si de
tubulatura autonoma de drenare.
La capetele racordurilor de aspiratie se monteaza sorburi cu filtre de protectie si
armaturi de retinere.
Pe racordurile de drenaj ale compartimentelor masini si caldari, precum si pe
magistralele de santina se monteaza filtre de namol. Intrucat se monteaza pe ramurile de
aspiratie ele trebuie sa fie ermetice, dar usor accesibile pentru vizitare si curatire.
Elementele componente:
Instalaţia de santină se compune din următoarele :
- Casete de colectare (de santină, puţuri colectoare, de drenaj);
- Tubulatura principală şi ramificaţiile;
- Casetele de manevra cu reţinere;
2
- Filtre de namol;
- Pompe de santină;
- Separator santină;
- Magistrale de evacuare peste bord.

Figura 1.1. Schema instalaţiei de santină

Casetele de colectare sunt poziţionate în pupa compartimentului, în ambele borduri,
unde se consideră ca se acumuleaza apele reziduale. La navele unde exista tabla marginală,
casetele de santină se realizează cu ajutorul acestor table marginale.Cele mai des utilizate sunt
casetele de santină cu sifon, care permit colectarea obiectelor metalice antrenate de apa în
caseta al carei capac de vizită prezintă orificii. În această caseta corpurile mai grele se depun
în partea de jos, iar cele uşoare rămân în plutire, netrecând de peretele vertical al sifonului. În
acest fel se protejează instalaţia şi rotorul pompei de particule metalice ce pot fi antrenate pe
instalaţie. O particularitate constructivă o întâlnim la casetele de santină de la
compartimentele frigorifice. Aceste casete se amplaseaa astfel încât să nu îngheţe datorită
temperaturilor scăzute.
Volumul casetelor de coletare, teoretic se ia egal cu volumul de apă după ramificaţia
respectivă, de la sorb până la pompă, astfel încât să fie capabilă să preia apa ce se scurge de la
pompa, când aceasta nu funcţionează. La navele mici, caseta de santină nu va fi mai mică de
0,2 m3, iar la navele mari de 0,4 m .La navele cu lăţimi mai mari de 20 m se recomanda
amplasarea casetelor de santină şi în plan diametral. Compartimentul maşini în care se
colecteaza reziduuri petroliere trebuie să fie drenat independent de magazii, iar fiecare casetă
colectoare trebuie să dispună şi de tubulatura autonomă de drenare.
Pentru drenarea compartimentelor mici, departate de compartimentul masini, se
utilizeaza sisteme autonome cu ejector apa-apa, pompe cu piston transportabile actionate
3
manual sau racorduri flexibile, legate la tubulatura de aspiratie a apei din compartimentele
invecinate.
Se recomanda ca pompele de santina sa fie amplasate in compartimente etanse.
Pentru impiedicarea patrunderii apei dintr-un compartiment in altul prin instalatia de santina,
pe tubulatura ei se monteaza armaturi de retinere si de retinere – inchidere .
Fiecare nava trebuie sa dispuna de minim doua pompe de santina antrenate mecanic,
capabile sa dreneze orice compartiment si sa asigure in conductele magistrale viteze de
deplasare a apei de minim 2 m/s, pentru diametre interioare reglementate de registrele de
clasificatie. La navele de pasageri de cursa lunga, in functie de categoria navei, se ajunge la 3-
4 pompe de santina. Debitul total al pompelor de santina trebuie sa fie superior debitului
pompelor de incendiu la toate navele, cu exceptia petrolierelor.
Ca pompa de santina poate fi utilizata cea de balast sau alta pompa cu destinatie
generala actionata mecanic, cu conditia ca debitul si inaltimea ei de aspiratie sa fie suficiente
pentru drenarea celui mai indepartat compartiment.
Pompele de santina trebuie sa fie autoamorsabile sau sa fie deservite de un sistem
centralizat de amorsare prin vidare.
Compartimentele de pompe ale petrolierelor se dreneaza cu pompe de santina
amplasate in aceste compartimente sau cu pompele de curatire sau de marfa ale petrolierelor,
in care caz pe tubulaturile de legatura trebuie sa fie montate armaturi de izolare.
Coferdamurile petrolierelor sunt drenate cu pompe sau ejectoare, iar compartimentele prova,
amplasate in afara magaziilor de marfa, sunt drenate prin instalatii autonome dotate cu pompe
