FtORIAN ALEXANDRESCU * Ing.

STELIAN NECUIA
4-

E D I T U R A TtTHNlCÂ a r r

B U C U R E Ş T I - 1 9 6 3

y

Lucrarea cuprinde problemele privind proiectarea, execuţia,
montarea exploatarea si repararea sistemelor de conducte y
armături folosite in industria chimică, metalurgică, uşoară.
a l i m e
Th lucrare se descriu diferitele tipuri constructive de con­
ducte si armături, dindu-se indicafii pentru alegerea materialelor
si tehnologiei de execuţie. Sint date de asemenea reguli generale
'si speciale de montare, izolare termică şi protecţie anticorosua
'a diferitelor sisteme de conducte şi armaturi.
Lucrarea se adresează inginerilor proiectanţi, tehnologilor,
montorilor, precum şi celor care se ocupă cu exploatarea şi între­
ţinerea conductelor şi armăturilor.
\
PREFAŢA
In actuala etapă de dezvoltare a ţării noastre, o sarcină prin-
tttpolă a industriei constă in introducerea pe scară tot mai largă
a tehnicii noi şi a procedeelor tehnologice înaintate, în scopul
mbunătăţirii calităţii produselor şi al reducerii preţului de cost.
Dezvoltarea multor ramuri ale industriei noastre socialiste şi
modernizarea producţiei în general cer un volum din ce in ce mai
mure de transport de fluide, atît de la producători la consumatori,
mu sau fără staţii intermediare de depozitare şi distribuire, cit şi
in interiorul întreprinderilor.
Calculele tehnibo-economice au arătat că, în cele mai multe
mazuri, mijlocul cel mai economic de transport al fluidelor este
M ajutorul conductelor. Iată de ce construcţia şi exploatarea con­
ductelor capătă in ţara noastră o extindere tot mai mare in in-
Wustria extractivă, chimică, de prelucrare a ţiţeiului, gazelor şi
wroduselor petroliere, siderurgică, alimentară şi alte ramuri in-
iale.
Concepţia generală a conductei, construcţia şi montarea ele-
tntelor acesteia trebuie astfel executate încît să corespundă
Opului funcţional urmărit, iar exploatarea să se poată face cu
]teienţa economică maximă, adică cu un preţ de cost minim al
importului fluidului.
Varietatea condiţiilor de funcţionare a conductelor, armături-
' şi a elementelor acestora, în ceea ce priveşte presiunea, tem-
'atura, fluidul transportat, materialul de construcţie, locul de
xplasare, gradul de automatizare etc, pun în ţaţa construc- .
;
Hor probleme complexe, de a căror rezolvare depind în ultirr
itanţâ siguranţa şi economicitatea construcţiei.
 Prezenta lucrare examinează problemele de bază ale con­
strucţiei conductelor industriale şi ale armăturilor acestora.
Autorii au căutat să prezinte cititorilor interesaţi condiţiile cele
mai bune de construcţie a conductelor şi armăturilor, urmărind să PARTEA INTII
dea toate indicaţiile principale necesare cu privire la alegerea
CONDUCTE
materialelor, rezistenţa, elasticitatea, durabilitatea, tehnologicita-
tea şi economicitatea elementelor de conducte şl armături. In
cursul lucrării au fost indicate standarde şi norme interne privi­
toare la materialele şi elementele constructive prezentate.
1. C O N S I D E R A Ţ I I G E N E R A L E
AUTORII ASUPRA CONDUCTELOR

Conducta este u n ansamblu de elemente, montate pe u n traseu

determinat, s e p a r î n d u n spaţiu închis, care s e r v e ş t e la transportul
şi distribuţia materialelor aflate î n stare fluidă sau fluidizată.
De obicei fluidul transportat umple î n î n t r e g i m e s e c ţ i u n e a
t r a n s v e r s a l ă a conductei, „ u d î n d " complet perimetrul interior al
acesteia. C a z u l particular al conductelor cu perimetrul interior
„ u d a t " p a r ţ i a l îl constituie canalele.
Elementul principal îl constituie tubulatura, pe care s î n t inter­
calate, în funcţie de scopul u r m ă r i t , diferite alte elemente care
iau parte la f u n c ţ i o n a r e a o p t i m ă a conductei. Asemenea elemente,
ca : piese fasonate, compensatoare de dilatare, dispozitive de reze-
mare, a r m ă t u r i de c o n d u c t ă , aparate de m ă s u r ă , control şi auto­
matizare, s î n t asamblate la elementele tubulare — ţevi, tuburi —
sau î n t r e ele, p r i n diferite sisteme : sudate, cu mufe, filetate, lipite,
cu flanşe e t c , numite î m b i n ă r i .
F u n c ţ i o n a r e a conductelor, adică transportul fluidului între
d o u ă puncte oarecare de pe traseul acestuia, se d a t o r e ş t e unei
diferenţe de potenţial energetic, care, de cele mai multe ori, se
manifestă în forma unei diferenţe de presiune a fluidului î n t r e ceie
d o u ă puncte considerate. Sensul deplasării fluidului este spre
punctul cu potenţial mai mic (presiune mai m i c ă ) .
Diversitatea condiţiilor de funcţionare a elementelor conduc­
telor au dus la o g a m ă de forme constructive ale lor, practic in­
epuizabilă, cît şi la o diversitate foarte mare de materiale folosite.
M ă r i m e a c a r a c t e r i s t i c ă a conductei şi a elementelor sale este
diametrul nominal, exprimat printr-un n u m ă r c o n v e n ţ i o n a l , cores-
punzînd -în general diametrului secţiunilor de trecere.
Diametrele nominale sînt standardizate î n S T A S 2099-51 '
sînt indicate în tabela 1.1.
 Tabela 1.1 Tabela 1.2
Diametre nominale la conducte (STAS 2099-51)
Presiuni nominale, presiuni de lucru, presiuni de încercare pentru elemente
de conducte (STAS 2250-51)
I
mm toii mm ton ; mm toii mm [ (oii Reeim de lucru
Presiuni Presiuni
1 10 3
/ 8
100 4 i 1000 nominale I li in IV v VI minime de
P n
120 °C 300 °C 400 °C 450 °C 475 °C 500 °C încercare 2

2
kef/cm
(110)* kgf/cm
Pre siuni maxime de lucru
1 200 1
2
1 1 1 4
125 5
2,5 2,5 2 6
1 400 4 4 3,2 8
5 5 4
1.5 15 l
h 150 6

1 600
6 6 5 4 10
(175) 7 (8) (8) (6) (5) (12)
10 10 8 6 15
1 800 (12,5) (12,5) (10) (8) (20)
16 . 16 13 10 8 25
2 20 200 8 2 000

(225) 9
(20) (20) (16) (13) (10) (30)
2,5 25 1 250 10 25 25 20 16 13 10 8 40
(32) (32) (25) (20) (16) (13) (10) (50)
(275) 11 40 40 32 25 20 16 13 60
(50) (50) (40) (32) (25) (20) (16) (75)
3 30 V/t 300 12

350 14
64 64 50 40 32 25 20 96
40 400 (80) (80) (64) (50) (40) (32) (25) (120)
4 l'/ţ 16
100 100 80 64 50 40 32 150
450 18 (125) (125) (100) (80) (64) (50) (40) (190)
160 160 125 100 80 64 50 240
5 50 2 500 20

6 '/• (60)* 600 24 (100) (80) (64) (300)

(200) (200) (160) (125)
65 250 250 200 160 125 100 80 375
2'/i (320) (320) (250) (200) (160) (125) (100) (480)
400 1 400 320 250 200 160 125 600
700
(500) (500) (400) (750)
8' 74 80 3 . 800

(90)* ŞVi 900 640 640 500 960

(800) (800) (640) (1 200)
Observaţie. Diametrele înscrise între paranteze se vor evita pe cit posibil. 1 000 1 000 800 1 500
Diamterele notate cu * se pot utiliza numai la instalaţii de încălzire centrală
şi condiţionare a aerului. 1

6 7
 Presiunile nominale, presiunile de lacru şi presiunile de în­
cercare ale elementelor de c o n d u c t ă cu r e g i m termic de lucru
pînă la 500 °C sînt normalizate în S T A S 2250-51 şi indicate în
tabela 1.2.
2. C L A S I F I C A R E A C O N D U C T E L O R
Clasificarea conductelor poate fi f ă c u t ă d u p ă foarte multe
criterii, dintre care cele mai importante s î n t :
— d u p ă natura materialului de b a z ă al t u b u l a t u r i i : meta­
lice şi nemetalice;
— d u p ă parametrii de stare ai fluidului transportat: pre­
siune şi t e m p e r a t u r ă ;
— d u p ă p r o p r i e t ă ţ i l e fizice şi chimice ale fluidului transpor­
tat: starea de agregare (lichide, gaze, materiale pulverulente în
stare f l u i d i z a t ă ) , agresivitate chimică, toxicitate, inflamabilitate,
pericol de explozie etc. :
— d u p ă parametrii constructivi ai c o n d u c t e i : forma secţiunii
transversale, dimensiunea n o m i n a l ă , modul general de asam­
blare etc. ;
— d u p ă mediul în care se m o n t e a z ă : deasupra solului ( î n
a t m o s f e r ă n o r m a l ă , în mediu cu pericol de incendiu sau explozie,
în î n c ă p e r i , sub cerul liber), în subsol ( î n g r o p a t e , în ş a n ţ u r i , în
canale) şi sub a p ă ;
— d u p ă d e s t i n a ţ i a conductelor: industriale (tehnologice,
tehnico-sanitare, ventilaţie, ale sistemului de control şi automati­
zare, ale sistemelor de ungere etc.) şi civile (alimentare cu a p ă ,
gazeificare, canalizare, termoficare e t c ) .
3. M A T E R I A L E F O L O S I T E L A C O N S T R U C Ţ I A
CONDUCTELOR
U n a dintre problemele principale şi de mare r ă s p u n d e r e care
s t ă în faţa constructorilor de conducte este aceea a alegerii mate­
rialului celui mai indicat pentru fiecare caz î n parte.
Pentru aceasta sînt necesare :
— c u n o a ş t e r e a a m ă n u n ţ i t ă a parametrilor de funcţionare ai
conductei, p r o p r i e t ă ţ i l e fizico-chimice ale fluidului transportat
(compoziţie, i m p u r i t ă ţ i , agresivitate chimică, inflamabilitate, peri­
col de explozie e t c ) , parametrii de stare ai acestuia ( t e m p e r a t u r ă , \
presiune), debitul etc. ;
— luarea în considerare a proprietăţilor materialului de con­
s t r u c ţ i e , c u m ar f i : caracteristicile de r e z i s t e n ţ ă la temperatura de
funcţionare, stabilitatea t e r m i c ă şi chimică, p r o p r i e t ă ţ i l e tehno­
logice, c o m p o z i ţ i a şi structura materialului, costul şi posibilitatea
obţinerii acestuia.
î n c o n s t r u c ţ i a conductelor se folosesc, î n funcţie de conside­
rentele enumerate, atît materialele metalice cît şi nemetalice.
Dintre acestea se vor prezenta, sumar, cele mai importante, Indi-
cînd şi unele caracteristici ale lor, care în cursul acestui capitol se
nota cu :
T — greutatea specifică r e a l ă ;
aT — greutatea specifică a p a r e n t ă ;
«V» — limita de rupere la t r a c ţ i u n e ;
Orc — limita de rupere la compresiune ;
Orf — limita de rupere la încovoiere ;
CC — limita de curgere a materialului ;
K — rezilienţa m a t e r i a l u l u i ;
E — modulul de elasticitate;
a — coeficientul de dilatare t e r m i c ă ;
c — c ă l d u r a specifică :
1 — coeficientul de conductivitate t e r m i c ă
L t temperatura m a x i m ă de utilrzare ;
te - temperatura m i n i m ă de utilizare.
Materialele metalice sînt cele mai r ă s p î n d i t e pînă acum în
c o n s t r u c ţ i a elementelor de c o n d u c t ă . E l e s î n t folosite atît ca
metale tehnic pure ( C u , A l , Pb e t c ) , cît şi ca aliaje (oţeluri,
bronzuri, alame e t c ) .
Metalele feroase s î n t des utilizate, d a t o r i t ă calităţilor fizice
bune pe care le au în cele mai diferite condiţii de funcţionare.
Deşi sînt relativ ieftine şi uşor accesibile, ele tind a fi înlocuite
de materiale nemetalice, îndeosebi de materiale plastice, deoarece
acestea din u r m ă sînt mult m a i . u ş o a r e , mai ieftine, cu o b u n ă
stabilitate c h i m i c ă .
Fierul tehnic pur este rar folosit; se foloseşte totuşi pentru
unele garnituri metalice în condiţiile unor presiuni mari şi tem­
peraturi î n a l t e .
O ţ e l u r i l e sînt aliaje F e — F e C c o n ţ i n î n d , î n afara fierului,
3
carbon în cantitate de 0,04—1,7% şi o serie de alte elemente
de aliere, în c a n t i t ă ţ i care v a r i a z ă de la un oţel la altul. De obicei,
oţelurile de construcţie nu au un c o n ţ i n u t de carbon care s ă
î n t r e a c ă 0,7%. O d a t ă ' c u c r e ş t e r e a c o n ţ i n u t u l u i de carbon creşte
limita de rupere a oţelului, scăzîndu-i î n s ă plasticitatea şi suda-
bilitatea. L a r g a lor utilizare se d a t o r e ş t e variatelor proprietăţi
o b ţ i n u t e p r i n cele mai diferite procedee de prelucrare, ca : turnare,
9
 Tabela 3.1
laminare, forjare, m a t r i ţ a r e , prelucrare p r i n aşchiere. E l e se pot
Caracteristicile oţelurilor carbon standardizate
de asemenea trata termic sau termochimic.
Oţelurile carbon s î n t considerate aliaje binare, deşi conţin şi •t "c »5
C •/.
Calităţi Categoria Marca
alte elemente în c a n t i t ă ţ i mai m i c i , ca 0,8—0,9% M n , 0,3—0,4% C r , STAS kEf/mm» kgf/mm' •/.
0,4% N i , 0,1—0,4% M o , 0,5% S i etc. Caracteristicile lor s î n t :
3 6 2 6
7 = 7,85kgf/dm , £ = 2 , 1 • 1 0 k g f / c m , a = l l , 2 - 10~ m m / m m • g r d ,
OT40
- 40
20 20
0,16—0,20
c = 0 , l l kcal/kg-grd, A=40—50 kcal/m • h • grd. A 20 24
A l t e caracteristici particulare ale unor m ă r c i standardizate, X 23 28
des utilizate, sînt indicate în tabela 3.1. 23 18
0,15—0,20
Oţelurile carbon turnate se e l a b o r e a z ă î n cuptoare cu creuzet, OT-15 A 45 23 22
Oteluri tur­ — oteluri
electrice, convertizoare sau Siemens-Martin. D u p ă turnare, piesele nate în piese obişnuite X 27 25
s î n t supuse unui tratament termic de recoacere sau normalizare. STAS eoc-oi A - oţeluri
ameliorate 25 15
Condiţiile lor generale sînt stabilite în S T A S 600-61. Standardul X - ojelurl
50 25 19 0,20—0,30
speciale OT50 A
stabileşte cinci m ă r c i , d u p ă limita de rupere, şi trei categorii, d u p ă 22
X 29
limita de curgere si alungire : obişnuite, ameliorate ( A ) si spe­
28 12 0,25-0,35
ciale ( X ) . OT55 55
A 28 16
Oţelurile carbon laminate sau forjate sînt î m p ă r ţ i t e în m a i
multe categorii după condiţiile de calitate şi destinaţie. 30 10 0,35—0,45
OT60 60
Oţelurile carbon obişnuite au un c o n ţ i n u t relativ mai ridicat A 30 12
ele S şi P . Conform S T A S 500-49, ele se î m p a r t , d u p ă caracte­ OL00 sub 50 — — —

risticile garantate la livrare, î n d o u ă grupuri : 34-42 19 31 0,12

OL34
— pe baza caracteristicilor mecanice (grupa A ) ; 38-40 27
— pe baza compoziţiei chimice (grupa B ) . 22 26 0,18
OL38
S T A S 505-55 c o m p l e t e a z ă S T A S 500-49, î m p ă r ţ i n d aceste oţe­ 44-47 25
Oteluri obiş­ 41-43
luri în două calităţi, d u p ă defectele admise ale tablelor şi plat- nuite, prelu­ Livrate după
42-41 25
crate la cald caracteristi­
bandelor laminate la cald. Tratarea lor t e r m i c ă nu este recoman­ STAS 5CC-49 cile mecanic 24 24 0,25
!
OL42 45-48
dabilă, întrucît condiţiile lor de elaborare nu a s i g u r ă o b ţ i n e r e a
49-52 23
unor caracteristici mecanice garantate, d u p ă tratament. 0,35
OL50 50-60 27 22
Oţelurile carbon de calitate sînt o b ţ i n u t e printr-o elaborare
60-70 30 17 0,45
mai îngrijită, g a r a n t î n d u - s e atît compoziţia chimică cît şi carac­ OL60
70-85 35 12 0,60
teristicile mecanice. Condiţiile lor generale sînt p r e v ă z u t e în OL70
S T A S 880-60. 34 21 1 31 0,07-0,13
OLC10 N
Oţelurile carbon pentru ţevi sînt clasificate, d u p ă S T A S 2881-61, Pentru ce- 38 23 28 0,12—0,18
OLC15 N
mentare
în ş a s e m ă r c i . OLX20 N 42 25 26 0,17—0,24
Oţelurile aliate sînt oţelurile i n care cel p u ţ i n unul dintre ele­ N 46 28 25 0,22-0,29
mentele de aliere d e p ă ş e ş t e cantitatea c o n s i d e r a t ă u z u a l ă în oţelul Oteluri car­ OLC25
bon de cali­ I 48 30 24
carbon. O a n a l i z ă a p r o p r i e t ă ţ i l o r acestora a r a t ă că adaosuri m i c i tate
50 30 23
STAS 88C-60 N - 0,27-0,34
din elemente de aliere le î m b u n ă t ă ţ e s c simţitor caracteristicile N - stare nor OLC30
22
I 53 32
mecanice şi tehnologice, ceea ce duce la s c ă d e r e a g r e u t ă ţ i i ele­ malizată Pentru îmbu­
I - stare imbu N 52 32 22
mentelor de conductă. nătătită nătăţire - 0,32—0,39
01X35 21
1 55 34
In general, elementele de aliere exercită influenţe asupra oţe­
lurilor d i n care fac parte d u p ă c u m u r m e a z ă : N 57 34 20
OLC4C 0,37-0,44
C r o m u l — m ă r e ş t e caracteristicile mecanice şi r e z i s t e n ţ a l a 60 36 19
u z u r ă , creşte stabilitatea chimică şi termică, m ă r e ş t e p r e d i s p o z i ţ i a

