CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

CAPITOLUL II
DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

2.1.Destinația generală a instalației de santină

Instalaţiile de balast-santină se utilizează pentru corectarea poziţiei centrului de masă al

navei prin ambarcarea, transferarea şi evacuarea peste bord a balastului lichid, precum şi pentru
evacuarea peste bord a apelor colectate în santină.
Prin funcţia de drenaj pe care o are asigură evacuarea peste bord a apei colectate în
santină în condiţii normale de exploatare. Această apă din santină poate proveni din:
- scăpări prin presetupele armăturilor de închidere şi a tubului etambou;
- purjarea sticlelor de nivel;
- condensarea pe bordaje a vaporilor e apă din aer;
- spălarea punţilor de sub linia de plutire;
- stingerea incendiilor.
Evacuarea acestor ape reziduale este asigurată de instalaţia de santină, care pe lângă acest
rol mai îndeplineşte şi următoarele funcţii:
- eliminarea apei care rămâne în tancurile de balast şi pe care pompele de balast nu
o pot elimina;
- eliminarea apei din compartimentul maşini în caz de avarie;
- instalaţie de rezervă pentru instalaţia de balast;
- separarea hidrocarburilor din apa colectată în santină în care există reziduuri
petroliere,
- astfel încât apa deversata peste bord să aibă un conţinut minim de hidrocarburi;
- să realizeze drenarea tancurilor şi coferdamurilor atât pentru nava cu asieta
dreaptă cât şi pentru înclinări longitudinale de până la 5° şi transversale de până la
15°;
- să funcţioneze astfel încât să fie excluse posibilităţile inundării arbitrare a navei,
degradarea de către apa a mărfurilor, sau pătrunderea apei în combustibil;
- să nu polueze acvatoriile cu apa amestecată cu reziduuri petroliere sau cu alte
produse
- prevăzute în convenţiile internaţionale;
- să corespundă cerinţelor impuse de registrele de clasificare la construcţia navelor
şi
- echipamentele lor, în vederea poluării cu hidrocarburi, ca şi regulile internaţionale
privind poluarea, ca de pildă MARPOLl 1973 cu protocolul din 1978;
- să dispună de mijloace de acţionare locală şi de la distanţă a pompelor, de aparate
pentru măsurarea cantităţii de apa în locurile de colectare;
- să fie executată din materiale rezistente la acţiunea apei de mare;
- să aibă cât mai puţine armaturi de manevră si fitinguri demontabile.
Pompa instalaţiei de santină poate fi utilizată ca rezervă pentru alte servicii. În acelaşi
timp, agregatele altor instalaţii pot deservi instalaţia de santină. Folosirea în acest mod a
agregatelor de la o instalaţie la alta măreşte vitalitatea în funcţionare a instalaţiilor, poate reduce
numărul de agregate de pe nava, ceea ce înseamnă că se obţine un coeficient de utilizare a
pompelor mai mare, iar în final, amortizarea mai rapidă a instalaţiilor.
Instalaţia de santină se împarte în două categorii, în funcţie de natura compartimentului:
- instalaţia de santină a compartimentelor navei care trebuie să satisfacă normele
registrelor privind instalaţia de santină a navei numită şi instalaţie de santină
principală;

16
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

- instalaţia de santină a compartimentelor la care apar reziduuri petroliere, care

trebuie să satisfacă cerinţele privind evitarea poluării cu hidrocarburi prin ape
deversate.
La navele obişnuite, instalaţia de santină va fi utilizată în special pentru eliminarea apelor
reziduale, cu capacitatea pompelor impuse de registrele de clasificaţie pe baze statistice. Uneori,
la compartimentele la care posibilitatea inundării este mare, în afara sorbului instalaţiei de
santină se mai montează un sorb cuplat la pompa cu debitul cel mai mare, care ar reprezenta o
instalaţie de salvare individuală. Aceasta situaţie se întâlneşte frecvent în compartimentul maşini.
Astfel apare instalaţia de santină a compartimentului maşini, compartiment unde apar
scurgeri de combustibili, lubrifianţi şi ape uzate, rezultate din exploatarea instalaţiilor din acest
compartiment (fig. 2.1).
În principiu această instalaţie, reprezintă o instalaţie de salvare degenerată, pentru că
permite evacuarea apei din compartimentul maşini la o eventuală gaură de apă.

Figura 2.1. Instalaţie de santină a compartimentului maşini1

Prin funcţiei de salvare, instalaţia de santină asigură evacuarea cantităţilor mari de apă
pătrunsă în caz de gaură de apă. Navele la care probabilitatea producerii găurii de apă este mai
mare )remorcher de port, spărgător de gheaţă, nave militare) dispun de instalaţii autonome de
salvare, în afară de instalaţia de santină.

