- 132 -

7. Propagarea undelor electromagnetice în medii anizotrope

7.1. Ipoteze de bază

Considerăm un mediu dielectric ( σ = 0 ), neutru din punct de vedere electric
r r
( ρ lib = 0 ), nemagnetic ( µ r = 1 ⇒ B = µ 0 H ), care prezintă anizotropie electrică (proprietăţile
optice ale mediului depind de direcţia de propagare a luminii). Într-un mediu anizotrop
direcţia vectorului de undă nu coincide cu aceea a razei luminoase. Ecuaţiile lui Maxwell sunt
valabile şi în medii anizotrope (anizotropia mediului intervine în legile de material).
r
r ∂D
∇×H = (7.1)
∂t
r
r ∂H r r
∇ × E = − µ0 , B = µ0H (7.2)
∂t
r
∇⋅H = 0 (7.3)
r
∇⋅D = 0 (7.4)
r r
Pentru un mediu liniar neabsorbant, relaţia dintre D şi E este de forma:
r r r r r r r r
D=ε E+P=ε E+χ ε E=ε ε E ⇒ D=εE (7.5)
0 0 e 0 0 r

unde χ este tensorul susceptibilitate electrică, iar ε este tensorul permitivitate electrică
e
absolută. Relaţia (7.5) poate fi scrisă sub formă matricială:
⎛D ⎞ ⎛ε ⎞ ⎛ ⎞
⎜ x ⎟ ⎜ x x εx y εx z ⎟ ⎜ Ex ⎟
⎜D ⎟ = ⎜ε εy y ε yz ⎟ ⋅⎜ Ey ⎟ (7.6)
⎜ y
⎟ ⎜ yx ⎟ ⎜ ⎟
⎜D ⎟ ⎜ε ε ε ⎟ ⎜E ⎟
⎝ z ⎠ ⎝ zx zy zz ⎠ ⎝ z ⎠

r r
Această relaţie arată că în general D nu este paralel cu E .
Pe baza legii conservării energiei electromagnetice se poate demonstra că tensorul ε
este simetric ( ε x y = ε y x , ε y z = ε z y , ε z x = ε x z ). Astfel în loc de 9 componente apar 6
componente independente. O matrice simetrică poate fi adusă întotdeauna la forma diagonală
printr-o transformare ortogonală, căreia îi corespunde o rotaţie a axelor de coordonate.
Sistemul de referinţă în care matricea este diagonală se numeşte sistemul axelor principale. În
acest caz relaţia (7.6) devine:
⎛D ⎞ ⎛ε 0 0 ⎞⎟ ⎛⎜ E x ⎞⎟
⎜ x⎟ ⎜ x
⎜D ⎟ = ⎜ 0 εy 0 ⎟ ⋅⎜Ey ⎟ (7.7)
⎜ y⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜D ⎟ ⎜ 0 0 εz ⎟ ⎜ Ez ⎟
⎝ z⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
sau:
Dx = εx E x , Dy = εyE y , Dz = εzEz (7.8)
Cele trei axe particulare alese se numesc axe principale sau axe de simetrie electrică a
mediului, iar constantele ε x , ε y , ε z sunt permitivităţile principale. Se constată că vectorii
r r r r
D şi E sunt paraleli numai de-a lungul axelor principale. Această legătură dintre E şi D ne
arată că atunci când o sursă de radiaţie emite lumină în toate direcţiile viteza de fază depinde
de direcţia de propagare, iar locul geometric al punctelor cu aceeaşi fază (aceeaşi suprafaţă de
 - 133 -

undă) nu mai este în general o sferă (de regulă razele nu mai sunt normale la suprafeţele de
undă).
c εµ
Din relaţia (5.36) ( n = = ) rezultă că avem trei viteze principale de fază
v ε µ
0 0

v x , v y , v z şi trei indici de refracţie principali n x , n y , n z :

c ε 2
n = = x
, (µ = µ ) ⇒ ε = ε n (7.9)
x v ε 0 x 0 x
x 0

c 2
ny = ⇒ ε y = ε0n y (7.9’)
vy
c 2
n = ⇒ ε =ε n (7.9’’)
z v z 0 z
z

(7.9 ) c 1 ε 1
vx = = ⋅ 0 ⇒ v 2x = (7.10)
εx ε 0µ 0 ε x
µ ε
0 x

ε0
2 1
(7.9’) ⇒ vy = (7.10’)
µ0ε y
1
(7.9’’) ⇒ v2 = (7.10’’)
z µ ε
0 z

7.2. Structura unei unde electromagnetice plane într-un mediu anizotrop

Considerăm o undă monocromatică plană care se propagă în mediul anizotrop.
ω r r
i ⎛ ωt − ⋅ u k ⋅ r ⎞⎟
E = E 0e
r
(
r r i ωt − k ⋅ rr r ⎜⎝
= E0e
)
v ⎠