11
10
 Tabela 3.1 (continuare) oţelurilor la fragilitate t e r m i c ă şi le î n r ă u t ă ţ e ş t e î n t r u c î t v a suda-
Calităţi bilitatea.
STAS Categoria Marca 6
kgf/mm» kgf/mm* 5
N i c h e l u l — î m b u n ă t ă ţ e ş t e r e z i s t e n ţ a m e c a n i c ă , m ă r e ş t e pla­
N
sticitatea şi maleabilitatea oţelului. F a v o r i z e a z ă formarea unei
62 36 18
OLC45 structuri fine şi este prezent î n toate oţelurile austenitice. M ă r e ş t e
I 65 38 17 r e z i s t e n ţ a la coroziune, influenţa sa fiind î n t ă r i t ă de p r e z e n ţ a
66 37 16 cromului.
OLC50
69 39 15 M a n g a n u l — m ă r e ş t e caracteristicile de r e z i s t e n ţ ă ale oţe­
Pentru îmbu­ 70 38 15 lului, contribuind la stabilizarea structurii austenitice. In procent
nătăţire 0LC55
73 40
de 10—15% conferă oţelului r e z i s t e n ţ ă la ş o c şi eroziune. Scade
14
plasticitatea şi influenţează structura în sensul creşterii g r ă ­
N 72 40 14
OLC60 untelui.
I 75 43 13 M o l i b d e n u l — contribuie la c r e ş t e r e a rezistenţei mecanice şi
74 42 12 p ă s t r a r e a acesteia l a temperaturi î n a l t e , precum şi la o b ţ i n e r e a
OLC65
77 45 11 unei structuri fine şi uniforme. Ridică limita de fluaj a oţelurilor,
N 46 28
m i c ş o r î n d î n acelaşi timp p r e d i s p o z i ţ i a oţelurilor cu crom c ă t r e
OLC25S 26
I
fragilitate t e r m i c ă .
30 25~
Oţeluri car­ S i l i c i u l — m ă r e ş t e stabilitatea oţelului la coroziune şi la
bon de cali­ N 50 30 24
tate OLC30S temperaturi î n a l t e , s c ă z î n d însă plasticitatea.
STAS 88C-60 I 53 32 23
N - stare nor­ Titanul şi Niobiul — s t a b i l i z e a z ă structura a u s t e n i t i c ă a oţe­
malizată N 52 32
I - stare îmbu­ OLC35S 23 lurilor cu C r şi N i , prevenind coroziunea i n t e r o r i s t a l i n ă a acestora.
nătăţită I 55 34 22 Wolframul — m ă r e ş t e duritatea oţelului.
N 57 34 22 V a n a d i u l — î m b u n ă t ă ţ e ş t e sudabilitatea' şi plasticitatea,
OLC40S
I 60 36 21 m ă r i n d r e z i s t e n ţ a oţelurilor la coroziunea hidrogenului.
Pentru îmbu­ 62 36 2<r O ţ e l u r i l e aliate turnate sînt elaborate în cuptoare Siemens-
nătăţire, se­ OLC45S
lecţionate 65 38
M a r t i n , electrice sau î n creuzet. Condiţiile generale de elaborare
19
a acestora s î n t p r e v ă z u t e î n S T A S 1773-50, care, deşi nu preci­
66 37 18
OLC50S z e a z ă m ă r c i l e , compoziţia c h i m i c ă şi caracteristicile mecanice
70 40 17 (toate acestea u r m î n d a fi specificate î n standarde de detaliu sau
OLC55S
70 42 15 pe baza înţelegerii î n t r e p r o d u c ă t o r şi beneficiar), le clasifică
75 45 14
in funcţie de principalele elemente de aliere î n cinci grupuri.
72 43 14 Pentru funcţionare la temperaturi î n a l t e a pieselor puternic
OLC60S
77 46
solicitate se folosesc oţeluri cu M o , cu C r + M o sau cu N i + C r +
2
+ M o , avînd valori ale limitei de fluaj de 16—20kgf/mm , la
74 44 2
0LC655 400 °C, sau 6—9 k g f / m m , la 500 °C. Pentru funcţionarea la tem­
78 47 12 peraturi joase se folosesc oţeluri aliate cu N i , cu M n sau cu
OLT32 32 18 Ni + Mn+.Cr.
28
OLT35 35 23 25
L a transportul mediilor corosive s î n t folosite piese d i n oţeluri
Oteluri car­
bon pentru OLT45 45
turnate cu C r şi N i , cu s t r u c t u r ă a u s t e n i t i c ă .
tevi 26 21
STAS 2881-61 0LT55
O ţ e l u r i l e cu C r şi N i sînt folosite şi ca oţeluri refractare.
55 32 17
OLT65
O ţ e l u r i l e aliate o b ţ i n u t e p r i n laminare sau forjare î n stan­
0LT65M
65 38 14 darde sînt grupate d u p ă d e s t i n a ţ i e şi p r o p r i e t ă ţ i . Caracteristicile
unor m ă r c i standardizate sînt indicate în tabela 3.2.
12
13
 Tabela 3.3

O ţ e l u r i l e aliate de c o n s t r u c ţ i e sînt î m p ă r ţ i t e d u p ă tratamentul Caracteristicile fontelor standardizate

Caracteristi( :ile tonteioi
termic la care sînt supuse în :
— oţeluri pentru cementare, care d u p ă tratament au o supra­ "re ]i
HB j[/mro 2
k gf/mm
2
;•
faţă d u r ă , rezistentă la u z u r ă şi un miez relativ moale rezistent îS c ategoria Marca j l
(gf.mm 2
k gf/mm
2 k

la şocuri ; =(- 1
-|
rt
c/î

- 1
— oţeluri pentru î m b u n ă t ă ţ i r e , folosite la piese cu solicitări
mari şi temperaturi înalte. 1 3rdinarâl 1•c00 1 Z i i
12 24 50
Condiţiile lor generale sînt p r e v ă z u t e în S T A S 792-49, 793-53, 1 43-229
872-49 şi 873-53. 1-cl2
ci 28 60
163-2291 10
O ţ e l u r i l e aliate pentru ţevi sînt folosite la fabricarea ţevilor 1 in
Normală | Fcl5 _
destinate a lucra la temperaturi înalte, contra oxidării şi coro­ 3 ;
1- 18 34
170 -229 1
z i u n i i la conductele industriei chimice şi petroliere. Condiţiile lor H j Fcl8 j
i 75
5
generale sînt p r e v ă z u t e de S T A S 2881-61. ! 21 40
Fc21
O ţ e l u r i l e inoxidabile şi antieorosive sînt clasificate î n
i ; Supe- 1 170-241 83
24 | 44
S T A S 3583-56. Intre acestea o l a r g ă r ă s p î n d i r e o au oţelurile c u rioară i Fc24
O
structura austenitică care p o s e d ă o b u n ă stabilitate t e r m i c ă şi x« 28 'j 48 90
chimică şi rezistenţă la fluaj. P r o p r i e t ă ţ i l e generale ale acestora Fc28 • 1
o 170-260'
1 J 100
(

s î n t X = 12 . . . 16 kcal/m - n • g r d ; %= 17,3 - I O - 6
mm/mm • grd. 32 \ 52
a. Fc32
Aceste oţeluri nu sînt magnetice. P r e l u c r ă r i l e l a cald ale acestor
-
Specială 1
\-
| —
\ l
oţeluri necesită tratarea t e r m i c ă u l t e r i o a r ă pentru refacerea struc­ Fm40a 40 1 1
turii austenitice. Pentru stabilizarea acestei structuri, unele dintre to
in
1
Fm35a 1 200 1 35 —
3—5 1
ele (13 N C 185 X ) au adaos de T i sau N b . • j Albă
o>
to i — 4—0 \
Fontele sînt aliaje ale fierului cu carbonul şi cu alte elemente. m 30
C/3 1 Fm30a
1
. — ;
C o n ţ i n u t u l de carbon, d e p ă ş i n d 1,7%, structura fontei este com­ <
h 1 -
12
p u s ă d i n : ferită, al cărei c o n ţ i n u t d e t e r m i n ă maleabilitatea, xa
Fm37n
37
-
perlită, care d e t e r m i n ă r e z i s t e n ţ a şi plasticitatea, şi carbon liber,
1 1 Pîo -

în f o r m ă de g r ă u n ţ i sau lamele de grafit, a c ă r o r formă şi dimen­

1•
1
1 Fm35n
149 35
- —

8
siuni influenţează de asemenea p r o p r i e t ă ţ i l e fontei. 1 Neagră 33 K
\ i | Fm33n
i
_- kgf/mm 2 kgfm/cn i |
2

Caracteristicile fizice m a i importante ale fontelor s î n t : \ * 30

! 6

3
Y = 7 . . . 7,4 k g f / d m ; c = 0 , 1 3 k c a l / k g • grd ; X = 2 2 . . . 28 kcal/m • 1 Fm30n 170 i
l \1
—1
- 6 1 —I
•h • grd ; a = 11 • I O m m / m m • g r d . Alte caracteristici ale unor 36
1 Fgn45-0 45
calităţi standardizate la noi şi cu o mai l a r g ă utilizare sînt date !
187-2 55 — i ——•
în tabela 3.3. 1 te 1,5 i 1.5
50
Piesele se obţin prin turnare î n forme de p ă m î n t sau meta­ Fgn50-1,!> 1 3 8
— "
1,5 2
lice. E l e nu posedă suficientă plasticitate pentru a putea fi forjate 157-2 691 60 42 :

sau m a t r i ţ a t e , nici chiar î n stare c a l d ă . Se p r e l u c r e a z ă de obicei • £ s _ Fgn60-2

u<o 2 ^ 5
prin aşchiere, cu excepţia unor fonte speciale.
3< Fgn45-5 1 J07!
170—: 45 33
Pentru obţinerea unor p r o p r i e t ă ţ i variate ş i î m b u n ă t ă ţ i t e , U
H ;

fontelor l i se a d a u g ă elemente de aliere. S î n t considerate fonte KO C/3 î 3C 3 1 10

£ I | Fgn40-10 156- 1971 40
aliate acelea care conţin peste 0,1% T i , V , M o , peste 0,3% N i , C r , 1
u-
C u , A l , peste 2% M n şi peste 4% S i .
r r
1

I 1
 Tabela 3.2
Caracteristicile otelurilor aliate de construcţii, standardizate
După fălire, respec tir îmbunătăţire E Icniente de aliere

Categoria HB Rwtlltltl Siliciu

Calităţi STAS Marca Tratamentul termic a. materialului Carbon Crom Nichel Mangan Molibden Vanadiu
K
2
sau structură kgf/mm "r | maximum
kirl/mm 2
"/o •/.
kgf/mm' '/• ktllMll/CIll" •/o

Cementare
15MoC12
Călit în ulei
207 85-110 59 1 10 5 0,13-0,17 1,00-1,40
1,00-1,40 --
[ 0,35
0,35
0,80-1.20
0,80-1,20
0,20-0,35
0,20- 0,35
-
20MoC12 217 110-145 82 7 4 0,18-0,23 —

Oţeluri Cr-Mo 25MoCll Călit în apă sau 65-80 42 17 9 0,13-0,29

- 0,35 0,4-0,8 0,15-0,3 —

- -
STAS 792-49 33MoCll ulei şi revenit 217 80-100 56 10 8 0,3-0,37 0,9-1,3 0,35 0,4-0,8 0,15-0,3
îmbunătăţire
41MoCll Călit în ulei şi 95-110 71 9 6 0,38-0,45 — 0,35 0,4-0,8 0,15-0,3 —

-
41MoC17 revenit 229 110-130 86 8 4 1,55-1,95 0,35 0,4-0,8 0,3-0,45 0,1-0,25
13N15

13CN25
Călit în apă
Călit în ulei
162

206
60-80
80-100
39
56
10
14
—

9
0,09-0,18
0,09-0,18
max 0,30
0,55-1,00
1,25-1,75
2,20-2,75
0,35
0,35
max 0,50
max 0,50
—

— -
—

Cementare Călit în apă 90-110 67 10 8

13CN35 220 90-120 67 9 9 0,09-0,18 0,55-1,00 3,15-3,75 0,35 msx 0,50 — —
Călit în ulei
13CN45 240 120-140 90 7 7 0,09-0,18 0,90-1,35 4,15-4,75 0,35 max 0,50 — —
Ofeluri N i ;
Cr-Ni 35CN15 206 75-85 52 16 9 0,3-0,4 0,3-0,7 1,25-1,75

După recoacere
— —
STAS 793-53 0,3-0,4
35CN25 220 80-95 56 10 9 2,20-2,75 — —
0,55-1 max 0,35 0,4-0,8
30CN35 235 90-105 67 10 8 0,25-0,35 3,15-3,75* — —
îmbunătăţire îmbunătăţit
35CN45 265 100- 115 80 9 6 0,30-0,40 1,05-1,55 4,15-4,75 — —

40CN12 217 82 -105 63 10 7 0,35-0,45 0,45-0,75 1-1,5 0,6 — —

0,15-0,4
40CN17 227 89-110 74 10 6 0,35-0,45 0,9-1,25 1,5-2 0,3-0,6
13C04 170 55-70 35 14 9 0,1-0,16 0,3-0,6 max 0,4 0,4 0,3-0,6 —

Oţeluri C r ; 187 70-90 45 12 8 0,12-0,18 0,6-0,9 max 0,4 0,4 0,3-0,6 —

Cr-Mn Cementare fc. 1 5 0 0 7

Călit
STAS 872-49 16MC10 207 85-110 60 10 7 0,14-0,19 0,8-1,15 max 0,4 0,4 1,05-1,45 —

20Mcl3 217 110-145 75 7 6 0,18-0,23 1,15-1,5 max 0,4 0,4 1,15-1,55 —

32M13 65-80 42 16 8 0,28-0,35

- max 0,4 0,4 1,15-1,55 —

Otel M n ; C r ;
36M17
217
70-85
85-105
48 14 .7 0,33-0,40
-
0,8-1,1
max 0,4 0,4 1,55-1,95 —

Mn-Si; Mn-Cr; 40C10 65 9 6 0,35-0,45 max 0,4 0,4 0,5-0,8 —

îmbunătăţire îmbunătăţit

-
Cr-Vn 36MS12 80-95 60 11 6 0,33-0,4 max 0,4 1,1-1,4 1,05-1,45 — —
STAS 873-53
40MC11 90-105 70 11 5 0,35-0,45 0,95-1,35 max 0,4 0,5-0,8 0,95-1,35 —

50VC11 235 95-110 80 10 6 0,45-0,55 0,9-1,25 max 0,4 0,4 0,55-0,9 0,1-0,3

I
Feritică 8C155 Recopt 146-187 50-65 30 2 5 10 max 0,1 14-17 max 0,3 —

Ferito-marten- Recopt 140-170 50-60 30 25 10 max 0,15 —

13C130
sitică îmbunătăţit 195-225 70-80 55 12 8
Retopi 150 1 St) 55-65 30 9
20C130 îmbunătăţit 1 195-225 70 -80 50 i 16 t 0,16-0,25 12-14 max 0,6 max 0,7 max 0,6
Oteluri inoxidabile îmbunătăţit II 285-341 90 -125 70 7 5
şi anticorosive Martensitică
STAS 3583-56 40C130
Recopt 180-210 65-75 40 13
- 0,35-0,50
Călit -580 ~210 — —
-
-
90C180 Recopt 210-250 75-90 50 10 0,85-1,00 17-19 I™
13NC185
Austenitică 8-10
13NC185X Călit 140-175 60-75 25 45 11 max 0,15 T i < 0,8%
17-20
_ - -
Ferito-austenitică 13MC185 150-200 75-100 30 30 20 max 0,15 max 0,6 10-14 —
r
OATl Normalizat — 38 25 20 — 0,08-0,15
- max 0,35 0,5-0,8
0,3-0,5
-
-
OAT2 — 45 30 18 — 0,12-0,18 0,6-1 —

- -
Oţeluri pentru 45 30 18 max 0,15 1-1,5
OAT3 Recopt — —
ţevi STAS 2881-61 0,5-1
OAT4 pentru înmuiere — 45 38 18 — 2,25-2,75 0,3-0,6 0,45-0,65 —

-
OAT5 — 45 38 18 — 4-6 0,3-0,6 0,1-0,25
 Tabela 3.4
Standardele d i n R . P . R . g r u p e a z ă caracteristicile generale ale
Proprietăţile mecanice ale cuprului
pieselor turnate d i n fonte cenuşii ( S T A S 568-61), fonte nodulare
( S T A S 6071-59) şi fonte maleabile ( S T A S 569-56). forma semifabrica- Qrad de °rt &10 Dimensiunile
Marca ecruisare kgf/mm 2
la care se fabrică
ului de cupru STAS °/,
î n afara acestor categorii standardizate î n c o n s t r u c ţ i a ele­
mentelor de c o n d u c t ă se mai folosesc fontele aliate cu destinaţii m 22 28 Orice dimensiune
'speciale, ca : Cu5
cp=5...15 mm
— fonte anticorosive cu 12—20% N i , 2 — 6 % C r şi 5—8% 26 10 S=0,5...1,5mm
Cu, rezistente la medii acide ; .
Ţevi trase Cu9 '/ t
2 ca şi în
— fonte anticorosive cu 25—36% C r , folosite l a elementele STAS 523-55 cp peste 15 mm STAS
24 15
S> 1,5 mm 4390/54
conductelor care t r a n s p o r t ă medii oxidante ;
— fonte silicioase cu 14—18% S i , rezistente la a c ţ i u n e a aci­ cp = 5...15 mm
t 32 3 S=0,5...1,5 mm
zilor puternici (HC1, H S 0 ) , dure şi casante, prelucrabile numai
2 4

cu a b r a z i v i ;
m 22 28
— fonte rezistente l a temperaturi î n a l t e şi l a foc, fonte anti-
fricţiune, fonte rezistente l a u z u r ă etc. 741 / 25 25
Metalele neferoase sînt m â i greu accesibile dec ît cele feroase Cu5
şi s î n t folosite la c o n s t r u c ţ i a elementelor de c o n d u c t ă , o r i de cîte 27 10
Tablele se fabrică:
ori fluidul transportat c o r o d e a z ă fierul şi aliajele sale. m; V t ; t
t 32 3 2

C u p r u l este u n metal de culoare r o ş i a t i c ă , î m p ă r ţ i t de Table STAS 426-61 Benzile se fabrică:

Benzi STAS 427-61 m: >/ t; i/ t; t
S T A S 270-53 în patru calităţi, d u p ă puritate. Caracteristicile lui ge­ Plăci STAS 2429-57 m 20 30 4 2

fabrică:
3 6 6 2
Plăcile se
nerale s î n t ; = 8,94kgf/dm' , £ = 1,08 • 10 —1,3- 10 k g f / c m ; oc =
T Cu9 m, t
- 5
= 1,624- I O m m / m m -grd ; c = 0,093 k c a l / k g -grd ; /. = 334 k c a l / m - '/«< 23 18
• h • grd ; t = 2 5 0 °C. P r o p r i e t ă ţ i l e mecanice ale acestuia depind de
L

'M 25 10
felul laminatului şi gradul de ecruisare al acestuia, unele dintre
CuE
ele fiind indicate în tabela 3.4. t 30 5
L a temperaturi s c ă z u t e , r e z i s t e n ţ a cuprului creşte, alungirea
r ă m î n î n d practic aceeaşi. Bare: Cu5 m 20 38
— rotunde
R e z i s t ă la a c ţ i u n e a corosivă a atmosferei, a apei de mare, a STAS 391-54 pentru dimensiunea
gazelor uscate, a acizilor organici, fiind atacat de amoniac, solu­ Cu9 25 10 nominală 5-28 mm
— pătrate
ţiile s ă r u r i l o r bazice şi acizii oxidanţi anorganici. STAS 393-49 72 t pentru dimensiunea
— exago ale CuE 24 10 nominală peste30 mm
Se u t i l i z e a z ă de obicei în stare l a m i n a t ă , p r e s a t ă sau trefi­ STAS 394-49
lată l a cald s a u la rece şi foarte rar î n stare t u r n a t ă ; se poate
lipi, suda şi prelucra prin aşchiere. Cu5 m 20 38
Alamele sînt aliajele cuprului cu un c o n ţ i n u t de maximum pînă la secţiunea
Bare dreptunghiu­ Cu9 25 8
46% zinc. P r o p r i e t ă ţ i l e lor generale s î n t : 7 = 8 , 5 — 8 , 8 k g f / d m ;
2
3
500 mm
lare STAS 392-55
6 6 2 - 5
£ = 0,93 • IO —1,1 • IO k g f / c m ; a = 1,7 • I O — 2 • IO m m / m m - 5
vt 2
peste secţiunea
CuE 24 8 500 mm 2
- g r d ; >. = 90—110 kcal/m • h • grd ; c = 0,092 k c a l / k g - g r d ; t = L

= 250 °C. Caracteristicile mecanice depind de natura fabricatului;

Observaţii:
orientativ sînt indicate î n tabela 3.5. 1. N o t a ţ i i l e „ m " şi „ t " r e p r e z i n t ă g r a d u l de ecruisare a l s e m i f a b r i c a t u l u i ,
Se folosesc l a fabricarea ţevilor şi a r m ă t u r i l o r cu diametre respectiv „ m o a l e " şi „ t a r e " .
mici, pînă l a 16 kgf/cm . 2
2 . N o t a ţ i i l e „ 9 " şi „S" r e p r e z i n t ă d i a m e t r u l , respectiv grosimea ţevii.