2.2.Elemente de construcţie ale instalaţiei de santină

Instalaţia de santină trebuie să asigure evacuarea apei din oricare casetă colectoare sau
canal de santină, pentru înclinări îndelungate ale navei de maximum 15o în plan transversal şi 5o
în plan longitudinal.
Astfel o instalaţie de santină are următoarele elemente componente:
- Casete de colectare (de santină, puţuri colectoare, de drenaj);
- Tubulatura principală şi ramificaţiile;
- Casetele de manevra cu reţinere;
- Filtre de nămol;
- Pompe de santină;
- Separator santină;
- Magistrale de evacuare peste bord.
Pentru colectarea apei, instalaţia dispune de casete de santină, de volum minim 0,2 m 3,
iar la navele mari de 0,4 m3, amplasate la puntea dublului fund în cele două borduri ale secţiunii
1
www.qreferat.com

17
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

transversale din pupa fiecărui compartiment drenat (fig.2.2). Pentru lăţimi peste 20 m, se
recomandă amplasarea casetelor de santină şi în planul diametral. Compartimentul maşini în care
se colectează şi reziduurile petroliere, trebuie să fie drenat independent de magazii, iar fiecare
casetă colectoare trebuie să dispună şi de tubulatură autonomă de drenare.

Figura 2.2. Instalaţie de santină cu tunel axial2

Pompele instalaţiei de santină sunt de tip centrifugal sau volumic, al căror debit se
stabileşte în funcţie de dimensiunile geometrice ale navei. În cazul pompelor volumice sunt
preferate variantele de pompe cu piston vertical, cu patru feţe de lucru. Pompele centrifugale
trebuie să aibă posibilităţi de aspiraţie foarte bune şi în plus este necesar să fie autoamorsabile.
Cele volumice, prin însuşi principiul lor funcţional, au proprietăţi bune pe aspiraţie şi de aceea
sunt preferate.
Amplasarea pompelor va trebui făcută cât mai aproape de nivelul apei din santină, astfel
încât sarcina geodezică să fie cât mai mică.
Pentru drenarea compartimentelor mici, depărtate de compartimentul maşinii, se
utilizează sisteme automate cu ejector apă-apă, pompe cu piston transportabile acţionate manual,
sau racorduri flexibile legate la tubulatura de aspiraţie a apei, din compartimentele alăturate.
Separatorul de santină realizează reţinerea produselor petroliere din apele reziduale ale
compartimentului maşini. Separatoarele sunt de tip gravitaţional si realizează separarea
componentelor petroliere, datorită greutăţii specifice mai mici a acestora, decât a apei reziduale.
Sunt necesare la bord deoarece normele internaţionale interzic deversarea apelor din santină care
au un conţinut ridicat de produse petroliere ce depăşesc 15 ppm.
De cele mai multe ori, amplasarea pompelor de santină se face în compartimentul maşini
(fig.2.1). Magaziile de marfă se drenează fie prin intermediul unor ramificaţii de tubulatură
proprii care fac legătura de la puţul de santină la casete, fie cu ajutorul unei tubulaturi magistrale
prevăzute cu ramificaţii la nivelul fiecărei magazii.
Tubulaturile şi sorburile de santină se dispun în aşa fel încât să se asigure drenarea tuturor
compartimentelor etanşe în oricare din dotările instalaţiei de santină, cu excepţia pickurilor
drenate de pompe separate şi a tancurilor permanente de combustibil si apă.
La navele care trebuie să prezinte o caracteristică bună de nescufundabilitate, toate
valvulele instalaţiei de santină se plasează în aşa fel încât, în cazul unei inundări, una din
pompele de santină să poată drena orice compartiment, iar în cazul avariei unei pompe, instalaţia
de santină să rămână în funcţionare prin utilizarea pompelor de rezervă.
Tubulatura de santină trebuie trasă, în general, în afara tancurilor de dublu-fund. Sunt
situaţii când acest lucru nu este posibil (la mineraliere, petroliere, frigorifice) şi în acest caz
tubulatura se instalează prin tancuri sau prin tuneluri realizate între fundul navei şi puntea
dublului fund.

2
www.qreferat.com

18
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

La tubulatura aferentă santinei compartimentului maşini şi a tunelului liniei de arbori, pe

aspiraţia pompei este obligatorie montarea unui filtru de nămol care de obicei se montează la
nivelul paiolului şi într-o poziţie cât mai accesibilă, în vederea curăţării lui periodice.
Tunelul liniei de arbori se drenează printr-o tubulatură ce se racordează la tubulatura
principală. Tubulatura de drenaj a tunelului are orificiul de aspiraţie în pupa tunelului. Dacă
există posibilitatea ca scurgerile să se acumuleze şi în prova tunelului, se va mai instala o
tubulatură de aspiraţie şi în acea zonă. Pickurile prova si pupa se drenează de obicei cu pompe
acţionate mecanic, independente,sau chiar cu pompele de santină.
Drenarea puţului de lanţ şi a altor compartimente situate în prova peretelui de coliziune,
sub puntea pereţilor etanşi se poate face, fie folosind pompele individuale cu acţionare mecanică,
fie ejectoarele.
La trecerea tubulaturii între doi pereţi etanşi, aceasta va fi dotată cu lire de dilataţie, iar
fixarea ei se va face cu brăţări.
Configuraţia instalaţiei de santină din compartimentul maşini trebuie aleasă astfel încât
instalaţia să îndeplinească următoarele funcţii:
- să realizeze aspiraţia cu pompele de santină din orice compartiment;
- să realizeze aspiraţia cu pompele de santină direct din CM;
- să realizeze aspiraţia din CM. prin separatorul de santină.

