Responsabil seminar,

SEMINAR 4 Ş.l. Simion Mihaela

Email: Mihaela.Simion@rezi.utcluj.ro
Semestrul 1
 Seminar 4 – Calculul reacţiunilor şi
Rezistenţa Materialelor
eforturilor la încovoiere
Pentru grinzile rezemate şi solicitate ca în fingurile de mai jos, se cere:
1. Calculul reacţiunilor din reazeme
2. Calculul eforturilor (T şi Mi) din secţiunea transversală
3. Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor
4. Identificarea secţiunii maxim solicitată.

Exemplul 1

q 2 F
1
3 4 x

a
b
l

y
Grindă simplu rezemată solicitată la încovoiere plană
Se cunosc: F = 8 kN; q = 3 kN/m; a = 0,7 m; b = 1,7 m; l = 3 m.

1. Calculul reacţiunilor
M+
q 2 F
1
H1 3 4 x
qa
V1 a
b V4
l

y
Introducerea reacţiunilor în reazeme

∑ 𝐹𝑥 = 0 → 𝐻1 = 0
𝑎 1 𝑎
∑ 𝑀1 = 0; 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ + 𝐹 ∙ 𝑏 − 𝑉4 ∙ 𝑙 = 0 → 𝑉4 = ∙ (𝑞 ∙ 𝑎 ∙ + 𝐹 ∙ 𝑏)
2 𝑙 2
1 0,7
→ 𝑉4 = ∙ (3 ∙ 0,7 ∙ + 8 ∙ 1,7) → 𝑉4 = 4,77 𝑘𝑁
3 2
𝑎
∑ 𝑀4 = 0 ; 𝑉1 ∙ 𝑙 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑙 − ) − 𝐹(𝑙 − 𝑏) = 0
2
1 𝑎
→ 𝑉1 = ∙ [𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑙 − ) + 𝐹(𝑙 − 𝑏)]
𝑙 2
1 0,7
→ 𝑉1 = ∙ [3 ∙ 0,7 ∙ (3 − ) + 8 ∙ (3 − 1,7)] → 𝑉1 = 5,32 𝑘𝑁
3 2
Verificare: ∑ 𝐹𝑦 = 0 → 𝑉1 + 𝑉4 − 𝑞 ∙ 𝑎 − 𝐹 = 0
5,32+4,77-3∙0,7-8=0 → 0 = 0 se verifică; reacţiunile s-au calculat corect!
2. Calculul eforturilor (T şi Mi) din secţiunea transversală
3. Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor
Intervalul 1 – 2: x ϵ [0; a); x ϵ [0; 0,7) 𝑇1−2 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑥
q 𝑥 = 0 → 𝑇1 = 𝑉1 → 𝑇1 = 5,32 𝑘𝑁
1 𝑥 = 𝑎 → 𝑇2 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑎
H1 x 𝑥 = 0,7 → 𝑇2 = 5,32 − 3 ∙ 0,7
→ 𝑇2 = 3,22 𝑘𝑁
𝑥
qx 𝑀1−2 = 𝑉1 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑥 ∙
V1 2
𝑥 = 0 → 𝑀1 = 0
x 𝑎
𝑥 = 𝑎 → 𝑀2 = 𝑉1 ∙ 𝑎 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙
2
0,7
𝑥 = 0,7 → 𝑀2 = 5,32 ∙ 0,7 − 3 ∙ 0,7 ∙
2
→ 𝑀2 = 2,98 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
Intervalul 2 – 3: x ϵ [a; b); x ϵ [0,7; 1,7) 𝑇2−3 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑎
q 2 𝑇2−3 = 5,32 − 3 ∙ 0,7
1 → 𝑇2 = 3,22 𝑘𝑁
𝑎
H1 x 𝑀2−3 = 𝑉1 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑥 − )
2
qa 𝑎
𝑥 = 𝑎 → 𝑀2 = 𝑉1 ∙ 𝑎 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑎 − )
a 2
V1 0,7
x 𝑥 = 0,7 → 𝑀2 = 5,32 ∙ 0,7 − 3 ∙ 0,7 ∙ (0,7 − )
2
→ 𝑀2 = 2,98 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
𝑎
𝑥 = 𝑏 → 𝑀3 = 𝑉1 ∙ 𝑏 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑏 − )
2
0,7
𝑥 = 1,7 → 𝑀3 = 5,32 ∙ 1,7 − 3 ∙ 0,7 ∙ (1,7 − )
2
→ 𝑀3 = 6,20 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
Intervalul 4 – 3: x ϵ [0; l-b) 𝑇4−3 = −𝑉4
x ϵ [0; 1,3) 𝑇4−3 = −4,77 𝑘𝑁
4 𝑀4−3 = 𝑉4 ∙ 𝑥
x 𝑥 = 0 → 𝑀4 = 0
𝑥 = (𝑙 − 𝑏) → 𝑀3 = 𝑉4 ∙ (𝑙 − 𝑏)
→ 𝑀3 = 4,77 ∙ 1,3 → 𝑀4 = 6,20 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
x V4