r r (7.11)
⎛ uk ⋅ r ⎞
i ω⎜t − ⎟

D = D0e
r
(
r r i ωt − k ⋅ rr r
= D0e ⎝
⎜
)v ⎟
⎠

∂ r
Înlocuind cu iω şi ∇ cu − i k în ecuaţiile lui Maxwell (7.1) – (7.4) obţinem:
∂t
r r r r r r r
−ik×H =iωD ⇒ D⊥k , D⊥H (7.12)
r r r r r r r
−ik×E =−µ iωH ⇒ H⊥k , H⊥E (7.13)
0
r r r r
−ik⋅H =0 ⇒ H ⊥k (7.14)
r r r r
−ik⋅D=0 ⇒ D⊥k (7.15)
r r r r
Se constată că vectorii E şi H sunt perpendiculari între ei. De asemenear D şi H
oscilează perpendicular
r pe direcţia de propagare determinată de vectorul de undă k . Vactorii
r
r r r
D , H şi k formează un triedru tridreptunghic. Planul determinat de vectorii D şi k se
 - 134 -

r r
numeşte
r plan de polarizare a undei, iar planul format de vectorii
r D şi H (perpendiculari pe
r
k ) este planul undei. Vectorul E nu este perpendicular pe k deoarece:

r ∂E x ∂E y ∂E z (7.8 ) 1 ∂D x 1
∂D
y 1 ∂D z
∇⋅E = + + ⋅ + ⋅ + ⋅ ≠0 (7.16)
∂x ∂y ∂z = ε ∂x ε ∂y ε ∂z
x y z
r r r r r
∇ ⋅ E ≠ 0 ⇒ − i k ⋅ E ≠ 0 ⇒ E şi k neperpendiculari (7.17)
(deoarece în general ε x ≠ ε y ≠ ε z ).
r r r
Vectorul E este perpendicular pe k numai atunci când k se confundă cu una dinr cele
r r r r r r r r
trei axe principale. Deoarece H ⊥ k , H ⊥ E , H ⊥ D rezultă că vectorii D , E şi k sunt
coplanari.
r r r
Vectorul Poynting S = E × H arată sensul de propagare a energiei electromagnetice.
r r r r r r r r r
Vectorii E , H , S formează un alt triedru tridreptunghic ( S ⊥ E , S ⊥ H ). Deoarece H ⊥ S
r r r r r r r
rezultă că vectorii D , E , k şi S sunt coplanari. S se află în planul de polarizare ( D , k ) iar
r r
direcţia sa este cea a razei de lumină. Vectorii S şi k sunt coliniari numai în cazul unui
r r r r
mediu izotrop. Unghiul format de vectorii D şi E este egal cu unghiul dintre S şi k
(unghiuri cu laturile respectiv perpendiculare).

r r r
Folosind relaţiile (7.12) , (7.13) şi proprietatea produsului mixt A ⋅ B × C = ( )
(
r r r r r r
) ( )
= B ⋅ C × A = C ⋅ A × B putem scrie densitatea volumică de energie electromagnetică ρ E
sub forma:
r r r r r r r
(7.12) ⇒ k × H = − ω D ; (7.13) ⇒ k × E = ω µ 0 H = ωB
r r r r r r r r
E⋅D H⋅B 1 ⎡r ⎛ k×H ⎞ r k×E⎤ 1 ⎡ r r r r r r ⎤
ρE =
2
+
2
= ⎢ E ⋅ ⎜⎜ −
2⎣ ⎝ ω ⎠
⎟⎟ + H ⋅ ⎥ =
ω ⎦ 2ω ⎢
( ) (
⎢− E k × H + H k × E ⎥ = )
⎣ A B C A B C ⎦⎥
( )
r r r r r
=
1
2ω
[ ( ) (
r r r r r r
)]
− k H×E + k E×H ⇒ ρ =
E
k E×H
ω
⇒ ρE =
k ⋅S
ω
(7.18)
sau:
r r
r ω r u k ⋅ S S ⋅ cos α
k = ⋅u ⇒ ρ = = (7.19)
v k E v v
În cazul în care unda electromagnetică se propagă într-un mediu izotrop ( α = 0 )
obţinem relaţia cunoscută [ (5.71) sau (5.114) ] :
S
ρ = ⇒ S = v ⋅ρ (7.20)
E v i E
i
 - 135 -

Din relaţiile (7.19) şi (7.20) obţinem:

S S ⋅ cos α
= ⇒ v = v ⋅ cos α (7.21)
vi v i

(
1 r r r r
)
Diferenţiind ρ E = E ⋅ D + H ⋅ B şi folosind relaţia (7.5) obţinem:
2

E
1
(
r r r r r r r r r
)
r r r r
( )
r
dρ = E ⋅ dD + D ⋅ dE + H ⋅ dB + B ⋅ dH , D = ε E , B = µ H . d ε E = ε dE ⇒
2 0
r r r r
d ρ E = E ⋅ dD + H ⋅ dB (7.22)

Diferenţiind (7.12) şi (7.13) obţinem:

r r r r r r
dk × H + k × dH = − ω dD / ⋅ ( − E )
r r r r r r adunăm membru cu membru ⇒
dk × E + k × dE = ω dB / ⋅ H
(
r r r r
) (
r r r r r
) ( r
) (
r r r r r r
ω E ⋅ dD + H ⋅ dB = − E dk × H − E k × dH + H dk × E + H k × dE =) ( )
( ) ( ) ( ) ( )
r r r r r r r r r r r r
= − dk H × E − k dH × E + dk E × H + k dE × H =

