Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1. Generalităţi
Mişcarea complexă descrisă de garnitura de foraj în gaura de sondă, atât de partea inferioară
care condiţionează direcţia de avansare a sondei, cât şi de zona prăjinilor de foraj sau a celor
intermediare influenţează uzura şi durabilitatea elementelor în contact. Acest fapt a impus studii şi
cercetări care au permis elaborarea de modele specifice de calcul [5, 20, 46, 47, 52]. Aceste modele
au evidenţiat că atât prăjinile grele, cât şi prăjinile de foraj au uneori o mişcare neordonată în gaura
de sondă.
– 13 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
– 14 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
A A.
Parametrii principali care influenţează mişcarea de vârtej sunt: viteza de rotaţie a garniturii
de foraj, forţele de frecare dintre elementele garniturii de foraj şi celelalte elemente ale mediului de
lucru – fluidul de foraj, coloana de tubaj, peretele găurii de sondă; jocurile radiale garnitură-coloană
de tubare s0 (jocul radial racord-burlan) şi c0 (jocul radial prăjină-burlan) (fig. 2.2); excentricitatea
centrului de masă al elementului studiat; traiectul găurii de sondă. Forma spaţială a găurii de sondă
şi frecările sunt elementele care introduc maximul de incertitudine în ceea ce priveşte acurateţea
rezultatelor obţinute.
Cinematica elementului de garnitură considerat este prezentată în figura 2.3. Prăjina de foraj
se roteşte în jurul axei proprii (punctul A) cu viteza unghiulară şi în jurul axei coloanei
(punctul O) cu viteza de vârtej . Pentru a scrie dependenţa dintre viteza tangenţială v şi viteza
unghiulară de vârtej se consideră raza interioară a burlanului Rb , raza exterioară a racordului Rr
şi raza prăjinii de foraj R p . Se consideră un sistem de coordonate cartezian (xyz) cu axa z pozitivă
îndreptată în sus, iar rotaţia se consideră pozitivă în sensul trigonometric privit de sus în jos.
Viteza de alunecare între prăjini şi suprafaţa interioară a coloanei de tubare
v Rb R p R p . (2.1)
Viteza de alunecare condiţionează modul în care corpul prăjinii intră sau nu în contact
alunecător (abraziv) cu peretele interior al burlanului.
Din relaţia (2.1) se observă că viteza tangenţială v creşte liniar cu . Aceasta din urmă
porneşte de la o valoare minimă corespunzătoare unei viteze de alunecare nule, vârtej pur fără
alunecare, dată de relaţia:
– 15 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
R p
p
R b Rp
, (2.2)
unde p reprezintă viteza unghiulară a vârtejului înapoi fără alunecare, până la o valoare maximă
egală cu Rb – în condiţii de mişcare de vârtej înainte şi sincronism ( ).
Variaţia vitezei tangenţiale de alunecare în funcţie de viteza unghiulară de rotaţie în jurul
axei coloanei (de vârtej) este prezentată în figura 2.4, din care se observă că mişcarea de rotaţie în
jurul axei proprii a garniturii de foraj (vârtejul înapoi cu alunecare) apare pentru 0 . Pentru
v 0 mişcarea este fără alunecare, condiţie din care rezultă valoarea vitezei unghiulare de vârtej
înapoi fără alunecare (relaţia 2.2). Mişcarea de precesie dispare pentru situaţia 0 (garnitura se
roteşte numai în jurul axei proprii). Dacă 0 şi apare mişcarea de vârtej înainte cu
alunecare (cele două viteze unghiulare au acelaşi sens) În afara domeniului ( p , ) mişcarea de
vârtej este puţin probabil să apară, respectiv pentru p nu apare vârtej înapoi şi pentru
nu apare vârtej înainte.
Pentru exemplificare, în tabela 2.1 sunt calculate valorile frecvenţelor proprii, de vârtej, de
încovoiere şi viteza de alunecare pentru un burlan cu diametrul interior de 220,52 mm (D = 9 5/8 in,
t = 11,99 mm) şi un racord special de 161,90 mm la o viteză de rotaţie de 120 rot/min acceptând
diferite forme de vârtej.
