UNIVERSITATEA PETROL GAZE PLOIETI

FACULTATEA INGINERIA PETROLULUI SI GAZELOR

Caiet
de
Practica
-Petrom Targoviste-

Student: Chec Georgian-Rzvan

Specializarea: Inginerie de Petrol i Gaze

Grupa: 20103

Anul: III

2016

1
 INTRODUCERE

Datele ,cat si informatiile prezentate in acest material sunt obtinute pe baza unei perioade
de practica realizata pe parcursul a cinci zile in zona Moreni, cu sprijinul companiei Petrom,
dar si datorita unor informatii provenite de la diferite companii vizitate in acest interval de
zile.

Scopul acestei perioade de practica a fost prezentarea unor operatii importante in

domeniul ingineriei de petrol ,intre care forajul, extractia si transportul hidrocarburilor, dar si
a utilajelor cu care au loc aceste operatii foarte complexe.

Structura Moreni-Istoric

La Moreni, extragerea petrolului a nceput 1839, la nceput n mod rudimentar, apoi tot
mai organizat. Pe seama petrolului, Moreniul a devenit mai apoi unul din cele mai importante
centre ale industriei extractive. n 1904 a nceput extracia petrolului la scar industrial.

Pn la debutul primului rzboi mondial n zon activau 16 companii petroliere romne i

strine. Atunci n Moreni triau unii dintre cei mai bogai romni, iar oraul era unul
cosmopolit. Rezervele uriae de petrol ale zonei aduseser la Moreni investitori i muncitori
din toate colurile lumii. Exploataiile petroliere aveau loc pe pmnturile localnicilor. Unii
deveniser att de avui nct i permiteau s nchirieze birje pentru a lua prnzul la Sinaia.
La nceputul anilor 30, de la Moreni se extrgea jumtate din producia de petrol a rii.

n documentarul de arhiv din 1941, realizat de un regizor american, Moreniul este

prezentat ca cel mai mare bazin petrolier din Romnia, parte componenta a regiunii Ploieti,
din care face parte alt mare bazin petrolier- Bicoi. Aparatul de filmat a surprins cmpurile de
sonde i calea ferat, dar i aspecte din viaa muncitorilor la sonde, a precupeilor i
a localnicilor.

2
Focul Etern
Focul izbucnteste pe 29 mai 1929 la Tuicani, putul 160RA , apartinand Societatii Romano-
Americana. De cateva zile, tocmai incepusera lucrarile de instalare a sondei. Masina de
sfredelit ajunsese la adancimea de 1600 m , unde a atins locul in care se afla punga de gaz.

Presiunea gazului a rasturnat instalatia de forare si cei 200 m de teava, iar de la scanteile
produse a pornit incediul. Flacarile ajungeau pana la 100 de metri, provocand caldura uriasa ,
incat echipele de intervetie nu se puteau apropia la mai putin de 300 m. Au aparut o serie de
anomalii, odata cu cresterea temperaturii in zona ,copacii din imprejurimi au ramas verzi , iar
multe pasari nu au mai migrat in acel an.

Fig.1 . Focul etern

3
 Pana la urma , focul a fost stins, ori poate ca s-a stins de la sine, greu de spus, pentru ca
relatarile se bat cap in cap . Explozia care trebuia sa astupe coloana de gaz , se produce in
august 1931 , focul cel mare isi pierde din intensitate si este aproape stins, continuand sa
mai palpaie pana pe 4 noiembrie cand , este stins definitiv .

Structura Moreni-Date geologice

Din punct de vedere geologic, Structura Moreni face parte din zona cutelor diapire .

Zona Cutelor Diapire corespunde ariei de rspndire a formaiunilor molasei precarpatice

n sectorul cuprins ntre valea Slnicului de Buzu i valea Dmboviei. Aceasta formeaz o
mare depresiune al crei flanc nordic se reazm pe Zona Fliului, iar cel sudic, pe Platforma
Moesic.

Fig. 2. Structura Moreni

4
 Succesiunea depozitelor aparinnd zonei cutelor diapire aparine intervalului Eocen-
Cuaternar nglobnd sedimente ce aparin att pnzei pericarpatice ct i avanfosei.

Structura Moreni face parte din Aliniamentul diapirismului exagerat. Smburele de sare
diapir, aflat sub quaternar, formeaz anticlinale asimetrice, faliate cu flancul Nordic nclecat
peste flancul sudic.

Dificultati in foraj
Variaiile n adncime ale valorilor gradienilor de presiune i fisurare ai formaiunilor
creaz multiple probleme n timpul forajului. Astfel un prim aspect l constituie dificultile
traversrii colectoarelor din baza Dacianului datorit pierderilor de fluid de foraj. Un alt
aspect dificil este contrastul mare dintre gradienii de presiune ai formaiunilor adiacente.

Forajul Sondelor

Majoritatea zacamintelor de pe structura Moreni se afla in depozitele neogene din Levantin ,

Dacian ,Meotian sau Pontian si la adancimi mai mari in depozitele Miocene sau Oligocene.

