Sunteți pe pagina 1din 32

Facultatea de Constructii Civile Industriale si Agricole

Platforme marine: particularitati de alcatuire si calcul




Referat pentru disciplina optionala Constructii Metalice Speciale


Student: Manolache Daniela-Laura
Grupa 1, P.C.C.I.Z.S

-2013-2014-


Scurt istoric
Aparut in urma cu peste sapte decenii, forajul marin a avut o arie de raspandire
cu totul neinsemnata pana in jurul anilor 50 din secolul trecut, cand au inceput
sa se execute lucrari sistematice in ape cu adancimi de peste 200 m.
Totusi, prima etapa etapa de pionierat in constructia platformelor de foraj
care s-a derulat in prima parte a secolului XX, a fost marcata de aparitia si
dezvolatarea platformelor fixe destinate forajului in apele putin adanci ,
aferente lacurilor din America de Nord si cea de Sud, ca si unor zone din Golful
Mexic si Oceanul Pacific.
Etapa a doua etapa de diversificare si dezvoltare a platformelor de foraj
care a debutat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial si care
continua si astai, a fost marcata de continuarea si dezvoltarea platformelor fixe,
respectiv de aparitia, diversificarea si dezvoltarea platformelor mobile de foraj.
Primele platforme de foraj au fost construite la inceputul secolul XX si au servit,
forajului in zonele unor lacuri: Marile Lacuri Caddo din SUA, Lacul Maracaibo
Venezuela etc. Acestea erau construite in totalitate din lemn, era fixate prin
piloni verticali pe fundul lacurilor, in ape putin adanci, foarte aproape de mal si
asigurau, fiecare in parte, formarea unei singure sonde.
Este primul tip de platforma fixa.
In mod curios, momentul construirii primelor platforme de foraj nu este legat
de inceputul forajului marin propriu-zis pentru hidrocarburi, ci de plasarea unei
instalatii de foraj percutant in scopul unor lucrari de consolidare pe un dig din
Canalul St. Barbara, California, SUA.

Fig.1. Repartitia pe glob a rezervelor sigure de petrol (date aproximative, Lazar Avram, Foraj Marin,2005,
Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti)
Conform Conventiei privind drepturile marii ( votata la 30 aprilie 1982 si
semnata la 10 decembrie 1982), domeniul offshore a fost impariti in patru
zone: A marea teritoariala; B zona de contiguitate (invecinare); C zona
economica exclusiva ; D apele internationale.

Fig.2. Partajarea domeniului offshore (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti)
Marea teritoariala. Masurata catre larg incepand cu liniile de baza (basse
mer), marea teritoriala nu poate excede 12 mile marine (22,22 km).
Statul cotier se bucura, in marea sa teritoriala, de drepturi importante, dar nu
este in intregime suveran (precum in cazul apelor din interiorul tarii); el este
obligat sa tolereze trecerea navelor straine (nave de razboi care poseda o
autorizatie prealabila).
Zona contigua (vecina). Cuprinde 12 mile marine, de la marea teritoriala la zona
economica exclusiva. Statul cotier poate exercita controale duaniere, fiscale,
sanitare sau de imigrare, poate preveni sau reprima infractiuni conform
reglementarilor in viguare privitoare la teritoriul sau national sau la marile sale
teritoriale.
Zona economica exclusiva. Cuprinde 188 de mile marine, de la marile teritoriale
la apele internationale. Statul cotier se bucura de drepturi suverane si exclusive
asupra resurselor vii si minerale ale apelor, solului si subsolului; el dispune, de
asemenea, de diverse drepturi ce ii permit sa previna si sa combata poluarea
marii, respectiv sa reglementeze cercetarea stiintifica pentru zona respectiva.
Sunt libere navigatia si survolul. Cel mai adesea, 200 mile corespund platoului
continental.
La scara mondiala, un individ consuma circa 1,3 tep/an (tep tona
echivalenta de petrol); exista mari diferente intre diverse state:
- SUA: 6...7 tep/an;
- Europa: 2...4 tep/an;
- Africa : 0,2...0,4 tep/an etc.
Conversii importante:
- Un baril 159 litri;
- 1 baril/zi 50 tone/an;
- 1 tona de petrol brut 1,3 tec( tona echivalenta de carbon);
- 1 tona de produs petrolifer 1,5 tec;
- 1000 m
3
de gaze = 1,5 tec;
- 1000 kWm= 0,125 tec.