2.3.Curăţarea apei de santină de hidrocarburi

2.3.1.Prevenirea poluării apei de mare cu reziduuri petroliere de la nave

Prevenirea degradării prin navigaţie a mediului marin, acţiune care se încadrează în

ansamblul măsurilor de protejare a naturii, constituie obiectivul Convenţiei Internaţionale pentru
prevenirea poluării de către nave, încheiate la Londra în anul 1973.
Conform acestei convenţii şi documentelor semnate ulterior în legătură cu ea, toate
navele peste 400 TRB sunt obligate să folosească instalaţii separatoare de reziduri petroliere,
astfel încât în apa evacuată peste bord conţinutul de hidrocarburi să se menţină sub anumite
valori limită.
Tehnica tradiţională pentru separarea particulelor de hidrocarburi şi a apei se bazează pe
diferenţa de densitate între cele două faze. Aceasta este încă principiul folosit în majoritatea
separatoarelor gravimetrice şi de asemenea joacă un rol important în tehnici folosite în mod
obişnuit pentru purificarea la 15 p.p.m. Cum petrolul nu se dizolvă în apă, doar dacă nu este în
cantităţi foarte mici, un amestec de hidrocarburi şi apa conţine picături dintr-un fluid dispersat în
celălalt. Componenta prezentă în cantităţi mai mici în general apare sub formă de picături
suspendate în cealaltă, dar condiţiile sunt şi ele modificate de tensiunea superficială a
hidrocarburilor la suprafaţa apei, care la rândul ei depinde de tipul petrolului, de temperatură,
etc. Agitaţia unui amestec de petrol cu apa duce la divizarea picăturilor în altele mai mici, ceea
ce favorizează formarea unei emulsii. Dacă picăturile sunt destul de mici şi multe la număr, se
creează o emulsie stabilă în care picăturile sunt atât de mici încât forţele gravimetrice nu le
influenţează iar comportamentul amestecului este controlat doar de tensiunea superficială. Astfel
de emulsii stabile pot fi create când conţinutul de petrol se situează aproximativ între 25% şi
75%.
Emulsia se va compune dintr-un amestec de petrol în apă la cel mai scăzut nivel şi o
emulsie de apă în petrol la nivel superior. Dispersanţii din detergenţi stabilizează legăturile mici
învelindu-le cu un strat protector. Picăturile de hidrocarburi în mod normal ies la suprafaţa apei
datorită diferenţei de densitate. După un timp un amestec de petrol şi apă se va compune dintr-un
strat de petrol la suprafaţă, cu un strat intermediar de emulsie mai mult sau mai puţin stabilă
dedesupt şi apa destul de pură la fund ce conţine picături mici de ulei ce nu au avut încă timp să
se ridice la suprafaţă. Viteza cu care picăturile mici se ridică depinde de mărimea lor, de
diferenţa de densitate şi de tensiunea superficială care este modificată de factori cum sunt:

19
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

temperatura şi tipul de petrol. Picăturile mici de petrol cu un diametru de aproximativ 5 microni

sau mai mici vor rămâne suspendate în apă.
Capacitatea petrolului de a se decanta într-un separator gravimetric va depinde de
densitatea lui, de tipul de staţionare, de gradul de agitaţie şi de prezenţa oricăror detergenţi de
control ai presiunii superficiale la suprafaţa lichidului. Separarea picăturilor de ulei din apă este
rezultatul a trei procese:
- picăturile în suspensie trebuie să se lovească unele de celelalte;
- după ciocnire ele trebuie să se unească să formeze picături mai mari;
- picăturile mai mari trebuie să plutească la suprafaţă.
Toate aceste procese apar în toate tipurile convenţionale de separatoare şi filtre dar
aranjamentele făcute pentru antrenarea în proces diferă. Ciocnirea şi unirea picăturilor mici ce se
numeşte coalescenta, poate fi iniţiată mecanic, folosind membrane poroase şi straturi granulare
sau fibroase. Reducerea tensiunii superficiale prin creşterea temperaturii sau prin adăugarea de
substanţe chimice poate încuraja coalescenta.
In apa de santină şi în cea de spălare a tancurilor de marfă a petrolierelor se află reziduuri
formate din ţitei, păcură, motorină, uleiuri de ardere şi alte hidrocarburi petroliere ale căror
densităţi variază în limite gr = (0,80 – 0,90)[ t/m 3]. Pentru densităţi ale apei de mare g = (1,020
– 1,025) [t/m3], între cei doi componenţi rezultă o diferenţă de densitate  = (0,40 – 0,125)
[t/m3].
Această diferenţă constituie baza funcţionării separatoarelor de santină şi ea este utilizată
în toate procesele fizice mai sus enumerate. Separatoarele gravimetrice vor permite mai întâi
picăturilor de petrol să se lipească de suprafeţele de oţel din separator până ce s-au mărit
suficient să plutească spre suprafaţă. Eficienţa separatorului depinde în mare măsură de timpul
de staţionare a efluentului în separator. Un efluent cu un conţinut de hidrocarburi de 100 ppm
poate fi obţinut după o singură etapă gravimetrică dacă încărcarea este destul de scăzută şi nu
există factori să o complice, cum sunt detergenţi. Este de asemenea important ca efluentul să nu
fi emulsionat ţevile. Pompele fixe cum sunt pompele cu şurub, pompele cu piston şi cele cu
diafragmă sunt preferate în locul pompelor centrifuge.
Dezvoltarea ulterioară a echipamentelor de purificare a apei de santină spre standardul de
15 p.p.m. a necesitat purificarea în două sau mai multe etape. Prima etapă este una gravimetrică
similară cu un separator gravimetric cu o etapă. Cea mai mare parte a petrolului se va depune ca
petrol liber, în timp ce particulele străine, ca nisipul şi rugina se vor depune pe fundul
separatorului. În cea mai mare parte a tipurilor obişnuite de filtre cea de-a doua etapă operează
pe unul din cele două principii, coalescenta sau absorbaţie. Ambele principii permit purificarea
unui conţinut de hidrocarburi până sub 15 p.p.m. Când se foloseste filtrul, conform principiului
de coalescentă, bateria de filtre conţine un material hidrofil adică un material ce are capacitatea
de a absorbi sau de a ridica apa decât uleiul. Materialul este disponibil sub formă de cartuş. Vata
de sticlă este un astfel de material. Când apa ce conţine picăturile de petrol trece prin filtru,
materialul din fibra de sticlă ajută la asigurarea suprafeţelor pe care particolele se pot întâlni şi
uni. Ele nu sunt absorbite de material, dar pe măsură ce se măresc ele se vor deplasa împreună
cu curentul de apă prin filtru. Ele vor rămâne pe partea de jos a curentului filtrului până ce vor fi
destul de mari să plutească la suprafaţă. Apa purificată este scoasă prin partea inferioară.
Curentul de apă trebuie să fie destul de lent ca să permită picăturilor de hidrocarburi să se ridice
şi să nu fie prinse în jetul de apă.