In mare parte, adancimea forajelor realizate in zilele de astazi, nu depasesc adancimea de

2000 m, zacamintele fiind in mare parte de titei .

In cele ce urmeaza, vor fi prezentate utilajele si tehnologia de forare, inclusiv instalatia de

foraj si partile ei componente .

SONDA - este o constructie in scoarta, de forma cilindrica, verticala sau inclinata

(natural sau artificial) cu lungimea mult mai mare decat diametrul. Lungimea lor variaza de la
cativa metri la peste 12000 m iar diametrul de la 100 la 800 mm in cazul sondelor pentru
hidrocarburi.

Partea initiala de la suprafata se numeste gura sondei iar cea inferioara talpa sondei.
Punctul topografic unde se initiaza sonda este locatia sondei. Ansamblul de echipamente si
utilaje cu care se realizeaza sonda se numeste instalatie de foraj.

INSTALATIA DE FORAJ - este alcatuita din turla, motoare, sisteme de

manevra pentru introducerea si extragerea din sonda a tevilor si sculelor, un sistem de rotatie
si unul de circulatie . Gaura de sonda este realizata de o sapa introdusa la talpa sondei cu
ajutorul unor tevi insurubate una in alta, numite prajini. Ansamblul prajinilor reprezinta
garnitura de foraj. Sapa este rotita de la suprafata cu ajutorul prajinilor de catre motoare, fie
de o masa rotativa, fie de un motor hidraulic (top drive) montat la capatul superior al
garniturii. Sapa avanseaza sub actiunea apasarii prajinilor de deasupra ei (100-200m) numite
prajini grele. Pe masura ce sapa avanseaza, garnitura de foraj este lasata sa coboare incet, cu
ajutorul troliului de foraj care o sustine atarnata in turla, printr-un sistem de role, sistemul
macara-geamblac, si un cablu.

5
 Masa rotativa, cu un angrenaj conic, are o gaura centrala patrata prin care culiseaza
ultima prajina - de antrenare - cu sectiune patrata sau hexagonala.Masa rotativa antreneaza
garnitura (o roteste) si in acelasi timp o lasa sa coboare sau sa se ridice.

Fig.3. Schema de foraj a unei sonde cu masa rotativa

6
 Cand capatul de sus al prajinii patrate se apropie de masa rotativa se adauga o noua
prajina de foraj, intre cea patrata si restul garniturii.
Capul hidraulic permite rotirea garniturii simultan cu circulatia fluidului de foraj.
Cand se constata ca sapa s-a uzat se extrage garnitura in tronsoane de doua trei sau patru
prajini numite pasi, care se depoziteaza in pozitie verticala in turla instalatiei de foraj. Se
schimba sapa si se reintroduce in gaura pana la talpa.

Fig. 4. Amplasarea instalatiei de foraj

7
 Circuitul fluidului de foraj este urmatorul: pompe cu pistoane, de mare presiune, care
aspira fluidul de foraj din habe metalice si il refuleaza prin furtune de presiune, printr-o
conducta colectoare orizontala, continuata de una verticala (prinsa de turla), numita
incarcator, printr-un furtun elastic care permite ridicarea si coborarea garniturii, prin capul
hidraulic, prin prajina de antrenare, prajinile de foraj, prajinile grele, orificiile sapei, apoi
fluidul incarcat cu detritus urca la suprafata.

La suprafata trece prin sitele vibratoare, unde se indeparteaza detritusul si ajunge pe

jgheaburi in habe. Din ele fluidul de foraj este curatat de nisip si particule fine cu
hidrocicloane sau centrifuge, este degazeificat, omogenizat, la nevoie tratat. Reciclat, fluidul
este aspirat de pompe si recirculat in gaura

Sape de foraj
Sapa este un instrument de dislocare a rocilor prin foraj.
Sapele cu role (una, doua sau trei) au partea activa dantura rolelor care poate fi frezata
sau cu insertii din material dur. Sapa este formata dintr-un corp terminat la partea superioara
cu cap filetat, din role care se rotesc in jurul unor axe si orificii echipate cu duze prin care iese
fluidul de foraj pompat prin prajini si prin care ajunge in zona talpii. In prezent se construiesc
doua clase de sape.
a) cu dinti din otel, frezati din corpul rolelor;
b) cu dinti din carburi metalice, insertati in corpul rolelor (cu butoni).
Rolele se rotesc prin intermediul unor lagare care pot fi: cu rulmenti nelubrifiati, cu
rulmenti etansi lubrifiati si lagare de lunecare etans lubrifiate.
Spalarea talpii de detritus este conditionata de debitul fluidului circulat dar si de
forma, dimensiunile si amplasarea orificiilor de iesire a fluidului din interiorul garniturii de
foraj. Se utilizeaza trei sisteme de spalare: central, periferic si combinat.
Sapele cu diamante sunt instrumente de dislocare armate cu diamante.
Diamantul fiind mai dur decat orice roca intalnita, durata
lor de folosire in gaura va fi simtitor mai ridicata decat a
sapelor cu role.
Sunt scumpe si se folosesc la traversarea rocilor foarte
dure sau la orice tip de roca tare la adancimi mari
(marsuri putine pentru schimbarea sapei si uzura
redusa). Astazi seutilizeaza pe scara larga sapele PDC
(polycrystalline diamond compact) la care elementele
active sunt composite doar cu un strat subtire de pe
suprafata de lucru sinterizat din granule de diamante.
Sunt eficiente si in roci slabe si medii.