Pe baza rezultatelor se trasează diagramele de variaţie ale eforturilor, prezentată în figur ade
mai jos.
 x
x
q 2 F x
1
H1 3 4 x
qa
V1 a
b V4
l

y
T1 = 5,32
V1 T2 = 3,22
T2-3 = 3,22
T + + T4-3 = 4,77
+
[kN] - V4
-
Mi F
-
[kN m] +
+ + +
M2 = 2,98
M3 = 6,20
Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor

4. Identificarea secţiunii maxim solicitată

Pe baza diagramei de variaţie ale eforturilor, se identifică valorile maxime ale acestora:
Tmax = T1 = 5,32 kN; Mi_max = M3 = 6,20 kN∙m, rezultă că secţiunea din dreptul nodului 3 este
secţiunea maxim solicitată (unde momentul încovoietor este maxim).

Exemplul 2

1 q 2
M
3 x

l a

y
Grindă simplu rezemată solicitată la încovoiere plană

Se cunosc: M = 4 kN∙m; q = 10 kN/m; a = 0,5 m; l = 1 m.

1. Calculul reacţiunilor
M+
1 q 2
M
H1 3 x
ql
V1 V2
l a
y
Introducerea reacţiunilor în reazeme

∑ 𝐹𝑥 = 0 → 𝐻1 = 0
𝑙 1 𝑙
∑ 𝑀1 = 0; 𝑞 ∙ 𝑙 ∙ − 𝑉2 ∙ 𝑙 − 𝑀 = 0 → 𝑉2 = ∙ (𝑞 ∙ 𝑙 ∙ − 𝑀)
2 𝑙 2
1 1
→ 𝑉2 = ∙ (10 ∙ 1 ∙ − 4) → 𝑉2 = 1 𝑘𝑁
1 2
𝑙
∑ 𝑀2 = 0 ; 𝑉1 ∙ 𝑙 − 𝑞 ∙ 𝑙 ∙ − 𝑀 = 0
2
1 𝑙
→ 𝑉1 = ∙ (𝑞 ∙ 𝑙 ∙ + 𝑀)
𝑙 2
1 1
→ 𝑉1 = ∙ (10 ∙ 1 ∙ + 4) → 𝑉1 = 9 𝑘𝑁
1 2
Verificare: ∑ 𝐹𝑦 = 0 → 𝑉1 + 𝑉4 − 𝑞 ∙ 𝑙 = 0
9 + 1 – 10 ∙ 1 = 0 → 0 = 0 se verifică; reacţiunile s-au calculat corect!