2.3.2.Filtrarea

Filtrul de absorbţie se compune dintr-un material oleofil, care are capacitatea de a ridica
uleiul şi nu apa. În acest filtru picăturile de ulei vor fi absorbite de material şi apa va trece prin
materialul filtrat. Filtrul va fi saturat cu ulei şi uleiul se va răspândi în apă. Pentru acest lucru
filtru trebuie regenerat la anumite intervale de siguranţă prin stropirea lui cu un jet de apă la
presiunea ridicată. Filtrele de tip coalescenta sunt şi ele câteodată stropite cu jet de apă pentru

20
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

identificarea contaminanţilor străini, noroiul ce se poate aduna pe suprafaţa cartuşului filtrant.

Dacă acest lucru nu se face cartuşele de coalescenţă trebuiesc înlocuite la anumite intervale.
Aceste tipuri de filtre ce folosesc micropori sau osmoza inversă pot fi folosite la bordul
navelor. Din acest motiv ori de câte ori echipamentul de purificare a apei de santină urmează să
fie verificat, în ceea ce priveşte condiţiile de funcţionare, se va confirma şi principiul de
funcţionare.

2.3.3.Instalaţii separatoare de reziduuri petroliere

Separatoarele de reziduuri care trebuie să purifice mari cantităţi de apă colectată în

santină funcţionează cu debite de (5 – 25) [t/h] ajungând chiar la 300 [t/h] în cazul petrolierelor.
Pentru aceste debite apreciabile în scopul limitării dimensiunilor de gabarit şi a mări siguranţa
de funcţionare se utilizează separatoare fără piese mobile care folosesc pentru separare energiile
cinetică şi potenţială a amestecului. Soluţiile constructive pentru separatoarele de santină sunt
total diferite de cele utilizate la separatoarele centrifugale.
Figura 2.3. indică schema de principiu a unei instalaţii separatoare de reziduri petroliere.

Figura 2.3. Schema funcţională a instalaţiei separatoare de reziduuri petroliere 3

1– tanc colector; 2 – sorb ; 3 – pompa; 4 – separator; 5 – armătură cu
clapet; 6 – armătura manuală; 7 – ventil electromagnetic; 8 – tabloul
electric; 9 – tanc de reziduri petroliere; 10 – traductori rezistivi.

2.3.4.Măsurarea concentraţiei de reziduuri în apa evacuată

Nivelul calitativ de funcţionare a unei instalaţii separatoare de reziduri petroliere este dat
de concentraţia de reziduri petroliere de evacuare, singurul ei indicator calitativ impus prin
normele internaţionale. Indicatoarele de concentraţie ale rezidurilor arată în orice moment
mărimea măsurată, o inregistrează grafic pentru controalele ulterioare şi emit semnale de alarmă
la depăşirea valorii admise.