( ) ( )
r r r r r r r r r r
= dk ⋅ S + k E × dH + dk ⋅ S + k dE × H ,
r r r r r r r r
S = E × H ⇒ dS = dE × H + E × dH ⇒
r r r r
ω dρ = 2 dk ⋅ S + k ⋅ dS (7.23)
E

Diferenţiind şi relaţia (7.18) obţinem.

r r r r
ω dρ E = dk ⋅ S + k ⋅ dS (7.24)

Comparând (7.23) şi (7.24) rezultă:

r r r r
dk ⋅ S = 0 ⇒ S ⊥ dk (7.25)
Pe baza relaţiilor (7.18) şi (7.25) putem scrie următoarele relaţii de ortogonalitate:
r r
r r ⎛k⎞ S
(7.25) ⇒ dk ⋅ S = 0 ⇒ d ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ =0 (7.26)
⎝ ω ⎠ ρE
r r r r r r (7.26) r ⎛ r ⎞
k S k ⎛⎜ S ⎞⎟ ⎛k⎞ S k ⎜ S ⎟
(7.18) ⇒ ⋅ =1 ⇒ ⋅d + d ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ =0 ⇒ ⋅d = 0 (7.27)
ω ρE ω ⎜ ρ ⎟ ⎝ ω ⎠ ρE ω ⎜ ρE ⎟
⎝ E⎠ ⎝ ⎠
r r r r
S ⎛k⎞ k ⎛ S ⎞
⇒ ⊥ d ⎜⎜ ⎟⎟ , ⊥ d⎜ ⎟ (7.28)
ρE ⎝ ω⎠ ω ⎜ρ ⎟
⎝ E⎠
 - 136 -

Se constată că fiecare din vectorii relaţiei (7.28) este perpendicular pe planul tangent
corespunzător celuilalt vector.

7.3. Ecuaţia lui Fresnel a vitezelor normale

Din ecuaţiile lui Maxwell (7.1) şi (7.2) rezultă:

( ) ( ) ( )
r ∂ r r ∂ 2D
∇ × ∇ × E = − µ0 ⋅ ∇×H ⇒ ∇ × ∇ × E = − µ ⋅ (7.29)
∂t (7.1)
0
∂ t2
r ∂ ∂
2
Înlocuind ∇ cu − i k , cu iω , iar cu − ω 2 în (7.29) obţinem:
∂t ∂t
2

( ) ( ) ( )
r r r 2
r r r r 2
r
− i k × − i k × E = − µ0 − ω D ⇒ k × k × E = − µ0ω D (7.30)
sau:
( r
)r r r
( )
2
r r 2 ω ω r r 2
k u × k u ×E =−µ ω D , k = ⇒ 2 ⋅u × u ×E = −µ ω D ⇒
k k 0 v v k k 0

r
( r r
) 0
r
u k × u k × E = − µ v2 D ⇒ u
r
k
u
r
k
⋅
r
E −
r r r
E u
4k24
1
⋅ u
3k
= − µ 0
(
v 2
r
D ⇒ ) ( )
a b c =1
r
D=
1 r r r r
µ v2
E − uk uk ⋅ E [ ( (7.31) )]
0

r r r r r 1 r 1 r
(În cazul unui mediu izotrop E ⊥ u k ⇒ u k ⋅ E = 0 ⇒ D = E= ⋅E ⇒
µ v 2
1
0 µ0 ⋅
εµ
0
r r 1 1
D=εE (v= = , µ =1) )
εµ εµ r
0

Scriem relaţia (7.31) pe componente, utilizând axele principale ca axe de

coordonate:
Dj = εj Ej =
1
µ0v2
⎡ E − u ur ⋅ E
⎢⎣ j kj k
r ⎤
(
⎥⎦ , ( j = x, y, z ) ⇒ )
r r
( )
(
E j 1 − µ0 v 2ε j ) r r
(
= uk j uk ⋅ E ⇒ E j =
uk j uk ⋅ E
)
1 − µ0 v2ε j ( ) (7.32)

r r
);
ukx uk ⋅ E ( u (ur r
⋅E ) r r
ukz uk ⋅ E()
(1 − µ v ε )
ky k
Ex =
(1 − µ v ε ) 0
2
x
E =
y
0
2
y
; Ez =
(1 − µ v ε ) 0
2
z
(7.33)

Înmulţim E x cu u k x , E y cu u k y , E z cu u k z şi adunăm relaţiile rezultate:

⎡ u2 u 2k y u 2k z ⎤ r r
u k xEx + uk yEy + uk zEz = ⎢ k x
+ + ⎥ (u ⋅ E) ⇒
144442r44443 ⎢1 − µ v 2 ε 1 − µ0 v 2ε y 1 − µ0 v 2εz ⎥ k
r ⎣ 0 x ⎦
( u k ⋅E )
 - 137 -

u 2k x u 2k y u 2k z
2
+ 2
+ 2
= 1 = u 2k x + u 2k y + u 2k z ⇒
v v v
1− 1− 1−
v 2x v 2y v 2z