Fig.5 .Sape de foraj

8
 Carotiere
Sunt dispozitive cu care se pot recolta probe din talpa sondei sau din peretii ei.
Deoarece probele din perete sunt mai putin concludente (se opereaza foarte rar) vor fi
prezentate in continuare doar carotierele de talpa. Probele extrase poarta denumirea de
carota mecanica. Cel mai des folosite sunt: carotierele duble normale si carotierele
introduse cu cablu prin prajini.

Carotierele duble normale sunt formate din doua tuburi concentrice:

a) cel exterior tub carotier insurubat la garnitura de prajini are la partea inferioara
elemental de dislocare al rocii numit cap de carotiera;
b) cel interior tub port carota in care patrunde proba pe masura ce carotiera
avanseaza.

Fluidul de foraj pompat circula prin interiorul prajinilor in carotiera printre cele doua
tuburi, spala talpa de detritus, raceste capul de carotiera si revine la suprafata prin spatiul
inelar dintre tubul exterior peretii sondei si exteriorul prajinilor-peretii sondei.
Pe parcursul carotarii tubul interior ramane fix, pentru a nu altera proba, cel exterior
fiind rotit de garnitura de foraj. Acest lucru se realizeaza prin intermediul unui rulment
plasat la partea superioara a carotierei. Pe masura ce carota urca in tubul port carota, fluidul
de foraj din locas este evacuat cu ajutorul unei supape cu bila. Tubul port carota este
prevazut la partea de jos cu un retinator de proba, care permite intrarea probei in tub pe
masura avansarii carotierei si in acelasi timp retine proba in tub la finele operatiei cand
carotiera este ridicata de pe talpa sondei.
Carotierele introduse prin prajini se folosesc acolo unde se caroteaza intervale lungi sau
acolo unde se considera ca sapa nu este uzata. Tubul exterior, echipat cu capul de carotiera, va
fi introdus odata cu garnitura de foraj. Tubul interior se lanseaza prin prajini in momentul in
care se ia decizia carotarii.
In sens larg, masuratorile de laborator pe esantioanele din carote furnizeaza
informatii care nu se pot obtine din alte surse. Carota poate fi cercetata cu ochiul liber, la
microscop la sonda si in laborator, poate fi mirosita imediat dupa extragere.
Diagrafiile geofizice inregistrate cu dispozitive lansate cu cablu in gaura de sonda
vor continua sa joace un rol important in identificarea si analiza rezervoarelor, dar carotele
vor furniza intotdeauna cele mai corecte informatii geologului, petrofizicianului si inginerului
de rezervor. Informatiile obtinute se pot grupa in trei categorii: (1) geologice, (2) de
completare (3) date de inginerie de zacacamant.
(1) Informatiile geologice se refera la: litologia formatiunii, structura si textura
sedimentelor, porozitatea, permeabilitatea, culoarea, prezenta titeiului, zone de contact, varsta
formatiunilor, secvente, depozitii, plane de fractura, diageneze, informatii geochimice,
paleomagnetism si fluorescenta.

(2) Informatii legate de completare: daca sunt necesare stimulari ale formatiunilor
(acidizari, fracturari), detalii legate de estimarea apei,
permeabilitatea verticala si orizontala, distributia granulometrica, distributia si cantitatea
argilei forma si structura argilei si mineralogie.

9
 (3) Informatii cu privire la rezervoare: distributia si marimea porozitatii si
permeabilitatii, porozitatea in functie de permeabilitate, contacte titei-apa, titei rezidual, date
pentru interpretari geologice ale diagrafiilor geofizice (densitate, viteze, mineralogie,
proprietati electrice, calcimetrii, caracteristici ale radioactivitatii naturale), date legate de
mecanica rocilor (coeficientul POISSON, compresibilitate, modulul E a lui YOUNG si de
torsiune G), presiuni capilare si altele.