– 16 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Tabela 2.1. Frecvenţa mişcării şi viteza de alunecare pentru diverse tipuri de vârtej.
Frecvenţa Frecvenţa de Frecvenţa de Viteza de
Tipul de vârtej
proprie /2 vârtej /2 încovoiere (-)/2 alunecare v
– cicluri/s cicluri/s cicluri/s m/s
Înainte sincron Av= – 0,25 –2,00 –2,00 0,00 1,27
Înainte cu alunecare Av= – 0,125 –2,00 –1,00 1,00 1,14
Fara vârtej (rotaţie) Av= 0 –2,00 0,00 2,00 1,02
Înapoi cu alunecare Av= 0,25 –2,00 2,00 4,00 0,76
Înapoi fara alunecare Av= 1,00 –2,00 8,00 10,00 0,00
– 17 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
y
în care: ρ x2 y2 ; tg θ .
x
De regulă, centrul de masă al secţiunii prăjinilor de foraj nu coincide cu centrul lor
geometric. Această excentricitate eo împreună cu alţi parametri determină traiectoria centrului O.
Dacă se admite că viteza de rotaţie a garniturii este constantă şi se neglijează influenţele forţelor
gravitaţionale, a fluidului de foraj, a frecării şi a jocului radial racord-coloană, ecuaţiile de mişcare
ale centrului de masă [20] sunt:
mx k rc x meo ω2 cos ωt , (2.6)
3. forţa elastică
Fe [ λ1 (ρ)k rc (ρ s0 ) λ2 (ρ)k pc (ρ c0 )] exp(iθ) , (2.11)
– 18 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale (2.17) reprezintă un set de funcţii de timp de forma
= (t), u = u(t), = (t), v = v(t) (2.18)
– 19 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
şi s-a obţinut aplicând formula de ordinul al treilea (formula treimii) a metodei amintite cu un
program MathCad [46].
Traiectoria centrului de masă al prăjinilor de foraj, obişnuite sau intermediare, în interiorul
coloanei şi viteza unghiulară de rotaţie în jurul axei coloanei, precum şi analiza influenţei factorilor
principali (viteza unghiulară în jurul axei proprii a prăjinilor, lungimea semiundei de flambaj,
frecările, caracteristicile fluidului de foraj, jocurile radiale, excentricitatea centrului de masă şi
unghiul de înclinare al coloanei) sunt prezentate în cele ce urmează. În tabela 2.2 sunt sintetizate
valorile parametrilor pentru cazurile studiate, fiecare linie reprezintă datele de intrare pentru
rezolvarea sistemului.
Soluţia sistemului (2.17) reprezintă, prin funcţiile (t) şi (t), traiectoria centrului geometric
al prăjinilor de foraj, viteza radială şi cea unghiulară de rotire în jurul axei coloanei . Pentru toate
stările analizate s-a impus un pas de incrementare a timpului de 0,01 s cu perioada de studiu a
mişcării de 15 s.
Deoarece raza vectoare apare şi la numitorul unor expresii matematice ale algoritmului de
calcul, ultima condiţie la limită a sistemului de ecuaţii diferenţiale (2.17) nu poate fi riguros
respectată. S-a considerat că poziţia iniţială a centrului de masă a prăjinilor de foraj este
(0) = 1 mm, aproximaţie care nu afectează sensibil corectitudinea soluţiei.
Tabela 2.2. Valorile parametrilor în cazurile studiate.
Nr. (*) rc(*) pc(*) 1 cf cv s0 c0 e0 L Figura
0
crt. rad/s - - - kg/m kg/s mm mm mm m nr.