Platforme marine pentru foraj extractie
Particularitatile forajului marin au in vedere, nu tehnologia de foraj ca atare, ci,
in special, modul cum este rezolvata problema plasarii instalatiei de foraj
propriu-zise pe o punte de lucru care sa nu fie afectata de valuri.
Instalatiile pentru forajul marin sunt construite din doua elemente distincte:
platforma si instalatia de foraj.
Platforma de foraj marin reprezinta o constructie hidrotehnica destinata
sustinerii echipamentelor necesare realizarii forajului in campurile petrolifere
submarine si care, in timpul lucrului, este fixata de fundul marii, se sprijina pe
aceasta sau pluteste.
Ea este compusa, la randul sau, din doua parti principale:
- Structura de baza prin care platforma, in functie de tipul ei, este legata de
fundul marii, se sprijina de aceasta sau pluteste;
- Corpul platformei, solidarizat sau sprijinit de structura de baza, pe care se
monteaza echipamentele instalatiei de foraj si cele auxiliare ( indiferent
de tipul platformei, se afla deasupra apei).
Platformele de foraj marin, construite intr-o mare diversitate de tipuri si
variante constructive, se clasifica, cel mai adesea, in functie de posibilitatea
schimbarii locatiei pe parcursul duratei de lucru, astfel:
Insule pentru foraj:
Platforme stationare fixe,gravitationale;
Platforme mobile: autoelevatoare, submersibile, semisubmersibile,
vase pentru foraj.
Exista si alte criterii de clasificare a platformelor.
Astfel, dupa pozitia platformei in timpul forajelor, raportata la fundul marii,
avem:
Platforme legate de fundul marii: platforme fixe;
Platforme sprijinite pe fundul marii: gravitationale, autelevatoare,
submersibile;
Platforme plutitoare: semisubmersibile, vase de foraj.
Dupa starea platformei in timpul transportului de la santierul de constructie la
locatie, sau de la o locatie la alta, platformele pot fi remorcate, autopropulsate
sau transportate cu barje sau cu nave speciale.
In functie de materialul folosit cu preponderenta, la constructia platformelor,
aceastea pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
Platforme din otel;
Platforme din beton;
Platforme hibride ( din beton si otel) etc.
Insulele pentru foraj extractie
Insulele pentru foraj sunt insule artificiale .
Un exemplu il ofera zacamantul in exploatare de la Long Beach SUA.
Pentru a nu afecta estetica portului, in fata Golfului San Pedro s-a construit un
dig artificial, intre tarm si dig s-au construit patru insule artificiale ( adancimea
apei fiind de 12...15 m s-au putut face dragari de pe fundul marii).
Pentru consolidare, insulele au fost inconjurate de blocuri masive din beton si
piatra. In interiorul fiecarei insule s-au sapat cate doua sau patru santuri-beci,
consolidate prin betonare. Instalatia de foraj se amplaseaza deasupra beciului.
Construirea insulelor artificiale pentru montarea instalatiilor de foraj constituie
insa o solutie costisitoare; aceasta nu trebuie adoptata decat in cazul unor
adancimi de apa mici si numai pentru situatiile cand sondele de foraj vor deveni
sonde pentru explotarea hodrocarburilor fluide.
Platforme stationare
Acestea se folosesc atat pentru foraj, cat si pentru extractia hidrocarburilor.
Datorita costului ridicat, conceptul platformelor stationare alcatuite din
structura bazala ( suportul) si platforma propriu-zisa s-a modificat in timp,
astfel incat acestea sa poata asigura forarea unui numar mare de gauri de
sonda, eventual folosind concomitent doua instalatii de foraj; de aici si
necesitatea ca platformele stationare sa fie utilizate in special in zone sigur
productive.
In functie de conceptia constructiva si de particularitatile functionale aceste
platforme se pot grupa in doua categorii:
- Platforme fixe, a caror structura de baza este fixata de fundul marii:
Platforme fixe din zabrele tubulare; platforme turn; platforme fixe din beton;
platforme cu picioare tensionate; turnuri ancorate;
- Platforme gravitationale, a caror structura de baza se sprijina pe fundul
marii : platforme gravitationale din otel; platforme gravitationale din
beton; platforme gravitationale hibride.
Constructia platformelor fixe presupune doua variante de baza: din zabrele
tubulare sau din tuburi cu diametre mari.
Ambele tipuri se asambleaza in docuri uscate; pentru transportul la locatie
exista mai multe posibilitati ( succesiunea fazelor de transport si lansare rezulta
din urmarirea figurilor):
1. Dupa asamblare, suportul ( care poate avea 4...12 piloni de sprijinP se
incarca pe un slep si este adus la locatie. Aici, structura (suportul) este
ridicat de pe slep cu ajutorul unei macarale plutitoare putenice si este
asezata pe suprafata apei; pentru verticalizare se poate folosi o singura
macara.