Fig.6. Carotiera normala

10
GARNITURA DE FORAJ
Rotirea si avansarea sapei se realizeaza prin intermediul unui ansamblu de tevi care
se insurubeaza intre ele pe masura inaintarii acesteia. Elementele componente ale acestui
ansamblu se numesc prajini

In forajul Rotary, garnitura de prajini reprezinta arborele de transmisie a miscarii de

rotatie de la suprafata - masa Rotary - la sapa. Garnitura formeaza un dublu canal de circulatie
a fluidului de foraj pentru spalare si evacuare a detritusului dislocat de sapa; unul descendent
in interior si unul ascendent intre exteriorul prajinilor si peretele gaurii.
Pentru ca sapa sa avanseze trebuie rotita si apasata pe talpa sondei. Apasarea axiala
se obtine lasand pe sapa o parte din greutatea garniturii si anume a prajinilor grele. Cu ajutorul
garniturii se realizeaza si operatii ca: extragerea de carote, probarea stratelor, introducerea si
cimentarea coloanelor pierdute - linere -, dopuri de ciment, devierea sondelor cu echipamente
speciale, investigari geofizice simultan cu avansarea sapei L.W.D. (LOGGING
WHILEDRILLING), omorarea sondelor in cazul manifestarilor eruptive, instrumentatii.
Intr-o garnitura de foraj se disting, de la suprafata spre talpa, patru tipuri de prajini
- prajina de antrenare
- prajini de foraj
- prajini intermediare
- prajini grele.
In garniturile de foraj mai pot fi intalnite reductii (fac legatura intre doua prajini cu
filet diferit), stabilizatori (centreaza partea inferioara a garniturii, controleaza devierea
acesteia), corectori (calibreaza gaura), amortizor de vibratii, geala de foraj (multiplicatoare
de forta prin socuri pentru eliberarea garniturii in cazul prinderilor), cana de siguranta
(montata la capatul de sus al garniturii, un ventil care se inchide atunci cand e pericol sau
sonda manifesta), cos de decantare a resturilor metalice, protectoare de cauciuc, dispozitive
pentru devierea gaurii sau pentru masuratori geofizice .

Prajina de antrenare :Preia miscarea de rotatie de la masa rotativa si o transmite spre sapa
prin intermediul garniturii de foraj si a prajinilor grele. Are o lungime de circa 12 m si un
profil exterior de patrat sau hexagon.

Prajini de foraj:Sunt tevi cu lungimea de circa 9 m si reprezinta ca lungime totala cea mai
mare parte a garniturii. O prajina de foraj este alcatuita din trei elemente: corpul prajinii si
doua detalii insurubate sau sudate la capete (cep si mufa).

Prajini intermediare:Sunt prajini cu diametrul nominal identic cu cel al prajinilor obisnuite

dar cu peretii mai grosi, pana la 25 mm. Se intercaleaza intre prajinile de foraj si prajinile
grele pentru a realiza trecerea gradata de la rigiditatea mai scazuta a prajinilor obisnuite la
rigiditatea ridicata a prajinilor grele si pentru a diminua solicitarile la incovoiere si torsiune in
special in forajul directional.

Prajini grele:Sunt prajini cu pereti grosi (25-100 mm) care se plaseaza deasupra sapei si
creaza apasarea necesara avansarii ei. De asemenea micsoreaza tendinta de flambaj si de
deviere a garniturii.

11
Fig.7.Schema Garniturii de Foraj

12
 Sistemul de curatire si tratare a fluidelor de foraj
Orice instalatie de foraj este dotata cu un echipament pentru curatirea si tratarea
fluidului de foraj .Fluidul de foraj incarcat cu particule solide care provin din rocile dislocate
de sapa, surpate din peretii sondei, sau din materialele adaugate pentru suportul coloidal
ajunge la suprafata si printr-o derivatie, cade pe sita sau sitele vibratoare (fig.6.2.2) si este
colectat intr-o haba decantoare. De aici, pe jgheaburi, ajunge in diverse habe pana la cele din
care aspira pompele.
Particulele solide care nu trec prin ochiurile sitei sunt colectate si evacuate. Odata cu
partea solida este indepartata si 1-2% din cantitatea de lichid. Plasa sitei vibratoare prezinta o
serie de ochiuri uniform distribuite care separa particulele solide cu diametrul mai mare decat
cele mentinute in fluidul de foraj.

Fig.8. Schema unei site vibratoare

Plasele de site au ochiuri patrate sau dreptunghiulare fiind caracterizate prin numarul
de ochiuri (in limba engleza mesh) pe un inch liniar (25,4 mm) si marimea deschiderii
ochiurilor pe cele doua directii. Dimensiunea unei particule de 74 m constituie marimea
ochiurilor unei site de 200 mesh. Conform normelor API particulele care nu trec prin aceasta
sita se numesc nisip.Sitele vibratoare sunt montate deobicei deasupra unei habe cu pereti
inclinati, numita sicapcana de nisip, haba sitelor sau haba capcana. In ea se depun particulele
grosiere care au trecut prin site.

Particulele solide care nu au fost separate de sitele vibratoare ori nu s-au decantat
trec prin hidrocicloane. Se folosesc indeosebi la adancimi mici, la fluidele de foraj
neingreunate, acolo unde vitezele de foraj sunt mari si concentratia de particule solide devine
excesiva. In cazul fluidelor ingreunate ca mijloc de separare secundara se folosesc desilterele
si centrifugele de curatire, primele pentru eliminarea nisipului si siltului grosier si mediu
ultimele pentru indepartarea particulelor sub 10 m (foarte fine). Gazele patrunse in fluidul de
foraj sunt eliminate o parte prin actiunea vibratiilor sitei si in continuare cu ajutorul
degazeificatoarelor.