2. Calculul eforturilor (T şi Mi) din secţiunea transversală

3. Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor

Intervalul 1 – 2: x ϵ [0; l); x ϵ [0; 1) 𝑇1−2 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑥

1 𝑥 = 0 → 𝑇1 = 𝑉1 → 𝑇1 = 9 𝑘𝑁
q 𝑥 = 𝑙 → 𝑇2 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑙
x 𝑥 = 1 → 𝑇2 = 9 − 10 ∙ 1
H1 → 𝑇2 = −1 𝑘𝑁
qx T1-2 îşi schimbă semnul, rezultă că există un moment
V1 maxim pe intervalul 1 – 2. Se calculează cota x0 a
x
momentului maxim. Adică:
y T1-2 = 0→Mmax_1-2.
𝑉
𝑇12 = 0 → 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑥0 = 0 → 𝑥0 = 𝑞1
9
→ 𝑥0 = → 𝑥0 = 0,9 𝑚
10
𝑥
𝑀1−2 = 𝑉1 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑥 ∙
2
𝑥 = 0 → 𝑀1 = 0
𝑙
𝑥 = 𝑙 → 𝑀2 = 𝑉1 ∙ 𝑙 − 𝑞 ∙ 𝑙 ∙
2
1
𝑥 = 1 → 𝑀2 = 9 ∙ 1 − 10 ∙ 1 ∙ → 𝑀2 = 4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2
0,9
𝑥 = 𝑥0 = 0,9 → 𝑀𝑚𝑎𝑥1_2 = 9 ∙ 0,9 − 10 ∙ 0,9 ∙
2
→ 𝑀𝑚𝑎𝑥1_2 = 4,05 𝑘𝑁 ∙ 𝑚

Intervalul 3 – 2: x ϵ [0; a) 𝑇4−3 = 0

 x ϵ [0; 0,5) 𝑀3−2 = 𝑀 → 𝑀3−2 = 4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚

3
M
x

Pe baza rezultatelor se trasează diagramele de variaţie ale eforturilor, prezentată în figura de

mai jos.

x
1 q 2 x

3
M
H1 x
ql
V1 V2
l a
y
T1 = 9
V1
T + + T1-2 = 0
T3-2 = 0
[kN] -
x0 - V2
T2 = 1
Mi
-
[kN m] +
+ + M
Mmax1-2 = 4,05 M3-2 = 4

Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor

4. Identificarea secţiunii maxim solicitată

Pe baza diagramei de variaţie ale eforturilor, se identifică valorile maxime ale acestora:
Tmax = T1 = 9 kN; Mi_max = Mmax1-2 = 4,05 kN∙m, rezultă că secţiunea 1 – 2 este secţiunea
maxim solicitată.

Exemplul 3

1 q 2

3 x
a
l F

Grindă încastrată solicitată la încovoiere plană

Se cunosc: F = 8 kN; q = 12 kN/m; a = 0,5 m; l = 1,2 m.

1. Calculul reacţiunilor

M+
1 q 2
M1
H1 3 x
qa
a
V1 l F

y
Introducerea reacţiunilor în reazeme

∑ 𝐹𝑥 = 0 → 𝐻1 = 0

∑ 𝐹𝑦 = 0 → 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑎 + 𝐹 = 0 → 𝑉1 = 𝑞 ∙ 𝑎 − 𝐹
→ 𝑉1 = 12 ∙ 0,5 − 8 → 𝑉1 = −2 𝑘𝑁
𝑎 𝑎
∑ 𝑀1 = 0; 𝑀1 + 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ − 𝐹 ∙ 𝑙 = 0 → 𝑀1 = −𝑞 ∙ 𝑎 ∙ + 𝐹 ∙ 𝑙
2 2
0,5
→ 𝑀1 = −12 ∙ 0,5 ∙ + 8 ∙ 1,2 → 𝑀1 = 8,1 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2
Verificare:
𝑎
∑ 𝑀3 = 0; 𝑀1 + 𝑉1 ∙ 𝑙 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑙 − ) = 0
2
0,5
→ 8,1 − 2 ∙ 1,2 − 12 ∙ 0,5 ∙ (1,2 − )=0
2
→ 0 = 0 se verifică; reacţiunile s-au calculat corect!