Fig.3. Transportul in pozitie orizontala si verticalizarea platformelor fixe (Lazar Avram, Foraj Marin,2005,
Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti)

2. Tuburile cu diametre mari, eventual completate cu camere de flotare
suplimentare, pot asigura plutirea structurii; dupa transportul acesteia la
locatie, partea de sus se ancoreaza, iar elementele de plutire se
imerseaza controlat.

Fig.4. Transportul fara slepuri si verticalizarea platformelor fixe (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea
de Petrol si Gaze,Ploiesti)

Platforme fixe din zabrele tubulare
In mod curent, platformele fixe din zabrele tubulare sunt constituite din trei
parti distincte: pilonii pentru ancorare (5), montati cu unghiuri de inclinare
10; partea de deasupra nivelului malului care se continua catre suprafata cu
acelasi unghi; cadrul metalic (2), vertical de la suprafata apei pana la corpul
platformei (3).
Structura de baza se prezinta ca o structura spatiala de grinzi cu zabrele de
forma troncopiramida, formata din unul, doua sau trei tronsoane, fixata prin
pilonii de ancorare de fundul marii.
Elementele principale de rezistenta ale acestei structuri sunt pilonii (1),
solidarizati intre ei prin zabrele tubulare (4) (tevi orizontale si oblice).
Zabrelajul este fie in X fie in K. Corpul platformei (3) are in componenta sa mai
multe punti de lucru.
Numarul pilonilor se stabileste in functie de solicitarile la care este supus
cadrul, in conditiile cele mai severe; platforma propriu-zisa trebuie proiectata
pe mai multe niveluri, astfel incat pe o suprafata cat mai mica sa poata incapea
toate elementele necesare.

Fig.5. Platforma fixa din zabrele tubulare (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea de Petrol si
Gaze,Ploiesti)

Platforma fixa din zabrele tubulare (www.isc.dk)
Diametrul pilonilor de sprijin nu poate fi mai mic de 1 m, iar grosimea cea mai
mare se poate alege in dreptul liniei de mal, considerata ca unele dintre zonele
solicitate ale cadrului. Pentru stabilirea starii de solicitare asupra unui pilon, se
presupune ca intreaga structura se comporta ca un corp rigid ( in distribuirea
fortei ce actioneaza asupra fundatiei) si ca fortele laterale ( provenite din
actiunea valurilor, vantului si curentilor) sunt preluate in mod egal de toti
pilonii.
Cel mai adesea, pentru sitatiile practice, cadru este idealizat ca forma:
picioarele tubulare si coloanele puntii sunt considerate continue si articulate in
punctele A si B, adica acolo unde momentele preluate de picioare si punte trec
prin zero ( se admite ca in punctele A si B fortele de frecare sunt egale).