2 - Conducte şl armaturi 17
16
 Tipul semi­
00 fabricatului
Alame si tombacuri laminabile STAS 9f-59 Alamă turnată STAS 199-50 de alamă
STAS
n

Provenite
Speciale
>

din recu­
perări de
ST n
3 w
n O
S'

> > >

AmTI

AmTO
> > > >

Marca
3 3
3 Oi
3
00
X = X X
H
2.
oi
co -i X co ro
Ui
-3

]
Bare:
Table STAS 2&'-r7

Bare rotunde
Plăci STAS 243C-57
Benzi STAS 29C-57
Tevi STAS 521-19
Ţevi STAS 521-19

Bare

turnat la cochilă
STAS 291-57

turnat la cochilă
turnat la cochilă
turnat la cochilă
— pătrate
— rotunde
— exagonale
— dreptunghiulare

turnat î n nisip
turnat In nisip
turnat în nisip
turnat î n , n i s i p

Semifabricat
STAS 291-57
STAS 293-57
STAS 29?-57
STAS 3W-49
3 3 3 - 3 3
- 3 1 1 1 1 1
1 1 1 | 1 1
Grade de
ecruisare

CO
'£ o
ro •O. C0 oi
to & — co co co
to A O
CO O»
O
O»
Ol Ol
CU
O
co
Ol
A ro
V
co
00 1 "r
Oi O J> 00 S kgf/mm 2

(O to co to to 00 1 6 sau o»
8 UI 00 Oi Ol o 00 o oî Ol to o< Ol O Ol O O
i
io 00 Ol Ol 5

HB
IC —] a o 00 «j 1
Ol
8 . o i 1 1 1 1
1 O o — o
o
§ o 8 8 kgf/mm 2

Vi

>
Tipul semi-
3 Alame şi tombacuri laminabile STAS 9E-59 fabricatului
00 ţo O de alamă
STAS
-3 re
3 >
3 £, st Pi
3 B- 2.3 O 3 3
re cu
3 3 >
1»
> >
AmXSb
AmXSn

c/> > > >

E li­ 3 3 3
re o — 00
Marc

3 00 3
<p • 00 0 —I CT>
3 -
61 c O* 0
3 5 3'
X S: cr ~ TI !-rt_J
— -o
Ţevi î ITAS
'oare STAS 522-5

•lăci S TAS
Senzi STAS
rable STAS

3
3enzi
rable

> re" wre rr

evi pe ntru conden

lăci !

a tyî
x 3>
*° 5" C/5 I.
^ Do Q. H »
> ro rr
iricat
522-5;

3 £ . 03C C/3 I' i1i 1

s>« re Ol VŢc>
-J :ri -J. -o
CJ»
- Q3 •
03 . K.
- c/5 g
-
> H .2
- 3 Grade de
3
3 > S. r r 3 3 3 3 3.
X " 3 ecruisare
co 0

CJl CM
CJ1 o
CO
O" fi to
- Ol
& co
fii O
Ol co
— 1 8 H ro. —
CO
Oi
<0 S« Ol "kgf/mm 2

«
to •o Oi
OI 0 0 Oi to 6 Ol oi g & 00 8 Ol Ol 8 6 sau i
Ol co 0 S u

-
£
— 1 to -0 Ui to Ol Oi HB
fi)
s 0 0»
s 8! 5 8 3 s a Oi 1 a 0
0 kgf/mm 2

•D ca. Ol Ol Oi
 Tabela 3.6
f>3
Caracteristicile bronzurilor standardizate
Dimensiuni
Categoria sau Grad de 5io HB nominale
Calităţi STAS semifabricatul Marca ecruisare kgf/mm* •/• kgf/mm a
mm

BZ14T
- 20

20
2

6
85

80
Bronzuri cu Sn Bzl2T —

Bronzuri cu Sn
BzlOT

Bz9ZnT
- 20

20
10

8
eo

60
pentru turnătorie —
STAS 197-60
Bronzuri cu Bz6ZnT - 15 8 60
S n - Z n şi cu
Sn-Zn-Pb Bz4ZnT
- 15 5

8
55

55
Bz3ZnT 18

m 35 50 70-90 pînă la 40

50 10 min 130 5-15

Bare rotunde Bz6
sau exagonale 45 15 min 115 16-25
t
Bronz laminabil cu
40 20 min 100 26-40
Sn STAS 93-51

m 35 50 70-90 pînă la 40
Bare pătrate 5-15
sau dreptun­ Bz8 45 12 min 115
ghiulare t 16-25
40 15 min 100

p m 35-40 50 —

Bronz laminabil cu Bz6 J

40-55
Table sau benzi / t 15 —
Sn STAS 93-51 Bz8 2

t 55-65 10 —

f. t min 65 — 170

Bronz de alumi­
BzA17T
- 30 18 60

-
niu turnat BzA19T 30 10 110
STAS 198-49
BzAllOT
-
m
40
35-45
20
30
100
70
BzA15 42-54 15 110
Bronz de aluminiu
laminabil t 50-63 8 140
STAS 203-59
BzAllO
- 45 20 100
BzA110Fe3
- 55 12 110

--
BzPbl2
Bronzuri binare BzPb25 min 5 min 2,5 23-40

Bronzuri cu Pb
BzPb35
BzSnPb5
-
—
min 18 min 15 min 70

-
STAS 1512-50 Bronzuri ternare BzSnPbl3 min 15 min 8 min 60

--
BzSnPb20 18-21 14-17 59-63
BzXPbl5
- — 45-95
Bronzuri speciale BzXPb27
- 13-20 5-10 40-60
BzXPb60
- - - min 35
 C o m p o z i ţ i a şi condiţiile generale ale lor s î n t indicate î n
S T A S 199-00, pentru cele turnate, şi î n S T A S 95-59, pentru cele Tabela 3.7
Caracteristicile aliajelor de aluminiu
laminabile.
Trata-

4
A l a m a pentru lipit este s t a n d a r d i z a t ă î n S T A S 204-49. Forma
semifabri­ Felu . inentul
termic
Bronzurile s î n t aliaje ale cuprului cu S n , A l , M n , S i , P (fără catului Ajjca tur­ °rt HB
STAS nări sau [»rac kgf/m s

de k(?f/mm«
conţi iţut predominant de Z n ) . | i , .
ecruisare
Iii c o n s t r ţ i c ţ | a elementelor de conducte se folosesc bronzurile
cu staniu a c ă r o r cortipoziitie si condiţii generale s î n t indicate în
S T A S 197-60,! pfentrU- cela turnate,! şi ' S T A S 93-51, pentru cele
| ATO I "
-
T2
10

20 6
55

60
laminatei P
Bropzuriie cu aluminiu au proprietăţi mecanice ş i ' a n t i c o r o s i v e T3 22 3 70
ATCu4
mai fputrp decît .cele cu staniu, fjinc şi m a i ieftine decît acestea.
(
T2 21 6 60
Cele folosite la turnare s î n i standaix iza'te în S T A S 198-49 iar cele c
jamiriabjle — î n l S T A Ş 203—59. J j ' T3 20 3 70
Unele p r o p r | e t ă ţ i ale acestora sîjnt Indicate î n tabela 3.6. T|-
p 14 55
E l e s î n t folqsite îndeqsebji l a c o n s t r u i r e a . a r m ă t u r i l o r de d i a - ATCu8
0,5

-
2
metre mici, care l u c r e a z ă la pjresluni pînă l a 16 k g f / c m şi l a tem­ c 16 80
peraturi 'pînă l a |?50°C. \ i o-\
In c o n s t r u c ţ i i l e de m a ş i n i sînt folosite, c a materiale antifric-
ţ i u n e ' ş i rezistentie l a uzura, bronzuri cji plumb s a u bronzuri fos- - 14 1 70

toroase. j . j (

AHumiqiul, este un |ne|taralb cij reflexe a l b ă s t r i i , preiucrabil

ATCuîO p
TI

T3
15

16
-
—
80

90
j)fin t u r p a ţ e , ; la'minarej presare, tragiere, a ş c h i e r e etc. Carac­
;
3 - 5 T4 17 —. .'• 100
teristicile l u i ( g e n e r a l e i s î n t :| *;±2;7 k g f / d i n ; a = 2 - 1 0 — 2 , 4 . Aliaje de
5 5
j 1 0 ~ mm/finiri • ^ r d j lk?k k c a l / m -;li - g r d ; E = 7,2 • IO kgf/cm . aluminiu p T3 ' 18 I 90
Caracteristicile rrjecanicp ale aliajelor de aluminiu depind de forma turnate în ATCulMc2Ni2
semifabricatului ş i de compoziţia acestuia, unele dintre acestea', piese c T4 20 0,5 100
STAS 201-59
fiind date în tabela 3.7.
A l u m i n i u l ; este rezistent l a a c ţ i u n e a acidului azotic, acetic,
formic şi nu re'zistă la soluţiile alcaline.
;
p
-
T3
15

23
2

3
50

65
Aliajele l u i jsînt complexe, putînd fi o b ţ i n u t e prin turnare T5 18 3
ATSi7 55
( S T A S 201-59) sau laminare, ultimele nefiind standardizate.
P l u p i b u l este u n metal alb-argintiu, relativ moale, putînd fi
prelucrat prin turnare, laminare, extruziune, presare, aşchiere. j
Caracteristicile sale sînt :
c
1
- T3
16

25
2

3
60

85
1 T5 20 2
3 - 5
65
17=11,34 k g f / d m ; a = 2 , 9 3 • I O m m / m m • grd ;
p — 15 2 50
AATSI12

-
5 2
f = 0,031 k c a l / k g • grd ; X = 3 0 kcal/m • li • grd ; E=> 1,5 • 10 kgf/cm . c 16 2 50
1
C o m p o z i ţ i a aliajelor de plumb este d a t ă î n tabela 3.8. TI 16 — 65
D
Este utilizat, î n formă; de ţevi sau table ( s u l u r i ) , ca material r T3 20 — 80
de c o n s t r u c ţ i e sau la c ă p t u ş i r i , fiind rezistent la a c ţ i u n e a me- | ^ATSi5Cu 1
diilor acide. C o m p o z i ţ i a şi condiţiile generale sînt p r e v ă z u t e ' î n T4 20 — 90
S T A S 664-52.' 1 c T5 18 1 65

22
23
 Tabela 3.7 (continuare) Tabela 3.7 (continuare)

Forma Trata­
Trata­ mentul
Forma mentul semifabri­ Felul HB
semifabri­ Felul °rt HB Marca tur­ termic 'li
Marca tur­ termic kgf/mm* catului kgf/m" •A kgf/mm*
catului iau grad de kgf/m* STAS nării sau grad de
nării ecruisare
STAS

I
ecruisare

j
— 16* 65 m 7 22 19
P 2
T3 20 2 75 A199,5<>/o V 9 96 26
ATSi5Cu3
- 20 2 80
Benzi
t 13 4 35
c 2 90 STAS5681-57
T3 25
m 8 18 20

- 12
- 80
A199% 7,t 10 3,5 30
-
p
T4 13 80
t 14
- -
2 38
16 '80
ATSi5Cu5

-
m 7 20 19
90
_
c TI 17

T4 20 100 7,t 10 5 28
Aliaje de A199,5»/o
aluminiu p TI 16 0,5 80 t 13 4 35
turnate î n ATSil2CuMgNl
pitse c T4 18 0,5 100
Preş 7 5 19
S T A S 201-59 _ Bare rol unde

- 15 1 60 S T A S 2339-51
p m 8 20 20
85
1
T3 20 1 11 5 32
ATSi4Mg2 7,t
c -
T3
15

22
i

i
60

90
A198o/0

t 14 3 38

p
- 14 2 55 Pres 8 5 20

-
' ATMg6 60
c 16 2 m 7 22 18

T2 25 8 70
p A199,50/ 9 5 26
0 7,t
65 #
— 25 5
ATMg9

• c 70 t 13 2 35
T2 26 i Ţevi <
S T A S S24-49
1 9
m 7 20 1 m 8 20 20

7,t 10 4,5 28 A198-99»/o 10 4 28

A199,5%
t 13 2,5 I1 35
Table t 14 2 37
8 18 20 1
S T A S 428-49 ! m

•|' V.t 1 1 3,4 •32 Observaţie. P — turnare în pâmînt; C — turnare în cochilie ; TI — îmbă-
A l 96% 1
trînire; T2 — călire ; T3 — călire şi îmDătrînire parţială ; T4 — călire şi îmbătrî-
t 1 14 2 1 3
. 8
nire totală ; T5 — călire şi revenire; m — moale; t — tare; Pres — presat.

24 25
 Dintre aliajele plumbului, la construirea elementelor de con-
•«•5 ducte (îndeosebi la a r m ă t u r i ) , sînt folosite acelea care au î n com­
Ol Ol O co to
o o
+ z 01 co o o poziţie stibiu, clasificate în S T A S 672-51.
•Ci o o o
î n afara acestor metale neferoase pentru fabricarea diferi­
^ in o telor elemente de conducte se folosesc, într-o mai mică m ă s u r ă , şi
o o o o o —
IO
o
Ol IO
—l — o o o I I I alte metale (nichel, zinc, staniu etc.) şi aliajele lur.
o" o o
o o" o* Materialele nemetalice au c ă p ă t a t o l a r g ă utilizare în mai
multe ramuri industriale, în vederea economisirii metalelor care
— OJ •*
CO 00 o o o o I I I se distrug prematur sub acţiunea diferiţilor a g e n ţ i chimici.
o o o o o
o o" o Aceasta d a t o r i t ă p r o p r i e t ă ţ i l o r lor fizico-chimice şi p r e ţ u l u i lor
o o o
o o o" scăzut.
Materialele anorganice sînt folosite ca materiale de b a z ă , în­

,002
o o deosebi la executarea conductelor de canalizare, sau ca materiale
o o o o —_
o o" o" o o" o auxiliare de protecţie a n t i c o r o s i v ă sau izolare termică.
Dintre materialele anorganice naturale (roci), cel mai uti­
Ol Ol oo Ol lizat este azbestul, care, fiind ignifug şi posedîud greutate speci-'
o o o I I
o O — o o o fică a p a r e n t ă r e d u s ă , conductivitate termică şi electrică reduse, o
o o
o" o o" b u n ă elasticitate şi stabilitate chimică, este folosit, în f o r m ă de
E
lire, ş n u r u r i , ţ e s ă t u r i , p î n ă la temperatura de 500 °C. C a material
o. co
Ol 001 Oo <le garnituri sau umpluturi de e t a n ş a r e este folosit simplu, sau
co — — I
O O OJ o impregnat cu s u b s t a n ţ e hidrofobe şi antifricţiune (azbestul gra-
5 o o co" 'O"
o o" O O fitat), cu umpluturi minerale şi cauciuc (klingherit, paronit), sau
vii inserţii textile sau metalice. Este o materie primă des î n i î l n i t ă
in o — IO la izolaţiile termice.
o o
o o o o
o o o Diatomita şi tripoli, mica, magnezita sînt c o m p o n e n ţ i uzuali
o* o
o ai izolaţiilor termice.
o.
E Granitul, andezitul, porfirul, tufurile vulcanice, cuarţlil, feld-
o o o o
00 o Şpatul sînt folosite, î n funcţie de stabilitatea lor chimică, la c ă p t u ­
o o o o co ro "1
o o" o o o" o 3 o •r< oF şi rea diferitelor elemente de conducte ou diametre mari sau la
obţinerea unor piese de l e g ă t u r ă .
Ol O] Ol
Mortarele sînt amestecuri de diferiţi lianţi cu a p ă şi material
o o o I I I
<Je u m p l u t u r ă , ale c ă r o r dimensiuni nu d e p ă ş e s c 7 mm, formînd
oo* oo o
o o pastă care se î n t ă r e ş t e şi care serveşte la l e g ă t u r a intre diferitele
elemente prefabricate.
Ol . t-^
O)
O) OJ Mortarele o b i ş n u i t e s î n t normalizate iu S T A S 1030-55, folo­
00 •I O) sind ca liant varul, cimenturile, ipsosul sau amestecurile lor, iar
oT IO co I •o ca material de u m p l u t u r ă nisipul. E l e sînt clasificate d u p ă rezis­
oi to" 00 to 2
tenţa m i n i m ă la compresiune, care v a r i a z ă î n t r e 4 şi 100 k g f / c m .
CM O o Mortarele antiacide au ca liant silicatul de sodiu, iar ca
—
« c» co Ol co ro CO Ol co Umplutură, pulberi antiacide de p i a t r ă n a t u r a l ă sau artificială.
o XI X) X) XI XI
E- H
< < C/3 cn C/3 C/3
x>
oQ X) X) <
a.
XI Ou Ou
X) Ou
0- X) OH
XI XJ
0- X)
CU
Rezistă la acţiunea acizilor şi a uiior gaze corosive şi nu r e z i s t ă la
CU alcalii. P r o p r i e t ă ţ i l e lor v a r i a z ă în limite largi î n funcţie de com­
OH 0-
3 2
p o z i ţ i e : f = 1.8—2,08 k g f / d m ; Orc =20—74 k g f / c m ; adezivitatea
< 6fr-£99 19-219 2 1
f- pe oţel sau produse ceramice este de 10—25 kgf/cm .
Efl
27
26
•

Mortarele refractare au compoziţia î n funcţie de c o m p o z i ţ i a S t i c l a se foloseşte ca mate­ •o

0,9-1,05
0,685-0,86

1,03-1,32
c ă r ă m i z i l o r , unele dintre ele fiind normalizate î n S T A S 3859-53 rial de construcţii pentru conduc­ c
m

0,61-1
(silicioase) ş i S T A S 134-61 (silico-aluminoase). tele de laborator sau industriale, •o jk

0,9
Betonul este u n conglomerat compus din mortar şi material in cazul fluidelor agresive sau «
de u m p l u t u r ă c u o g r a n u l a ţ i e mai mare decît mortarul. care nu admit impurificări cu ji

Betoanele o b i ş n u i t e pe b a z ă de ciment s î n t clasificate î n oxizi metalici.

•a oo "O in co
•M — CM or CN ro
S T A S 3622-61. M ă r c i l e betonului sînt stabilite î n funcţie de limita • Sticla pe b a z ă de silicaţi este o o o o " o
bi
de rupere l a compresiune. P r o p r i e t ă ţ i l e lor v a r i a z ă î n limite l a r g i : un amestec de diferiţi oxizi şi II M l
u IO <M CO CO CM
7 = 1—2,5 k g f / d m ; o = 15—800 k g f / c m ; E= IO —5 • IO kgf/cm .
3 2 5 5 2
este o b ţ i n u t ă prin topirea nisipu­ «
u co - 0 qio - 0

o o
rc
•M *î
Se o b ţ i n prin turnare la locuil de montare sau î n prefabricate. lui (SiO^) cu s u b s t a n ţ e ce conţin
o
Betonul antiacid are ca u m p l u t u r ă o r o c ă a n t i a c i d ă şi oxizi ai metalelor alcaline sau co
a lca 1 i no- p ă mintoase. i £
mortarul pe b a z ă de silicat de sodiu. Cele preparate cu IO 00 00 y-i
O o
2
Sticla pe b a z ă de calcar şi II I I I
andezit au d u p ă 28 zile de l a turnare o — 1 6 0 — 1 7 0 k g f / c m ; X bl
to m t-
rc
4
E — 6-IO —12-IO kgf/cm ; 4 2
1 — 0,7— 1 k c a l / m • h • g r d ş i sodiu este folosită în c o n s t r u c ţ i a
•a
ti ro in
- 6 conductelor pentru transportarea co hj in "irt
K — 8• IO m m / m m • grd. O . oi o - H
fluidelor la temperatura ambi­ II I I I
Betonul refractar foloseşte mortarul refractar şi umplutura x i
antă. ° E co in ^*
din materiale ceramice refractare.
L a temperaturi m a i înalte,
CJ "tCN O " "
A t u n c i cînd solicitările s î n t mari, betonul se î n t ă r e ş t e cu ar­ o o o
E o o co
m ă t u r i de oţel. variind î n t r e 70 şi 90 °C, se folo­ TOI — o
CJ
seşte sticla t e r m o s t a b i l ă pe b a z ă 1 1
111
Produsele ceramice sînt corpuri constituite din silicaţi şi oxizi A o o o ^
de silicat de bor. CD O CVI
c i r - —i
metalici c r i s t a l i z a ţ i î n p r o p o r ţ i e mare. C a materii prime se folo­
Sticla de c u a r ţ S i 0 este ob­ o o o o
sesc î n general argila c r u d ă , argila a r s ă sau feldspatul. C a pro­ 2 o oi in o
£ — <m oo c-, 01
duse ceramice se c o n s i d e r ă u r m ă t o a r e l e : ţinută î n stare amorfă prin to­ H- CJ
II 1 | 1
pire, î n funcţie de cantitatea de m o o ~ o
M o o in o
Produsele refractare naturale sau artificiale s î n t 'folosite î n ­ aer c o n ţ i n u t ă , formînd mici bule. ^ co co
deosebi l a c ă p t u ş i r e a conductelor ce l u c r e a z ă cu fluide l a tempe­ o o
aceasta poate fi opacă sau trans­ o o o o
raturi î n a l t e . î n funcţie de fluidul transportat şi de temperatura l a o o o in
p a r e n t ă , î n construcţia conduc­ E
0

in m
,
P i o n
0

o—
care se l u c r e a z ă , se fac c ă p t u ş i r i cu produse silicioase (silica), telor este folosită cea o p a c ă , ob- II 1 £ 1
silico-aluminoase, corindonice, magneziene, spinelice, cromitice, o o o " o
ţinîndu-se m a i uşor şi fiind m a i O o o o
cromo-magnezitice, carbamidice, carbonice s i speciale, clasificate co in o o
ieftină. Stabilitatea t e r m i c ă foarte •* co «o
de S T A S 130-52. , b u n ă şi stabilitatea chimică l a co
B a z a l t u l artificial este o m a s ă a r g i l o a s ă , care, prin ardere toţi acizii minerali şi organici 1 PJCM

şi s m ă l ţ u i r c , d ă produse prin care apa nu s t r ă b a t e şi este folosit (cu excepţia I1F1) fac din ea un
>-
II I I I
M — O]
la c a n a l i z ă r i . Piesele sînt acoperite cu s m a l ţ rezistent l a acizi şî material apreciat îri industria CM CM
chimică. to
alcalii. % lOlO CD CN
Gresia a n t i a c i d ă este u n material ceramic, ale căfei produse E m a i l u r i l e sînt mase sticloase >- H oTof OÎCN oî
îj M II I I I
au ciobul compact, solid vitrifiat, cu sunet caracteristic l a lovire o b ţ i n u t e prin topirea rocilor na­ u IC CO C\i UT) co
şi g r a n u l a ţ i e m i c ă î n s p ă r t u r ă . Caracteristicile unor produse cera­