13
Fig.9. Schema tipica pentru sistemul de curatire si tratare a fluidelor de foraj

14
 Extractie
Fiind exploatate de un timp indelungat, presiunea zacamintelor apartind Structurii Moreni a
scazut , astfel incat sistemul de extractie cel mai utilizat pe structura este pompajul de
adancime . Titeiul are o vascozitate ridicata, necesitand uneori aplicarea unor metode termice
de recuperare .

Generalitati
Sistemele de pompaj de adncime se clasific dup modul n care se transmite de la
suprafa la pomp energia necesar funcionrii acesteia, astfel:
a) Pompaj de adncime cu prjini;
b) Pompaj de adncime fr prjini;
cu pompe hidraulice, cu piston sau cu jet ;
cu pompe centrifuge de fund.
n prima categorie, care face obiectul acestui capitol, sunt cuprinse pompele
introduse n sond i acionate de la suprafa prin intermediul garniturii de prjini de
pompare. Prjinile care transmit micarea de la suprafa la pomp pot fi cu sec iune plin
sau (mai rar) tubulare, acionate de uniti de pompare cu balansier sau fr balansier
(pneumatic, hidraulic sau mecanic).n majoritatea rilor cu industrie petrolier dezvoltat i
faz naintat de exploatare a ieiului, pompajul cu prjini deine o pondere nsemnat, att ca
numr de sonde, ct i ca debit extras. Acest lucru se datoreaz marilor avantaje pe care le
prezint: simplitatea construciei i uurina deservirii utilajelor.
n prezent, peste 85 % din totalul sondelor n producie din tara noastr se
exploateaz prin pompaj de adancime cu prjini.

Instalaia de pompare cu prjini

O instalaie de pompare, cum este cea prezentat in figura 1.1, cuprinde utilajul de
fund i de suprafa.
Utilajul de fund se compune din pompa de adncime 1, separatorul de fund pentru
gaze i nisip 2 , evile de extracie 3, prjinile de pompare 4, ancora pentru evile de extracie
5, curitoarele de parafin 6.

Utilajul de suprafa cuprinde unitatea de pompare, capul de pompare 8 i

conducta de amestec 9.
La rndul su unitatea de pompare se compune din balansierul 11 care se sprijin pe o
capr de susinere 15, reductorul 12, bielele 13, manivelele 14, rama sau sania 7 i
electromotorul 10.Pompa este introdus n coloana de exploatare cu supapa fix sub nivelul la
care se stabilete lichidul n coloan, cnd pompa funcioneaz. Distana de la nivelul de
lichid (nivel dinamic) pn la supapa fix se numete submergen dinamic a pompei(h).

15
 Fig.10a.Instalatia de pompare cu prajini

Modul de funcionare al unei instalaii de pompare cu prjini

Pompa de adncime reprezint elementul principal al instalaiei de pompare, deoarece
modul de funcionare al acesteia depinde n cea mai mare msur de calitatea de lichid adus.
Pompa de adncime este format dintr-un cilindru 1, avnd la partea inferioar un scaun cu
bil 2, cu rol de supap de aspiraie, care se mai numete i supap fix i un piston cilindric
mobil 3, prevzut cu un scaun cu bil 4, cu rol de supap de refulare, care se mai numete i
supap mobil. Ansamblul cilindru - piston este fixat etan la partea inferioar a garniturii de
evi de extracie 6 i scufundat n lichidul 7, aflat n coloana de exploatare 8 a sondei .