Fig.6. Schema distributiei eforturilor pe platforme fixe: 1- piloni de ancorare; 2 cadru metalic; 3- corpul
platformei (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti)
Platforme fixe turn
Structura de baza a acestor platforme este asemanatoare cu cea a platformelor
fixe cu zabrele tubulare (in cazul de fata pilonii sunt verticali).
Acestea pot fi cu patru picioare, cu trei si monopede.
In mod obisnuit, se folosesc pentru ape putin adanci (30 m) si in zone arctice.
Transportul acestora se face fie pe slepuri, fie folosind forta de flotabilitate a
cadrului ( fara platforma si instalatie).
Picioarele au diametre mari aproape 5 m, iar peretii sunt dublii.
In spatiul inelar dintre peretii exteriori si interiori se afla ghidaje prin care se
introduc piloni pentru fixare acestia, formati din material tubular cu diametru
exterior constant, pot fi cimentati pe o inaltime astfel incat sa fie asigurata
stabilitatea.
O alta varianta constructiva o reprezinta platformele fixe de tip turnuri
ancorate.
Si in acest caz, structura de baza a unei asemenea platforme este
asemanatoare cu cea a platformei fixe cu zabrele tubulare.
Totusi, pentru aceeasi adancime a apei in zona de instalare, aceasta din urma
este mai usoara, mai supla si mai elastica. Acest fapt se datoreaza modului in
care lucreaza structura de baza.
Astfel, baza structurii (1) fiind fixata de fundul marii cu ajutorul tuburilor-pilot
de la colturi (2) sau de zona centrala (3), iar partea superioara fiin ancorata de
acesta, turnul se poate deplasa inainte si inapoi cu valul (tinandu-se seama ca
forta valurilor este ciclica); unghiul de inclinare trbuie sa varieze in intervalul
2...3. In aceste conditii, tuburile-pilot de fixare sunt mai putin solicitate, in
timp ce cablurile de ancorare (4) plasate la partea superioara a structurii, sub
corpul platformei (5), trebuie sa preia cea mai mare parte a sarcinilor datorate
vantului, valurilor si curentilor marini.

Fig.7. Platforma turn ancorata (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti)

Platforma turn ancorata (gspoffshore.com)

Platforme fixe cu picioare tensionate
Structura de baza a unei pltforme cu picioare tensionate contine, ca elemente
de baza, coloane verticale (1), concepute ca flotoare, solidarizate intre ele la
partea inferioara prin flotoarele orizontale (2), iar la partea superioara prin
corpul platformei (3).
La locatie, platforma este mentinuta deasupra gaurii de sonda prin
picioarele(liniile de ancorare) (4), legate de masivele din beton ( 5), sprijinite de
fundul marii sau incastrate in solul marin. Masivele din beton au incorporate
elementele de cuplare (6) cu capetele inferioare ale liniilor de ancorare.
Picioarele (4) sunt mentinute in tensiune cu ajutorul unor sisteme hidraulice de
tensionare, incorporate in picioarele de la extremitatile structurii de baza. In
felul acesta, pe intreaga durata de lucru, pe timp de furtuna, sunt preluate
oscilatiile platformei, respectiv se asigura mentinerea acesteia pe amplasament
intre limitele admise (deplasarea orizontala admisa este de 5...10% din
adancimea apei).
Picioarele unei asemenea platforme, in numar de patru sau sase, lucreaza la
intindere, deci in conditii mai defavorabile pentru otel, in timp ce la platformele
fixe din zabrele tubulare (sau la platformele turn) pilonii lucreaza la
compresiune.

Fig.8. Platforma cu picioare tensionate (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea de Petrol si
Gaze,Ploiesti)

Platforme cu picioare tensionate (gspoffshore.com)