2. Calculul eforturilor (T şi Mi) din secţiunea transversală

3. Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor

Intervalul 1 – 2: x ϵ [0; a); x ϵ [0; 0,5) 𝑇1−2 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑥

1 𝑥 = 0 → 𝑇1 = 𝑉1 → 𝑇1 = −2 𝑘𝑁
q
M1 𝑥 = 𝑎 → 𝑇2 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑎
𝑥 = 0,5 → 𝑇2 = −2 − 12 ∙ 0,5
x
→ 𝑇2 = −8 𝑘𝑁
qx 𝑥
𝑀1−2 = 𝑉1 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑥 ∙ + 𝑀1
2
V1 𝑥 = 0 → 𝑀1 = 𝑀1 = 8,1 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
x 𝑎
𝑥 = 𝑎 → 𝑀2 = 𝑉1 ∙ 𝑎 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ + 𝑀1
y 2
0,5
𝑥 = 0,5 → 𝑀2 = −2 ∙ 0,5 − 12 ∙ 0,5 ∙ + 8,1
2
→ 𝑀2 = 5,6 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
Intervalul 2 – 3: x ϵ [a; l) 𝑇2−3 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ 𝑎
x ϵ [0,5; 1,2) → 𝑇2−3 = −2 − 12 ∙ 0,5 → 𝑇2−3 = − 8 𝑘𝑁
𝑎
𝑀2−3 = 𝑉1 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑥 − ) + 𝑀1
2
𝑎
𝑥 = 𝑎 → 𝑀2 = 𝑉1 ∙ 𝑎 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑎 − ) + 𝑀1
2
0,5
𝑥 = 0,5 → 𝑀2 = −2 ∙ 0,5 − 12 ∙ 0,5 ∙ (0,5 − ) + 8,1
2
→ 𝑀2 = 5,6 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
𝑎
𝑥 = 𝑙 → 𝑀3 = 𝑉1 ∙ 𝑙 − 𝑞 ∙ 𝑎 ∙ (𝑙 − ) + 𝑀1
2
 2 0,5
1 q 𝑥 = 1,2 → 𝑀3 = −2 ∙ 1,2 − 12 ∙ 0,5 ∙ (1,2 − ) + 8,1
M1 2
x → 𝑀3 = 0 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
qa
a
V1
x
y

Pe baza rezultatelor se trasează diagramele de variaţie ale eforturilor, prezentată în figur ade
mai jos.
x
x
1 q 2
M1
H1 3 x
qa
a
V1 l F

y
T +
[kN] - F
- -
V1 T = 2
1
T2 = 8 T2-3 = 8

Mi
- M3 = 0
[kN m] +
+ +
M2 = 5,6
M1 = 8,1
Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor
4. Identificarea secţiunii maxim solicitată

Pe baza diagramei de variaţie ale eforturilor, se identifică valorile maxime ale acestora:
Tmax = T2-3 = 8 kN; Mi_max = M1 = 8,1 kN∙m, rezultă că secţiunea din nodul 1 este secţiunea
maxim solicitată (se alege în funcţie de momentul maxim).

Exemplul 4

1 2 q 3 F
4 x

a b
l
y
Grindă încastrată solicitată la încovoiere plană
 Se cunosc: F = 3 kN; q = 10 kN/m; a = 0,5 m; b = 1 m; l = 2 m.

1. Calculul reacţiunilor

M+
1 2 q 3 F
M1
H1
4 x
qb
a b
V1 l
y
Introducerea reacţiunilor în reazeme

∑ 𝐹𝑥 = 0 → 𝐻1 = 0

∑ 𝐹𝑦 = 0 → −𝑉1 + 𝑞 ∙ 𝑏 + 𝐹 = 0 → 𝑉1 = 𝑞 ∙ 𝑏 + 𝐹
→ 𝑉1 = 10 ∙ 1 + 3 → 𝑉1 = 13 𝑘𝑁
𝑏 𝑏
∑ 𝑀1 = 0; 𝑀1 + 𝑞 ∙ 𝑏 ∙ (𝑎 + ) + 𝐹 ∙ 𝑙 = 0 → 𝑀1 = −𝑞 ∙ 𝑏 ∙ (𝑎 + ) − 𝐹 ∙ 𝑙
2 2
1
→ 𝑀1 = −10 ∙ 1 ∙ (0,5 + ) − 3 ∙ 2 → 𝑀1 = −16 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2
Verificare:
𝑏
∑ 𝑀4 = 0; 𝑀1 + 𝑉1 ∙ 𝑙 − 𝑞 ∙ 𝑏 ∙ (𝑙 − 𝑎 − ) = 0
2
1
→ −16 + 13 ∙ 2 − 10 ∙ 1 ∙ (2 − 0,5 − ) = 0
2
→ 0 = 0 se verifică; reacţiunile s-au calculat corect!