sau ejectoare apa – apa, care primesc agentul de lucru de la instalatia de stingere cu apa.
In general, instalatiile de santina utilizeaza pompe centrifugale cu sistem de amorsare
sau pompe cu piston, cu debite (15…400)mc/h, sarcini totale (10…30) mCA si inaltimi de
aspiratie (5…6) mCA.
Circuitele instalatiilor de santina se executa din tevi de otel sudate longitudinal
pentru constructii (STAS 7657 –80), zincate pana la grosimi de 120 µ pentru apa de mare si
100 µ pentru apa dulce, sau acoperite la interior cu polietilena.
Pompele instalaţiei de santină sunt de tip centrifugal sau volumic, al căror debit se
stabileşte funcţie de dimensiunile geometrice ale navei. În cazul pompelor volumice sunt
preferate variantele de pompe cu piston vertical, cu patru fete de lucru. Pompele centrifugale
trebuie să aibă posibilităţi de aspiraţie foarte bune şi în plus este necesar să fie
autoamorsabile. Cele volumice, prin însuşi principiul lor funcţional, au proprietăţi bune pe
aspiraţie şi de aceea sunt preferate.
Amplasarea pompelor va trebui făcută cât mai aproape de nivelul apei din santină,
4
astfel încât sarcina geodezică să fie cât mai mică.
Pentru drenarea compartimentelor mici, depărtate de compartimentul maşini, se
utilizează sisteme automate cu ejector apă-apă, pompe cu piston transportabile acţionate
manual, sau racorduri flexibile legate la tubulatura de aspiraţie a apei, din compartimentele
alăturate.
Separatorul de santină realizează reţinerea produselor petroliere din apele reziduale ale
compartimentului maşini. Separatoarele sunt de tip gravitaţional şi realizează separarea
componentelor petroliere datorită greutăţii specifice mai mici a acestora, decât a apei
reziduale. Sunt necesare la bord deoarece normele internaţionale interzic deversarea apelor
din santină care au conţinut ridicat de produse petroliere ce depăşeşte 15 ppm.
Tubulatura de santină trebuie trasă, în general, în afara tancurilor de dublu-fund. Sunt
situaţii când acest lucru nu este posibil (la mineraliere, petroliere, frigorifice) şi în acest caz
tubulatura se instalează prin tancuri sau prin tunele realizate între fundul navei şi puntea
dublului fund.
La tubulatura aferentă santinei compartimentului maşini şi a tunelului liniei de arbori,
pe aspiraţia pompei este obligatorie montarea unui filtru de nămol care de obicei se montează
la nivelul paiolului şi într-o poziţie cât mai accesibilă, în vederea curăţării lui periodice.
Tunelul liniei de arbori se drenează printr-o tubulatură ce se racordeaza la tubulatura
principală. Tubulatura de drenaj a tunelului are orificiul de aspiraţie în pupa tunelului. Dacă
există posibilitatea ca scurgerile să se acumuleze şi în prova tunelului, se va mai instala o
tubulatură de aspiraţie şi în acea zonă. Pickurile prova si pupa se drenează de obicei cu pompe
acţionate mecanic, independente,sau chiar cu pompele de santină.
Drenarea puţului de lanţ şi a altor compartimente situate în prova peretelui de
coliziune, sub puntea pereţilor etanşi se poate face, fie folosind pompele individuale cu
acţionare mecanică, fie ejectoarele.
La trecerea tubulaturii între doi pereţi etanşi, acaesta va fi dotată cu lire de dilataţie, iar
fixarea ei se va face cu brăţări.
Configuraţia instalaţiei de santină din compartimentul maşini trebuie aleasă astfel
încât instalaţia să îndeplinească următoarele funcţii:
- Să realizeze aspiraţia cu pompele de santină din orice compartiment.
- Să realizeze aspiraţia cu pompele de santină direct din CM.
- Să realizeze aspiraţia din CM. prin separatorul de santină.
Pompa elicoidală cu şurub este o pompă volumică (figura 1.2.) formată dintr-un
rotor excentric melcat 1, un stator 2 din cauciuc rezistent la hidrocarburi de produse
petroliere, un arbore intermediar 3 cu două cuplaje 4 şi arborele principal 5, antrenat de un
5
electromotor. Rotorul melcat 1 este un şurub cu pas mare, executat din oţel inoxidabil.
Statorul 2 are la interior un canal elicoidal cu pas dublu faţă de cel al rotorului, oval în
secţiunea transversală.