( v x , v y şi v z fiind vitezele principale de fază (7.10) – (7.10’’) )

1 1 1
u 2k x ( 2
− 1) + u 2k y ( 2
− 1) + u 2k z ( − 1) = 0 ⇒
v v v2
1− 2 1− 2 1− 2
vx vy vz

2
v2 v v
2

2 2 2
v v v
y
u 2k x ⋅ x
2
+ uk y ⋅
2
2
2
+ ukz ⋅ z
2
= 0 ⇒
v v v
1− 2 1− 2 1− 2
v v v
x y z

u 2k x u 2k y u 2k z
+ + = 0 ⇒
v 2x v 2y v 2z
2
−1 2
−1 2
−1
v v v
⎛ u2 u 2k y u 2k z ⎞
⎜ ⎟ 2
⎜⎜ v 2 − v 2 + v 2 − v 2 + v 2 − v 2 ⎟⎟ v = 0 , v ≠ 0 , ⋅ ( −1) ⇒
kx

⎝ x y z ⎠

u2 u2 u2
ky
2
kx
2
+ 2 2
+ 2
kz
2
= 0 (7.34)
v − vx v − vy v − vz

(7.34) este ecuaţia lui Fresnel a vitezelor normale. Această ecuaţie permite
r
determinarea vitezei de fază a unei unde plane în direcţia u k (direcţia normalei la suprafaţa de
2
undă). Fiind o ecuaţie bipătrată (de gradul doi în v ) vom acea soluţiile ± v1 şi ± v 2
(semnele ± arată că o undă produsă într-un punct se poate propaga în ambele sensuri pe o
direcţie
r de propagare). Astfel fiecărei direcţii de propagare determinate de vectorul de undă
k îi corespund două valori absolute diferite ale vitezei de fază v şi v . Conform relaţiei
1 2
r r
(7.31) lui v1 îi corespunde D1 , iar lui v 2 îi corespunde D 2 .
Din (7.33) putem scrie:
r r 2 r
r r r
uk xεx ( uk ⋅ E ) uk xεx vx ( uk ⋅ E ) ukx ( uk ⋅ E )
Dx = εxEx = = = − 2 ⋅ ⇒
v2 v 2x − v 2 v − v 2x µ0
1− 2
vx
2 r r 2
ukx ( uk ⋅ E )
D1x D 2 x = 2 ⋅ ⇒
( v1 − v 2x ) ( v 22 − v 2x ) µ 02
 - 138 -

2
r r r r 2 ⎡⎢ u 2k x u 2k y u 2k z ⎤
⎥ ⇒
µ 0 D1 ⋅ D 2 = (u k ⋅ E ) + +
⎢ (v 2 − v 2 ) (v 2 − v 2 ) (v 2 − v 2 ) (v 2 − v 2 ) (v 2 − v 2 ) (v 2 − v 2 ) ⎥
⎣ 1 x 2 x 1 y 2 y 1 z 2 z ⎦
r r 2
(u ⋅ E ) ⎡ u ⎤
2 2 2 2 2 2
r r u u u u u
2
µ D ⋅D = 2 k ⎢ k x
− k x
+
ky
−
ky
+ kz
− kz ⎥=0
(v − v ) ⎢ (v − v ) (v − v ) (v − v ) (v − v ) (v − v ) (v − v ) ⎥
0 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
1 2 ⎣ 2 x 1 x 2 y 1 y 2 z 1 z ⎦
r r
⇒ D ⋅D = 0.
1 2
Am folosit faptul că v1 şi v 2 sunt soluţii ale ecuaţiei (7.34).
r r r r
Deoarece D1 ⋅ D 2 = 0 rezultă că vectorii D1 şi D 2 sunt ortogonali. Avem două plane
r r r r r r r r
de polarizare ( D1 , k ) şi ( D 2 , k ) . Din (7.15) rezultă că D1 ⊥ k , D 2 ⊥ k . Dacă, plecând
r
din originea O (sursa de oscilaţie) , pe direcţia u k se iau două lungimi egale cu v1 şi v 2 ,
locul extremităţilor celor două lungimi este o suprafaţă numită suprafaţa vitezelor normale
sau suprafaţa vitezelor de fază. În mod similar r se defineşte suprafaţa vectorilor de undă
(suprafaţa descrisă de extremităţile vectorului
r
k ) şi suprafaţa indicilor de refracţie (suprafaţa
r
descrisă de extremităţile vectorului n = k / k 0 , k 0 = ω/c ) .
Pentru a obţine ecuaţia suprafeţei vectorilor de undă vom înmulţi (7.34) cu − 1 / µ 0 ,
unde:
(7.10) − (7.10'')
1 1 1
µ0 = 2
= 2 = 2 (7.35)
vxεx v yε y vzεz
şi vom folosi relaţiile:
k ~x k ~y k ~z
u = , u = , u = ; (7.36)
kx k ky k kz k
2
2 ω
2
2 ω
2
v
2 k
v = 2
, vx = 2 ⇒ 2
= 2 x
(7.37)
k kx vx k
2 2 2
1 u 1 uky 1 ukz
− ⋅ 2 kx 2 − ⋅ 2 − ⋅ =0 ⇒
µ v −v µ v − v2 µ v2 − v2
0 0 x 0 y z