;—
turale (nisip, argilă, feldspat) of r i o î ""1 CM
"ţT
CM
mice s î n t datq î n tabela 3.9. Pentru î m b u n ă t ă ţ i r e , s u p r a f a ţ a pro­ cu diferiţi fondanţi (borax, s o d ă ) a 3

Materialul
. Q :H- O
duselor se poate acoperi cu u n strat s u b ţ i r e de s m a l ţ ( g l a z u r ă ) . şi cu s u b s t a n ţ e auxiliare ce dau irt ca

_
T J « u u a».-.
P o r ţ e l a n u l este un material ceramic compact, vitrifiat, tran­ a d e r e n ţ ă faţa de materialul de
•=.5 u to • « S
sparent în straturi subţiri. Foarte p u ţ i n sensibil l a y a r i a ţ i i l e ter- ;
bază, coloraţie etc. Ele s î n t folo­ W ^ +J , — crt
site pentru protecţia a n t i c o r o s i v ă £ s B

29
a metalelor, fiind stabile i a a c ţ i u n e a acizilor minerali şi organici
a unor gaze şi a alcoolilor.
Materialele organice folosite la executarea conductelor sînt
s u b s t a n ţ e macromoleculare, rezistente la agenţii chimici, cu avan-
1aje tehnologice superioare celor anorganice.
Materialele plastice au c ă p ă t a t î n ultima vreme o r ă s p î n d i r e
tot mai l a r g ă , tjnzînd să înlocuiască în multe cazuri pe cele meta­
lice. E l e sînt î n general compuse dintr-un liant organic şi, în
a f a r ă de aceasta, de la caz la caz, d i n materiale de u m p l u t u r ă ,
plastifianţi, stabilizatori, coloranţi etc.
C a materie p r i m ă pentru materiale plastice şi lacuri pe baza
de răşini de condensare se folosesc, pe s c a r ă l a r g ă , r ă ş i n i l e fenol­
formaldehidice.
Lacul de b a c h e l i t ă se p r e p a r ă p r i n dizolvarea răşinii rezolice
deshidratate i n alcool etilic la 50 °C. Este utilizat mai ales i n
f o r m ă de peliculă de protecţie a n t i c o r o s i v ă r e z i s t e n t ă l a unii acizi
minerali şi soluţii de s ă r u r i pînă la 100 °C.
Faolitul este un material plastic pe b a z ă de r ă ş i n ă fenolform-
aldehidică rezolică, cu u m p l u t u r ă de azbest sau azbest-grafit.
Reţeta amestecului şi p r o p r i e t ă ţ i l e sale depind de natura sub­
s t a n ţ e i de u m p l u t u r ă şi de forma produselor ce u r m e a z ă a fi con­
fecţionate. Unele caracteristici ale faolitului sînt date informativ
î n tabela 3.10.
Faolitul se p r e l u c r e a z ă la cald prin t ă i e r e cu cuţitul sau prin
presare, putînd fi modelat la presiuni m i c i ; î n t ă r i t poate fi pre­
lucrat uşor prin a ş c h i e r e ; poate ti încleiat cu ajutorul chitului de
faolit cu priză la rece. A r e o b u n ă stabilitate c h i m i c ă la acizi şi
g a z e corosive.
Textolitul este un material plastic stratificat, o b ţ i n u t p r i n pre­
sarea unor ţ e s ă t u r i impregnate cu r ă ş i n i fenolformaldehidice. Ţe­
s ă t u r i l e pot fi de bumbac, de azbest sau de sticlă. F i i n d stratificat
textolitul este un material anizotrop. L a cald se p r e s e a z ă bine,
iar la rece se p r e l u c r e a z ă u ş o r prin aşchiere.
î n categoria r ă ş i n i l o r de condensare pot fi amintite r ă ş i n i l e
rezorcino-fenolformaldehidice sau silico-organice (polisiloxani)
aminoplaslele, r ă ş i n i l e poliamidice, care au o folosire mai re-
strînsă.
Chiturile pe baza de r ă ş i n i fenolformaldehidice s î n t fabricate
î n ţ a r ă sub denumirea c o m e r c i a l ă de „ c a r b a d e z " cu u m p l u t u r ă de
grafit şi „ s i l a d e z " cu u m p l u t u r ă de nisip de c u a r ţ . E l e se prezintă
în formă de praf şi lichid, livrate separat, şi se a m e s t e c ă î n a i n t e
de utilizare.
L a prepararea materialelor plastice şi a lacurilor pe baza de
r ă ş i n i de polimerizare se foloseşte mai des polimerizarea deriva-
30
ţilor de etilena. P r o p r i e t ă ţ i l e lor depind de g r a d u l şi de condiţiile'
de polimerizare, unele proprietăţi ale lor fiind indicate informativ
în tabela 3.10.
î n cele mai multe cazuri, reţetele lor de fabricaţie depind de
felul produsului ce u r m e a z ă a fi confecţionat.
L a c u r i l e pe b a z ă de răşini policlorvinilice se o b ţ i n prin dizol-
jvarea acestora în diferjiţi solvenţi organici cu adaosuri de plasti-
jfianţi, stabilizatori etc. Se folosesc î n cazul protecţiilor anti­
corosive.
Policlorura de vinii este un produs de plastifiere termică-
(100—180 °C) a răşinii perclorvinilice cu stabilizatori, plastifianţi
şi alte adaosuri. Este c u n o s c u t ă sub denumirea de P C V , viniplast,
d u r o v i n etc. Este r e z i s t e n t ă la a c ţ i u n e a c h i m i c ă a acizilor şi alca-
1 iilor precum şi a unor soluţii de s ă r u r i , cu excepţia celor puternic
oxidante. Se p r e l u c r e a z ă la cald prin presare, ş t a n ţ a r e , extruziune,
iar la rece p r i n aşchiere. Se lipeşte şi se s u d e a z ă la 180—200 °C.
îşi p ă s t r e a z ă proprietăţile mecanice pînă aproape de —20 °C, cînd
devine c a s a n t ă .
Poliizobutilena este o b ţ i n u t ă prin polimerizarea izobutilenei
la 100 °C, în prezenţa catalizatorilor. Are o b u n ă stabilitate chi­
mică la acizi, s ă r u r i şi gaze corosive, d e p i n z î n d de temperatura
şi c o n c e n t r a ţ i a acestora. Poate fi t ă i a t ă cu foarfecă, se s t a n ţ e a z ă ,
se s u d e a z ă prin î n c ă l z i r e şi presare, se lipeşte. L a —70 °C se
poate prelucra prin aşchiere.
Polistirenul este un material transparent sticlos rezistent la
acţiunea soluţiilor concentrate de acizi şi alcalii (cu excepţia
H N 0 ) , alcooli, hidrocarburi parafinice şi naftenice dar nerezis­
3
tent la a c ţ i u n e a hidrocarburilor aromatice, clorurate, esteri, ce­
tone. Se t o a r n ă prin injecţie sau poate fi presat la 1 7 0 ° C
2
şi 50—180 kgf/cm . Se p r e l u c r e a z ă mecanic, se s u d e a z ă şi se
lipeşte cu clei special. Se poate aplica pe s u p r a f e ţ e prin pul-
.verizare.
Polietilena rezistă la acţiunea acizilor şi alcaliilor. Are ten­
dinţa de oxidare. Produsele se obţin prin injectare sau sudare î n
gaz inert ( N la 3 0 0 ° C ) .
2
Politetrafluoretilena (tefIonul) este o s u b s t a n ţ ă a s e m ă n ă t o a r e
la aspect cu ceara. Se c a r a c t e r i z e a z ă p r i n marea sa stabilitate
chimică şi bunele proprietăţi tehnologice de prelucrare.
A z b o v i n i l u l este un material plastic pe b a z ă de lac etinol
cu azbest.
Cauciucurile folosite în diferite industrii r e p r e z i n t ă ames­
tecuri de cauciuc natural (polimer al izoprenului) sau sintetic c u
31
 Caracteristici informative ale unor materiale organice folosite în construcţia de conducte T a b
^ 3 A 0

T "rt K
Materialul "re «XIO 5

kgf/dm* kgf/cm 2
k£f/cm* kgf/cm* kgf/cm !
cm/cm-gri 1 Adezîvitate
kcal/m-hgr i kcal ke-grd grd kgf/cm*

1
fără umplutură 1,25-1,35 490-650 700-2 000 400-600 1,5-7 2,5-10 0,108-0,21 5
Ol 0,3-0,4 { 100-120
-a
lformsl

cu umplutură
:helită)

din făină de
lemn 1,25-1,4 350-600 1 100-2 500 500-900 4-9 J 3
' 5
- 7
0,144-0,43 0,35-0,36 100
i> i i cu umplutură
minerală 1,6-2 280-600 1 250-2 500 500-700 3-9 2,5-4 0,288 -0,72() 0,25-0,35 100-120
Răşir
hidi

cu umplutură 1,3-1,45 400-800 1 400-2 200 700-950 12-40' 2-6

textilă 0,108-0.18C1 0,3-0,25 100-120 —

Faolit 1,54-1,7 150-350 400-900 500-800 3,5-5,5 2-2,5 0,25 0,25-0,35 130 -
Textolit 1,3-1,4 1 000 1 500-2 500 1 600 35 2-6 0,108-0,180 0,3-0,35 100-120 —

a
carbadez 1,4 40-50 300-400 -
- 2-3 — ,
- 130 —

-
Chit

siladez 1,2 40-50 250-350 - 2-3 - 130 7-15

PCV 1,38-1,4 400-600 800-1 600 800-1 200 160-180 6-8 0,13-0,41 0,23 45-60 45 000
A

20
Polisi :iren

standard 1,05 | 600 1 000 1 000 6,8 0,12 0,32 65 24 000

şoc 1,06 400 900 700 60 8-10 0,12 - 85-90 22 000

Polietilenă de înaltă
presiune 0,92 90-100 — - — 0,13 0,55 82 1 336

Politetrafluoretilenă 2,2-2,3 140-316 120 140

- 10 0,21 0,25 — .

Azbovinil 1,5-1,6 150-215 250-380 220-350 2,9-4,1

- - — —

Cauciuc 1,1-1,5 150-180 , - - - - 0,1-0,2 0,34 60-65 —

Ebonită 1,2-1,4 200-400

- 500-800 3-4
1
0,1-0,15 0,2-0,3 60-70 —

- Conducte ş i a r m ă t u r i
32
33
suli, în proporţii variabile în care se mai a d a u g ă : acceleratori de
vulcanizare, activatori, emolienţi, inhibitori de î m b ă t r î n i r e , colo­
formaI n cazul conductelor cu s e c ţ i u n e a c i r c u l a r ă relaţia (4.1) ia
ranţi etc.
Reţetele de fabricaţie depind de produsele ce u r m e a z ă a i i
G = Q = 0 . 7 8 & p . ? [kgf/s], (4.2)
confecţionate şi de condiţiile de lucru î n care u r m e a z ă s ă lucreze. T

D i n această^ c a u z ă p r o p r i e t ă ţ i l e fizico-chimice ale lor v a r i a z ă î n î n care d este diametrul interior a l conductei, î n m .

{

limite largi,' unele valori medii ale acestora fiind indicate î n V i t e z a medie de deplasare a fluidului se alege de obicei î n
tabela 3.10. funcţie de natura fluidului transportat; unele v a l o r i orientative
P r i n folosirea unor r e ţ e t e speciale, unele p r o p r i e t ă ţ i fizice ale acesteia sînt date î n tabela 4.1.
sau chimicei pot fi sensibil î m b u n ă t ă ţ i t e .
| E b o n i t ă se deosebeşte de cauciuc p r i n procentul mai mare de —
Viteze ale fluidelor, recomandate în conducte
______^-™M^^ ' aie m conducte u , , , l l , u
4 1

sulf d i i r c o m p o z i ţ i e , care îi reduce elasticitatea.

Fluid
Cauciucurile s î n t folosite ca material de b a z ă la unele con­ Utilizări si specificaţii Viteze 1
ducte flexibile şi ca garnituri sau ca material de p r o t e c ţ i e ' anti- m/s
corosivă. S c o p u r i edilitare
G a m a materialelor folosite la fabricarea conductelor nu este Transport 0,6
e p u i z a t ă aici. A l t e materiale mai speciale, folosite ca material pen­ Alimentarea c a z a n e l o r de abur 1,5-3
O O
tru unele elemente de conducte, se vor indica î n capitolele res­ Apă | la a s p i r a ţ i e «S—O I
P o m p e cu pis) 3 | )

pective. ( la refular.e
0,7-1

) a
1,5-2
Pompe centrifu R e ./ aspiraţie 2-3
[ la refulare
4. C A L C U L U L H I D R A U L I C A L C O N D U C T E L O R 3- 5
S u p r a i n c a l z r t o r î n cazane de abur
C a l c u l u l hidraulic al conductelor s t a b i l e ş t e l e g ă t u r i l e dintre- Al-mentarea m a ş i n i l o r ş i pompelor cu abur 10-12
5
caracteristicile de transport ale fluidului (debit, viteză, presiune 0 -1 k f / e m 2
20-30
A b u r saturat pentru î n c ă l z i r e f " £
etc.) şi caracteristicile constructive ale conductei (secţiune, lun­ Abur | [3 kgf/cms .Qf) m
gime, traseu etc.) î n raport c u p r o p r i e t ă ţ i l e fluidului transportat.- ' OU —JU
d< 0,05 m
Problemele rezolvate de calculul hidraulic sînt* fie determi-r S c o p u r i diverse 1 d = 0,100 m 10
narea caracteristicilor de transport ale unei conducte existente,, ] = 0,150 m 15
1 d= 0,400 m 20
fie dimensionarea unei conducte noi care s ă transporte u n fluid 30
în condiţiile necesare şi cu eficienţă economică maximă.
Relaţiile folosite sînt bazate pe legile generale ale hidrodina-, S c o p u r i diverse
/ d < 0,080 m
10
micii şi termodinamicii. I d= 0,150 m
Astfel cantitatea de fluid ce trece î n unitatea de timp prin, 20
, a a s

secţiunea unei conducte — debitul — este exprimat de relaţia Compresoare f PM'e 16-20
( la refulare
25—30
G^QrtvS [kgf/s], (4.1) Turbocompresoare la ambele conducte
20-25
în care : Aer
presiune j o a s ă 1 I a
aspiraţie 10-12
G este
debitul gravimetric al fluidului, î n kgf/s ;
3 ' 1 ( l a refulare 12 — 16
Q —debitul volumetric al fluidului, î n m / s ;
7 — greutatea specifică a fluidului, î n k g f / m ; 3
Ventilatoare J l a a s p i r a t i e 12-16
presiune medie f
v — viteza medie a fluidului î n s e c ţ i u n e a considerată,, l la refulare 15-20
în m / s ; I a
12-18
2
presiune î n a l t ă | aspiraţie
$ — aria secţiunii considerate, î n m . ( l a refulare 20-30
•'

34
35
 In cazul regimului s t a ţ i o n a r de curgere, în care cîmpul vite­ — n u m ă r u l l u i Reynolds, care c a r a c t e r i z e a z ă regimul de
zelor într-o s e c ţ i u n e oarecare este constant î n timp, b i l a n ţ u l de curgere a l fluidului, exprimat prin relaţia
materiale şi bilanţul energetic duc l a ecuaţia c o n t i n u i t ă ţ i i ş i l a vd, vd-t
ecuaţi;; lui Bernoulli, cunoscute d i n h i d r o d i n a m i c ă . Expresiile Re = — = ——• > (4.8)
acestor ecuaţii î n cazul porţiunilor de c o n d u c t ă fără ramificaţii în care :
sînt date de relaţiile 2
v este viscozitatea c i n e m a t i c ă a fluidului, î n m /s ; şi
^\S^i-=^S v =2 2 . . . =7 SfO = . . . =const;
< / (4.3) 2
7) — viscozitatea d i n a m i c ă a fluidului, în k g f - s / m ;
k
AJTI+PI + 2f = /
V f 2 + / > 2 + ~2g + Pi-2=
A
••• -4tf| +
2
— coeficientul de rugozitate e = — , care c a r a c t e r i z e a z ă sta­
rea suprafeţei interioare a conductei,
c o n s t 4 4
+Pt + + *Pi-i - ••• T - <-) î n care :
în care : esle raza interioară a conductei:
h este î n ă l ţ i m e a de poziţie a secţiunii conductei sau d i ­
— rugozitatea echivalentă a suprafeţei pentru care
ferenţa de nivel faţă de u n plan de nivel de refe­ se indică î n tabela 4.2. valorile recomandate.
rinţă, î n m ;
p — presiunea s t a t i c ă a fluidului, î n k g f / m ; 2

Rugozitatea echivalentă
Tabela 4.2
2
g — acceleraţia gravitaţională, în m / s ;
Yy2 Felul conductei "s
2
ŢŞ- — presiunea d i n a m i c ă a fluidului, î n k g f / m ; mm
Ap — pierderea de presiune d a t o r i t ă viscozităţii fluidului
Conducte noi de oţel
şi frecării acestuia de pereţii conductei pe u n i n ­ Conducte trase de oţel, de curînd în exploatare
0,02-0,06
terval oarecare; 0,1-0,3
Conducte trase de oţel, după exploatare îndelungată 0,5-1
indicii 1, 2 se referă l a diferitele secţiuni ale porţiunii Conducte trase pentru abur 0,2
de conductă c o n s i d e r a t ă . Conducte pentru gaze
Conducte de fontă 0,035-0,015
Pierderea de presiune pe u n interval oarecare se compune 0,8-1,4
atît din pierderile care au loc pe porţiuni drepte cu s e c ţ i u n e a con­
s t a n t ă Ap', cît şi d i n pierderile de presiune locală Ap" l a v a r i a ţ i a Rugozitatea conductelor v a r i a z ă cu timpul d i n cauza coro­
secţiunii conductei, l a curbe, derivaţii, a r m ă t u r i etc. ş i se e x p r i m ă ziunii ş i eroziunii suprafeţei interioare şi a depunerilor de mate­
matematic prin suma acestora : rial ce au loc. I n general e a creşte î n timp l a conductele metalice
Ap = A// + Ap". (4.5) şi scade l a cele de beton sau lemn din cauza depunerilor.
Expresiile generale ale celor doi termeni s î n t date de relaţiile C e r c e t ă r i l e experimentale au a r ă t a t c ă pentru R e < R e , c r

curgerea fluidului p r i n c o n d u c t ă se face în regim laminar. Valoa­

X
W-k?7 -&VT W t t f gk f/m2
J (4-1 rea l u i R e v a r i a z ă î n practica c u r e n t ă î n t r e 2 000 şi 2 500, însă
c r

majoritatea cercetărilor indică valoarea c u r e n t ă a s t a b i l i t ă ţ i i regi­

Şi mului laminar Re-<2 320.
[kgf/m*], (4.7) Regimul laminar este caracterizat p r i n curgerea fluidului î n
în care : straturi paralele cu o distribuţie p a r a b o l i c ă a vitezelor î n secţiunea
L este lungimea porţiunii liniare, î n m ; t r a n s v e r s a l ă ca î n fig. 4.1 (curba 1). Viteza la d i s t a n ţ a y faţă de
X — coeficientul de pierderi l i n i a r e ; axa conductei este d a t ă de relaţia
C — coeficientul de pierderi locale.
Coeficientul de pierderi liniare X depinde de o serie de factori, K y / =2«Jl-(^j l î
[m/s]. (4.9)
care pot fi concretizaţi î n doi t e r m e n i :

36 37
 In aceste condiţii, coeficientul de pierderi liniare depinde nu­ 5 8

mai de n u m ă r u l R e : .. •, — pentru 1 0 < R e < IO ( \ i c u r a d z e )

2 3 7
, 64 X = 0,003 2 + 0,221 R e (4.16)
(4.10
Re 5
— pentru 1 0 < R e < 2 - IO ( H e r m a n ) 6