Figura 1.2. Pompa elicoidală cu şurub

Pompele cu piston sunt maşini hidraulice în care fluidul de lucru este pus în mişcare
prin deplasarea rectilinie alternativă, în corpul pompei, a unui piston. Sensul mişcării
pistonului se schimbă periodic, astfel încât la capetele cursei (în punctele moarte) viteza
devine nulă, mişcarea fluidului fiind deci pulsatorie. Faţă de maşinile cu principiu dinamic,
pompele volumice cu piston au următoarele avantaje:
a) pot asigura presiuni de refulare foarte mari;
b) presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului, ea putând fi păstrată constantă la
diverse debite;
c) funcţionează cu randamente bune;
d) sunt autoamorsabile.

Figura 1.3. Schema pompei cu piston

6
 Dezavantajele acestor maşini sunt următoarele:
a) debit relativ redus datorită secţiunilor mici de trecere, vitezelor mici de circulaţie şi
trecerilor multiple prin punctele de viteză nulă;
b) construcţie complicată datorită organelor de închidere şi mişcării alternative a
pistonului;
c) debit pulsatoriu.
Funcţionarea pompei cu piston se bazează pe modificarea ciclică a volumului de lucru.
Un ciclu de funcţionare este format din două faze: prima, în care, prin deplasarea pistonului în
sensul de creştere a volumului de lucru, în cavitatea de lucru apare o depresiune care
determină aspiraţia prin supapa de aspiraţie; a doua, în care prin deplasarea pistonului în
sensul în care volumul de lucru scade, presiunea creşte şi fluidul este evacuat prin supapa de
refulare.
Neuniformitatea debitării are un efect negativ asupra funcţionării instalaţiei pentru că
introduce vibraţii în aceasta. Pentru diminuarea acestui neajuns, se recurge la folosirea unor
vase tampon ( acumulatoare ), montate îndeosebi pe refularea pompelor cu o faţă de lucru .
Pompele cu piston prezintă avantajul că realizează valori mari ale presiunilor de lucru,
peste 200 bari, fapt care compensează neajunsurile debitării neuniforme. Sunt întâlnite la
bordul navei îndeosebi la instalaţiile la care condiţiile de funcţionare pe aspiraţie sunt grele
sau foarte grele (instalaţia de santină, instalaţia de transfer combustibil şi ulei, etc.).
Realizează debite specifice relativ mici, însă au şi unele avantaje nete faţă de alte maşini
hidraulice:
• asigură o aspiraţie uscată;
• pot manipula lichide calde şi reci;
• fluidul de lucru poate avea în componenţa sa şi suspensii mecanice.
Gabaritele şi greutăţile maşinilor cu piston sunt totuşi mari faţă de celelalte pompe,
deoarece, neputând fi antrenate la turaţii mari, au prevăzut un reductor între motorul de
antrenare şi axul manivelelor. Antrenarea cu viteze periferice mari a axului manivelelor duce
la acceleraţii mari ale pistoanelor la capetele de cursă, ceea ce provoacă desprinderea
lichidului de piston ca urmare a scăderii presiunii, deci apariţia cavitaţiei. Din acest motiv
turaţiile de antrenare sunt adeseori limitate la valori cuprinse între 40 şi 180 rot/min.
Utilizarea reductoarelor pe lanţul de antrenare a pompei are consecinţe directe nu numai
asupra gabaritului şi greutăţii maşinii, ci şi asupra preţului de cost.