u2 u2 u2
2 2 ky 2
− vxεx ⋅ 2
kx
2
− − v yε y ⋅ 2 2
− vzεz ⋅ 2
kz
2
=0 ⇒
v − vx v − vy v − vz

u 2k x u 2k y u 2k z
εx ⋅ + εy ⋅ + εz ⋅ =0 ⇒
v2 v2 v2
1− 2 1− 2 1− 2
vx vy vz

k 2~x k 2~y k 2~z

2 2 2
εx ⋅ k 2 + εy ⋅ k 2 + εz ⋅ k 2 = 0 ⇒
k ky k
1 − x2 1− 2 1 − z2
k k k
 - 139 -

k 2~ k 2~ k 2~
y
εx ⋅ 2
x
2
+ εy ⋅ 2 2
+ εz ⋅ 2
z
2
=0 (7.38)
k − kx k − ky k − kz

(7.38) este ecuaţia suprafeţei vectorilor de undă.

r
7.4. Ecuaţia suprafeţei indicilor. Ecuaţia vectorilor D . Elipsoidul indicilor
c c c c
În ecuaţia (7.34) înlocuim v = , vx = , vy = , vz = . Obţinem:
n nx ny nz
2 2 2
u u u
ky
2
kx
2
+ 2 2
+ 2
kz
2
=0 ⇒
c c c c c c
2
− 2 2
− 2 2
− 2
n n n n n n
x y z
2 2 2
u2 n2n2 u n n
ky y
u 2 n 2n 2 ⎛ 1 ⎞
kx
2
x
2
+ 2 2
+ kz
2
z
2
=0 ⋅⎜− 2 ⎟ ⇒
nx − n ny − n nz − n ⎝ n ⎠

u 2k x u 2k y u 2k z
2 2 2
nx ⋅ + ny ⋅ + nz ⋅ =0 (7.39)
n 2 − n 2x n 2 − n 2y n 2 − n 2z

Aceasta este ecuaţia suprafeţei indicilor de refracţie. Pentru o direcţie de propagare

dată, determinată de cosinuşii directori u k x , u k y , u k z , putem calcula indicele de refracţie n
în funcţie de indicii de refracţie principali ( n x , n y , n z ) . Înlocuind

k ~x k ~y k ~z
u = , u = , u =
kx k ky k kz k (7.40)
2 2 2 2 2 2 2
( uk x + uk y + uk z =1 ⇒ k + k + k ≡ k ) ~
x ~y ~z

în (7.39) , obţinem o altă formă a ecuaţiei suprafeţei indicilor:

k 2~ k 2~ k 2~
2 2 y 2
nx ⋅ 2
x
2
+ ny ⋅ 2 2
+ nz ⋅ 2
z
2
=0 (7.41)
n − nx n − ny n − nz
Deoarece:
ω
c ω ω k k0
n= , c= , v= ⇒ n= = , k 2 = k 2~x + k 2~y + k 2~z (indicele ∼ se referă la mărimi
v k k ω k
0 0
k
variabile, pentru a le distinge de valorile principale care sunt constante) , rezultă:
2
n =
k
k
2

2
1 2 2 2
= 2 k~ + k~ + k~
k x y z
( ) ⇒ n = n~ + n~ + n~
2 2
x
2
y
2
z
(7.42)
0 0

k ~x k ~y k ~z
n~ = , n~ = , n~ = (7.43)
x k0 y k0 z k0
 - 140 -

putem scrie relaţia (7.41) sub forma:

n 2~ n 2~ n 2~
2 2 y 2
nx ⋅ 2
x
2
+ ny ⋅ 2 2
+ nz ⋅ 2
z
2
=0 (7.44)
n − nx n − ny n − nz

Intersectând suprafaţa indicilor desceisă de ecuaţia (7.44) cu planul n ~ = 0 (n ~ On ~ )

x y z

obţinem o elipsă şi un cerc:

n~ = 0 , n − n ≠ 0
x
2 2
x
⇒
n 2~y
nz 2
(n 2 2
− nz + ) n 2~z
ny 2
(n 2
)
− n 2y = 0

2 2 2
n = n~ + n~ ⇒
y z
(7.42)

n 2~y
nz 2
(n 2
~
y
+n 2
~z )+ n (n n 2~z
2
2
~y )(
+ n 2~z − n 2~y + n 2~z = 0 ) ( 2 2
: n ~y + n ~z ) ⇒
z

n 2~ n 2~
y
2
+ z
2
= 1 = elipsă (7.45)
nz ny

2
n −n =0
2
⇒ n =n
2 2
⎫
x x ⎪ 2 2 2
2 2 2 2 2 2 2 ⎬ ⇒ n ~y + n ~z = n x = cerc (7.46)
n~ = 0 , n = n~ + n~ + n~ ⇒ n = n~ + n~ ⎪⎭
x x y z y z

Rezultatul intersecţiilor suprafeţei indicilor cu celelalte două plane ( n ~x O n ~z , n ~x O n ~y )

se poate scrie prin permutări circulare:
2 2
n~ n~ 2 2 2
n~ = 0 ⇒ z
2
+ x
2
=1 , n~ + n~ = n (7.47)
y
n n z x y
x z

n 2~ n 2~
y
n ~z = 0 ⇒ x
2
+ 2
=1 , n 2~x + n 2~y = n 2z (7.48)
ny nx

Similar se determină intersecţiile suprafeţei vitezelor de fază cu planele definite de

ω ω
v ~x = 0 , v ~y = 0 şi v ~z = 0 ( v şi n sunt invers proporţionale , v = = , lucru
k nk
0

evidenţiat în graficele de mai jos).