Fig.10 b.Instalatia de pompare cu prajini

16
 Pistonul este acionat de la suprafa prin intermediul prjinilor de pompare 5, de la care
primete o micare alternativ. Micarea circular transmis de la motor la reductor este
transformat de sistemul biel manivel n micare alternativ rectilinie; prin intermediul
balansierului i al garniturii de prjini de pompare, aceast micare este transmis pistonului.
Pompa cu piston este, deci, o pomp n care lichidul este ridicat din sond la suprafa prin
micare rectilinie alternativ a pistonului n cilindrul pompei. n funcie de deplasarea
alternativ a pistonului, procesul de funcionare al pompei cu piston este periodic. Ciclul de
pompare este format din doua faze: aspiraie i refulare. Fazele ciclului de funcionare al
pompei sunt comandate de cele dou supape, care deschid, respectiv nchid periodic accesul
lichidului din sond n cilindrul pompei, respectiv din cilindrul pompei n evile de extracie.
Fazele principale ale ciclului de pompare sunt prezentate n fig 10.
La nceputul cursei n sus a pistonului (fig.10,a) supapa mobil se nchide, iar
greutatea lichidului din evi, corespunzatoare seciunii brute a pistonului, este preluat de
prjinile de pompare. Odat cu deplasarea ascendent a pisonului se creaz o depresiunen
cilindrul pompei, iar supapa fix se deschide imediat ce presiunea de deasupra ei scade sub
valoarea presiunii din sond, permind lichidului din coloana s intre n cilindrul pompei.
La cursa n jos a pistonului (fig.10,b) supapa fix se nchide, deoarece lichidul de
sub piston este comprimat, iar supapa mobil se deschide numai cnd presiunea lichidului de
sub piston depa ete presiunea coloanei de lichid din evile de extracie; ca urmare, greutatea
lichidului se transfer de pe piston pe evile de extracie. Pistonul se deplaseaz n jos prin
lichidul din cilindrul pompei.Rezult c pompa de extracie este, n principiu, o pomp cu
piston cu simplu efect.
Este de menionat c de multe ori cilindrul pompei de adncime nu este umplut
complet cu lichid n timpul cursei ascendente. O parte din volumul cilindrului este umplut cu
gaze, ceea ce conduce la un randament sczut al pompei.Dac volumul de gaze aspirate este
mare, la coborrea pistonului, presiunea ieiului i a gazelor de sub acesta nu crete destul
pentru a putea deschide supapa mobil. La cursa ascendent, fluidul se destinde, dar presiunea
n pompa este nc destul de mare ca s nu permit deschiderea supapei fixe de aspiraie. n
acest caz, pompa este blocat cu gaze i nu produce.
Trebuie menionat c fenomenul de blocare cu gaze nu este n general permanent.
n momentul producerii lui, pompa nedebitnd, nivelul de lichid n coloan (submergena)
creste pn cnd va nvinge contrapresiunea ce meninea nchis supapa fix, i astfel o
cantitate de lichid va patrunde n pomp. Crescnd cantitatea de fluid incompresibil din
pomp, la cursa descendent urmatoare, sub piston se va realiza o presiune superioar; ca
urmare, supapa mobil se deschide i o cantitate de gaze i lichid trece deasupra pistonului.
Pompa va funciona cu un debit redus un timp oarecare, dup care blocarea se va produce din
nou.Astfel, pompa va produce intermitent, n rafale, cu debit redus de lichid.
Transferul greuttii lichidului de pe piston la evile de extracie i invers
influeneaz mult micarea pistonului n pomp, datorit alungirilor alternative ale evilor de
extracie i prjinilor de pompare. Astfel, cursa pistonului n pomp difer de cursa prjinii
lustruite la suprafa.

17
Utilajul de suprafata al sondelor n pompaj de adncime

Unitatea de pompare
Unitatea de pompare este instalaia mecanic de suprafa utilizat pentru acionarea
pompelor de extracie prin intermediul garniturii de prjini de pompare. Aceasta are rolul de a
transforma micarea e rotaie dat de motorul electric sau termic ntr-o micare rectilinie
alternativ. Cele mai rspndite uniti de pompare sunt unitile individuale cu balansier.
Unitatea individual cu balansier, prezentat n fig. 11. se compune din elementele
descries mai jos.

Fig.11.Unitate individuala cu balansier

18
 Rama de baz (sanie) 1 este realizat prin sudare din profile laminate pe care se
fixeaz capra, reductorul i motorul.
Capra 2 sau piciorul balansierului, are forma de trunchi de piramid i se execut prin
sudare din oel profilat. Pe ea se sprijin balansierul 3 prin intermediul lagrului central 4.
Balansierul principal 3, este o grind n form de I, executat din tabl sudat cu
ntrituri i se sprijin la mijloc pe lagrul central 4, compus dintr-un suport lagr i dou
lagre de rostogolire. El oscileaz n plan vertical n jurul unui bol fixat n cele dou lagre
cu rulmeni oscilani ale lagrului central. Pentru a mri cursa prjinii lustruite, raportul dintre
cele dou brae ale balansierului (braul din fa / braul din spate) are valori cuprinse ntre 1,2
i 1,5.
Lagrul central are posibilitatea de centrare a capului de balansier pe verticala gurii
sondei, permind deplasarea balansierului odat cu lagrul pe placa superioar caprei (este
prevzut cu guri ovale pentru uruburile de fixare).
Capul de balansier 7 (cap de cal) situat la captul anterior al balansierului, se execut
din tabl sudat. La partea superioar are o rol pentru trecerea cablului de suspendare 14 de
care se leag puntea de susinere. Capul de balansier asigur prjinii lustruite o micare ct
mai apropiat de micarea rectilinie. n acest scop, capetele de balansier se construiesc n
forma unui arc de cerc, cu o raz egal cu distana dintre capul de balasier i lagrul central al
balansierului. Astfel n orice poziie, cablul de suspendare al prjinilor rmne tangent la
capul de balansier n timpul oscilaiilor balansierului, iar prjina lustruit are o micare
rectilinie pe gura sondei. Capul de balansier este articulat la balansier printr-o balama care-i
permite rabatare la 90 n jurul axului vertical, lateral fa de poziia de lucru lsnd liber
trecerea macaralei pe axa sondei pentru manevrarea n sond a evilor de extrecie i a
prjinilor de pompare.
Capul de balansier poate fi blocat n cele dou poziii, poziia de lucru sau poziia rabatat
cu ajutorul dispozitivului 26 acionat manual. La partea superioar, balaniserul este prevzut
cu un lagr sferic 6, de care este legat balansierul egalizator 5 sau traversa, executat din
profile de oel sudate n form dreapt sau de arc. Acest balansier egalizator, pe lng c
egalizeaz eforturile din biel, datorit lagrului sferic prin care se fixeaz de balansierul
principal, are i posibilitatea s oscileze n plane diferite. Prin acest sistem se evit
transmiterea la reductor a eforturilor brute sau a vibraiilor din grinda balansierului. Legtura
dintre balansier i reductor se realizeaz prin intermediul sistemului biel-manivel.
Cele dou biele 8 construite din oel profilat sau material tubular se articuleaz prin
lagre sferice la balansierul egalizator i prin articulaiile sferice 10 la manivelele respective.
Manivelele 9 sunt brae construite din oel turnat sau forjat i se fixeaz prin pene pe axul
principal al reductorului. Solidarizarea ntre biel i manivel se face prin inter-mediul unui
ax conic ce intr ntr-o articulaie sferic (butonul manivelei). Corpul mani-velei este prezvut
cu 4-6 guri dispuse radial, n care se poate fixa axul conic, variindu-se n acest mod lunginea
cursei prjinii lustriute. La unitile de pompare mici, 1,5 i 3 tf, lungimea cursei se poate
regla prin deplasarea butonului de manivel pe nite glisiere cu ajutorul unui urub de
deplasare n aa fel, nct variaia lungimii cursei este continu ntre 0,4 i 1,2m.Pe
manivelele 9 sunt fixate greutile de echilibrare 12 n form de plci de font. La unele
uniti (5 tf), se aeaz greuti de echilibrare 11 i pe balansier n partea posterioar.