Prăjini de foraj
1 3 0 0,20 0,20 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.a
2 2 0 0,20 0,00 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.b
3 0 0,20 0,20 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.c
4 3 10 0,35 0,20 1,15 600 1 41 70 13 19 2.8.a
5 3 20 0,15 0,10 1,15 600 1 41 70 1 19 2.8.b
6 2 15 0,20 0,20 1,15 600 1 41 70 8 9 2.8.c
7 2 20 0,25 0,20 1,15 600 1 27 44 13 9 2.9.a
8 2 20 0,25 0,10 1,15 600 500 27 44 13 28 2.9.b
9 2 20 0,05 0,00 1,15 600 100 27 44 13 19 2.9.c
Prăjini intermediare
10 2 15 0,20 0,10 1,10 900 1 24 44 7 6,5 2.10.a
11 2 5 0,20 0,20 1,10 900 1 24 44 10 22 2.10.b
12 4 0 0,00 0,00 1,10 900 1 24 44 10 11 2.10.c
13 3 25 0,30 0,20 1,25 900 100 63 83 1 33 2.11.a
14 2 10 0,20 0,10 1,25 900 1 63 83 5 20 2.11.b
15 2 45 0,15 0,01 1,25 900 600 63 83 10 15 2.11.c
* , rc, rp sunt înclinarea sondei, respectiv coeficienţii de frecare racord-coloană şi corp prăjină-coloană.
În figura 2.7 sunt prezentate graficele de variaţie ale vitezei unghiulare de rotaţie în jurul
axei coloanei şi traectoria de mişcare pentru cazurile 13 din tabela 2.2. Se constată că viteza
unghiulară este neuniformă. Până la contactul cu peretele coloanei, prăjinile au o mişcare
imprevizibilă, cu schimbări bruşte ale direcţiei de deplasare. După stabilizarea mişcării, semnul
acestei viteze rămâne constant negativ, situaţie ce corespunde unui sens de rotire orar, acelaşi cu
sensul de rotire al prăjinilor în jurul axei proprii cu viteza ; aceasta influenţează calitativ mişcarea,
iar frecvenţa contactului periodic cu peretele coloanei creşte în mod corespunzător. Viteza
– 20 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
unghiulară de rotire în jurul axei coloanei , păstrează acelaşi sens (vârtej înainte), iar contactul
prăjini-coloană se realizează pe toată circumferinţa coloanei.
Figurile 2.8 şi 2.9 ilustrează cazurile 49 din tabela 2.2. Ele evidenţiază influenţele variaţiei
celor mai importanţi factori (excentricitatea centrului de masă, înclinarea coloanei, coeficientul de
frecare, jocul garnitură de foraj-coloană şi lungimea semiundei de flambaj) asupra modului de
mişcare a prăjinilor de foraj. După cum era de aşteptat, la valori ale înclinării ce depăşesc 150 şi
semiunde formate din cel puţin două bucăţi de prăjini mişcarea devine neordonată, sensul de rotire
în jurul axei sondei schimbându-se la intervale neregulate iar contactul cu peretele coloanei este
cvasilocal.
Viteza unghiulară , [rad/s]
a. b. c.
– 21 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
a. b. c.
În continuare sunt analizate cazurile 1015 din tabelul 2.2. Datele corespund prăjinilor
intermediare de 5 in (fig.2.10) şi 5 1/2 in (fig.2.11). Din analiza stărilor studiate se constată că
principalele elemente care conduc la un contact local între prăjini şi coloană sunt înclinarea,
coeficientul de frecare, excentricitatea centrului de masă şi lungimea semiundei (care la rândul său
este sensibil influenţată de valoarea jocului radial).
Viteza unghiulară , [rad/s]
a. b. c.
– 22 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
a. b. c.
Fig.2.11. Traiectoria de mişcare şi viteza unghiulară de rotaţie a prăjinilor intermediare
de 5 1/2 in pentru diferite valori ale parametrilor ce le influenţează în condiţiile:
a – cazul 13; b – cazul 14; c – cazul 15 (tabela 2.2).
– 23 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
respectiv al prăjinilor de foraj), în schimb este sensibilă la variaţia proprietăţilor reologice ale
fluidului (înglobată în coeficientul de rezistenţă la înaintare a prăjinilor în fluid cf);
traiectoria centrului de masă este sensibil influenţată de jocurile radiale (s0, c0), precum şi
de poziţia spaţială a coloanei;
înclinarea axei sondei la valori mai mari de 10 – 150 în combinaţie cu valori ridicate ale
coeficienţilor de frecare face ca prăjinile să rămână în contact local cu peretele inferior al coloanei.