 - 141 -

r r
Se constată că pentru o direcţie de propagare definită de k = k 0 n există două valori
r
ale lui n şi deci două valori ale lui k (punctele B şi C din figură corespund celor două
valori distincte). Există în general două direcţii particulare numite axe optice ( OA şi OA’ )
pentru care indicele de refracţie n are o singură valoare (ecuaţia (7.44) , de gradul doi în
n 2 , admite în general două direcţii pentru care cei doi indici de refracţie n 1 şi n 2 , care
corespund lui v1 şi v 2 din ecuaţia lui Fresnel, se confundă). Mediile cu două axe optice se
numesc medii biaxe. Axele optice sunt dispuse simetric în raport cu axele principale.
În cazul particular în care simetria mediului este atât de înaltă încât două din
constantele dielectrice sunt egale, de exemplu ε y = ε z ⇒ v x = v z ⇒ n x = n z , cele două
axe optice se confundă între ele şi cu axa principală. Aceste medii se numesc uniaxe.
Reprezentarea grafică a ecuaţiilor (7.47) (intersecţia suprafeţei indicilor cu planul
n ~ O n ~ ⇒ n ~ = 0 ) în cazurile n ≠ n şi n = n este următoarea:
x z y y z y z

Dacă direcţia de propagare coincide cu una din axele principale, doi dintre cosinuşii
directori sunt nuli, iar indicele de refracţie este egal cu indicele de refracţie corespunzător
axei respective.
r
Pentru a obţine ecuaţia vectorilor D vom folosi (7.9) – (7.9’’) , (7.10) – (7.10’’) şi
(7.33) :
ω2
r r r r
u k x (u k ⋅ E ) u k x (u k ⋅ E ) ω ω v2 k 02 n 2
Ex = , Dx = εxEx = εx , v= = , = ,
1 − µ0 v 2ε x v2 k k 0n v2 1
1− 2 x
vx ε 0 µ 0 n 2x
2 r r
2 2 2 v
2 n 2
u (u ⋅ E)
k 0 = ω ε 0 µ 0 , ε x = ε 0 n x ⇒ 2 = x2 , D = ε n k x k 2 ⇒
v n x 0 x
n
x
1 − x2
n
r r
u (u ⋅ E ) Dx ⎛ 1 1 ⎞
Dx = ε0 k x k ⇒ ukx = r r ⎜ 2 − 2⎟ (7.49)
1
−
1 ε 0 (u k ⋅ E ) ⎜ n n ⎟
⎝ x ⎠
n 2x n 2

u k y se obţine din (7.49) schimbând indicele x cu y , iar u k z se obţine punând z în locul

lui x . Din (7.15) şi din relaţiile de forma (7.49) obţinem:
r r r r r r
k⋅D =0 ⇒ k⋅u ⋅D=0 ⇒ u ⋅D=0 ⇒ u D + u D + u D =0 (7.50)
k k kx x ky y kz z
 - 142 -

⎛ D2 D2 D2 D2 D2 D2 ⎞ r r
1 ⎜ x y y ⎟
r r ⎜ 2 − 2 + 2 − 2 + 2 − 2 = ⋅E ≠ 0 ⇒
x z z
⎟⎟ 0 , u
ε (u ⋅ E) ⎜ n n n n n n k
0 k ⎝ x y z ⎠

D 2x D 2y D 2z D 2x + D 2y + D 2z
2
+ 2
+ 2
= 2
, D 2 = D 2x + D 2y + D 2z ⇒
nx ny nz n

D 2x D 2y D 2z D2
+ + = (7.51)
n 2x n 2y n 2z n2
r
Relaţia (7.51) este ecuaţia vectorilor D . În această relaţie n x , n y , n z sunt indicii de
refracţie principali şi nu componentele lui n .
Împărţind (7.51) cu D 2 / n 2 obţinem:

m2 m2 m2
y
x
2
+ 2
+ z
2
=1 (7.52)
nx ny nz
unde
Dx Dy Dz r
r D
m =n , m =n , m =n ⇒ m=n⋅ (7.53)
x D y D z D D
r r
(7.52) reprezintă ecuaţia unui elipsoid descris în spaţiu
r de vectorul
r m , coliniar cu D , de
r r
mărime egală cu n (vectorul n este coliniar cu k întrucât k = k 0 n ) , numit elipsoidul
indicilor. Pentru ar determina într-un punct C structura unei unde monocromatice plane cu
vectorul de undă k , construim un elipsoid de semiaxe n x , n y şi n z pe care îl intersectăm cu
r r
un plan perpendicular pe k . Intersecţia celor două suprafeţe
r va fi o elipsă. Vectorul D se află
în planul construit, deoarece este perpendicular pe k . La pătrunderea undei într-un mediu
r r r
anizotrop vectorul D se descompune în vectorii D1 şi D 2 dirijaţi după axele elipsei de
intersecţie. Deci unda incidentă este descompusă efectiv de către mediu în două unde
r r r r
caracterizate de vectorii D1 şi D 2 ( D1 ⊥ D 2 ) (fenomenul de birefringenţă).