19
 Sistemul de frnare 16 permite oprirea sigur i blocarea unitii de pompare cu
manivelele n poziia dorit. Acesta se compune dintr-un sistem de prghii care acioneaz doi
saboi de friciune n interiorul unui tambur montat pe arborele de intrere al reductorului.
Pe picior este prevzut scara 27 pentru controlul balansierului, lagrelor, etc.
Unitatea de pompare mai are un grilaj 18, o platform 24 pe redactor, o platform 20 pe capr
i aprtoarele pentru curele 19.
Numrul de curse duble ale prjinii lustruite n unitatea de timp, caracterizeaz
regimul de pompare i mpreun cu lungimea cursei prjinii lustruite definete productivitatea
instalaiei de pompare pentru diferite diametre ale pompelor de extracie. Numrul de curse
duble pe minut ale prjinii lustruite este de circe 420, acesta fiind limitat de adncime i de
creterea ruperilor n garnitura de prjini de pompare, deoarece frecvena acestor ruperi este
direct proporional cu numrul de curse duble n unitatea de timp. Prin modificarea
diametrului roii de transmisie a motorului se regleaz raportul total de reducere motor-
manivel respectiv numrul de curse duble pe minut al balansierului.

Injectia ciclica de abur

Metoda termica folosita pentru recuperarea titeiului din zacamintele apartinand Structurii
Moreni este injectia ciclica de abur , datorita vascozitatii ridicate a titeiului.

Recuperarea termica a titeiului prin injectie ciclica de abur reprezinta, in principal, un

proces de stimulare a productivitatii sondelor dintr-un zacamant de titei relativ vascos, care
prezinta, la niveluri semnificative, diverse forme activabile ale energiei de zacamant. In cadrul
acestui proces, una si aceeasi sonda se foloseste succesiv atat pentru injectia unei anumite
cantitati de abur, cat si pentru extractia titeiului, dupa ce aburul a cedat stratului caldura
latenta de condensare, determinand astfel scaderea vascozitatii titeiului. Cercetarile
experimentale au aratat ca toate titeiurile care au, in conditii de zacamant (specifice zacamintelor
de mica adancime), vascozitati cuprinse intre 102 si 106 mPas prezinta, la o temperatura de 93 C,
vascozitati mai mici de 10 mPas, fapt ce asigura mobilizarea unor mari cantitati de titei.

Stimularea ciclica cu abur nu necesita existenta prealabila a comunicatiei dintre sonde, dar,
prin continuarea ei, se poate ajunge la aceasta comunicatie, creandu-se astfel conditiile trecerii
la un proces de injectie continua a aburului.