Curgerea l a m i n a r ă se întîlneşte r a r
în p r a c t i c ă , iar cercetările au a r ă t a t c ă ! . X = 0,0054+ ' (4.17)
regimul turbulent de curgere a fluidului O altă r e l a ţ i e e m p i r i c ă , folosită pentru determinarea coefi-
este stabil pentru Re>3000. i' cientului X este
Regimul turbulent este caracterizat , 21,6 0,000173 . 0,001090 , D . „
prin m i ş c a r e a d e z o r d o n a t ă a fluidului, X = — 0,000376+ ~ y - - + (Biel). ( 4 > 1 8 )

d i s t r i b u ţ i a vitezelor î n secţiunea transver-

s a l ă fiind o p a r a b o l ă t u r t i t ă , ca în fig. 4.1 î n zona conductelor s e m i r u g o a s e h i d r a u l i c , î n
(curba 2 ) . Viteza la d i s t a n ţ a y faţă de • care a s p e r i t ă ţ i l e s î n t numai p a r ţ i a l acoperite de stratul l i m i t ă
Fig. 4.1. Distribuţia viteze­
lor în secţiunea unei con­ axa conductei este d a t ă de relaţia X = f(Re,e).
ducte circulare:
2y\l, 25...2 1/7 Această z o n ă este l i m i t a t ă de intervalul
1 — regim laminar ; 2 — regim [m/s]. (4.11)
turbulent. \ l Re,<Re<Re , 2 (4.19)
î n care
In condiţiile curgerii turbulente, rugozitatea conductei este un
factor determinant î n valoarea coeficientului X, pentru care se - R e = ^ - ( 665,4 + 764,8 lg
2 (4.20)
d i s t i n g trei zone.
In zona conductelor n e t e d e li i d r a u 1 i c, î n care aspe­ In a c e a s t ă z o n ă coeficientul X se d e t e r m i n ă d i n relaţiile l u i
rităţile conductei sînt acoperite complet de stratul limită ( c u Nicuradze
curgere l a m i n a r ă î n imediata apropiere a peretelui) al fluidului — pentru 20<sRe Kx<40 ;
X=/(Re). 2
i '= [0,33+1,13 l g (Re K X ) - 0 , 8 7 l g s ]
A c e a s t ă z o n ă este limitată de intervalul
— pentru 40<eRe fx<79,9 ;
3 000<Re<Re,, (4.12)
1 (4.21 >
în care t =(2,14-21g ) e
2

11,143
Re,=59 (4.13) -*- pentru 79,9<sRe V X<382,4

Pentru a c e a s l ă zonă, v a r i a ţ i a coeficientului X este d a t ă i m ­ y = [3,25—0,588 l g (Re 1/X)—2,588 l g s ] 2

1
plicit de. relaţia lui P r a n d t l sau
~ = 2 1g(Rel/X)-0,8. (4.14)
r'f— *(*r+l7r) 2
« o * — * » . $ j £
I n t r u c î t calculul cu a c e a s t ă r e l a ţ i e este greoi, diferiţi c e r c e t ă ­ — pentru Re<250 000 (I. von M i s e s ) . j
tori au propus înlocuirea ei cu relaţii empirice mai comode ş i sufi­
cient de exacte î n domeniile indicate :
5
X = 0,009 6 + \ / ^ + y ' | (4.23)
— pentru 3 0 0 0 < R e < 1 0 ( B l a z i u s )
0,316 4 In zona conductelor r u g o a s e h i d r a u l i c , , a s p e r i t ă ţ i l e
X= (4.15) fiind complet descoperite, •.',!.> • ., : ••
X = f(£)

38
39
r

3 ^o D
2 . 8* os
3 5 Coeficientul de frecare, J
CT3 S 3 N
E. os 13
I f t f I i 11 s g111 i 1 — 3 ro
OK! os 3 -
s° - » §•" n 2-2:3 n
R ST ?£' 3 EL Q
3t £L s
0 5 1 s 3*8
ro
l e 0= _
I—I
-a
sa. 52-«> " ro >_
2 . S » ~ro
£2,3-* 05 -«-»- O h -

ifh*
~ " 05 "•' —'
05 $
"•3 n <S -n
an 5 3 o o o
ST 3 a. J5» >—- c - n . O 3-
S.W
T3 3 re^,
rt> 3 : O
- 3 ro
C (ţ m o c
(6
te
2 '05 53. O
2 § rt> 05 t/)
- O3
05
3"ro6 .
5 ; -> E=
3: , , r
frg ost
u
E

c n 3 R-
i-l 05 g. 05! fD
•C/l

ro • ro ro <L
-l 05
3 2
05
N -t <I
o- •<£, 3 ro
(5"c o o£-o ^
T 05 2 05 ro
2-13-0
. 3 - rp 2. 05 pa
CD <I>
D ? 5>

"VW
âaw

mu,
W5
0,o,
062
$54
am
om
0,042
0,038
0,036
0X134
0032
om
OM
0,026
OfiZM
om
0,020
0019
0018
don
W6-
0fi!5
OfilH
0,013-
0,012
0,011
0.010
5 6 789XP 2 2J3 4 5 6 78310" 2 2,53 i 55 78913* 2~2fi3 4 5 6 78970" 2 2.53 1 5 6 210%
78310
F i g . 4.3. D i a g r a m ă pentru determinarea coeficientului de pierderi liniare X d u p ă F i l i a t a u ,
 Tabela 4.3
Valori ale diferitelor tipuri de rezistenţ^JuMrau&eJoca^
Relaţii
de
Valoarea ţ calcul
Schiţa

34 39 40
d 14 20 25
mm

rti 1,7 1,7 1,3 1,1 1,0 0,83

Conducte cu
Conducte netede asperităţi
R O I O

ci = 90° a fon
a = 45° a = 60° - = 90° OL
a = 22,5°
•a |Q;
0,21 0,51
0,15 0,19 o

0,30 o"
0,12 0,14
0,09 +
co
o
0,045
I 0,03
0,10

0,09
0,11

0,09
0,23

0,18
' II

0,075

0,07 0,11 0,20

10 0,07 1

a° 22,5 30 45 60 90

Conducte netede 0,07 0,11 0,24 0,47 0,13

Conducte cu as­
perităţi 0,11 0,17 0,32 0,68 1,27

Distribuitoare Colectoare
Distribuitoare
Q 3

Sl,2 £l,3 '3,1

0,0 0,95 0,04 1,2 0,04

0,2 0,88 0,08 0,4 0,17

\0]

Colectoare
0,4 0,89 0,05 0,08 0,3

- t "
A-
0,6 0,95 0,07 0,47 0,41

0,8 1,10 0,21 0,72 0,51

1,0 1,28 0,35 0,91 0,6

 A l t e o r i este mai comod a exprima valoarea coeficientului de
pierderi locale prin lungimea l h a unei porţiuni de c o n d u c t ă fic­
eC

tivă, c o n s i d e r a t ă rectilinie, care are o r e z i s t e n ţ ă h i d r a u l i c ă l i n i a r ă

e g a l ă în valoare cu aceea o p u s ă de r e z i s t e n ţ a locală c o n s i d e r a t ă .
R e l a ţ i a de e c h i v a l e n ţ ă

leck={dl. (4.27)

Relaţiile practice de calcul se deosebesc p r i n forma lor d u p ă

natura fluidului transportat. D i n acest punct de vedere se disting :
fluide incompresibite (lichide) şi fluide compresibile (gaze sau
vapori).
La lichide relaţia dintre debitul fluidului şi diferenţa de pre­
siune dintre d o u ă puncte de pe traseu se deduce d i n e c u a ţ i a lui
B e r n o u l l i (4.4), considerînd 7 constant si v dedus d i n relaţia
( 4 . 1 ) . Astfel

Ap = Pi~p = 2 (h —hi)% + h
2 § ' (4.28)

î n care Sn este s e c ţ i u n e a e c h i v a l e n t ă a conductei, care se calcu­

l e a z ă cu r e l a ţ i a

(4.29)

î n r e l a ţ i i l e (4.28) şi (4.29) s-au folosit indicii 1 şi 2 pentru

caracteristicile iniţiale şi respectiv finale ale traseului considerat.
La fluidele compresibile trebuie avut în vedere că o d a t ă cu
s c ă d e r e a presiunii fluidului pe parcurs are loc şi destinderea
acestuia, care de obicei este i z o t e r m ă .
D a c ă pierderea de presiune pe c o n d u c t ă nu d e p ă ş e ş t e 10%
d i n valoarea presiunii iniţiale, atunci eroarea, care se produce prin
aplicarea relaţiei pentru fluide incompresibile, este sub 5%, ceea
ce în cele m a i multe cazuri este admisibilă, iar pentru conductele
drepte cu s e c ţ i u n e c o n s t a n t ă aceasta se c a l c u l e a z ă cu r e l a ţ i a

4 3
AA=A-P2 = ^ Î ( V ( - °)

A t u n c i cînd A / ? i > 0 , l p i , r e l a ţ i a trebuie c o r e c t a t ă şi c a p ă t ă ex­

presia
•& -p, (1 - y i - T S ) . ,4.3,,

î n care indicele 1 se referă la s e c ţ i u n e a iniţială, iar A/?i r e p r e z i n t ă

pierderea de s a r c i n ă pentru fluidul considerat incompresibil.

15
44
 O r e l a ţ i e directă a debitului de gaz cu m ă r i m i l e exprimate î n In expresia (4.34), î n afara simbolurilor folosite anterior, se
mai folosesc u r m ă t o a r e l e simboluri :
u n i t ă ţ i practice este
t— t i m p u l propus pentru funcţionarea conductei, î n s ;
n = 1 -!64 °
1

n
f r
[m3/h], (4.32) a,— preţul energiei, î n lei • kgf • m ;
V o
i\ZLT
Po o- — efortul unitar din peretele conductei, î n k g f / m ; 2

în care: '( — greutatea specifică a.materialului conductei, în k g f / m ; 3

m
3
Q e s t e debitul de gaz l a T şi p , în m /h ;
0 0 0
a — cestul investiţiei şi întreţinerii î n stare de f u n c ţ i o n a r e
Po> P i , P2 — presiunea a b s o l u t ă n o r m a l ă , iniţială şi finală a 2

2 a conductei instalate, î n lei/kgf.

fluidului, în k g f / c m ;
L — lungimea conductei, î n k m ; . Anulînd derivata p r e ţ u l u i , de cost P î n raport cu diametrul
di — diametrul interior, î n cm ; < conductei d se obţine, prin explicitarea factorului di, valoarea
t

A — densitatea gazului în raport cu aerul ; optimă a diametrului conductei cu eficienţa e c o n o m i c ă m a x i m ă ,

A — coeficientul de pierderi l i n i a r e ; i Aceasta este d a t ă de r e l a ţ i a «
QT, T — temperaturile n o r m a l ă şi r e a l ă a gazului, ° K ;
Z — coeficientul de abatere a gazului de la legea g a ­ diorti^OJd^.^QW^ [m]. (4.35)
zelor perfecte.
Pentru conductele magistrale de gaze se folosesc pentru co--
Valoarea o b ţ i n u t ă se v a rotunji la cea mai a p r o p i a t ă m ă r i m e
eficientul X relaţii empyrice experimentate pe diverse conducte. I n standardizată.
ţ a r ă l a noi s-a experimentat formula d i n Ardeal
D i n relaţia (4.35) se r e m a r c ă că valoarea diametrului optim
, 0,03164 f a l conductei nu depinde de lungimea acesteia.
X
=~-^425-' (4.33)
Curgerea fluidelor p r i n conducte poate da n a ş t e r e unor efecte
specifice. Astfel, v a r i a ţ i a b r u s c ă a vitezei sau presiunii fluidului
î n care d este exprimat în m.
t
din interiorul unei conducte d ă n a ş t e r e unei unde de presiune care
î n aceste expresii, lungimea conductei i n t r o d u s ă î n calcul este
se p r o p a g ă cu viteza c şi care se manifestă p r i n şocuri l a extremi­
m ă r i t ă cu lungimea e c h i v a l e n t ă a tuturor rezistenţelor locale d i n
tăţi, coturi sau bifurcaţii. Fenomenul este cunoscut sub denumi­
intervalul considerat.
rea de „lovitura de berbec". D a c ă aceste unde sînt provocate inten­
Ţ i n î n d s e a m ă de toate impreciziile care pot a p ă r e a în calcul
ţionat î n transmisiile sonice, în practica c u r e n t ă î n s ă ş o c u r i l e pro­
f a ţ ă de condiţiile reale, se r e c o m a n d ă a se introduce un coeficient
duse sînt nedorite şi chiar periculoase.
de s i g u r a n ţ ă care duce la o c r e ş t e r e cu 2 5 % a diferenţei de pre­
siune calculate. Viteza de propagare a undei depinde de p r o p r i e t ă ţ i l e fluidului
S-a a r ă t a t că fluidul trebuie transportat prin c o n d u c t ă îrk şi ale materialului conductei şi este e x p r i m a t ă de r e l a ţ i a
funcţie de necesităţile procesului tehnologic, însă cu eficienţă eco~ .
n o m i c ă m a x i m ă , adică cu un cost total de exploatare redus.
D i n analiza preţului de cost al e x p l o a t ă r i i , r e z u l t ă că acesta
în care :
se compune din doi termeni principali :
3
7 este greutatea specifică a fluidului, în k g f / m ;
0

P=p, + p = 2 0 , 0 8 2 • L k t a + f j-dfLtma2 [lei]'

x (4.34) e — modulul de elasticitate (coeficientul de compresi-
2
bilitate) al fluidului, în k g f / m ;
î n care primul termen r e p r e z i n t ă costul energiei consumate pen­ E — modulul de elasticitate al materialului conductei,
tru transportarea fluidului p r i n c o n d u c t ă î n perioada p r o p u s ă pen­ 2
în k g f / m ;
tru funcţionarea conductei, iar cel de-al doilea termen r e p r e z i n t ă
dj — diametrul interior al conductei, î n m ;
costurile legate de investiţia iniţială şi întreţinerea acesteia pe
s — grosimea peretelui conductei, în m.
perioada m e n ţ i o n a t ă .

46 47
 Corpurile cilindrice cu s e c ţ i u n e a inelară, care au lungimea
Suprapresiunea p r o d u s ă de lovitura de berbec p r o v o c a t ă d mult mai mare în c o m p a r a ţ i e eu diametrul secţiunii se numesc ţevi.
m i c ş o r a r e a vitezei de curgere a fluidului de l a v la v are expresia { 2 Tubulatura feroasă poate fi c o n f e c ţ i o n a t ă din diferite calităţi
de oţeluri şi fonte.
A 2
P=P -P =^c(Vi-v )
e t 2 [kgf/m ], (4.37) Ţevile de oţel se împarl după metoda de fabricaţie în două
categorii : nesudate şi sudate.
v a l a b i l ă pentru o v a r i a ţ i e atît de r a p i d ă , încît unda nu are timpul Ţevile nesudate au o r e z i s t e n ţ ă mai b u n ă decîl cele sudate,
s ă se reflecte, a d i c ă efectuată î n t r - u n interval de timp dar fabricarea lor necesită un utilaj complicat şi scump.
Acestea se fabrică prin laminare la cald, sau prin laminare
sau tragere l a rece. Alegerea procedeului depinde : de proprietăţile
metalului, de diametrul şi grosimea ţevii.
L a m i n a r e a l a c a l d ;i ţevilor se face în d o u ă etape :
2L
I) o b ţ i n e r e a unui tub eu pereţi g r o ş i prin g ă u r i r e a unui lingou
A t u n c i cînd t> — (cazul conductelor scurte) c r e ş t e r e a de pre­ sau altui semifabricat şi 2) laminarea acestuia în ţevi cu pereţi
subţiri. Fiecare dintre aceste etape se execută prin diferite sisteme
cu mai multe feluri de utilaje.
siune este mult a t e n u a t ă .
Pentru g ă u r i r e a semifabricatului cea mai mare r ă s p î n d i r e o
L a curgerea lichidelor atunci cînd viteza atinge v a l o r i ioart are sistemul de laminare oblică — M a n n e s m a n (fig. 5.1), prin
mari, vîna de lichid se poate rupe s c ă z î n d presiunea p î n ă l a valo care semifabricatul de secţiune c i r c u l a r ă 2 este adus intre cele
î n jurul vidului absolut, provocînd fenomenul care se n u m e ş t două v a l ţ u r i , 1 încălzit la temperatura de laminare. Valţurile sînt
c a v i t a ţ i e . I n a c e a s t ă s i t u a ţ i e are loc o degajare v i o l e n t ă a vapori a ş e z a t e sub un unghi oarecare
lor şi gazelor dizolvate, producînd î n regiunea r e s p e c t i v ă o cor unul faţă de celălalt şi se ro­
ziune foarte p u t e r n i c ă a peretelui conductei. tesc în aceeaşi direcţie. Dato­
rită frecării, semifabricatul
5. T U B U L A T U R A P E N T R U C O N D U C T E este antrenat într-o m i ş c a r e
elicoidală, fiind supus la tre­
Tubulatura este elementul principal al conductei care linii cerea printre valţuri unor de­
t e a z ă s p a ţ i u l de c i r c u l a ţ i e al fluidului. formaţii plastice complexe de
Clasificarea p r i n c i p a l ă se face d u p ă ma te ria lu l de b a z ă a' r ă s u c i r e şi întindere. D a t o r i t ă
acestora, în zona de g ă u r i r e ,
acesteia, deosebind : compactitatea metalului este
— tubulatura m e t a l i c ă ( feroasă slăbită, l o r m î n d o cavitate in­
l neferoasa t e r i o a r ă . Trecînd în zona de
F i g . 5.1. S c h e m a l a m i n ă r i i oblice :
întindere, miezul d e s t r ă m a t al
1 — valţuri ; 2 — semifabricat ; 3 — dorn ;
- tubulatura n e m e t a l i c ă { a n
g j o r a n c ă
semifabricatului întîlneşte dor­ 4 — zonă de perforare ; 5 — brîu de cali-
( organica nul cu formă specială 3, susţi­ brare ; 6 — zonă deIeşire. laminare ; 7 — con de

S e c ţ i u n e a t r a n s v e r s a l ă a conductei poate avea orice f o r m ă nut între valţuri la c a p ă t u l