O altă formă a ecuaţiei care descrie elipsoidul indicilor se obţine pe baza densităţii
volumice de energie electrică:
 - 143 -

)
⎛ 2 D2 D2 ⎞
1r r 1
e
2 2
( 1 ⎜ Dx
ρE = E ⋅ D = E x D x + E y D y + E z Dz = ⎜
2 ⎜ εx
+
εy
y ⎟
+ z ⎟=
εz ⎟
⎝ ⎠
⎛ D2 D2 D2 ⎞ 2 2 2
1 ⎜ x y z ⎟ x y z
=
2ε 0 ⎜⎜ n 2 + n 2 + n 2 ⎟⎟ ⇒ n
2
+ 2 + 2 =1
n n
(7.54)
⎝ x y z ⎠ x y z

unde
2 2 2
D D D
2 2 y 2
x = ex , y = e , z = ez (7.55)
2ρ ε 2ρ ε 2ρ ε
E 0 E 0 E 0

Comparând componenta x din relaţiile (7.52) şi (7.54) se obţine:

2 2 2 2
2 2
D D D e
2
e D D
mx = n = exx
⇒ ρE = ⇒ ρE = x
= x

D
2
2ρ ε 2ε 0 n
2
(x ) 2ε 0 n x
2
2ε
E 0 x

Astfel cele două ecuaţii comparate sunt echivalente (am fixat componenta x a lui n ,
n~ = n ) .
x x

7.5. Tipuri de anizotropie cristalină

Un mediu este izotrop dacă ε = ε = ε ⇒ n = n = n ⇒ v = v = v . În
x y z x y z x y z

această clasă intră cristalele cubice.

Cristalele biaxe sunt caracterizate prin ε x ≠ ε y ≠ ε z ⇒ n x ≠ n y ≠ n z . Aceste
cristale au două axe optice şi aparţin sistemelor ortorombic, monoclinic şi triclinic.
Cristalele uniaxă se caracterizează prin egalitatea a două constante dielectrice
principale (de exemplu ε x = ε y ≠ ε z ⇒ n x = n y = n 0 , n z = n ⇒ v x = v y = v 0 , v z = v ).
e e
Aceste cristale au o axă optică şi aparţin sistemelor hexagonal, tetragonal şi trigonal.
Carbonatul de calciu (CaCO3) cristalizat (calcit), cunoscut sub numele de spat de
Islanda, este un cristal uniax negativ (pentru λ = 5893 Å, n 0 = 1,658; n E = 1,486 ≤ n ≤ n 0 ).
e
În acest caz ecuaţia (7.54) care descrie elipsoidul indicilor se reduce la:
x2 + y2 z2
+ 2 =1 (7.56)
n 02 nE
Intersecţia elipsoidului indicilor cu un plan care trece prin centrul său este o elipsă a
cărei semiaxă mare este aceeaşi ( n x = n y = n 0 ) oricare ar fi orientarea planului, deci oricare
ar fi direcţia de propagare. Cealaltă semiaxă este dependentă de direcţia de propagare şi ia
valori între n 0 şi n E . Planul secţiunii principale este planul determinat de axa optică şi de
normala în
r punctul de intrare al razei pe faţa de intrare (este planul de incidenţă care conţine
vectorul k , normala la suprafaţa refringentă şi axa optică a cristalului). Unda caracterizată de
r
vectorul D 0 , numită undă ordinară, are aceeaşi viteză oricare ar fi direcţia de propagare, deci
r
se propagă ca într-un mediu izotrop. Vectorul D 0 este perpendicular pe planul secţiunii
r
principale. Vectorul D caracterizează unda extraordinară, se află în planul secţiunii
e
 - 144 -

principale, iar viteza acestei unde este dependentă de direcţia de propagare a undei incidente.
Dacă propagarea se face de-a lungul axei optice, elipsa de intersecţie devine un cerc de rază
r r
n , iar cele două unde se propagă cu aceeaşi viteză. Pentru unda ordinară E D , iar
0 0 0
r
vectorul Poynting S 0 are aceeaşi orientare ca într-un mediu izotrop. Pentru unda
r r
extraordinară vectorii E şi D nu sunt paraleli. Graficul suprafeţei sferice n = n 0 =
e e
constant, corespunzătoare undei ordinare şi cel al elipsoidului de revoluţie în jurul axei optice
(axa z ) , reprezentat de ecuaţia (7.56) au următorul aspect:
Axa optică Axa optică

n ≤ n (calcit) v ≥ v (calcit)
e 0 e 0

Considerăm o lamă cu feţe plan paralele din calcit, a cărei axă optică face un unghi
ascuţit cu suprafaţa plană a cristalului.