2.3.5.Principiile de operare a echipamentului pentru măsurarea conţinutului de

hidrocarburi al apei
3
articole.famouswhy.ro

21
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

A. Aparate de măsură bazate pe fluorescenţa ultravioletă

Se bazează pe faptul că moleculele de hidrocarburi nesaturate sunt antrenate când sunt
iluminate cu lumina ultravioletă de o anumită lungime de undă şi apoi radiază lumina într-un
spectru vizibil. Principalul dezavantaj este că diferitele sorturi de petrol conţin diferite cantităţi
de hidrocarburi nesaturate şi prin urmare instrumentul
trebuie calibrat de fiecare dată în funcţie de tipul de petrol monitorizat . Instrumentul este
relativ simplu de proiectat.
B. Aparate de măsură turbionare
Dacă un amestec de petrol/apă cu un conţinut scăzut de petrol este agitat tare astfel încât
picăturile de ulei să devină foarte mici, amestecul va deveni “laptos” în funcţie de cantitatea de
petrol existentă (culoarea picăturilor de petrol nu interesează).
Această metodă poate fi folosită pentru indicarea conţinutului de hidrocarburi având în
vedere condiţiile de omogenizare a monstrelor care sunt controlate. Dacă o rază de lumină este
proiectată printr-o monstră de apă cu picături bine omogenizate o parte din lumina ce trece prin
proba de amestec va fi împrăştiată. Intensitatea luminii culeasă de o fotocelulă în linie dreaptă va
fi redusă în timp ce intensitatea luminii împrăştiate captate de o fotocelulă amplasată în unghi
faţă de drumul iniţial va creşte. Lumina laserului poate fi folosită pentru a obţine o rază de
lumină bine definită şi un efect de împrăştiere a luminii selectiv.
Principiul este folosit într-un aparat de măsurat conţinutul de hidrocarburi în care
fascicolul de lumină şi semnalele captate de fotocelule sunt transmise prin fibre optice la aparatul
electronic din compartimentul maşinii.
Un alt instrument ce se bazează pe principiul turbionar funcţionează doar când lumina
este transmisă direct prin monstra în care apa este agitată foarte tare.
Instrumentele de acest tip poate măsura diferitele sorturi de hidrocarburi de la ţiţeiul greu
până la benzina, dar sunt necesare anumite reglări de calibru pentru a acoperi extremele acestor
zone de hidrocarburi. Deoarece aparatele măsoară numărul de particule din apă ele sunt sensibile
la contaminaţii cum ar fi rugina sau bulele de aer din monstra de apă.

C. Aparate de măsură bazate pe absorbţia luminii şi măsurarea gazului

Funcţionarea acestor aparate se bazează pe un procedeu format din trei etape:
1. filtrarea petrolului într-o bandă de filtru lipofil;
2. determinarea decolorării benzii;
3. determinarea cantităţii de gaz evaporat pe bandă când este încălzit.
Principiul de funcţionare al acestor aparate este enunţat în cele ce urmează.
O mostră de amestec este trecută prin banda care absoarbe tot petrolul. Particulele
solide sunt lăsate în partea de jos a benzii. Hidrocarburile grele produc o decolorare puternică a
benzii dar eliberează puţin gaz, în timp ce hidrocarburile uşoare se comportă invers. Aparatul
este acţionat mecanic, este mai complex decât altele şi are un cost de funcţionare ridicat deoarece
banda de filtru se consumă. Totuşi este mai puţin sensibil la rugina şi bulele de aer decât alte
tipuri.

D. Aparate de măsură bazate pe absorbţia razelor infraroşii

Absorbţia luminii infraroşii de către petrol poate fi măsurată. Deoarece absorbţia luminii
infraroşii de către apă este rdicată.. Este necesar să se creeze o apă de referinţă fără hidrocarburi
de o calitate relevantă prin purificarea unei mostre mici de apă într-un microfiltru. Absorbţia
luminii infraroşii într-un amestec cu apa cu hidrocarburi este apoi măsurată; diferenţa cauzată de
absorbţia petrolului poate fi calibrată din punct de vedere al conţinutului de hidrocarburi.

2.3.6.Amplasarea sistemului

22
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Deoarece un aparat de măsură al conţinutului de petrol trebuie neapărat să conţină

hidrocarburi ce pot exista în concentraţii aleatorii şi deoarece tehnicile de măsurare implică
folosirea echipamentului electric într-o formă sau alta, întotdeauna există o problemă, intrinsecă,
legată de izolarea părţii electrice în zona de pericol. Soluţia adoptată de Bailey considera
instalarea echipamentului de analiză pe peretele etanş al navei (transversal) între sala de pompe
şi zonele de siguranţă astfel încât senzorii optici să funcţioneze prin lentile sau fibre optice în
bariera anti-gaz. Aparatele de măsură sunt amplasate în mod normal pe peretele transversal al
sălii pompelor şi sunt acţionate de motoare electrice aflate în compartimentul maşini.
Supuse unor anumite condiţii regulile de instalare permit amplasarea aparatelor de analiză
într-o casetă anti-gaz situată într-o zonă sigură cum ar fi sala de control a încărcăturii.
Caseta trebuie ventilată cu aer curat şi trebuie luate şi alte măsuri de precauţie. Sistemul
de monitorizare şi control trebuie să fie dotat cu un aranjament de pornire astfel încât valvulele
de la bord să poată fi deschise doar când monitorul funcţionează.

2.3.7.Alegerea separatorului de santină

INVERTO este un separator de santină economic şi eficient destinat montării la bordul