g e o m e t r i c ă . Unele conducte de v e n t i l a ţ i e au forma dreptunghiu­
l a r ă sau p ă t r a t ă , î n alte cazuri speciale posibilităţile de montare
i m p u n forme eliptice, ovoidale sau alungite. M a r e a majoritate a
conductelor industriale au î n s ă s e c ţ i u n e a t r a n s v e r s a l ă c i r c u l a r ă ,
f o r m ă care a s i g u r ă s e c ţ i u n e a m a x i m ă de trecere la un perimetru
dat al peretelui, cea m a i favorabilă stare de tensiuni l a a c e e a ş i
presiune h i d r a u l i c ă a fluidului precum şi u ş u r i n ţ ă t e h n o l o g i c ă î n
confecţionarea elementelor.
48
unei tije, metalul fiind laminat î n t r e v a l ţ u r i şi dorn. Metoda este
folosită pentru semifabricate cu diametrul pînă la 650 mm.
D u p ă g ă u r i r e se trece la s u b ţ i e r e a pereţilor, folosindu-se pro­
cedee periodice, continue sau automate pe m a ş i n i de diferite con­
strucţii.
A l t procedeu este acela de g ă u r i r e prin presare — Erhardt.
C u ajutorul unei prese, blocurile î n c ă l z i t e la temperatura de lami-
4 - Conducte şi armături
49
nare s î n t transformate î n piese speciale în f o r m ă de „ p a h a r " carbon, netede şi filetate la capete, cu diametre intre 60,3
(fig. 5.2). Acesta este î m p i n s apoi cu ajutorul unui dorn printr-o şi 164,5 m m .
serie de filiere, care f o r m e a z ă tot a t î t e a calibre, ultima dintre Ţevile de oţeluri inoxidabile nu sînt standardizate l a noi. In
ele determinînd dimensiunile ţevii. U . R . S . S . ele se fabrică conform G O S T 5543-50 l a rece, cu dia­
Ţevile de oţel fără s u d u r ă sînt standardizate d u p ă desti­ metrul de l a 6 la 89 mrn şi grosimea de la 1 l a 7 mm, şi la cald,
n a ţ i a lor. cu diametrul de la 76 la 219 m m şi grosimea de la 4,5 la 30 m m
Ţevile laminate la cald pentru construcţii s î n t prezentate de din oţeluri de tipul IX18H9T, X 1 8 H 1 2 M 2 T , X 1 7 T şi altele.
S T A S 404-59. E l e se fabrică curent d i n ţ a g l e de oţel carbon şi Verificarea g e n e r a l ă a ţevilor constă î n :
oţel aliatprecum
pentrusi ţevi — verificarea aspectului şi dimensiunilor ;
|Y,Z70/7? de găurire 2881-61, din OSLT A00 S
— verificarea r e c t i l i n i t ă ţ i i ;
S T A S 500-49, cu diametre î n t r e
60 şi 325 mm, cu g r o s i m i î n t r e — analiza c h i m i c ă conform standardelor de metode de
Bloc cu analiză ;
4 muchi
3,5 şi 36 mm, în funcţie de dia­
— verificarea g r e u t ă ţ i i ;
metru, şi lungimi î n t r e 4 şi
12,5m. Standardul p r e c i z e a z ă şi — î n c e r c a r e a durităţii conform S T A S 165-58.
Matriţă]
condiţiile generale de livrare şi Ţevile mai pot fi probate, d u p ă d e s t i n a ţ i a şi condiţiile de lucru
ale lor, şi pe baza înţelegerii î n t r e beneficiar şi p r o d u c ă t o r l a în­
abaterile dimensionale.
cercări tehnologice ale ţevilor
In cazuri bine justificate din — î n c e r c a r e a de îndoire ;
punct de vedere tehnic şi pe — î n c e r c a r e a de aplatisare ;
baza înţelegerii î n t r e p r o d u c ă t o r — î n c e r c a r e a de l ă r g i r e ;
şi beneficiar, ţevile se pot lamina — î n c e r c a r e a de r ă s f r î n g e r e ;
şi din alte oţeluri carbon sau — î n c e r c a r e a de l ă r g i r e a i n e l u l u i ;
& w y — aliate cu dimensiuni care ies din — î n c e r c a r e a de presiune hidraulică.
Inele de tragere cadrul dimensiunilor normale, cu Elementele şi condiţiile tehnice generale pentru executarea
F i g . 5.2. Schema l a m i n ă r i i în f o r m ă o precizie mai î n a l t ă (abaterile
de pahar.
probelor l a temperatura a m b i a n t ă s î n t cuprinse î n S T A S 1111-59.
stabil indu-se prin contract), su­ Ţevile de oţel sudate p r e z i n t ă avantajul, faţă de cele fără
puse unui tratament termic de î m b u n ă t ă ţ i r e sau supuse probelor c u s ă t u r ă , c ă se e x e c u t ă mai simplu, la fabricaţia lor este necesar
hidraulice l a o presiune s t a b i l i t ă în S T A S 404-59. un consum mai m i c de metal şi au dimensiunile geometrice mai
Ţevile fără s u d u r ă trase sau laminate la exacte. Fabricarea ţevilor prin sudare este relativ r e c e n t ă , dar
r e c e din oţel carbon pentru ţevi şi oţel aliat pentru ţevi, S T A S c a p ă t ă tot mai mare dezvoltare. L a fabricarea lor d i n platbande
2881-61, utilizate la conducte, instalaţii şi alte construcţii metalice drepte sau roluite sau d i n fîşii de tablă, pot fi folosite o ţ e l u r i car­
sînt prezentate în S T A S 530-59. Acestea se fabrică curent cu dia­ bon, oţeluri aliate de c o n s t r u c ţ i e sau oţeluri inoxidabile cu suda-
bilitate b u n ă .
metrul î n t r e 6 şi 57 mm, grosimea de la 1 la 10 m m î n funcţie
de diametru şi lungimi cuprinse î n t r e 1,5 şi 9 m. Condiţiile gene­ O p e r a ţ i i l e principale ale fabricării acestor ţevi s î n t executate
rale de livrare sînt stabilite de acelaşi standard. C u c o m a n d ă spe­ mecanizat şi constau d i n : formarea tubului, sudarea p r o p r i u - z i s ă
şi calibrarea.
cială ele pot fi livrate acoperite cu peliculă de protecţie (zincate,
bituminate, unse cu ulei e t c ) . Pe b a z ă de î n ţ e l e g e r e î n t r e pro­ Formarea tubului se face î n funcţie de poziţia c u s ă t u r i i .
d u c ă t o r de beneficiar sortimentul poate fi l ă r g i t . Schema formării ţevilor este a r ă t a t ă î n fig. 5.3. pentru c u s ă t u r i l e
longitudinale şi î n f i g . 5.4 pentru c u s ă t u r i l e elicoidale.
Ţevile de oţel pentru instalaţii pot fi nezincate (negre), zin­
cate sau protejate cu alt strat de acoperire. S T A S 403-57 le gru­ Sudarea se face prin presiune la cald, electric prin r e z i s t e n ţ ă
p e a z ă în trei categorii de execuţie : u ş o a r ă , o b i ş n u i t ă sau î n g r o ­ sau cu arc sub strat de flux.
ş a t ă . Ele pot fi livrate şi cu capete filetate. Deşi se fabrică î n ţ a r ă , ţevile sudate sînt nestandardizate.
Ţevile conductelor d i n industria petrolieră sînt standardizate In U . R . S . S . , prin G O S T 1753-53, sînt standardizate ţevile de
î n S T A S 715-61, care se referă la ţevi fără s u d u r ă de oţel oţel sudate p r i n metoda rezistenţei electrice, care au diametrul în-

50 51

tre 5 şi 152 m m , grosimea peretelui î n t r e 0,5 şi 5,5 m m . ' î n funcţie
de diametru, şi lungimi de la 2 la 8,5 m.
Ţevile sudate cu arc electric sub strat de fondant se fabrică,
conform G O S T 4015-58, cu diametre cuprinse î n t r e 426 şi
1 620 mm şi grosimi în­
tre 4 şi 16 mm.
Ţevile' sudate elicoi-
dal prin metoda arcului
electric sub strat de
fondant se execută, con­
form G O S T 8696-58, cu
Fiir 5 3 P r o c e s u l formării ţevilor d i n platbandă diametru î n t r e 426 şi
cu c u s ă t u r ă sudată longitudinală, cu ajutorul 720 mm, grosimea pere­
a ş a s e perechi de valţuri.
telui între 4 şi 16 mm şi
lungimi î n t r e 8 şi 18 m .
""Utilizarea ţevilor de
oţel î n c o n s t r u c ţ i a con­
ductelor de abur şi a p ă
fierbinte sub presiune
trebuie s ă se facă cu
respectarea materialelor
şi condiţiilor tehnice
p r e v ă z u t e în instrucţiu­
nile tehnice C 15-58 ale
Fig 5 4. Procesul fabricării ţevilor din plat- I.S.C.I.R.
banda, Cu cusătura sfidată elicoidală : Tuburile de fontă
I - dorn ; 2 - bandă de oţel ; 3 - avansul benzii ;
4 - dispozitiv de sudare ; 5 - avansul ţevii ,
se e x e c u t ă prin turnare
6 - ţeava finita. în p ă m î n t , î n cochilc sau
centrifugal.
C o n d i ţ i i l e generale ale tuburilor pentru conducte de presiune
s î n t p r e v ă z u t e în S T A S 1650-50. Acestea se t o a r n ă de obicei din
F c 15, S T A S 568-61, sau altă fontă de calitate s u p e r i o a r ă . F o r m a
şi dimensiunile lor sînt stabilite de S T A S 1675-50 pentru cele cu
2 la 2 la 6 m.
f l a n ş e pînă la 10 k g f / c m şi de S T A S 1674-50 pentru cele cu mufă,
cu diametre cuprinse î n t r e 50 şi 900 mm.
R e c e p ţ i a lor se face prin verificarea aspectului şi dimensiuni­
lor şi prin î n c e r c a r e a la presiune h i d r a u l i c ă . In cazuri bine justi-
. ficate se admite î n g r o ş a r e a pereţilor sau î n t ă r i r e a cu nervuri.
C o n d i ţ i i l e g e n e r a l & ş i clasificarea tuburilor şi pieselor de legă­
t u r ă pentru conductele de c a n a l i z ă r i s î n t stabilite în S T A S 1515-50.
Tuburile din fonte aliate se fac Ia aceleaşi dimensiuni. Cele
d i n fontă silicioasă se fac cu capetele î n g r o ş a t e , î n vederea asam­
blării lor c u i f l a n ş e d i n oţel.
«
52
Ţevile din metale neferoase se fabrică în general prin presare,
K h e m a procesului fiind a r ă t a t ă în fig. 5.5, sau prin tragere.
Ţevile de cupru pot fi executate prin tragere sau presare.
Ţevile trase se f a b r i c ă în general din C u 5 şi numai excep­
ţional din C u 9 sau C u E . Conform S T A S 523-55, ele se trag î n trei
grade de ecruisare:
moale, j u m ă t a t e tare
şi tare, cu diametrul
între 5 şi 80 mm, gro­
simi de la 0,5 la 5 mm,
în funcţie de diametru,
şi lungimi de la 2 la
6 m.
Ţevile de a l a m ă
se fabrică tot prin tra­
gere sau presare. F i g . 5.5. S c h e m a de fabricare a ţevilor p r i n presare :
Ţevile trase se 41 — — cilindru de presiune ; 2 - matriţă : 3 - poanson ;
tijă ; 5 — materialul care urmează a fi prelucrat ;
confecţionează con­ 6 - ţeava.
form S T A S 521-49 din
Am 60 şi A m 63 în d o u ă grade de ecruisare: moale şi j u m ă t a t e
.tare. Diametrul exterior al lor v a r i a z ă î n t r e 3 şi 70 mm, grosimea
peretelui de la 0,5 la 3 m m iar lungimea de fabricaţie î n t r e 1 şi 6 m.
S T A S 522-51 p r e c i z e a z ă condiţiile generale ale ţevilor trase
din a l a m ă ( A m 6 3 , A m X S b şi A m X C u ) pentru s c h i m b ă t o a r e de
c ă l d u r ă . E l e se e x e c u t ă cu diametre cuprinse î n t r e 16 şi 38 mm şi
grosimea peretelui î n t r e 1 şi 3,5, î n t r - u n g r a d de ecruisare j u m ă ­
tate tare.
Ţevile de aluminiu se l a b r i c ă prin tragere, laminare la rece
sau presare.
Ţevile se trag d i n A l 99 şi A l 99,5 cu grad de ecruisarp moale,
j u m ă t a t e tare sau tare, conform S T A S 524-49, care indică dimen­
siunile şi condiţiile lor generale. E l e se fabrică cu diametre î n t r e
5 şi 80 mm, cu grosimea peretelui între-0,75 şi 5 mm şi lungimi de
Tuburile de aluminiu de dimensiuni mai mari pot fi executale
din tablă, p r i n v ă l ţ u i r e şi sudare.
Ţevile de plumb se o b ţ i n prin presare conform S T A S 671-51,
ca ţevi de scurgere şi ţevi de presiune. Ele se confecţionează curent
din Pb Tc 1 sau alte c a l i t ă ţ i de plumb. Diametrele lor exterioare
v a r i a z ă î n t r e 10 şi 170 mm, iar grosimea î n t r e 2 şi 10 mm, în func­
ţie de ditimefru si presiune.
Calculul de r e z i s t e n ţ ă al clementelor tubulare. Acest calcul
exprimă l e g ă t u r a î n t r e dimensiunile constructive ale aceslora. soli-
 3
citările exterioare la care sînt supuse şi eforturile unitare care 7 fiind greutatea specifică a lichidului, î n kgf/dm ;
apar în material. h — î n ă l ţ i m e a coloanei de lichid m ă s u r a t ă pe
D u p ă o dimensionare p r e a l a b i l ă a elementului, se d e t e r m i n ă verticală, în cm ;
la conductele î n care este posibilă a p a r i ţ i a lovitu­
eforturile unitare care apar în pereţii l u i , care depind de forma
rilor de berbec, presiunea s t a t i c ă a fluidului v a fi
secţiunii şi de felul solicitărilor exterioare. Acestea se compun
s u p l i m e n t a t ă cu suprapresiunea Ap d a t o r i t ă ace­
î n t r e ele şi efortul unitar echivalent se c o m p a r ă cu r e z i s t e n ţ a admi­
stui şoc, c a l c u l a t ă cu r e l a ţ i a (4.37) ş i a d u s ă la
sibilă a materialului, care, î n general, se r e c o m a n d ă a f i :
u n i t ă ţ i de m ă s u r ă c o r e s p u n z ă t o a r e ;
— pentru materiale metalice plastice cu alungire peste 15%
d( — diametrul interior al conductei, în c m ;
2
a = 0,55c
fl cf [kgf/cm ]; (5.1) 2
G „ — r e z i s t e n ţ a a d m i s i b i l ă a materialului, î n k g f / c m ;
<p — coeficientul de calitate al sudurii, care se ia în cal­
— pentru materiale casante cul astfel :
a = 0,18o>
a f [kgf/cm ], 2
(5.2) — pentru ţevi fără c u s ă t u r ă s u d a t ă 1 ;
— pentru c u s ă t u r i cap la cap cu completarea
in care r ă d ă c i n i i , executate manual 0,85 ;
Oct este limita de curgere a materialului l a temperatura de
funcţionare, în k g f / c m ; 2 — pentru c u s ă t u r i cap l a cap, executate manual
o> — limita de rupere a materialului l a temperatura de I dintr-o s i n g u r ă parte, dar p r e v ă z u t e la r ă d ă ­
f
2 cina sudurii cu o p l ă c u ţ ă sau inel aplicat pe
funcţionare, î n kgf/cm .
t o a t ă lungimea c u s ă t u r i i 0,8 ;
î n normativul de calcul al M . I . P . C h . d i n R . P . R . se i n d i c ă :
— pentru c u s ă t u r i transversale cap l a cap, exe­
— pentru linia c u r e n t ă cutate manual numai dintr-o parte 0,8 ;
a = 0,(jo ;
a c (5.1a) — pentru c u s ă t u r i longitudinale sudate cap l a
cap, executate manual dintr-o s i n g u r ă parte
— pentru centre populate s a u zonele greu accesibile 0,7 ;
o = 0,5o . (5.1b) x — coeficientul care este î n funcţie de ma'.erial ş i care
a c
se ia î n calcul astfel :
Dimensionarea p r e a l a b i l ă a elementului se face la solicitarea — pentru materiale casante (fonta) sau mate­
p r i n c i p a l ă a acestuia, care î n cele mai multe cazuri este presiunea riale cu plasticitate o b i ş n u i t ă ( o ţ e l u r i carbon
e x e r c i t a t ă din interiorul sau exteriorul s ă u . . I sau slab aliate) 0,6 ;
L a conductele cu s e c ţ i u n e c i r c u l a r ă , grosimea n e c e s a r ă a — pentru materiale cu plasticita'e r i d i c a t ă (oţe­
peretelui se d e t e r m i n ă ca la un înveliş cilindric. luri înalt aliate, cupru, aluminiu) 1,6;
c — adaosul de coroziune determinat d i n relaţia :
Frecvent întîlniţi s î n t cilindrii cu pereţi s u b ţ i r i , s ^ 0 , 0 5 c / / , a
c ă r o r grosime n e c e s a r ă î n cazul presiunii interioare este
crr 5 5
pd,
C =
T T t J- <->
s
='2j^-x Y+ P
c
(5-3) care:
c,o este viteza de coroziune, în m m / a n ;
în c a r e : U — d r a t a p r o p u s ă de f u n c ţ ' o n a r e , î n ani.
s este grosimea n e c e s a r ă a peretelui cilindric, î n c m ; In cazul cilindrilor cu pereţi s u b ţ i r i s u p u ş i presiunii exterioare
2
p presiunea i n t e r i o a r ă a fluidului, î n k g f / c m ; deosebesc trei domenii de solicitare :
în cazul conductelor verticale s a u î n c l i n a t e , se v a — domeniul de compresiune
a d ă u g a presiunii statice a fluidului şi presiunea
d a t o r i t ă coloanei de lichid : •
,o., / 0 r (53,
k f c m 2 5 4 2.3
, U
'""-o,,j
p "jm
h i g ' i' ( - )

54 55
cînd Efortul unitar axial apare :
— d a t o r i t ă presiunii interioare

2
°a*P = -^ [kgf/cm ]; (5.12)
domeniul de b u r d u ş i r e cu u n n u m ă r de unde variabil
în cazul cilindrilor cu pereţi g r o ş i
l W e
< T < ^ ' (5.8) pdf
.3(^-0,5) d i
^ (5.13)

cînd
\2/5 în care d e este diametrul exterior al cilindrului, î n cm ;

— domeniul de b u r d u ş i r e cu n u m ă r u l de unde 2

T>$=> (5.10)
cînd
3 —
e
5 = 1.32rf/y^ +c [cm]. (5.11)

I n aceste relaţii s-au folosit î n afara notaţiilor specificate

anterior :
2
ep — presiunea e x t e r i o a r ă tubului, în k g f / o m ;
L — lungimea de calcul a ţevii, î n cm ; (lungimea de calcul 1 1 1
I 1II 1 I I| I I I | | | | || ) 1
se c o n s i d e r ă d i s t a n ţ a dintre d o u ă secţiuni consecutive a
mu ni5 m OJ & mo.5 # w îs 2 3 4 5515910 15 2025
î n t ă r i t e prin i l a n ş e , capetele c ă m ă ş i l o r de î n c ă l z i r e ,
inele de r i g i d i z a r e e t c ) ; F i g . 5.6. Diagramă pentru determinarea abaterilor admisibile de la
forma circulară, în cazul cilindrilor supuşi unei presiuni exterioare.
tE — modulul de elasticitate al materialului la temperatura
2
de regim, î n k g f / c m .
— d a t o r i t ă solicitărilor axiale rezultate î n urma dilataţiilor
Relaţiile (5.9) şi (5.11) sînt valabile numai î n cazul 'în care
termice compensate sau necompensate, p r e t e n s i o n ă r i i compensa­
abaterea de l a forma c i r c u l a r ă a, m ă s u r a t ă pe diametru î n orice torului etc.
poziţie, este sub valoarea r e z u l t a t ă din diagrama din fig. 5.6.
Conductele s î n t supuse de cele m a i multe o r i unor solicitări ° a * R = R a
A
x
[kgf/cm ], 2
(5.14)
complexe permanente s a u accidentale, provenite d i n . presiunea
in c a r e :
i n t e r i o a r ă a fluidului, v a r i a ţ i i termice, sarcini suplimentare con­
ax R este componenta a x i a l ă a r e a c ţ i u n i i reazemului, în k g f ;
centrate sau uniform distribuite e t c , care au ca efect a p a r i ţ i a î n 2
•A — secţiunea conductei, î n c m ;
pereţii conductei a eforturilor unitare axiale, t a n g e n ţ i a l e s a u
— datorită încovoierii care apare î n . u r m a d i l a t ă r i i termice,
radiate.
g r e u t ă ţ i i proprii a conductei (inclusiv i z o l a ţ i a ) s a u altor solicitări
M ă r i m i l e acestor eforturi unitare.depind de natura s o l i c i t ă r i ­
lor şi ele trebuie determinate şi comparate cu r e z i s t e n ţ a admisi­ A: 2

bilă a materialului. °axi= -JT7 [kgf/cm ], (5.15)

56 57
 — d u p ă teoria lucrului mecanic, de schimbare a formei
în care:
Af este momentul încovoietor care solicită conducta, î n
°«A = y 2 • • [ ( ° i - * 2 ) + ( ° 2 - ° 3 ) + ( o - o , ) ] •
2 3
3
2
(5.24)
kgf • cm ;
3
W — modulul de r e z i s t e n ţ ă a l secţiunii, î n c m ; î n relaţiile de m a i î n a i n t e s-au notat:
pentru conductele cu s e c ţ i u n e c i r c u l a r ă fi — coeficientul de c o n t r a c ţ i e t r a n s v e r s a l ă ;
< j , > a > a — valorile eforturilor unitare principale, determinate
2 3

W = | j ^ [cm*]. (5.16) mai î n a i n t e .

e
L a materialele casante, rezultate bune d ă aplicarea teoriei
Efortul axial rezultant se o b ţ i n e prin î n s u m a r e a a l g e b r i c ă a tensiunilor normale maxime sau a deformaţiilor specifice maxime,
eforturilor unitare p a r ţ i a l e , î n s i t u a ţ i a cea mai d e f a v o r a b i l ă . î n cazul materialelor plastice, se foloseşte îndeosebi teoria lucrului
Efortul unitar normal î n direcţie t a n g e n ţ i a l ă apare d a t o r i t ă mecanic de schimbare a formei.
presiunii interioare, î n care caz eforturile unitare nu sînt reparti­ Grosimea peretelui se consideră suficientă, atunci cînd
zate uniform î n secţiune, astfel încît fa faţa i n t e r i o a r ă apare ten­ °ec!i<Oa, (5.25)
siunea m a x i m ă
i 2
pentru ţevi fără s u d u r ă , sau
p(d +d ) e i

2
Q
t i=
P a — 2 A fkgt/cm ]. (5.17) Oech<^ a (5.26)
d d
e ~i
pentru cele sudate.
iar l a faţa exterioară tensiunea m i n i m ă î n ultima vreme s î n t folosite metode de dimensionare bazate
pe capacitatea p o r t a n t ă a construcţiei, care presupune funcţiona­
2
rea p a r ţ i a l ă a acesteia chiar î n domeniul deformaţiilor plastice ale
°t e [kgf/cm ]. (5.18)
P

d d
materialului.
'e~ i
Tubulatura din materialele nemetalice anorganice este folo­
î n cazul cilindrilor cu pereţi s u b ţ i r i se c o n s i d e r ă tensiunea s i t ă atît l a c o n s t r u c ţ i a conductelor tehnologice, cît şi a celor de
uniform r e p a r t i z a t ă în s e c ţ i u n e şi se c a l c u l e a z ă cu r e l a ţ i a canalizare s a u alimentare cu a p ă etc.
d
Tuburile de beton se obţin prin turnarea betonului î n forme
Pt 2 5 1 9
speciale, o b ţ i n î n d u - s e produse prefabricate, sau p r i n turnarea î n
Of [kgf/cm ]. ,( - )
p ~~ 2s cofraje direct la locul de exploatare.
Efortul unitar radial apare d a t o r i t ă presiunii interioare D u p ă fluidul pe care-1 t r a n s p o r t ă sau mediul î n care sînt am­
2
plasate, este folosit, l a fabricarea lor, betonul obişnuit, antiacid
o ^—p [kgf/cm ]. (5.20)
rp
sau refractar.
Efortul unitar echivalent se c a l c u l e a z ă , pentru starea s p a ţ i a l ă Tuburile de beton simplu, folosite de obicei l a canalizare, au
d e tensiuni, d u p ă una d i n teoriile de rupere a materialelor : dimensiunile şi condiţiile generale stabilite î n S T A S 816-57. B e ­
tonul folosit este m i n i m B 250.
— d u p ă teoria tensiunilor normale maxime
Tuburile de beton armat centrifugat sînt normalizate î n
c h=<Si;
eC (5.21)' S T A S 6315-61, care le r e c o m a n d ă pentru l u c r ă r i de alimentare cu
2
apă pînă l a presiunea de 1 kgf/cm . Betonul folosit este m i n i m
—> după teoria tensiunilor t a n g e n ţ i a l e maxime 13 300.
ff
«cft = «i—<H ; (5.22) Tuburile de bazalt artificial ( S T A S 1743-53) trebuie s ă re­
2
ziste la o presiune m i n i m ă de 2 kgf/cm ( S T A S 4183-53).
— d u p ă teoria deformaţiei specifice maxime Tuburile de gresie a n t i a c i d ă au p r e v ă z u t e condiţiile generale
<7ecA = <7l— U.((T2 + 0- ); (5.23) de livrare î n S T A S 4234-54. E l e s î n t confecţionate cu diametrul
3