În cele două figuri sunt trasate şi curbele ce delimitează situaţiile de contact ale corpului
prăjinilor cu peretele coloanei (curbele pline 1 şi 2 ):
– 24 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Relaţiile de calcul pentru forţele de contact şi pentru condiţiile de delimitare a celor trei
cazuri sunt:
a. porţiunea din stânga curbei pline 1:
Fnr 2 Fto ; (2.19)
Fto k E I so ; (2.20)
F
k ; (2.21)
EI
so k L c . (2.22)
b. porţiunea dintre curbele pline 1 şi 2: Relaţiile (2.19) şi (2.20) rămân valabile, în schimb
formula (2.22) devine:
r
0,5 2 kL sh kL ch kL 1
so k L c
L c
. (2.23)
2 ch kL 1 kL sh kL
Pentru calculul forţei normale şi al forţei axiale pe corpul prăjinii se utilizează relaţiile:
– 25 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
c. Domeniul din dreapta curbei pline 2: Forţa normală la racord Fnr se determină tot cu
relaţiile (2.19) şi (2.20), dar s o depinde de o lungime necunoscută, Z ce este evidenţiată în figura
2.14 şi se determină iterativ iar
kZ ch kZ sh kZ
so c . (2.27)
ch kZ 1
– 26 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
în care:
Z se determină prin metoda iteraţiilor succesive din ecuaţia
0,5 kZ ch kZ 1 2 ch kZ 1 2kZ sh kZ k 2 r
2
; (2.29)
ch kZ 1 c
Fnp 2 Rp* Rp** . (2.32)
– 27 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
S-a constatat că uzura coloanei este cu atât mai mare cu cât forţa de contact racord-coloană
este mai mare; aceasta se produce în zonele curbate ale sondei, în care valoarea forţei axiale este
considerabilă şi de aceea s-a acceptat menţinerea forţei de contact racord-coloană la o valoare de
maxim 9 kN pentru prăjini de foraj cu lungimea de 9,1 m şi fără protectoare drept criteriu pentru
limitarea uzării coloanei la o valoare nepericuloasă [27]. În baza acestei ipoteze au fost trasate
curbele de egală uzură a coloanei pentru diverse lungimi ale prăjinilor de foraj (fig.2.16).
astfel încât pentru orice valoare a distanţei dintre racorduri (punctele de sprijin)
2
Vu 2 L Fn 2 L
. (2.35)
Vu 9,1 Fn 9,1
Fn 2 L Fn 9 ,1
c2 L , c9 ,1 . (2.37)
F 2L F 9,1
– 28 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
unde c2L şi c9,1 sunt curburile limită ale sondei dependente de forţa normală (9 kN) şi de forţa
axială pentru prăjini cu diferite lungimi 2L, respectiv prăjini cu lungimea de 9,1 m.
Din ecuaţiile (2.35)(2.37) rezultă:
Fn 9,1 9,1
c2 L ; (2.38)
F 9,1 2 L
c2 L 9,1
. (2.39)
c9,1 2L
Cu ajutorul relaţiei 2.39) şi valorile 2L = 9,1 m, Fn 9,1 9kN , au fost trasate curbele de egală
uzură în zone curbe ale sondei pentru prăjini de foraj de 4 1/2 in (fig.2.16).
– 29 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Fn F sin F l q g sin
2 2
1
2
, (2.40)
– 30 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Fie un profil de sondă cu trei intervale (fig.2.18) având intervalul vertical h 1200 m , inten-
sitatea de deviere pe intervalul curbiliniu, i 200 30 m, unghiul final de înclinare 800 , lungimea
intervalului rectiliniu înclinat L 600 m, fluidul de foraj în sondă are densitatea n = 1080 kg m3 ,
prăjinile de foraj au diametrul dp = 5 1/2 in şi masa unitară qp = 25,3 kg/m. Coeficientul de frecare
se consideră 0,35.
a. Intervalul rectiliniu înclinat: forţele ce acţionează asupra garniturii de foraj includ o
componentă de frecare ce acţionează în direcţia opusă mişcării acesteia; dacă se ia în considerare şi
efectul forţelor de presiune variaţia forţei axiale unitare
f q g 1 n cos q g 1 n sin , (2.42)
o o
respectiv
– 31 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
600
M 1 0,35 25,3 9,81 0,86 sin 800 0,1397 3083Nm .