navelor maritime şi fluviale. El este capabil de a livra un afluent mult sub 15 ppm. corespunzător
regulilor IMO. DOT. şi alte standarde stabilite de diverse autorităţi.
Separatorul INVERTO foloseşte principiul coalescenţei picăturilor mici de hidrocarburi
în picături mai mari care pot fi ulterior separate cu uşurinţă prin diferenţa de greutate
specifică. Impurităţile solide din apa de santină pot fi deasemenea separate. Utilizând un concept
original de schimbare periodică a fluxului prin două straturi independente de material granular de
o anumită mărime, INVERTO nu numai că menţine o funcţionare continuă, dar este în plus şi
autocurăţitor. Toate compartimentele separatorului sunt presurizate, permiţând întregii unităţi să
rămână plină, eliminând astfel disfuncţionalităţile datorate condiţiilor de funcţionare pe mare
agitată.
Separatorul INVERTO este în întregime fabricat şi vândut de MARSHALL -O.R.R. Ltd.
la uzina din Cumbernauld Scoţia. Marca înregistrată INVERTO este dată firmei MARSHALL de
SKIMOVEX BV-Olanda. INVERTO este omologat în Norvegia, Suedia, Olanda, Marea
Britanie, Germania, Iugoslavia, Franţa, Portugalia, Grecia, Danemarca, Paza de coastă SUA. În
testele supravegheate, separatorul INVERTO a produs un afluent de 3 ppm chiar cu un efluent
100% hidrocarburi .
Am ales acest tip de separator deoarece:
- este unul dintre cele mai cunoscute şi larg aprobate/folosite separatoare de santină
din lume;
- întreţinere şi operare facilă;
- randament ridicat;
- funcţionare continuă;
- este autocurăţitor;
- funcţionează fără probleme şi pe mare agitată;

Legenda figurii 2.4:

1. - valvulă cu trei căi pentru schimbarea sensului de circulaţie a apei de santină prin separator ,
2. - idem 1, 3. - valvulă de purjare, 4. - panoul de control, 8. - valvulă de preaplin;10. - valvulă
imersă de presiune (opţională); 11.- supapă de by-pass pe aspiraţia pompei;12. .- supapă de
evacuare (de siguranţa); 13.- comutator de presiune (reglat la 15 psi), 14.- pompă cu şurub,15. -
comutator cu flotor; 16. - valvulă de reţinere;17.- filtru (la absorbţia din santină);18.- dopuri de
scurgere;19. - manometru (0-60 psi), 20 - valvulă electromagnetică deversare peste bord (< 15
ppm);21.- umplere cu furtun de apă, 22 - magistrală evacuare reziduuri;23.- valvulă
electromagnetică reciclare efluent (>15 ppm);24.-guri de vizitare;25.- dom colectare reziduuri
(faza finală);26.- intrare apă de santină;27.- analizor concentraţie hidrocarburi; 28- aerisire;44.-

23
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

valvulă electromagnetică descărcare reziduuri,45.A.- valvulă electromagnetică de preseparare

hidrocarburi; 45. B.-valvulă electromagnetică evacuare efluent.

Figura 2.4. Schema separatorului INVERTO4

Figura 2.5. Diagrama sensului de circulaţie a apei de santină5

Date tehnice:

4
https://docs.adeptia.com
5
https://docs.adeptia.com

24
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Pentru instalaţia de santină prezentată anterior este ales separatorul INVERTO cu datele
tehnice: model 2,5, L.P.M = 41,6, debit Q = 2,5 m³/h; înălţimea = 1810mm; lăţimea = 675mm,
lungimea = 1346mm; greutate în funcţionare = 1050 kg; greutatea uscat = 500 kg; greutatea în
marş = 650 kg; tubulatura deversare apă = 0,0315 (m); tubulatura deversare reziduuri = 0,315
(m), refulare pantă, racord 0,0254 (m); grosime material = 0,48cm.
Tratarea suprafeţelor:
- suprafeţele interioare sunt sablate la cald şi tratate cu gudron; epox,
- suprafeţele exterioare sunt vopsite cu un strat de grund şi un strat de vopsea albastră
lovitură de ciocan;
- toate componentele electrice sunt montate în carcase IP.65;
- toate valvulele sunt din bronz şi cromate;
- toate tubulaturile sunt din oţel galvanizat.

2.4.Descrierea reală a instalației de santină

2.4.1.Componența instalației de santină pentru nava de referință

Pompa de santină
- producător: Kral;
- număr pompe: 1;
- tip: cu șurub;
- model: KV 851;
- capacitate: 10 m3 / h la o presiune de 3.5 bari;

Pompa de reziduri
- producător: Kral;
- număr pompe: 1;
- tip: cu șurub;
- model: KV 852;
- capacitate: 36 m3 / h la o presiune de 3.5 bari;

Pompa de spălare santină

- producător: Kral;
- număr pompe: 1;
- model: KV 853;
- capacitate: 85.2 m3 / h la o presiune de 6 bari;

Pompa de santină, incendiu și servicii generale

- producător: Shinko;
- număr pompe: 2;
- tip: verticală, centrifugală;
- model: RVP200MS;
- capacitate: 319 / 190 m3 / h la o sarcină de 30 / 90 mca;

Separator de santină
- producător: Blohm & Voss AG;
- număr separatoare: 1;
- model: Turbulor TCS 5 HD;
- capacitate: 5 m3 / h ;

Pompa de santină poate aspira din:

25
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

- santina compartimentului mașini;

- priza de fund pentru apă sărată;
- tancul de santină;
- tancul pentru răcire tub etambou;
- santina motorului principal;

Pompa de santină refulează în:

- tancul de santină;
- tancul de reziduri;
- tancul de reziduri petroliere de stocare;
- tancul de reziduri petroliere de serviciu;
- la conexiunile de la mal;