59
58
cuprins î n t r e 25 şi 300 m m şi lungimi î n t r e 500 şi 1 000 m m , c u
capete terminate cu borduri conice pentru asamblare cu t l a n ş e
( S T A S 4236-54), sau cu mufe ( S T A S 4235-54). P r i n ele se tran­
s p o r t ă fluide agresive p î n ă l a 150 °C. Presiunea m i n i m ă la care
2
trebuie s ă reziste este de 4 kgf/cm . Dezavantajul lor c o n s t ă î n
fragilitate şi greutate specifică mare, necesitînd la montare su­
porturi masive.
Tuburile de p o r ţ e l a n nu sînt normalizate, dar se folosesc ace­
leaşi tipuri constructive ca şi cele de gresie. Pot fi c o n f e c ţ i o n a t e
cu diametre cuprinse î n t r e 7 şi 100 mm, cu grosimea peretelui î n t r e
2 şi 10 mm, î n funcţie de diametre, şi cu lungime p î n ă l a 1 500 m m .
Ţevile de sticlă folosite î n laboratoare s î n t normalizate î n
S T A S 5427-56. E l e au diametre cuprinse î n t r e 2 şi 60 mm, au gro­
simi cuprinse î n t r e 2 şi 15 m m şi lungimi p î n ă la 1 400 m m . î n
U . R . S . S . , G O S T 8894-58 prevede ţevi cu diametre î n t r e 45 ş i
122 mm, g r o s i m i de l a 3 p î n ă l a 6 m m şi lungimi de la 1,5 p î n ă la
3 m. E l e sînt fabricate din sticlă de c u a r ţ sau sticlă t e r m o s t a b i l ă
2 p r o p o r ţ i e m a i mică.
şi pot funcţiona p î n ă la presiunea de 7 kgf/cm , î n funcţie de dia­
metru şi grosime.
C o n f e c ţ i o n a r e a lor se face prin tragere v e r t i c a l ă sau orizon­
t a l ă dintr-o m a s ă s t i c l o a s ă l a temperatura de 900—1 100 ° C .
Avantajul lor c o n s t ă în stabilitatea c h i m i c ă mare pe care o
posedă şi î n r e z i s t e n ţ a h i d r a u l i c ă mică pe care o o p u n l a curge­
rea fluidului. Dezavantajele lor s î n t : marea fragilitate, mica re­
z i s t e n ţ ă l a î n c o v o i e r e şi l a ş o c şi sensibilitate la tensiunile locale.
Tubulatura nemetalică organică. Tuburile de faolit se pot
fabrica cu diametre î n t r e 32 şi 200 mm, prin presare dintr-o m a s ă
v ă l ţ u i t ă î n prealabil. G r o s i m e a v a r i a z ă î n t r e 17 şi 25 m m , iar lun­
gimile î n t r e 1 şi 2 m . Acestea sînt probate hidraulic l a presiunea
2
de 3—6 kgf/cm , î n funcţie de diametru.
Peste diametrul de 200 mm, tuburile s î n t confecţionate d i n
foi cu o c u s ă t u r ă lipită prin suprapunere. Acestea pot funcţiona
numai la presiunea atmosferică.
Tuburile sînt p r e v ă z u t e î n general cu borduri conice pentru
a s a m b l ă r i cu flanşe, materialul permiţînd şi asamblarea prin filet.
Pentru s c ă d e r e a porozităţii şi creşterea s t a b i l i t ă ţ i i chimice se aco­
p e r ă cu lac de b a c h e l i t ă .
Tuburile d i n textolit se pot fabrica cu diametre î n t r e 25 şi
150 m m şi g r o s i m i de l a 10 la 14 mm, î n funcţie de diametru. L u n ­
gimea lor v a r i a z ă de la 1 500 l a 2 000 m m . E l e s î n t c o n f e c ţ i o n a t e
p r i n metoda î n f ă ş u r ă r i i pînzei, impregnate sau acoperite pe o
s i n g u r ă f a ţ ă c u lac de bachelită, pe u n cilindru, l a temperatura de
140 °C. D u p ă realizarea grosimii n e c e s a r e ' ş i executarea bordurilor",
60
tubul este supus unui tratament termic de î n t ă r i r e în forme meta­
lice şi se a c o p e r ă apoi cu lac de b a c h e l i t ă .
S î n t folosite pînă la temperatura de 80—100 °C şi sînt probate
2
la presiuni hidraulice cuprinse î n t r e 5 şi 8 kgf/cm , î n funcţie de
diametru.
Ţevile d i n P C V rigid sînt fabricate, în ţ a r ă , d u p ă M . I . P . C h . ,
N I 1418-60, cu diametre î n t r e 10 şi 160 mm, grosimi de la 1 p î n ă
la 9 m m şi lungimi de la 4 p î n ă la 6 ni. Ele" se fabrică pe m a ş i n i
de extrudere la temperatura de 1 6 0 — 1 7 0 ° C şi se pot folosi de l a
2
1 p î n ă la 10 kgf/cm , în funcţie de temperatura fluidului şi dimen­
siunile ţevii.
1
Peste diametru ] de 160 nun se pot fabrica ţevi din P C V cu
cusătura sudată.
î n ţ a r ă se pot fabrica şi ţevi flexibile d i n P C V .
Tubulatura din alte materiale plastice poate fi e x e c u t a t ă d i n
azbovinil, poliizobutilenă, polistiren, polietilenă e t c , folosite î n t r - o
Tuburile de cauciuc s î n t folosite acolo unde este n e c e s a r ă o
flexibilitate a porţiunii de c o n d u c t ă . Pentru presiuni mici, ele se
confecţionează din cauciuc simplu, prin trecerea unei piese v ă l -
ţuite de cauciuc printr-o d u z ă , cu ajutorul unei prese-melc. Pentru
presiuni m a i mari se folosesc tuburi de cauciuc cu inserţii textile
sau tuburi cu a r m ă t u r ă m e t a l i c ă .
Tuburile normale de presiune s î n t standardizate î n S T A S
263-61. P e n t r u destinaţii speciale s î n t standardizate alte tipuri,
ca : tuburi de presiune pentru gaze ( S T A S 263-61), tuburi pentru
produse petroliere lichide ( S T A S 4644-55), tuburi rezistente l a
acizi şi baze diluate ( S T A S 263-61) etc.
Tubulatura de lemn nu este s t a n d a r d i z a t ă la noi. î n U . R . S . S .
este n o r m a l i z a t ă î n G O S T 7017-54. E a se fabrjcă din mai multe
straturi de furnir, din e s e n ţ e t a / i . Se obţine prin roluire şi presare
cu cleiuri pe b a z ă de r ă ş i n i fenolformaldehidice. Se poate fabrica
cu diametre î n t r e 50 şi 300 mm, cu g r o s i m i î n t r e 6,5. şi 13 m m şi
lungimi de l a 5 pînă la 7 m. Pot funcţiona la presiuni î n t r e 3 şi
2
6 kgf/cm , î n funcţie de c o n s t r u c ţ i a lor. D e obicei, capetele s î n t
prelucrate cu î n c l i n a r e 1 : 30, pentru î m b i n a r e a cu mufe prin în-
cleiere. P r e z i n t ă avantajul că are greutate r e d u s ă , u ş u r i n ţ ă l a
transportare şi montare, stabilitate chimică la medii slab agresive
şi conductivitate t e r m i c ă r e d u s ă . .
Tubulatura din materiale pe b a z ă de carbon se fabrică în
ţ a r ă d i n graf al, cu diametre î n t r e 90 şi 180 m m şi l u n g i m i
de 500—1 000 mm.
61
 6. Î M B I N Ă R I L E CONDUCTELOR
Tabela 6.1
Suduri cap la cap folosite în construcţia conductelor conform STAS 4578-51
Diferitele elemente ale conductelor sînt asamblate î n t r e ele L Lusatur
'Prin sudare manuală cu arc electric
prin î m b i n ă r i realizate prin procedee variate. Independent de pro­
cedeul folosit, î m b i n ă r i l e trebuie s ă satisfacă : condiţiile de etan­
şeitate, r e z i s t e n ţ ă , rigiditate, stabilitate chimică şi durabilitate
impuse de d e s t i n a ţ i a şi amplasarea lor, î n starea de r e g i m a
conductei.
Alegerea tipului de î m b i n a r e se face în funcţie de m a t e r i a l u l
elementelor care se î m b i n ă , condiţiile de f u n c ţ i o n a r e ale acestora,
s i g u r a n ţ a în exploatare pe care trebuie s ă o prezinte, preţul de cost
al îmbinării, condiţiile impuse de lucrările de montare etc.
In cazul conductelor de abur si a p ă fierbinte sub presiune,
proiectarea, executarea, asamblarea şi exploatarea î m b i n ă r i l o r de
toate categoriile trebuie s ă se facă cu respectarea i n s t r u c ţ i u n i l o r
tehnice C 15-58 ale f.S.C.I.R.
î m b i n ă r i l e folosite pot fi î m p ă r ţ i t e î n : nedemontabile — care
necesită pentru demontare distrugerea elementelor de asamblare
(sudate, lipite, nituite etc.) şi demontabile — care nu n e c e s i t ă
l a demontare distrugerea elementelor de asamblare (cu filet, c u
Hanşe e t c ) .
îmbinările prin sudare au o l a r g ă r ă s p î n d i r e în c o n s t r u c ţ i a
conductelor de oţeluri, metale neferoase, P C V şi alte materiale.
E l e sînt de c î t e v a ' o r i mai ieftine decît cele cu flanşe, avînd o buna
rezistenţă, rigiditate şi durabilitate.
Folosirâa î m b i n ă r i l o r sudate nu se r e c o m a n d ă în u r m ă t o a ­
rele cazuri : cînd produsul Transportat c o r o d e a z ă metalul de adaos
sau zona materialului de b a z ă încălzită la sudare, cînd se cere o
demontare frecventă a porţiunii de c o n d u c t ă , sau cînd conducta
se află într-o secţie al c ă r u i caracter al producţiei (cu pericol de
incendiu sau explozie) exclud lucrul cu flacăra d e s c h i s ă .
L a a s a m b l ă r i l e conductelor esle folosită atît sudarea cap l a
cap a elementelor cît şi cea de colţ, o b ţ i n u t e printr-o g a m ă v a r i a t ă
de procedee, care trebuie s ă asigure condiţiile unei bune î m b i n ă r i .
Alegerea procedeului de sudare se face în funcţie de mate­
r i a l u l de b a z ă al elementelor care se î m b i n ă , de caracterul pro­
ducţiei şi de locul în care u r m e a z ă s ă se facă sudarea.
Forma secţiunii transversale a cordonului de s u d u r ă depinde
de : natura materialului, grosimea elementelor,- accesibilitatea pe
ambele părţi ale sudurii şi de procedeul de sudare ales. Cele mai
des întîlnite forme ale sudurii sînt a r ă t a t e î n S T A S 4578-54 şi î n
tabela 6.1.

62
63
Tabela 6.1 (continuare;
Tabela 6.1 (continuare)

Dimensiuni, mm

s=12.„401
s^l.Sjs, dar fără să depăşească
s+5

s=20...30
«i^;i,25s,dar fără să depăşească
s+5

s>30
s^s, dar fără să depăşească
s+5

s>30
Si^s, dar fără să depăşească
s+10

ObservaţiC:
1. Cusăturile tip S 1.1 şi S 1.9 se pot executa şi prin sudare manuală cu
flacără oxiacetilenică.
2. Dacă diferenţa de grosime a elementelor care se îmbină întrece pe cea
prevăzută în tabelă, elementul mai gros se va prelucra cu înclinarea 1 : 5, pentru
a se ajunge la grosimea celui mai subţire.
3. Valoarea lui c este informativă şi se referă numai la cusături în poziţie
orizontală.
4. Sudura pe ambele feţe (interioară şi exterioară) a fost prevăzută pentru
cazurile unde accesul este posibil. •

5 - Conducte şi armături
65
 Tabela 6.1 (continuare) Aplicarea unui inel la r ă d ă c i n a sudurii a s i g u r ă o centrare
b u n ă a ţevilor şi p ă t r u n d e r e a metalului topit, i n schimb a ş e z a r e a
2. Sudare aidomaţăjubjţr^JejoM lui este m a i greoaie, necesită u n consum m a i mare de metal şi o
m i c ş o r a r e a secţiunii conductei.
Dimensiuni, mm
Forma culturii
Tip Forma muchiilor î m b i n a r e a conductelor prin sudare c o n s t ă în trasarea elemen­
telor ce u r m e a z ă a fi sudate, t ă i e r e a şi prelucrarea marginilor,
c u r ă ţ i r e a capetelor care se a s a m b l e a z ă , sudarea propriu-zisă, c u r ă ­
ţirea acesteia de z g u r ă şi oxizi ş i , î n unele cazuri, tratarea ter­
6 1±0,25
mică a zonei sudate.
S2.1 8...12
14 1,5±0,5 Trasarea elementelor c o n s t ă î n transpunerea î n m ă r i m e na­
t u r a l ă a formei şi dimensiunilor elementelor ce u r m e a z ă a fi pre­
lucrate. D e l a caz la caz se î n s e a m n ă marginile, axele, contururile
de orificii etc. Trasarea se face d u p ă desenele de execuţie ale ele­
mentelor, prin construcţii geometrice executate cu instrumente de
m ă s u r ă sau c u ş a b l o a n e executate, î n funcţie de caracterul pro­
6
ducţiei, d i n t a b l ă subţire, lemn, carton etc.
1 ±0,251
S2.2 8
10...12 2±0,5 In unele cazuri, î n p r o d u c ţ i a de serie, prelucrarea se face
14 2,5±r,5
fără trasare, cu ajutorul dispozitivelor, care stabilesc rapid dimen­
siunile, forma şi poziţia de prelucrare ale elementului.
T ă i e r e a elementelor de î m b i n a r e a ţevilor se face cu dispozi­
tive manuale, prin tăiere cu gaze, sau mecanic.
14... 16 T ă i e r e a m a n u a l ă cu f e r ă s t r ă u l (fig. 6.1) sau cu dispozitive
[±0,25 pentru tăierea ţevilor (fig. 6.2) se foloseşte mai mult pe ş a n t i e r e
1 18...22
S2.3 y////A
24...26
1,5±0,5
28...30

12...14
15„.I9
20.-24

25...34 1 ±0,25
S2.4
35.„39

40

Fig. 6.1 Ferăstrău manual pentru tăiat ţevi.

Observaţii :
1. Dacă se sudează conducte de grosimi diferite, atunci se aplică regulile de montaj, pentru ţevi cu diametre şi grosimi mici, avînd o pro­
stabilite la sudarea manuală cu arc electric în ce priveşte diferenţa de grosime. ductivitate s c ă z u t ă şi necesitind eforturi fizice relativ m a r i ale
2. In cazul cînd rădăcina cusăturii automate se sudează în prealabil ma­ muncitorilor.
nual, pînă la 5 mm. se execută fără o teşire a muchiilor, iar pentru grosimi între
T ă i e r e a cu gaze este folosită î n cazul ţevilor sau tablelor d i n
5 şi 10 mm, partea sudată manual se teşeşte după tipul de cusătură S 1.5.
Oţel carbon sau aliat de orice diametru şi grosime, atît î n uzine
3. Sudura pe ambele feţe (interioară şi exterioară) a fost prevăzută pentru specializate, cît şi pe ş a n t i e r e l e de montaj.
cazurile unde accesul este posibil.
67
66
 Tăierea m a n u a l ă cu gaze necesită muncitori calificaţi pentru
aceasta. M a r g i n i l e o b ţ i n u t e p r e z i n t ă asperităţi grosiere şi abateri
pentru t ă i e r e a
Fig, 6,2 Dispozitive manual
ţevilor :
a - cu o rolă : b - cu trei roleti
d - cu brăţară ; 1 - role de tăiere: 2
ma ; 3 - miner : 4 - lanţ : 5 - brăţaia
6 - ţeava ; 7 - fixator.
Fig. 8.3. Dispozitiv portativ pentru t ă i e r e a
cu gaze a ţ e v i l o r .
68
(cu dinţi, prin fricţiune sau cu abrazivi), pe m a ş i n i universale de
prelucrare prin aşchiere sau pe m a ş i n i speciale care a s i g u r ă o
productivitate ridicată. h
relativ mari de l a forma
g e o m e t r i c ă ideală, ceea ce Pentru prelucrarea m e c a n i c ă . a capetelor ţevilor cu diametre
impune deseori o prelucrare mai mari se folosesc şi dispozitive cu c e n t r a r e ' d i r e c t ă pe capătul
ţevii, ca î n fig. 6.5. f
suplimentară a marginilor
cu pila, dalta sau polizorul.
Aceste neajunsuri ale
tăierii manuale s î n t î n t r u -
5 cîtva î n l ă t u r a t e prin folosi­
rea dispozitivelor şi m a ş i n i ­
lor speciale de t ă i e r e cu
gaze.
î n uzine specializate
şi chiar pe ş a n t i e r e de mon­
taj se folosesc dispozitive
semiautomate simple de t ă ­
iere, care au greutate m i c ă
şi deservire u ş o a r ă . C o n ­
strucţia lor este diferită,
cele m a i bune dintre ele
avînd posibilitatea tăierii
sub u n u n g h i de 15° faţă de
planul secţiunii s a u sub un
unghi de 60° faţă de axa
Fig. 6.4. Maşină pentru tăierea automată cu gaze a ţevilor.
cu lanţ ţevii ( f i g . 6.3).
ra
M a ş i n i l e automate de
tăiere c u gaze ( f i g . 6.4) au D u p ă prelucrarea capetelor elementelor ce u r m e a z ă a fi su­
o c o n s t r u c ţ i e relativ s i m p l ă , date conform desenelor de execuţie, î n a i n t e de sudare se face o
c u r ă ţ i r e a acestora, pe o p o r ţ i u n e de cel p u ţ i n 10 m m de la mar­
cu productivitate s p o r i t ă şi
gine, de r u g i n ă , ulei, vopsea şi alte i m p u r i t ă ţ i care; d e f a v o r i z e a z ă
cu posibilităţi variate 'de.
stabilitatea arcului electric, conducînd la a p a r i ţ i a porilor î n su­
tăiere s i m p l ă s a u d u p ă
dură şi s l ă b i n d prin aceasta rezistenţa şi e t a n ş e i t a t e a c u s ă t u r i i .
şablon.
D u p ă t ă i e r e a cu gaze în cazul sudurilor cu inel la r ă d ă c i n ă , s u p r a f a ţ a i n t e r i o a r ă a
a oţelurilor aliate este nece­ ţevilor se c u r ă ţ ă pînă la luciul metalic pe o p o r ţ i u n e de 20—30 mm.
s a r ă o prelucrare m e c a n i c ă Asamblarea elementelor î n vederea s u d ă r i i este o o p e r a ţ i e de
pe o a d î n c i m e de 1—3 m m . r ă s p u n d e r e , constînd d i n centrarea pieselor care se î m b i n ă î n t r e
T ă i e r e a m e c a n i c ă se ele, cu respectarea distanţei prescrise pe desene şi fixarea în
face, î n uzine, c u ajutorul a c e a s t ă poziţie a elementelor.
ferăstraielor cu p î n z ă dreap­ Coaxialitatea se verifică cu o linie m e t a l i c ă de 400 m m , apli­
tă, cu m i ş c a r e a l t e r n a t i v ă , c a t ă de-a lungul generatoarei în 3—4 puncte echidistante pe cir­
folosite îndeosebi î n cazul cumferinţă, a d m i ţ î n d o „ l u m i n ă " î n t r e linie şi peretele ţevii de
maximum 1 m m pînă la 100 mm diametrul exterior şi 2 m m peste
^ v i l o r cu diametru mic, CU acest diametru.
lerastraie cu p î n z a c i r c u l a r ă
69
 Perpendicularitatea suprafeţelor frontale se verifică cu v i n ­
ciul a ş e z a t pe ţ e a v a î n d o u ă poziţii perpendiculare, a d m i ţ î n d aba­
teri de 1 m m p î n ă la 400 m m diametrul exterior şi 1,5 m m peste
acest diametru.