2
b. Intervalul de creştere a înclinării sondei:
Variaţia forţei axiale unitare f este o funcţie de forţa normală de contact unitară:
f q g 1 n cos f n , (2.46)
o
iar forţa normală unitară este o funcţie de valoarea forţei axiale unitare, unghiul de înclinare şi cel
azimutal:
1
2
2
f n f sin f q g 1 n sin .
2
(2.47)
o
În cazul în care schimbarea de azimut este egală cu zero (profil într-un plan vertical), forţa
normală unitară
f n f q g 1 n sin . (2.48)
o
Forţa axială unitară are o variaţie neliniară pe intervalele curbe ale sondei. Pentru calculul
acesteia se foloseşte o procedură iterativă:
f n i f i 1 q g 1 n sin i ; (2.48’)
o
f i q g 1 n cos i f n i ; (2.46’)
o
f i f i 1 f i ;
– 32 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
F F cos F cos
f f R q g R sin
0, (2.50)
2 2 2
F F sin F sin
f n R q g R cos
0, (2.51)
2 2 2
în care f f fn . (2.52)
– 33 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
d F
F q g R cos sin (pentru f n 0 ); (2.53)
d
d F
F q g R cos sin (pentru f n 0 ). (2.54)
d
La extragerea garniturii de foraj forţa de contact unitară
F
f n q g cos . (2.55)
R
Din ecuaţia (2.55) se poate vedea că forţa de contact unitară f n poate fi pozitivă sau
negativă, depinzând de unghiul şi forţa axială F . Unghiul 1 (în care f n 0 , peste
care f n 0 , şi sub care f n 0 ) delimitează zona de schimbare a contactului racord-burlan.
Rezolvând ecuaţiile (2.53) şi (2.54), rezultă
F F 0 A sin 0 B cos 0 e 0 A sin B cos (pentru 1 0 ) (2.56)
şi
F F 1 A sin 1 B cos1 e 1 A sin B cos (pentru 2 1 ), (2.57)
în care:
2
A qg R;
1 2
1 2
B qgR .
1 2
Dacă forţa axială la partea superioară a intervalului curbiliniu F 2 este determinată, forţa
de frecare de alunecare totală Fd , în porţiunea curbilinie se determină uşor cu relaţia (2.58). Primul
pas al algoritmului de calcul este stabilirea ecuaţiei cu care se determină F 2 :
– dacă prăjinile sunt în contact pe toată lungimea cu partea superioară a zonei curbate,
Fn 0 şi 1 0 , iar F se determină cu relaţia (2.57);
– când 2 1 0 se folosesc ambele relaţii, (2.56) şi (2.57), mai întâi se calculează F 1
prin metoda iteraţiilor succesive cu relaţia (2.56) şi apoi se calculează F 2 cu formula (2.57).
Pentru exemplul de calcul considerat în paragraful anterior
10 1 1800
0 , 2 , q g 1 n 213,4 N m , R 86 m ,
180 0 2 0 i
– 34 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
– 35 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Modelul Maidla. Modelul prezentat de Maidla [31] pentru coloanele de tubare poate fi
aplicat si la garnitura de foraj cu condiţia să fie considerată prezenţa racordurilor speciale. Pentru
cele trei secţiuni caracteristice ale unui profil de sondă deviată (fig.2.20) – de creştere a intensităţii
de deviere, de menţinere a înclinării şi de reducere a înclinării – forţa de tracţiune totală se
calculează de la talpa sondei către suprafaţă.
În cele ce urmează sunt prezentate relaţiile de calcul al forţei de tracţiune şi al forţei normale
de contact pentru cele trei tipuri de interval al găurii de sondă:
1. Intervalul de creştere a înclinării sondei. Pe lânga coeficientul de frecare, forţa totală de
tracţiune este controlată şi de direcţia forţei normale. Pentru acest interval, sunt posibile trei poziţii
ale prăjinii de foraj în raport cu coloana de tubare.