Injectia ciclica de abur (cunoscuta si sub numele de procesul de inmuiere cu abur sau
procesul huff and puff) este un proces ciclic, in care fiecare ciclu consta din trei etape si
anume: etapa de injectie a aburului la un debit relativ mare (timp de 2 pana la 4 saptamani),
etapa de condensare (inmuiere), care consta din mentinerea sondei inchisa cateva zile, pentru
condensarea intregii cantitatii de abur injectate in strat, si etapa de productie, care incepe prin
repunerea sondei in productie si se incheie prin trecerea la ciclul urmator, in momentul in care
debitul sondei a scazut la o anumita valoare. In general, debitul si productia cumulativa de
titei din ciclul urmator sunt mai mici decat cele din ciclul curent, cu exceptia unor cazuri
determinate de prezenta apei de talpa, a fisurilor in formatiune etc. Debitul de apa extrasa
creste insa, fara exceptie, de la un ciclu la altul.
20
 Fig 12 .Variatia debitului de titei extras printr-o sonda stimulata prin injectie ciclica de abur , in cadrul a trei
cicluri consecutive

Mecanismul stimularii ciclice cu abur consta, in principal, din mobilizarea titeiului din
vecinatatea sondei de injectieproductie (prin scaderea vascozitatii titeiului) si expulzarea
acestuia din strat, sub actiunea separata sau simultana a unor forme de energie ca: energia
presiunii de zacamant, energia gravitationala, energia de compactare a formatiunii etc.
Energia mecanica transmisa zacamantului prin injectarea de abur este aproape integral
transformata in energie termica prin condensare si, ca urmare, procesul de stimulare cu abur
nu furnizeaza, in principiu, formatiunii nici o cantitate de energie mecanica. Intrucat
stimularea ciclica cu abur actioneaza efectiv doar intr-o zona de raza relativ mica din
vecinatatea sondei, factorul de recuperare depinde de distanta dintre sondele stimulate, putand
atinge valori de 10 pana la 20%. In conditii normale (titeiuri cu vascozitate moderata,
presiune hidrostatica suficient de mare), stimularea ciclica cu abur constituie prima etapa a
unui proces de injectie de abur, careia ii urmeaza etapa spalarii cu abur a zacamantului printr-
o retea de sonde.

Pentru anticiparea efectului stimularii cu abur a unei sonde se poate folosi valoarea
maxima estimativa a raportului dintre indicele de productivitate al sondei stimulate si cel al
sondei nestimulate

21
 Concluzii

Practica de an reprezinta un prilej important pentru studentii de anul II sau III ai Facultatii
de Ingineria Petrolului si a Gazelor pentru a-si desavarsi si pentru a-si completa cunostintele
teoretice dobandite de-a lungul anilor universitari , prin experiente practice, unice .

Pe langa cunoasterea dintr-un alt punct de vedere al lucrului in echipa , si anume cel al
santierului propriu-zis, unde conditiile nu sunt atat de bune , experientele practice ajuta atat la
dobandirea unei oarecare experiente in meseria dorita, cat si la verificarea si angrenarea
notiunilor si informatiilor teoretice aflate la cursurile de specialitate.

Parcurgand fiecare operatie in parte, atat de foraj , cat de extractie , stimulare , dar si de
transport a hidrocarburilor, timp de cinci zile, studentului i-a fost pus la dispozitie multiple
posibilitati pentru acoperirea lacunelor in aceste domenii , afland informatii pretioase despre
munca in satier, modul de folosire al unor scule sau instrumente , dispozitive, dar si despre
viata de inginer.

Romania a fost si va ramane unul dintre pionii principali ai industriei de petrol mondiale.
Urmarind istoricul Romaniei in acest domeniu vom descoperi ca :

Romania e prima tara din lume cu o productie de titei, oficial inregistrata in statisticile
internationale 1938 ;
Romania a avut prima rafinarie din lume : In tara noastra primele instalatii de
prelucrare a titeiului sunt considerate gazariile de la Lucacesti-Bacau, a lui N. Choss
in anul 1840 si M.Heimsohn in 1844. In decembrie 1856 incepe constructia fabricii de
gaz din Ploiesti, pe numele lui Marin Mehedinteanu ;
Bucuresti, primul oras din lume iluminat public cu petrol lampant :Petrolul oferit de
fratii Mehedinteanu pentru iluminatul public avea calitati incontestabile: incolor si fara
miros, ardea cu o flacara luminoasa, de intensitate si forma constanta, fara fum si fara
sa lase cenusa sau compusi rasinosi in fitil. (Sfarsitul anului 1856-inceputul anului
1857) ;
Prima scoala din lume de maistri sondori:In 1904, a luat fiinta la Campina prima scoala
din lume de maistri sondori, diversificata ulterior si pe pregatirea maestrilor rafinori.
In 1937, Romania detinea locul 7 in lume privind rezervele mondiale de petrol, dupa:
URSS, USA, Irak, Iran, Venezuela, Indiile Olandeze, estimandu-se o rezerva de
95.000.000 tone, rezultand 5,4% din rezervele mondiale

In concluzie pot spune ca practica de an are un impact semnificativ asupra formarii

studentului Facultatii de Ingineria Petrolului si a Gazelor ca viitor inginer, avand un rol de
necontenstat in fundamentarea aptitudinilor viitorilor ingineri.

Cine va avea petrolul va avea stapanirea

Henry Berenger

22