2. Calculul eforturilor (T şi Mi) din secţiunea transversală

3. Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor

Intervalul 1 – 2: x ϵ [0; a); x ϵ [0; 0,5) 𝑇1−2 = 𝑉1

M1 → 𝑇1−2 = 13 𝑘𝑁
1 x 𝑀1−2 = 𝑉1 ∙ 𝑥 + 𝑀1
𝑥 = 0 → 𝑀1 = 𝑀1 → 𝑀1 = −16 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
𝑥 = 𝑎 → 𝑀2 = 𝑉1 ∙ 𝑎 + 𝑀1
𝑥 = 0,5 → 𝑀2 = 13 ∙ 0,5 − 16
V1
x → 𝑀2 = −9,5 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
y
Intervalul 2 – 3: x ϵ [a; a+b) 𝑇2−3 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ (𝑥 − 𝑎)
x ϵ [0,5; 1,5) 𝑥 = 𝑎 → 𝑇2 = 𝑉1 → 𝑇2 = 13 𝑘𝑁
𝑥 = 𝑎 + 𝑏 → 𝑇3 = 𝑉1 − 𝑞 ∙ (𝑎 + 𝑏 − 𝑎)
𝑥 = 1,5 → 𝑇3 = 13 − 10 ∙ 1
→ 𝑇3 = 3 𝑘𝑁
(𝑥 − 𝑎)
𝑀2−3 = 𝑀1 + 𝑉1 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ (𝑥 − 𝑎) ∙
2
𝑥 = 𝑎 → 𝑀2 = 𝑀1 + 𝑉1 ∙ 𝑎
𝑥 = 0,5 → 𝑀2 = −16 + 13 ∙ 0,5
→ 𝑀2 = −9,5 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
 𝑏
1 2 q 𝑥 = 𝑎 + 𝑏 → 𝑀3 = 𝑀1 + 𝑉1 ∙ (𝑎 + 𝑏) − 𝑞 ∙ 𝑏 ∙
M1 2
1
x 𝑥 = 1,5 → 𝑀3 = −16 + 13 ∙ 1,5 − 10 ∙ 1 ∙
2
→ 𝑀3 = −1,5 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
a q (x-a)
V1
x

y
Intervalul 4 – 3: x ϵ [0; l-a-b) 𝑇4−3 = 𝐹 → 𝑇4−3 = 3 𝑘𝑁
x ϵ [0; 0,5) 𝑀4−3 = −𝐹 ∙ 𝑥
F 𝑥 = 0 → 𝑀4 = 0
𝑥 = 𝑙 − 𝑎 − 𝑏 → 𝑀3 = −𝐹 ∙ (𝑙 − 𝑎 − 𝑏)
4 x → 𝑀3 = −3 ∙ 0,5
→ 𝑀3 = −1,5 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
x
Pe baza rezultatelor se trasează diagramele de variaţie ale eforturilor, prezentată în figur ade
mai jos.
x
x
x
1 2 q 3 F
M1
H1
4 x
qb
a b
V1 l
y
T1-2 = 13 T2 = 13
V1 T3 = 3
T4-3 = 3
T + + + + F
[kN] -

M1 = 16
M1 M2 = 9,5
Mi - M3 = 1,5
-
[kN m] +

Construcţia diagramelor de variaţie ale eforturilor

4. Identificarea secţiunii maxim solicitată

Pe baza diagramei de variaţie ale eforturilor, se identifică valorile maxime ale acestora:
Tmax = T1-2 = 13 kN; Mi_max = M1 = 16 kN∙m, rezultă că secţiunea din nodul 1 este secţiunea
maxim solicitată (se alege în funcţie de momentul încovoietor maxim).