Forţa normală
α α
Fn 2 Fa cos 90 2 Fa sin
2 . (2.59)
2
Deoarece α / 2 (fig. 2.21) este foarte mic, sin(/2) /2. Forţa normală rezultantă
pentru manevra de extragere este
Fn α q g R sin α Fa . (2.60)
– 36 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Pentru cazul contactului cu partea superioară a coloanei, ( q g R sin α Fa ) < 0, iar ecuaţia
(2.63) capătă forma
dFa
μ Fa q g R (μ sin α cos α) . (2.64)
dα
Valoarea forţei axiale totale Fa poate fi determinată prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale
(2.64), considerând soluţia ecuaţiei omogene şi o soluţie particulară:
Fa Fa omo Fa part . (2.65)
Dacă se combină cele două soluţii şi se ţine seama de prima condiţie de capăt,
Fa (α1 ) Fa1 const . , se obţine
– 37 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
l1 l2
unde R . (2.68)
α1 α 2
– la introducere
– 38 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
– la introducere
qgR
Fa 2 K D Fa1 [(1 μ 2 )(sin α 2 K D sin α1 )
1 μ 2
, (2.74)
2μ (cos α 2 K D cos α1 )]
Modelul de calcul prezentat este valabil pentru profile plane ale găurii de sondă. În general
însă, pentru secţiunea de creştere a devierii sondei, profilul este spaţial. Forţele ce acţionează pe un
element de prăjină sunt prezentate în figura (2.24).
Din condiţia de echilibru ecuaţia diferenţială asociată forţei axiale are expresia
d Fa
Gu (l ) μ Cs (l ) GN (l ) , (2.76)
dl
în care:
Cs(l) este un factor de corecţie ce exprimă influenţa suprafeţei de contact dintre prăjină şi
coloană;
GN(l) – proiecţia greutăţii în fluidul de foraj pe direcţia normalei principale:
1/ 2
Fa (l )
2
GN (l ) Gb (l ) G p (l )
2
; (2.77)
R ( l )
– 39 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
β arccos( u x v y w z) ; (2.83)
– 40 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
u x cos β
a ;
sin β
v y cos β
b ; (2.84)
sin β
w z cos β
c ;
sin β
l1 l2
R(l ) . (2.85)
arc coscos(ω1 ω 2 ) sin α1 sin α 2 cos α1 cos α 2
În ecuaţia (2.76) semnul plus este asociat mişcării de ridicare a garniturii de foraj, iar
expresiile (2.772.80) descriu proiecţiile greutăţii unitare pe axele triedrului drept asociat unui
punct dat al traiectului sondei.
Factorul de corecţie Cs ia în considerare efectul de formă a suprafeţei de contact dintre
prăjină şi coloană, este o funcţie de semiunghiul suprafeţei de contact şi are expresia
2 4
C s (l ) (l ) 1 1 . (2.86)
π π
Valorile acestuia sunt cuprinse între 1 pentru (l) = 0 (contact liniar) şi 4/ pentru (l) = /2.
În ecuaţia (2.86) s-au admis următoarele ipoteze:
1. elementele în contact se deformează elastic;
2. suprafaţa de contact are aceeaşi geometrie pe lungimea de contact;
3. există o dependenţă liniară între factorul de corecţie al suprafeţei de contact şi unghiul de
contact;
4. forma secţiunii de contact generată de intersecţia celor două cercuri se presupune a fi arc
de cerc.
În model nu au fost considerate efectele de răsucire care la rândul lor pot influenţa valoarea
forţei normale.
Iniţial contactul dintre prăjină şi coloană este liniar dar în timp, prin uzare, se formează un
canal cu adâncime variabilă d.
– 41 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
unde X şi Y sunt coordonatele punctului de intersecţie al celor două cercuri determinate de diametrul
exterior al racordului dr şi de diametrul interior al burlanului dic (fig. 2.25):
d 2 d ic2 (d ic d r 2d ) 2
Y 0,25 r ; (2.88)
d ic d r 2d
– 42 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
– 43 –