Platforme gravitationale din beton
Platformele gravitationale sunt astfel concepute incat atat sprijinirea pe fundul
marii, pe intreaga durata de lucru, cat si stabilitatea pe orice vreme, sa fie
asigurate de greutatea proprie a acestora, nemaifiind nevoie de elementele de
legatura cu fundul marii ca in cazul platformelor fixe. In acest caz, suprafata
interioara a structurii de baza trebuie sa aibe o arie suficient de mare astfel
incat presiunea rezultata din grutatea platformei, care se exercita asupra
fundului marii, sa fie mai mica decat presiunea admisibila a rocii din zona de
instalare.
Patformele gravitationale din beton se pot grupa in doua categorii:
Platforme gravitationale turn cu cheson de imersiune;
Platforme gravitationale cilindrice.
In cazul platformelor gravitationale turn cu cheson de imersiune, chesonul
celular si pilonul sunt construite ca sa pluteasca; la locatie, imprsiunea se face
prin umplerea controlata a unor celule din cheson (cele de la exterior) cu apa.
Conditia stabilitatii este asigurata de greutatea proprie, dar fundul marii
trebuie sa fie cat mai orizontal.

Fig.9. Platforma gravitationala din beton si celule de imersiune (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea
de Petrol si Gaze,Ploiesti)

Fig.10. Platforma gravitationala cilindrica utilizata in zonele arctice (Lazar Avram, Foraj Marin,2005,
Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti)

Fig.10. Platforma gravitationala din beton ( StatoilGullfaks )




Fig.10. Platforma gravitationala din beton ( StatoilGullfaks )

Platforme mobile autoelevatoare
Platformele mobile autoelevatoare au doua parti componente principale:
picioarele (pilonii), cel putin in numar de trei, constituite din grinzi cu zabrele
sau tuburi cu diametre mari, prevazute la partea inferioara cu chesoane de
sprijin, si platforma plutitoare.
Exista, in principal, doua metode de coborare a picioarelor si ridicare a
platformei fata de picioare:
Sistemul cu cremaliera;
Sistemul electrohidraulic.


Fig.10. Platforma mobila autoelevatoare ( worldmaritimenews.com)

Patforme submersibile
Platformele submersibile sunt asemanatoare, din punct de vedere functional,
cu cele autoelevatoare ( in timpul forajului se sprijina pe fundul marii), insa
lucreaza in zone cu ape putin adanci (pana la cel mult 35 m).
Aceste platforme se construiesc in doua variante de baza:
a. Platforme submersibile cu flotoare verticale;
b. Platforme submersibile cu flotoare orizontale.
Platforma submersibila cu flotoare verticale se intalneste in varianta cu trei sau
patru flotoare. Prototipul are trei picioare (piloni), de forma sticlelor de lapte,
deasupra carora se afla platforma propriu-zisa (1), prevazuta cu mai multe
nivele; la partea inferioara, cilindrii se leaga intre ei printr-o placa bazala (2).

Fig.11. Schematizarea platformelor submersibile cu flotoare verticale (Lazar Avram, Foraj Marin,2005,
Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti)

Platforma submersibila cu flotoare orizontale are structura de baza constituita
din flotoarele (1) si coloanele vericale (2), acestea din urma realizand
solidarizarea flotoarelor cu corpul platformei (3).

Fig.12. Platforma submersibia cu flotoare orizontale (schema) (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea
de Petrol si Gaze,Ploiesti)


Fig.12. Platforma submersibia (www.txbyrd.com)

Platforme mobile semisubmersibile
Platformele mobile submersibile, destinate zonelor de exploatare cu ape adanci
si foarte adanci, sunt cele mai costisitoare platforme.
Ele sunt astfel concepute incat sa pluteasca in timpul lucrului, modul de
mentinere a pozitiei deasupra gaurii de sonda ducand la gruparea lor in:
Platforme semisubmersibile ancorate;
Platforme semisubmersibile cu pozitionare dinamica.
Ele se transporta la locatie prin propulsie proprie sau prin remorcare. Tendinta
actuala este de a le construi propulsate, din urmatoarele motive (cel putin):
Siguranta (platforma are mijloace proprii de lupta contra furtunilor);
Eliminarea costurilor de remorcare ;
Viteza mare de deplasare.
In privinta mentinerii platformei pe amplasament, pentru cazul apelor cu
adancimi mai mari de 100 m, in general, se prescrie ca deplasarea orizontala a
acesteia poate sa fie de 1%...3% din adancimea apei, dar sa nu depaseasca 10%
in cazuri extreme, pe timp de furtuna violenta.





