Separatorul de santină funcționează automat, evacuează apa peste bord și uleiul separat
către tancul de reziduri. Apa de santină este extrasă de separator din tancul de stocare santină din
compartimentul mașini prin intermediul pompei de sistem care este localizată la ieșirea din
separator pentru a preveni formarea emulsiei mecanice.
Fluidul intră în separator prin partea inferioară a camerei de colectare a solidelor /
nămolului, în care picăturile mai mari de olei se separă foarte repede de apă, datorită diferenței
specifice de fluid. Fluxul de fluid este trecut în a doua etapă și trece printr-un filtru, în care
picăturile mici de olei se coalizează pe suprafața matricei. Filtrul are o suprafață mare eficientă
pentru a spori efectul de coalizare. Picăturile de ulei devin în cele din urmă suficient de mari
pentru a se rupe de suprafață și pentru a se alătura celorlalte picături mari de ulei în curgere
ascensională. Apa care poate conține picături foarte mici de ulei, curge din colectorul de separare
spre partea superioară a camerei.
Atunci când sonda care este amplasată în partea superioară a separatorului sesizează ulei,
este trimis un semnal pentru oprirea pompei și deschiderea supapei de alimentare cu apă curată.
Apa dulce sub presiune, din sistemul de apă dulce, intră în partea de jos a separatorului și
deplasează sedimentul acumulat care este descărcat prin linia de descărcare. Supapele de apă
dulce trebuie să fie deschise în timpul de operare. Atunci când cea mai mare parte a oleiului a
fost descărcată, sonda de detectare este din nou scufundată în apă care reactivează sistemul de
comandă pentru a relua operațiunea de separare.

26
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Figura 2.6.Instalația de santină pentru compartimentul mașini6

Separatorul funcționează automat în orice moment și va funcționa atâta timp cât există cel
puțin un nivel de 20% în tancul de santină. Încălzirea poate fi aplicată pentru a îmbunătăți
separarea, dar încălzitorul va funcționa numai când separatorul este umplut.
Separatorul este echipat cu supape de prelevare care permit extragerea unei mostre de ulei
care să permită determinarea nivelului ulei / apă.
Monitorul de descărcare a conținutului de ulei (OCD) (tip OMD-11), amplasat după
pompa de separare, prelevează apa de santină care iese din separator. În cazul în care conținutul
de ulei depășește 15 ppm, supapa cu trei căi schimbă fluxul de ieșire de la descărcarea peste bord
în descărcarea în tancul de reținere a santinei. Se aude o alarmă sonoră pentru avertizare a
operatorului asupra situației. Ventilul cu trei căi poate fi bypassed manual, dacă este necesar.

2.4.2.Procedura de pompare a santinei prin separator

a) Verificați dacă filtrele sunt curate,

b) Deschideți supapa de aspirație a tancului de reținere a santinei B56V pentru separator,
c) Deschideți supapele de alimentare FW B64V și B78V de la sistemul de apă dulce la
separator,
d) Setați supapele conform tabelului de mai jos. Uleiul recuperat va fi evacuat pe partea
murdară a tancului de santină,
e) Verificați dacă există alimentare de comandă a separatorului,
f) Asigurați-vă că toate ventilele care nu trebuie să fie reglate pentru funcționare sunt
închise,
g) Deplasați comutatorul de alimentare al panoului de control în poziția ON. Acesta
funcționează în timpul ciclului automat de umplere, iar separatorul este încărcat cu apă
proaspătă. Încălzitorul este de asemenea activat.
h) Deplasați comutatorul de funcționare în poziția RUN și pompa va începe să funcționeze.
Pompa nu pornește până când separatorul nu este umplut cu apă. Această caracteristică
asigură o protecție împotriva defecțiunii pompei în funcționare uscată în cazul în care un
tanc de apă de santină devine gol,
6
NYK DENEB Operating Manual

27
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

i) Separatorul va funcționa automat, monitorizând conținutul apei de evacuare, descărcând

ulei în partea murdară a tancului de santină când sonda de detectare detectează un nivel
ulei,
j) Opriți separatorul la atingerea nivelului dorit în rezervorul de menținere a santinei din
sala mașinii. Aceasta se face prin mutarea comutatorului de operare în poziția OFF,
k) Opriți separatorul prin poziționarea comutatorului de alimentare în poziția OFF.

Tabelul 2.1.Procedura de pompare a santinei prin separator

Nr.crt. Poziția Descriere
1 Operațional Robinet de control FW la separator
2 Deschis Supapa de admisie FW de spălare la separator
3 Închis Robinet de evacuare separator
4 Deschis Supapa de admisie a apei de separare
5 Deschis Supapa de evacuare a separatorului de la pompă
6 Operațional Valvula de control cu trei căi pentru evacuare
7 Deschis Robinetul de separare

Figura 2.7.Panoul de comandă și control pentru instalația de santină7

Apa curată de ieșire va fi descărcată peste bord. Uleiul contaminat de 15 ppm sau peste
va fi descărcat automat în tancul de stocare a santinei până când apa este suficient de curată
pentru a se descărca peste bord. Orice ulei colectat în partea de sus a separatorului de santină va
fi descărcat în partea murdară a tancului de santină.