1.3. ELEMENTE DE EXPLOATARE

7
 Inainte de a incepe exploatarea unei instalatii de santina, dupa construirea sau
repararea ei, se procedeaza la probare. Initial se verifica montarea corecta a elementelor
instalatiilor conform schemei, calitatea montajului, se controleaza existenta si corectitudinea
de amplasare a dopurilor si armaturilor de golire a instalatiei. Se trece apoi la verificarea
functionarii in regim nominal a pompelor de santina si a pompelor de rezerva care apartin
altor instalatii.
Durata de probare este minimum 2 ore de functionare neintrerupta si depinde de
puterea electromotoarelor de actionare. In timpul probarii se noteaza debitul si sarcina
pompei, precum si puterea electrica a motorului.
Se verifica, de asemenea, etanseitatea instalatiei si armaturilor, efectuandu-se o proba
de vacuum, cu casetele din compartimente goale, utilizand mijloacele de autoamorsare ale
instalatiei individuale sau centralizate.
Instalatia de amorsare din figura 1.4. deserveste centralizat mai multe pompe.
Elemente componente : 1- pompa centrifugala; 2- valvula de amorsare automata cu
flotor si ventil inchis – deschis ; 3- valvula de izolare instalatie; 4- tanc de vacuum; 5- valvula
de retinere; 6- pompa de vacuum; 7- starterul pompei de vacuum; 8- presostat pornire pompa
de vacuum la scaderea lui in sistem si de oprire la atingerea vacuumului reglat; 9-
manovacuummetru; 10- separator de apa cu racire ce serveste ca rezervor de amorsare pentru
pompa de vacuum si pentru evacuarea aerului din sistem.
Instalatia se verifica in functionare prin umplerea cu apa a casetelor de santina din
magaziile de marfa si prin golirea lor cu pompa principala si pompa de rezerva.

8
 Figura 1.4. Instalaţia de amorsare a pompei

In timpul probarii se verifica debitul pompei, functionarea ei necavitationala,

posibilitatea manevrarii comode a armaturilor, amplasarea si functionarea corecta a aparaturii
de masura si control.
Se noteaza parametrii de functionare ai pompei in timpul golirii tuturor casetelor de
santina.
Pentru compartimentul masini functionarea instalatiei se verifica in mod similar,
proband aspiratia cu pompa principala si cu cea de rezerva, la toate sorburile
compartimentului.
Separatorul de reziduri petroliere al instalatiei de santina se probeaza separat, ca o
instalatie de sine statatoare.
In exploatarea curenta, in timpul functionarii instalatiei de santina, trebuie urmarite
indicatiile manovacuummetrelor. Golirea completa a unei casete de santina este semnalizata
de manovacuummetru, care indica presiunea atmosferica. Functionarea in continuare a

9
pompei de santina, pentru golirea celorlalte casete, este posibila numai dupa izolarea
ramificatiei cu caseta golita.
Se recomanda ca armaturile sa nu functioneze decat complet inchise sau complet
deschise, pentru a reduce la minimum pierderile locale de sarcina provocate de ele. Pe
parcursul exploatarii instalatiei, trebuie urmarita starea de consumare a protectoarelor
catodice, inlocuindu-se la nevoie. Daca pentru drenare se foloseste o pompa centrifuga, la
terminarea operatiei, inainte de oprirea pompei, trebuie inchisa armatura pe ramura de
refulare, iar dupa oprire, se inchide si armatura de pe ramura de aspiratie. In acest fel se obtine
dezamorsarea pompei.
Toate casetele de santina ale navei trebuie drenate in fiecare cart, consemnandu-se
acest fapt in jurnalul de bord.
In exploatarea instalatiei de santina trebuie acordata o mare atentie prevenirii poluarii
apei de mare, conform prevederilor Conventiei Internationale Marpol 73/78.
Pentru aceasta apa colectata in santina compartimentelor de masini si caldari poate fi
evacuata peste bord numai prin separatorul de reziduri petroliere. Nerespectarea acestei
Conventii, prin evacuarea peste bord a rezidurilor de hidrocarburi, constituie o abatere grava
care se sanctioneaza cu amenzi severe.
In cazuri de forta majora (incendiu sau gaura de apa) cand pentru evacuarea apei din
compartimentele de masini sau caldari sunt necesare debite mult mai mari, conform
Conventiei sus amintite, se permite evacuarea directa a apei, fara retinere a rezidurilor
petroliere.

10
 CAPITOLUL 2. DIMENSIONAREA INSTALAŢIEI

Acest calcul are drept scop determinarea parametrilor pompei, stabilirea dimensiunilor
tubulaturii principale şi a ramificaţiilor acesteia. Pentru desfăşurarea calculului trebuie
cunoscute configuraţia şi compartimentajul navei, astfel nct s ă se poată stabili traseele
tubulaturilor.
Calculul are n particular posibilitatea definirii debitului la care se calculează pompa,
deoarece nu se ştie cu exactitate volumul apelor acumulate n caset ele de santină. ˛n acest caz,
relaţiile de calcul sunt indicate n registrele de clasi ficaţie, care precizează indirect debitul la
care lucrează pompele instalaţiei de santină.
Calculul hidraulic al conductelor se va face pe traseul cel mai lung şi pe traseul cu cele
mai multe coturi, ntre o caset ă şi o pompă, deoarece instalaţia de santină lucrează exclusiv pe
aspiraţie.

