ECLUZE DE NAVIGAȚIE

-continuare-

Sasul (camera ecluzei) este încăperea în care se realizează

modificarea nivelului apei pentru trecerea dintr-un bief în altul. Sasul este
format din doi pereți verticali longitudinali numiți bajoaiere. Bajoaierele sunt
unite la partea inferioară printr-o platformă numita radier.
Capetele ecluzei, sunt părțile extreme ale acesteia prin care se face
intrarea și ieșirea navelor. La capete se află doi pereți transversali mobili,
porțile de închidere ale sasului și dispozitivele de alimentare cu apă ale
ecluzei. Capetele ecluzei sunt situate la extremitățile amonte și aval și au
rolul de a adăposti porțile ecluzei, vanele de control ale sistemului de
umplere-golire, batardourile, mecanismele de manevră și alte dotări
necesare funcționării ecluzei.

1
 Porturile de așteptare sunt suprafețe de apă amenajate în fața
capetelor și servesc la staționarea în siguranță a navelor înaintea ecluzării
și la facilitarea intrării și ieșirii rapide a convoaielor din sas.
Trecerea unei nave prin ecluză constă din urmatoarele operațiuni :
1. deschiderea porților situate în direcția biefului din care vine nava;
2. intrarea navei în sas;
3. închiderea porților;
4. intoducerea sau scoaterea apei din bieful către care se îndreaptă nava;
5. deschiderea porților situate în direcția biefului către care naviga nava.
Ecluzele sunt dotate cu sisteme de umplere-golire care sunt controlate
cu ajutorul unor vane. Prin manevrarea vanelor, sasul poate fi umplut sau
golit și odată cu acesta, navele care staționează în ecluză, se ridică sau
coboară la nivelul biefului amonte sau aval (funcție de direcția de mers).
Umplerea și golirea se realizează gravitațional.
Când este dificil sau costisitor compensarea pierderilor de apă dintr-
un bief de canal, ecluza care delimitează acel bief va fi dotată cu
economizoare pentru a se economisi apa folosită la ecluzare. Lateral sunt
situate unul sau mai multe bazine unde va fi evacuată o parte din volumul
de apă din sas. La umplerea sasului se va introduce mai întâi apa stocată în
economizoare și pe urmă, până la umplerea completă se ia apă din bieful
amonte.(cel deficitar in apă)
Economizoarele sunt construcții de înmagazinare a apei disponibile.
Sunt executate pe o parte sau pe ambele părți ale ecluzei. Se folosesc când
sursele de apă pentru compensarea pierderilor de apă sunt insuficiente și
pentru economia de energie(cazul alimentării prin pompare).
Economizoarele se pot construi în două variante :
- bazine deschise situate în trepte, sau pe ambele părți
- bazine închise, etajate, separate prin planșee etanșe.

2
Clasificarea ecluzelor
Clasificarea ecluzelor:
– din punct de vedere constructiv, sunt :

- ecluze cu un sas și cu cap intermediar; capul intermediar

împarte sasul în două părți neegale
- ecluze gemene, cu sasurile alăturate
- ecluze în trepte cu sasurile cuplate în lungime fără biefuri inter-
mediare
- ecluze puț pentru diferență de nivel mare
- ecluze obișnuite
după materialul folosit la construcție, ecluze din :
– lemn

– zidărie

– beton armat

– palplanșe

după numărul de sasuri în paralel, sunt ecluze:

– simple

– duble

– triple

după numărul de sasuri consecutive:

– ecluze cu o singură treaptă de cădere

3
 – ecluze cu 2 sau mai multe trepte de cădere.

Avantajele ecluzei cu o singură treaptă:

– timp de ecluzare mai mic

– capacitate de trecere a ecluzei, mai mare

– echipament hidromecanic mai redus

Dezavantaje:
– necesitatea construirii unei porți aval foarte înalte

– consum mai mare de beton

– volum mai mare de excavație

– necesitatea (uneori) a executării unor lucrări de epuismente, pentru

a se putea lucra sub nivelul apelor freatice.

– Clasificarea ecluzelor după existența zidului de cădere:

– ecluze cu zid de cădere (pe canale, pe râuri și uneori chiar și în

albie la căderi mari) – fig.a)

4
 – ecluze fără zid de cădere (pe râuri, în cazul ecluzelor situate în
albie) - fig.b)

Zidul de cădere, realizat prin ”ruperea” profilului longitudinal al

canalului, se execută de regulă la ecluzele de canal care prezintă variații de
nivel reduse în dreptul porților și astfel se reduce înălțimea necesară a porții
amonte.
La diferențe mari de nivel între cele două biefuri se iau în calcul două
variante:
– ecluza cu o singură treaptă de cădere, sau

– ecluza cu mai multe trepte de cădere.

Alegerea soluției depinde de considerente topografice, geologice,

tehnico-economice și funcționale.

Clasificarea ecluzelor după numărul de porți:

– ecluze cu porți în amonte și aval

– ecluze cu porți amonte, aval și intermediare;

5
 Ecluzele cu porți intermediare se execută pe căile navigabile pe care
circulă atât nave de lungime mare cât și nave de lungime mai mică.
Dacă traficul este intens, aceași situație poate fi rezolvată cu 2 ecluze
paralele de lungimi diferite.
Ecluzele paralele pot fi:
– de aceași lățime dar cu lungimi diferite

– cu lățimi și lungimi diferite

– cu lățimi diferite și de aceași lungime

– cu lățimi și lungimi egale (numite și gemene).

În cazul unei ecluze care face legătura între un canal navigabil și un

râu (sau fluviu) cu variații mari de nivel, căderea H0 poate fi în ambele sensuri,
atât de la râu către canal, cât și dinspre canal către râu. (Acesta este și cazul
ecluzei de la Cernavodă, care face legătura între Dunăre și Canalul Dunăre
– Marea Neagră).
Într-o astfel de situație, ecluza trebuie echipată cu porți capabile să
preia presiunea hidrostatică a apei, în ambele sensuri.
Pentru situația defectării porților sau pentru realizarea activităților de
întreținere, există în amonte de poarta amonte și în aval de poarta aval, nișe
pentru batardouri. (Batardourile preiau cota de apă din porturile de
așteptare).
În unele cazuri, pentru a permite intervenții mai rapide, ecluzele au
porțile de serviciu dublate de porți de avarie, care au rolul de a prelua nivelele
de apă și respectiv presiunile hidrostatice din porțile de așteptare.

6
7