2.4.3.Procedura de pompare a santinei fără separator

Santina compartimentului mașini, santina compartimentului prova, santina motorului

principal precum și alte spații poate fi pompată în tancul de santină folosind pompa de santină.
Pompa de santină poate, de asemenea, să pompeze santina din aceste spații la conexiunile de la
mal.
Pentru acest lucru avem de efectuat următoarele operațiuni:
a) se curăță toate filtrele de aspirație,
b) se verifică ca toate aparatele de contol să funcționeze corect,
c) se setează valulele conform tabelului de mai jos,
7
NYK DENEB Operating Manual

28
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

d) dacă trebuie să fie pompat santina din compartiment, supapele de aspirație ale
pompei trebuie să fie deschise. În tabelul de mai jos sunt indicate supapele
conectate la rețeaua de santină. Santinele pot fi pompate prin intermediul
conductei de santină și, în acest caz, valvula conductei la sistemul de santină
trebuie să fie deschisă împreună cu supapa de aspirație a santinei.

Tabelul 2.2.Procedura de pompare a santinei fără separator

Nr.crt. Poziția Descriere
1 Deschis Valvula de aspirație a pompei de santină
2 Închis Valvula de aspirație de la tancul de santină
3 Închis Apirația pompei pentru apa de mare
4 Deschis Refularea pompei de santină către tancul de santină
Refularea pompei de santină către conexiunile de la
5 Închis
mal.

Figura 2.8.Schema de santină pentru toată nava8

8
NYK DENEB Operating Manual

29
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Figura 2.9.Schema de avertizare a instalației de santină9

2.5. Descrierea pompei de santină cu șurub

2.5.1.Caracteristicile pompei de santină cu șurub

- Model: Kral KV 851;

- Tip pompă: cu șurub, orizontală;
- turație: 1750 rpm;
- vîscozitate nominală: 50 mm2/s;
- interval vîscozitate: 2 - 10000 mm2/s;
- debit nominal: 10 m3/h ;
- presiune nominală cu etanșare mecnică standard: treaptă tip A = 6 bari;
- temperatură maximă de lucru cu etanșare mecanică standard: 150 °C;
- temperatură minimă de lucru: -20 °C;

9
NYK DENEB Operating Manual

30
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Figura 2.10.Pompe de santină tip Kral10

2.5.2.Caracteristicile de funcționare a pompei de santină

Putere de vehiculare mare

Curgerea axială permite relizarea unor rate bune de debit făcând referire de dimensiunea
pompei. Aceste lucruri împreună cu presiunea ridicată care se poate obține, asigură putere mare
de pompare în coparație cu alte tipuri de pompe la aceiași mărime.

Operare cu mijloace de lubrifiere

Lagărele de alunecare de la șurubul secundar reprezintă o cerință esențială pentru
compactitate de proiect a pompei. Pentru a asigura o lubrifiere adecvată, pompa trebuie să aibă o
cantitate vehiculată de o vîscozitate adecvată.

Zgomote reduse și pulații mici în operare

În unitatea de timp, este vehiculat un volum de combustibil constant de către setul de
șuruburi. Uniformitatea debitului mediu este de asemenea o caracteristică importantă pentru
acest tip de pompă. Șuruburile pompei lucrează foarte rapid și fără pulsație. Mai mult, acest
principiu de deplasament pozitiv permite funcționarea cu turbulențe mici și vehicularea de debit
de lichid fără încărcări de stres ale materialului, aceste caracteristici fiind valabile atunci când
debitul pompat este foarte vîscos.

Eficiență ridicată privind lichidele fără solide

Precizia cu care sunt confecționate șuruburile și carcasele pompelor permite toleranțe
stricte pentru aceste părți ale pompei. Corespunzător, există o eficiență volumică mărită iar
pompa poate fi de asemenea auto-amorsabilă. Datorită acestor toleranțe mici, șuruburile pompei
nu sunt adecvate pentru pomparea de fluide contaminate cu solide.

Ajustabilitate ușoară
Pompele cu șurub au caracteristica debit-turație Q = f(n) constantă caracteristic
pompelor cu deplasament pozitiv. Prin controlul turației pompei, avem oportunitatea de a
controla de asemenea volumul vehiculat.

10
KRAL Pump Operating Manual

31
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Figura 2.11.Componentele pompei tip Kral11

Componentele din figură sunt următoarele:
- 1 - șurub ajustare;
- 2 – valvulă preaplin;
- 3 – carcasă pompă;
- 4 – cilindru de compensare;
- 5 – aerisire carcasă etanșare;
- 6 – etanșare mecanică ax;
- 7 - șurub principal;
- 8 – lagăre;
- 9 – flanșe;
- 10 – pin siguranță;
- 11 – orificiu;
- 12 – capăt carcasă;
- 13 - șurub secundar.

11
KRAL Pump Operating Manual

32
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Figura 2.12.Pompă de santina cuplată la motor12

Componentele din figură sunt următoarele:

- K1 - pompă;
- K2 – cuplaj partea de la pompă;
- K3 – cuplaj inel intermediar;
- K4 – cuplaj partea de la motor;
- K5 – motor;

Figura 2.13.Pompă de santină - componente13

12
KRAL Pump Operating Manual
13
KRAL Pump Operating Manual

33
 CAPITOLUL II – DESCRIEREA INSTALAȚIEI DE SANTINĂ

Componentele din figură sunt următoarele:

- K1 - pompă;
- K2 – șuruburi de prindere;
- K3 – lagăr de alunecare;
- K4 – cuplaj partea de la pompă;
- K5 – inel intermedir;
- K6 - cuplaj partea de la motor;
- K7 – motor;
- K8 - șuruburi hexagonale;
- K9 - șuruburi de prindere;
- K10 – ureche de susținere pompă;
- K11 – placa de fixare pompă.

34