2.1. DIAMETRUL TUBULATURII

Parametrii principali ce definesc instalaţia de santină sunt daţi indirect n normele

registrelor de clasificaţie. Conform regulilor, diametrul interior al tubulaturii principale de
santină şi al sorburilor legate direct la pompă trebuie să fie cel puţin egal cu cel dat de relaţia:

d = 1,68 L( B + D) + 25[mm] (2.1)

unde:
L-lungimea navei [m]
B-lăţimea navei [m]
D-n ălţimea de construcţie [m]
L = 151,5[m]
B = 19,7[m]
D = 10,7[m]
Deci rezultă din calcul:
d = 139,012[mm] = 0,140[m]
Diametrul interior al tubulaturii d 0 , al sorburilor racordate la tubulatura principală de
aspiraţie şi diametrul interior al tubulaturii de aspiraţie al pompei manuale, se calculează cu
relaţia:

d 0 = 2,15 l (B + D ) + 25[mm] (2.2)

unde:
11
l- lungimea compartimentului drenat [m]
B- lăţimea navei [m]
D- n ălţimea de construcţie [m], cu valorile:
l = 19,6[m],
B = 19,7[m],
D = 10,7[m];
Deci rezultă din calcul:
d 0 = 2,15 19,6(19,7 + 10,7 ) + 25[mm]
d 0 = 77,841[mm] = 80[mm]

2.2. DEBITUL POMPEI

Calculul debitului minim al pompei de santină se face ţinnd cont de recomandarea ca,
prin tubulatura de diametru d, viteza de circulaţie a apei trebuie să fie cel puţin:
v min = 2[m / s ]
Din relaţia:
πd 2
Qmin =
4
[
v min m 3 / s ] (2.3),

nlocuind valorile vom ob ţine:

π (0,139 )2
Qmin =
4
[
2 = 0,0303 m 3 / s ]
Deci [ ]
Qmin = 0,0303 m 3 / s = 109,276 m 3 / h [ ]
˛n acest caz, voi alege electropompa cu piston tip PDVD 125x25, avnd
caracteristicile următoare:
- debitul pompei [
Q = 125 m 3 / h ]
- sarcina pompei H = 25[mCA]
- sarcina pe aspiraţie H asp = 6,5[mCA ]

Pentru debitul ales al pompei de santină, voi recalcula viteza n tubulatur ă,

standardiznd n prima faz ă, diametrul magistralei d, la valoarea imediat superioară:
d = 139,012[mm ], deci : d STAS = 150[mm ] = 0,15[m].
Cu valorile debitului pompei şi a diametrului magistralei, din relaţia:

v=
4Q
[m / s ] (2.4)
πd 2

12
voi recalcula viteza din tubulatură, care trebuie să fie mai mare de 2 [m/s], confirm
Registrului Naval Romn:
Deci:
4 ⋅ 125
v= = 1,96[m / s ]
π ⋅ 3600 ⋅ (0,15)2
Avnd n vedere abaterea mic ă de la viteza prescrisă, Registrul de clasificaţie admite
aceasta n cazul de fa ţă.
Datorită faptului că n tubulatura ramificat ă viteza ar fi mare dacă a-şi adopta valoarea
imediat superioară, conform STAS, a diametrului ramificaţiilor, am ales, pentru a limita
pierderile pe aspiraţie:
d ramificati e = d magistrala = 150[mm ] = 0,15[m ]

2.3. CALCULUL SARCINII

După cum am specificat, n acest caz calculul sarcinii se face pe traseul cel mai lung,
cu cele mai multe coturi şi ramuri, pe traseul de aspiraţie al instalaţiei.
Pentru calcul am ales traseul de la pompa de santină la caseta de santină din forepick,
considerat cel mai lung şi cu cele mai mari pierderi de sarcină.
Pierderile vor fi:
H asp = H l + H loc + H g [mCA ] (2.5)

unde:
H asp = sarcina totală pe aspiraţie,

H l = pierderi de sarcină liniare,

H loc =pierderi de sarcină locale,

H g =sarcina geodezică

Sarcina liniară

Sarcina liniară se calculează cu formula:

lv 2
Hl =λ [mCA] (2.6)
d 2g
Unde:
λ =coeficientul de pierderi hidraulice,

13
 l=lungimea tubulaturii traseului [m],
d=diametrul tubulaturii [m],
g=acceleraţia gravitaţională [m / s ],
2

a) Calculul criteriului adimesional Reynolds

vd
Re= ,
ϑ
Unde:
v=viteza n tubulatur ă [m / s ]

d=diametrul tubulaturii [m]