Vase pentru foraj
Vasele pentru foraj, propulsate sau nepropulsate, pot avea un singur corp
(nave si barje de foraj) sau doua (nave catamaran pentru foraj). Pentru
amortizarea efectului valurilor, acestea se pot ancora sau cupla ( dupa sistemul
in paralel, care presupune solidarizarea a doua vase cu caracteristici identice si
plasarea instalatiei de foraj pe structura de legatura dintre ele).
Influentate putenic de actiunea valurilor si vanturilor, vasele (navele) pentru
foraj sunt folosite, in special, la lucrari de prospectiuni.
Se echipeaza cu sisteme de stabilizare ( rezervoare de stabilizare) si de fixare
pe amplasament, analoage cu cele de la platformele semisubmersibile:
ancorare pentru adancimi de apa de pana la 300 m (cel mai adesea),
pozitionare dinamica sau pozitionare combinata, pentru adancimi mai mari.

Fig.12. Vas pentru foraj (www.txbyrd.com)

Parti componente ale unei platforme
Partea superioara:
Facilitatile sunt adaptate astfel incat sa se economiseasca greutate si spatiu .
Procese incorporate si echipamente utilizate:
- Intstalatia de foraj;
- compresoare de injecie;
- Compresoare de gaz;
- Generatoarele turbinelor cu gaze;
- Tubulatur;
- HVAC;
- Instrumente /unelte;
- Spatii de cazare pentru personal;
- Macara ;
- Heliport;
Geamanduri si ancore: folosite pentru a tine platforma pe loc.
Materiale:
Lanturi din otel;
Cabluri din otel;
Funii din fibre sintetice.









Protectie anti - coroziva

Forma obisnuita de protectie anticoroziva a partii inferioare a platformei cat si
partea superioara a pilonilor este de protectie catodica folosind anozo de
sacrificiu.
Un anod de sacrificiu consta intr-o bara din zinc/aluminiu turnata intr-un tub de
otel , aceasta fiind sudat pe structura.


















Calcul structural
Incarcari
Pentru platformele marine offshore trebuie sa se ia in calcul urmatoarele
incarcari:
Incarcari
Pentru platformele marine offshore trebuie sa se ia in calcul urmatoarele
incarcari:
Incarcari permanente;
Incarcari utile;
Incarcari de mediu :
Incarcarea din vant;
Incarcarea din valuri;
Incarcarea din seism.

Incarcari din constructie - instalare ;
Incarcari accidentale;















Particularitati de calcul pentru platforme marine
Calculele de predimensionare a unei platforme marine sunt, in general, foarte
complexe. Ele vizeaza, in principal:
- Solicitarile de compresiune, incovoiere, incovoiere si compresiune, s.a., ca
urmare a actiunii hulei, vantului, curentilor marini, respectiv greutatii
proprii a platformei si a anexelor acesteia;
- Determinarea diametrelor ecterioare, respectiv a grosimilor de perete ale
tubulaturii (piloni, zabrelaj s.a.);
- Calcule de rezistenta si verificarea elementelor jacketului in cadrul
operatiunilor de transport, fixare pe locatie, protectie catodica etc.;
- Studiul fenomenului de rezonanta;
- Calculul unor forte extraordinare (seism) etc.











Fig.12. Sarcinile care actioneaza asupra unei platforme (Lazar Avram, Foraj Marin,2005, Universitatea de
Petrol si Gaze,Ploiesti)







Actiunea mediului marin
In esenta, este vorba de actiunea hulei, vantului si curentilor marini.
Hula este un fenomen extrem de complex, de natura pur aleatorie.
Modelele utilizate la ora actuala se refera la hula regulata, definita prin directia
de propagare, amplitudine si perioada, si hula neregulata (monodirectionala
sau multidirectionala ), definita prin spectrul sau de energie. Actiunea hulei
asupra structurilor este esential dinamica.
Modul de reprezentare al hulei depinde de tipul structurii si de faza de studiu al
proiectului: hula regulata, in stadiul de predimensionare si hula neregulata, in
stadiul de dimensionare finala.