Fie un fascicul luminos paralel, incident normal pe suprafaţa acestui dielectric

anizotrop uniax. Razele incidente sunt în planul secţiunii principale (planul foii de hârtie)
format de normala la suprafaţa de intrare şi axa optică a lamei. Oscilaţiile undei
electromagnetice, care ajung la momentul t 0 în punctul de incidenţă A, se propagă în mediul
anizotrop sub forma unei unde ordinare AA’ şi a unei unde extraordinare AC’ . La un
moment ulterior t oscilaţiile undei ordinare se vor situa pe o familie de suprafeţe emisferice
cu centrele în A , B , . . . , în timp ce oscilaţiile undei extraordinare se vor situa pe o familie
de elipsoizi tangenţi la semisfere în puncte situate în lungul axei optice. În acest caz
suprafeţele-înfăşurătoare ale familiei de emisfere, respectiv semielipsoizi, au forma unor
plane Φ 0 , Φ , paralele cu suprafaţa de “intrare” a lamei. Conform principiului lui Huygens
e
 - 145 -

(vezi şi figura de la pagina 135), direcţiile propagării energiei (deci a “razelor”) componentei
ordinare, respectiv a celei extraordinare, pot fi găsite unind centrele A , B , . . . ale undelor
secundare cu punctele de tangenţă ale respectivelor suprafeţe (emisfere, elipsoizi) cu planele
Φ şi Φ . Noi am trasat în planul secţiunii principale un semicerc punctat de rază 1 / n ,
0 e aer
corespunzător razei incidente care provine dintr-un mediu izotrop (aerul), un semicerc de rază
1 / n , corespunzător razei ordinare şi o semielipsă de semiaxe 1 / n şi 1 / n , care
0 0 E

corespunde undei extraordinare. Raza ordinară îşi păstrează direcţia, iar raza extraordinară
r
este deviată în direcţia opusă axei optice. Vectorul D 0 vibrează perpendicular pe planul
r
secţiunii principale şi perpendicular pe raza ordinară, iar D oscilează în planul secţiunii
e
principale, dar nu este perpendicular pe raza extraordinară.
La ieşirea din lamă, cele prezentate mai sus se repetă, dar în sens invers (tranziţie de
la mediu anizotrop la mediu izotrop). De aceea raza extraordinară care iese din lamă este
paralelă cu raza incidentă, însă deplasată faţă de direcţia fasciculului incident. La rotirea
lamei în jurul direcţiei incidente a radiaţiei, datorită rotaţiei corespunzătoare a axei optice a
lamei (solidar “legată” de aceasta), raza extraordinară se va roti în jurul aceleiaşi direcţii
(pentru o lamă de grosime convenabilă, fasciculele emergente ordinare şi extraordinare se
suprapun parţial, astfel că se poate verifica perpendicularitatea polarizaţiilor celor două tipuri
de unde şi faptul că în porţiunea comună lumina este naturală). Un obiect privit printr-un
cristal birefringent apare dublu.
Dacă axa optică este paralelă cu suprafaţa cristalului şi cu planul de incidenţă, o undă
plană incidentă normal pe suprafaţa mediului va fi descompusă într-o rază ordinară şi una
extraordinară care se propagă în aceeaşi direcţie, dar cu viteze diferite şi deci fenomenul
dedublării imaginii (birefringenţa) nu mai este observabil. Datorită vitezelor de propagare
diferite, între cele două raze apare la ieşirea din cristal o diferenţă de fază, astfel încât
compunerea lor va da o undă eliptic polarizată. Dacă diferenţa de fază este π / 2 atunci
diferenţa de drum este λ / 4 şi lama se numeşte lamă sfert de undă. Modificând grosimea
lamei putem obţine şi o lamă jumătate de undă ϕ = π ⇒ δ = λ/2 ).
Cuarţul (SiO2) este un cristal uniax pozitiv (birefringenţa B = n − n 0 ≥ 0 ,
e
n = 1,544 ; n = 1,553 ).
0 e
Turmalina este un cristal uniax care, pentru o grosime mai mare de 1 mm, absoarbe
complet raza ordinară (fenomenul de dicroism), iar la ieşirea din lamă se obţine numai raza
extraordinară (turmalina este deci un dispozitiv de polarizare).
Eliminarea razei ordinare se poate face şi pe baza reflexiei totale, folosind două
jumătăţi de prismă din calcit care sunt lipite cu balsam de Canada. Indicele de refracţie pentru
balsamul de Canada (1,53) este mai mic decât indicele de refracţie al razei ordinare în calcit
(1,66) şi mai mare decât indicele de refracţie al razei extraordinare în calcit (1,49).
Unele substanţe izotrope devin anizotrope la aplicarea unor solicitări mecanice ori a
unor câmpuri electrice sau magnetice.
Substanţele optic active (de exemplu o soluţie de zahăr în apă) au proprietatea de a
roti planul de polarizare al unei unde incidente liniar polarizate.