ϑ =coeficientul de vscozitate cinematic ă [m 2 s ]

avnd valorile:
v=1,96
d=0,15
ϑ =1,19 10 −6
Deci:
1,96 ⋅ 0,15
Re= −6
=0,247 10 −6
1,19 ⋅ 10
b) Calculul rugozităti relative
Pentru realizarea traseului, aleg ţevi din otel trase avnd rugozitatea absolut ă
echivalentă:
k ech =0,02
Rugozitatea relativă echivalentă va fi:
k ech
ε= (2.8)
d
unde:
d=diametrul tubulaturii [mm] ,
Deci:
0.02
ε= =1,33 10 −4
150
c) Calculul coeficientului de pierderi hidraulice liniare
λ =f(R e ,e),astfel din diagrama Moody am ales:
λ =0,015

14
d) Calculul lungimii conductei pe traseul ales
Avnd n vedere c ă tubulatura are acelaşi diametru, att ramifica ţiile ct si tubulatura
magistrală, lungimea totală va fi suma tuturor porţiunilor de la pompă la caseta de santină din
forepik.
Am obţinut:
l=102 [m]
e) Calculul sarcinii liniare:
lv 2 102 ⋅ 1,96 2
Hl = λ = 0,015 [mCA]
d 2g 0,15 ⋅ 2 ⋅ 9,81
H l = 1,997[mCA]

Sarcina locală

Sarcina locală se calculează cu formula:

v2
H loc = ∑ξ [ mCA] (2.9)
2g

∑ξ - suma coeficienţilor de pierderi de sarcină locală;

v - viteza din secţiunea neperturbată [m/s];

g - acceleraţia gravitaţională [m/s†];
a) Calculul coeficienţilor de pierdere locală:
Pe traseu avem: o ramificaţie + două valvule cu sertar + filtru + 4 coturi + + casetă de
valvule + cot + 3 compensatoare de dilataţie + cot + sorb cu reţinere
Coeficienţii pierderilor de sarcină locală sunt:
- n ramifica ţie ξ = 0,1
- n valvula cu sertar ξ = 1,8
- n filtru ξ = 0,5
- n cot(am folosit ţeavă curbă la 90, din 3 elemente de ţeavă sudată, fiecare element
avnd 22,5) ξ = 0,1
- n valvula din caset ă ξ =2
- n compensatorul de dilata ţie ξ = 0,8
- n sorbul cu re ţinere ξ =6

15
 Deci

∑ξ = 0,1 + 2 x1,8 + 0,5 + 6 x0,1 + 2 + 3x0,8 + 6

∑ξ = 15,2
b) Calculul sarcinii locale:
v2 1,96 2
H loc = ∑ ξ = 15,2 = 2,976[mCA]
2⋅ g 2 ⋅ 9,81

Sarcina geodezică
Sarcina geodezică este dată de relaţia:
H g = ρ w gh[mCA ] (2.10)

unde:
ρ w -densitatea apei de mare [kg/m‡];
g -acceleraţia gravitaţională [m/s†];
h -diferenţa de n ălţime ntre caseta de santin ă şi racordul de aspiraţie al pompei cu
tubulatura [m].
ρ w = 1 025 [kg/m‡];
g = 9,81 [m/s†];
h = 1,5 [m].
H g = ρ w gh = 1025 ⋅ 9,81 ⋅ 1,5 = 15082,875[ N / m 2 ] = 1,508[mCA]

Sarcina totală

H asp = H l + H loc + H g [mCA ] (2.11)

H asp = 1,997 + 2,976 + 1,508 = 6,481[mCA ]

Pompa aleasă iniţial are sarcina pe aspiraţie H asp = 6,5[mCA ] , deci mai mare dect

necesarul obţinut din calcul. Astfel pompa poate asigura sarcina necesară pe aspiraţie.

2.4. PARTICULARITĂŢI CONSTRUCTIVE

De cele mai multe ori, amplasarea pompelor de santină se face n compartimentul

maşini. Magaziile de marfă se drenează fie prin intermediul unor ramificaţii de tubulatură

16