Vantul este, de asemenea, de natura aleatorie in timp, dar are o componenta
permanenta. Viteza sa este afectata de efectele frecarii la interfata aer-apa si
variaza deci cu altitudinea.
Pentru combinaia cu incarcari din avluri , codurile recomanda cele mai
nefavorabila dintre urmtoarele dou combinatii:
- 1 minut viteza vantului, combinata cu valuri extreme.
- 3 secunde

Curentii se considera, de regula, constanti in timp, dar ei variaza (ca directie si
viteza) cu adancimea apei. Se au in vedere curentii de maree, curentii datorati
vantului si curentii permanenti sau sezonieri de origini diverse (upwelling,
curenti oceanici etc.).
Incarcarea din seism





Incarcarea din gheata
Gheata este o problem principal pentru structurile marine n zonele arctice
i sub-arctice. Formarea gheii i expansiunea acesteia poate genera presiuni
mari, care dau natere unor forte orizontale, precum si verticale. n plus,
blocuri mari de ghea supuse la curent, vnturi i valuri cu viteze de pn la
0,5 pn la 1,0 m / s, poate lovi structura i produc sarcini de impact.
Incarcari din variatii de temeperatura
Gradientii de temperatura produc tensiuni termice. Pentru a satisface aceste
presiuni, valori extreme de temperaturi maritime i aeriene, care sunt
susceptibile sa apara n timpul duratei de viat a structurii trebuie s fie
estimate. n plus fata de sursele de mediu, eliberarea accidental a materialului
criogenic poate duce la creterea temperaturii, care trebuie s fie luata n
considerare ca sarcini accidentale. Temperatura uleiului i gazului produs
trebuie s fie, de asemenea, luate n considerare.
Cresterea nivelului apei
Cresterea nivelului apei se resimte la nivelul elementelor scufundate.
Efectul sau principal este de a creste fortele valurilor asupra elementelor prin
cresterea zonele expuse si coeficient aerodinamic din cauza suprafetei de
rugozitate mai mare.
Acest fenoment este luat in calcul prin creterea corespunzatoarea diametrelor
elementelor scufundate.

Incarcari accidentale
Exemple de incarcari accidentale sunt, coliziune cu vase, incendiu sau explozie,
caderi de obiecte.
Sunt luate in mod normal masuri speciale pentru a reduce riscul de sarcini
accidentale.


Combinatii de incarcari
Conditii normale de exploatare:

- Incarcari gravitationale plus incarcari de mediu operationale plus
incarcari utile maxime;
- Incarcari grvitationale plus incarcari de mediu operationale plus incarcari
utile minime.

Conditii extreme de exploatare:
- Incarcari gravitationale plus incarcari de mediu extreme, plus incarcari
utile maxime.;
- Incarcari gravitationale plus incarcari de mediu extreme, plus incarcari
utile minime.













Verificari:
- verificarea de rezistenta ,n care rezistena caracteristic este legat de
curgere elementului;
- verificare de stabilitate pentru elemente comprimate , legata de limita la
flambaj a elementului;
- elementele ar trebui sa fie, de asemenea, verificate la oboseala,
coroziune, temperatura sau durabilitate acolo unde este relevant.
Coduri de proiectare
Standarde Offshore
Prevede cerintele tehnice si criterii de acceptanta pentru aplicare generala de
catre industria offshore ex.DNV-OS-C101.
Practici recomandate (Recommanded Practices)
Ofera tehnologie dovedita i practica de inginerie, precum i orientari pentru
publicaii de nivel superior ex . API-RP-WSD.
BS 6235: Cod de practica pentru structuri offshore fixe
British Standards Institution 1982. In principal pentru sectorul off-shore
britanic.
ISO 19900

Bibliografie
[1] Lazar Avram, Foraj Marin, Universitatea de Petrol si Gaze,Ploiesti
2005.
[2] API RECOMMENDED PRACTICE 2A-WSD, TWENTY-FIRST EDITION,
Recommended Practice for Planning, Designing and Construction
Fixed Offshore Platforms Working Stress Design, 2000
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Oil_platform