Nu s-a scurs mult timp, si pisica a fost cuprinsa din nou de dorul de untura,

asa ca i-a zis soarecelui, "Fa-mi te rog o favoare, si ingrijeste-te inca o data
singur de casa. Mi s-a cerut din nou sa fiu nasa, si, intrucat copilasul are un
cerc alb in jurul gatului, nu am putut sa refuz." Bunul soarece a fost de acord,
iar pisica s-a strecurat pe langa zidurile orasului pana la biserica, si a infulecat
jumatate din borcanul cu untura. "Nimic nu pare sa fie atat de bun precum
ceva ce pastrezi numai si numai pentru tine," si-a spus pisica, fiind foarte
multumita de felul cum isi petrecuse ziua. La intoarcerea acasa, soarecele a
intrebat-o, "Ce nume i-ai dat la botez copilului?" - "Jumate-gata," a raspuns
pisica. "Jumate-gata! Cred ca glumesti. Nu am auzit nicicand in viata acest
nume, pun pariu pe ce vrei ca nu este nici macar in calendar!"

A mai trecut putina vreme, si pisicii a inceput din nou sa i se faca gura apa
dupa niste untura. "Toate lucrurile bune se fac de trei ori," a zis ea, "Am fost
iarasi rugata sa fiu nasa. Bebelusul are blanita neagra, numai labutele ii sunt
albe, si, oricat ai cauta nu ai putea gasi nici un alt fir alb pe tot trupul sau; un
astfel de lucru se intampla numai odata la cativa ani! Ma lasi sa ma duc nu-i
asa?" - "Deasupra! Jumate-gata," a rostit soarecele, "numele astea sunt asa
de ciudate incat m-au pus pe ganduri." - "Stai mereu in casa," i-a raspuns
pisica, "in blanita ta gri-negrisoara, cu coada ta lunga, si iti faci tot felul de
ganduri prostesti din pricina ca nu iesi deloc afara la lumina zilei."