Fig. 6.5. Dispozitiv de tăiere prin aşchiere

şi Ieşire a muchiilor pentru sudare, cu cen­
trare pe capătul ţevilor.

L a conductele de î n a l t ă presiune se c o n t r o l e a z ă ca diferenţa

dintre diametrele interioare ale capetelor ce se î m b i n ă s ă nu depă­
ş e a s c ă 4% d i n m ă r i m e a diametrului pentru un diametru de 40 m m
şi 2 % pentru u n diametru de 60—200 mm.
L a folosirea inelelor la r ă d ă c i n a sudurii, interstiţiile î n t r e
acesta şi s u p r a f a ţ a i n t e r i o a r ă a ţevii nu trebuie s ă d e p ă ş e a s c ă
0,5 mm.
Pentru asamblarea ţevilor în vederea s u d ă r i i se folosesc dife­
rite dispozitive, care a s i g u r ă rapiditatea operaţiei şi a ş e z a r e a co­
r e c t ă a elementelor. U n dispozitiv universal este a r ă t a t î n fig. 6.6.
Acesta c e n t r e a z ă ţevile cu ajutorul prismelor 1, le fixează cu
ajutorul lanţului 2 , ' s t r î n s cu ajutorul piuliţei 3 şi a s i g u r ă d i s t a n ţ a
prescrisă î n t r e ţevi cu ajutorul ş u r u b u l u i 4.
Pentru ţevile de diametru mic se mai foloseşte dispozitivul
din fig. 6.7 iar pentru cele cu diametre mari, care necesită eforturi
î n s e m n a t e pentru centrare, se folosesc dispozitive cu role eventual
pe şine, ca în fig. 6.8 şi 6.9, a şi b.

70
 Sudarea p r o p r i u - z i s ă a conductelor se tace d u p ă verificarea
aşezării corecte a elementelor. E a se face cu ţevile a ş e z a t e în dis­
pozitiv; total sau numai p a r ţ i a l .
Sudarea m a n u a l ă se e x e c u t ă cu gaze sau cu arc electric.
Sudarea m a n u a l ă cu gaze se execută la pereţii conductei care
au grosimea pînă la 3 m m şi de obicei la diametre mici. E a pre­
zintă avantajul obţinerii unei rezi'lienţe mai bune a metalului d i n
c u s ă t u r ă , iar executarea l u c r ă r i l o r peste cap se face mai u ş o r ; de
asemenea l u c r ă r i l e se pot executa şi în locuri mai greu accesibile.
Sudarea cu arc este de 3—4 ori mai ieftină şi mai p r o d u c t i v ă
decît cea cu gaze şi este cea mai des folosită la asamblarea con­
ductelor atît în secţii specializate, cît şi pe ş a n t i e r e de montaj. E a
se execută avantajos î n poziţia
orizontală a ţevii, care se ro­
teşte pe stative cu role.
L a ţevile care nu permit
rotirea, cu diametre intre 100
•şi 200 mm, se s u d e a z ă mai
intîi j u m ă t a t e a inferioară şi
apoi cea s u p e r i o a r ă în sens
contrar. Stratul de s u d u r ă tre­
buie s ă fie uniform pe ţ o a l ă
circumferinţa.
Sudarea se î n c e p e c u un
strat s u b ţ i r e depus cu electrod
cu diametrul de 2—3 m m la
un curent de 120—150 A . L a
sudurile cu mai multe straturi,
după depunerea primului strat,
acesta se c u r ă ţ ă bine de z g u r ă
cu dalta şi cu peria de s î r m ă .
După aceea se depun şi cele­ Fig. 6.10. Schema fixării dispozitivului de
lalte straturi cu electrozi mai sudură semiautomat:
1 — dispozitiv pentru reglarea înălţimii ;
groşi (4—5 m m ) , la u n curent 2 — dispozitiv articulat pentru reglarea lun­
de 200—250 A . gimii braţului ; 3 — rolă de sprijinire pe
elementele care se sudează ; 4 — scoabă de
L a sudarea a u t o m a t ă şi fixare a dispozitivului la stativul rolelor.
s e m i a u t o m a t ă trebuie preve­
nită v ă r s a r e a fondantului şi scurgerea metalului topit. F o n d a n t u l
se p ă s t r e a z ă de obicei î n t r - o cutie specială, p r i n s ă de automat, care
permite scurgerea l u i p r o g r e s i v ă pe s u p r a f a ţ a ţevii. R e ţ i n e r e a l u i
aici se face- d a t o r i t ă poziţiei sîrmei de s u d u r ă , care este întot­
deauna la partea s u p e r i o a r ă a ţevii, ca în fig. 6.10 şi 6.11. R e g i ­
mul de sudare se alege în funcţie de materialul ţevii, de diametrul
şi de grosimea acestuia.

73
 O m e t o d ă de sudare cap la cap a ţevilor cu mare pro-, sau oxizi, se c u r ă ţ ă p î n ă la luciul metalic iar sudarea se execută
ductivitate este sudarea prin r e z i s t e n ţ a electrică de contact, la un interval de cel mult 2—3 ore d u p ă c u r ă ţ i r e .
pe m a ş i n i speciale, care execută suduri ca î n figura
# 6.12, Cu p u ţ i n timp î n a i n t e a s u d ă r i i , capetele ţevilor se ung cu
Pentru u ş u r i n ţ a s u d ă r i i a fost eon- p a s t ă de fondant pe o p o r ţ i u n e de 40—50 m m de la margine.
-^tştt „ s t r u i t ă o g a m ă l a r g ă de dispozitive, care
LfHfc»^fllM| permit rotirea ţevilor .11 poziţia cea mai
-~*<* a v a n t a j o a s ă de sudare. U n dispozitiv
universal folosit î n cazul diametrelor
^ 'HP/ 4vw mici şi mijlocii este schematic a r ă t a t în
* fig. 6.13. Pentru diametre mai mari se
folosesc dispozitive ca î n fig. 6.14.
I n ultima vreme se foloseşte in ca­
zul oţelurilor carbon sudarea i n mediu
de C O , care este mai ieftină şi mai pro­
ductivă.
L a o ţ e l u r i l e aliate sudabile, trebuie
luată o serie de m ă s u r i pentru p ă s t r a r e a
compoziţiei şi structurii metalului de
bază, precum şi pentru prevenirea for­
Fig. 6.11. Dispozitiv de sudare mării fisurilor la cald. De obicei, acestea
•semiautomată cu cărucior co­
trebuie tratate termic d u p ă sudare. O ţ e ­
rector.
lurile inoxidabile cu c r o m şi nichel cu
s t r u c t u r ă a u s t e n i t i c ă sint sudabile, iar adaosurile de T i şi N i în
c o m p o z i ţ i a lor s t a b i l i z e a z ă structura, făoînd neobligatorie tratarea
lor t e r m i c ă .
Aplicarea î n cazul oţelurilor aliate inoxidabile sau termosta-
bile, precum şi al unor metale şi aliaje neferoase a sudării elec­
Sudarea se execută cu gaze sau cu arc electric cu electrozi
trice cu arc î n t r - u n strat protector de gaz (de
fabricaţi special cu aceeaşi c o m p o z i ţ i e cu a metalului de b a z ă şi
obicei argon) aduce, pe l î n g ă o c r e ş t e r e a pr< -
acoperiţi cu un strat de fondant.
ductivifăţii, şi o î m b u n ă t ă ţ i r e a calităţii
cusăturii. 2^. F o n d a n ţ i i folosiţi se o b ţ i n c u diferite r e ţ e t e care depind de
Sudarea metalelor neferoase este mai difi­ natura materialului sudat şi de e x p e r i e n ţ a fabricii p r o d u c ă t o a r e .
c i l ă d i n cauza marei conductivităţi şi d i l a t ă r i Vstfel, pentru ţevile de cupru sau a l a m ă se folosesc amestecuri
termice, oxidării u ş o a r e şi absorbţiei de vapori. cu 60—70% borax, 10—20% acid boric şi 20—30% c l o r u r ă de
Fig. 6 12. Forma sec­
Dificultatea p r i n c i p a l ă o constituie formarea ţiunii cordonului de sodiu. Pentru ţevile de aluminiu se folosesc fondanţi cu 50% fluo-
unei pelicule greu fuzibile de oxid de metal in sudură obţinut prin
r u r ă de kaliu, 15% c l o r u r ă de sodiu şi 35% criolit. Aceste
baie, care, pe l î n g ă că împiedică şi topirea sudarea cap la cap
amestecuri î m p r e u n ă cu apa f o r m e a z ă pasta folosită la sudare.
metalului şi î m b i n a r e a elementelor, scade cu rezistenţă electri­
că de contact. î m b i n ă r i l e sudate s î n t folosite chiar la c o n s t r u c ţ i a conducte­
r e z i s t e n ţ a c u s ă t u r i i , dîndu-i acestuia porozitate
ş i fragilitate. lor executate d i n unele materiale nemetalice.
î m p i e d i c a r e a formării oxizilor se face fie cu ajutorul fondan- î m b i n ă r i l e sudate la conductele din P C V sînt folosite la con-
ţilor, fie prin sudare sub strat protector de argon. leeţionarea unor piese fasonate, atunci cînd acestea nu se e x e c u t ă
î n a i n t e de sudare, capetele ţevilor din metale şi aliaje nefe­ prin alte procedee, la fixarea bordurilor la capetele ţevilor ce se
roase se d e c a p e a z ă pentru î n l ă t u r a r e a o r i c ă r o r urme de g r ă s i m i

74 75
î m b i n ă cu i l a n ş e , la repararea defectelor la conductele ce trebuie face priză cu acesta. Acest produs poate fi u n metal sau aliaj cu
date imediat î n funcţiune ( î n t ă r i n d u - s e t o t o d a t ă şi cu m a n ş o n de ict de topire interior punctului de topire al materialului de bază,
protecţie) etc. cleiuri sau chituri, î n cazul materialelor nemetalice.
D u p ă p r e g ă t i r e a capetelor ţevilor prin, teşire cu pila, c u poli­
zorul sau pe m a ş i n ă , sau prin î n ă s p r i r e cu hîrtie de şlefuit ş i cură­
ţirea a m ă n u n ţ i t ă a acestora de pulberea r e z u l t a t ă sau alte pete
sau i m p u r i t ă ţ i , se e x e c u t ă sudarea cu bare ( c u diametrul de
2—5 mm) d i n acelaşi material ca al elementelor de î m b i n a r e .

F i g . 6.15. S u f l a i u r i pentru s u d a r e a c o n d u c t e l o r d i n P C V :
a -— cu
o cu rr ee zz ii ss tt ee n
n ţţ ăa ep li e^cnttrHi nc ăa ;• b
h -__ u r e z i s t e n ţ ă e l e —._,_«
ctrică şi
C
suflantâ separată - • cu r e z i s t e n ţ ă e l e c t r i c ă ş i s u f l a n t â i n ­
c l u s ă îi n corn.
corp.

F i g . 6.14. D i s p o z i t i v pentru sudare. Ţevile metalice se î m b i n ă mai rar prin lipire si atunci se folo­
seşte s o l u ţ i a c o n s t r u c t i v ă din fig. 6.16.
O l i p i t u r ă b u n ă este c o n d i ţ i o n a t ă de o c u r ă ţ i r e îngrijită a
O p e r a ţ i a se r e a l i z e a z ă cu aer cald, utilizînd suflai cu gaze suprafeţelor ce u r m e a z ă a fi lipite de orice u r m ă de oxizi, g r ă s i m i
sau electric ( l i g . 6.15). Suflaiul electric se u t i l i z e a z ă î n u r m ă t o a ­ sau i m p u r i t ă ţ i . A l i a j u l de lipit trebuie s ă ude suprafeţele cor­
rele c o n d i ţ i i : tensiunea de serviciu 120 V , 220 V sau 24 V , puterea purilor.
electrică 200—400 W ; debitul de aer 1 500—1 800 l/h, presiunea
2 r: •
aerului 0,1—0,2 k g f / c m ; temperatura aerului 250—550 °C.
Indiferent de grosimea materialului şi forma sudurii, primul 1
strat ( l a r ă d ă c i n ă ) se execută cu vergea de 2 mm, u r m ă t o a r e l e — ' —
1 .
putînd fi executate folosind vergele mai groase. Pentru umplerea i! . . . •
completă a s p a ţ i u l u i , asupra vergelei se e x e c u t ă o u ş o a r ă presiune. L-
Sudura trebuie s ă fie uniformă, fără fisuri, noduri sau arsuri .a b
pe margine. Ş a n ţ u l trebuie s ă fie umplut fără goluri î n t r e straturi. F i g . 6.16. î m b i n a r e a p r i n lipire a ţ e v i l o r :

N u se admite polizarea sudurii, decît î n c a z u r i excepţionale. a - tip ţ e a v a pe ţ e a v a ; b - tip c u m u f ă de adaps.

î m b i n ă r i l e sudate se mai folosesc şi l a conductele de sticlă.

Aliajele pentru lipitura moale au temperatura de topire sub
îmbinările prin lipire a s i g u r ă rezistenţa şi e t a n ş e i t a t e a îmbi­
300 °C, iar piesele ce se lipesc nu trebuie încălzite în prealabil.
nării cu ajutorul unui produs diferit de materialul de b a z ă şi care Ele sînt pe b a z ă de S n şi P b şi sînt standardizate î n S T A S 96-49.

76
77
Lipirea ţevăriei de plumb, a l a m ă , cupru şi chiar oţel se face cu
aliajul L p 20.
Aliajele pentru lipiturile tari au temperaturi de topire î n t r e
700 şi 900 °C şi necesită î n c ă l z i r e a p r e a l a b i l ă a pieselor care se
î m b i n ă . Ele sînt pe b a z ă de C u şi Z n şi sînt standardizate î n
S T A S 204-49. Se folosesc la lipirea cuprului, alamelor, bronzurilor
şi oţelurilor carbon.
In cazuri rare şi justificate se mai folosesc şi lipituri cu aliaje
pe b a z ă de argint.
Asemenea î m b i n ă r i s î n t folosite şi în cazul materialelor ne­
metalice.
L a tuburile d i n beton, î m b i n a r e a se face prin umplerea inter-
stiţiului între două elemente cu mortar sau lapte de ciment. P e n ­
tru o mai bună e t a n ş e i t a t e a î m b i n ă r i i la tuburile de beton se folo­
s e ş t e î m b i n a r e a cu cep şi b u z ă , a cărei formă şi dimensiuni s î n t
p r e v ă z u t e în S T A S 816-57.
Tuburile şi piesele de l e g ă t u r ă d i n faolit şi textolit se p r e t e a z ă
a fi î m b i n a t e prin lipire. D u p ă p r e g ă t i r e a suprafeţelor ce u r m e a z ă
a fi î m b i n a t e , care c o n s t ă în fasonarea lor î n vederea î m b i n ă r i i
şi ş t e r g e r e a cu alcool, acestea se acoperă cu chit pe b a z ă de r ă ş i n ă
fenolformaldehidică şi se p r e s e a z ă e t a n ş s u p r a f e ţ e l e î m b i n a t e .
D u p ă î n t ă r i r e a chitului, c u s ă t u r i l e sînt c u r ă ţ i t e cu pila.
Lipirea ţevilor d i n P C V se face tot d u p ă sistemele d i n
fig. 6.16. O p e r a ţ i a c o n s t ă , î n primul rînd, î n executarea c o r e c t ă a
formelor de î m b i n a r e la piese, c u r ă ţ i r e a suprafeţelor de î m b i n a r e
cu benzină, î n ă s p r i r e a acestora cu hîrtie de şlefuit şi ş t e r g e r e a cu
cîrpa a acestora. U r m e a z ă ş t e r g e r e a suprafeţelor cu dicloretan
(solventul adezivului) şi î n t i n d e r e a unui film de adeziv, furnizat
de î n t r e p r i n d e r i l e M . I . P . C h . sub denumirea de „clei P D C 13", pe
suprafeţele de contact, mufarea pieselor şi ş t e r g e r e a surplusului
de adeziv. î m b i n a r e a poate fi s u p u s ă solicitărilor normale numai
d u p ă 24 ore de la lipire.
î m b i n a r e a prin încleiere se foloseşte la .tubulatura d i n lemn,
în care scop oaoetele acestora sînt prelucrate cu î n c l i n a r e a
de 1 : 30.
îmbinările cu mufă a s i g u r ă e t a n ş e i t a t e a î n t r e elemente c u
ajutorul unei umpluturi de e t a n ş a r e , p r e s a t ă la montare î n t r - u n
s p a ţ i u inelar, creat special de forma elementelor care se î m b i n ă .
P a r t i c u l a r i t ă ţ i l e acestei î m b i n ă r i constau î n : posibilitatea
p ă s t r ă r i i etanşeităţii î n condiţiile unor devieri mici de l a coaxiali-
tate a elementelor î m b i n a t e , dificultatea desfacerii î m b i n ă r i i şi
s i g u r a n ţ a insuficientă a acesteia, mai ales l a presiuni mai î n a l t e .
Soluţiile constructive folosite la î m b i n a r e a diferitelor elemente
sînt a r ă t a t e în fig. 6.17.
78
Forma şi dimensiunile mufelor folosite la î m b i n a r e a tubula­
turii de fontă s î n t standardizate ( S T A S 1693-50) p î n ă l a presiunea
2
de 10 kgf/cm .
Pentru tuburile d i n bazalt, forma şi dimensiunile mufelor de
î m b i n a r e s î n t indicate în S T A S 1743-53, iar pentru cele d i n gresie
antiacidă. î n S T A S 4235-54.
F i p . 6.17. Tipuri de îmbinare cu mufă :
o — î m b i n a r e a cu m u f ă ; b — m u f ă din f o n t ă ; c — m u f a tuburilor ceramice.
Ca u m p l u t u r ă de e t a n ş a r e se folosesc cîlţi sau s f o a r ă de
cînepă impregnate cu gudron. Sfoara nu trebuie î m p l e t i t ă s t r î n s .
si se p r e p a r ă de obicei p r i n fierbere î n gudron. D u p ă r ă c i r e , gar­
nitura se introduce î n s p a ţ i u l inelar, î n f ă ş u r î n d u - s e î n s p i r a l ă
dinspre mufă î n s p r e c o n d u c t ă în straturi succesive, ş t e m u i n d u - s e
fiecare strat î n parte.
In cazul conductelor din fontă pentru presiuni p î n ă l a
2
2^-3 kgf/cm , peste, u m p l u t u r ă se b ă t ă t o r e ş t e ciment gras de scli-
visire umezit. Pentru presiuni mai înalte, peste u m p l u t u r ă se
t o a r n ă plumb topit î n t r - u n strat de 10—20 m m grosime, care apoi
se c i o c ă n e ş t e î n c ă î n stare c a l d ă .
L a conductele d i n c e r a m i c ă , peste umplutura de c î n e p ă s p a ţ i u l
inelar se umple cu a r g i l ă a l b ă bine f r ă m î n t a t ă .
îmbinările cu presetupă sînt folosite mai mult î n cazul mate­
rialelor neelastice (fontă, faolit, sticlă) l a presiuni <iu prea î n a l t e .
F u n c ţ i o n a r e a lor este b a z a t ă pe crearea unei presiuni de etan­
şare radiale pe peretele exterior al conductei, prin s t r î n g e r e a
axială a unui material moale, numit u m p l u t u r ă .
Formele constructive ale acestei î m b i n ă r i sînt a r ă t a t e î n
fig. 6.18.
79
 Avantajul principal al acestui tip de î m b i n a r e c o n s t ă în posi­
bilitatea preluării unor jocuri axiale relativ mari ale ţevilor, din
care c a u z ă s î n t îndeosebi folosite la c o n s t r u c ţ i a unor compensa,
toare de dilatare.
Dezavantajele lor s î n t n e s i g u r a n ţ a e t a n ş e i t ă ţ i i î m b i n ă r i i , ne­
cesitatea înlocuirii periodice a umpluturii, ceea ce presupune scoa­
terea din funcţiune a conductei în aceste perioade, efortul relativ
m a r e necesar strîngerii suficiente a umpluturii, costul ridicat al
îmbinării.
1 2
dimensiunile filetului cilindric cît şi dimensiunile filetului conic,
Cu conicitate de 6,25%.
Filetele conice s î n t folosite la obţinerea unei e t a n ş e i t ă ţ i mai
bune, însă necesită o prelucrare mai exactă şi mai î n g r i j i t ă fiind
prin aceasta mai scumpe.
î n vederea a s i g u r ă r i i interschimbabilităţii pieselor, filetul tre­
buie executat în cadrul unor abateri şi toleranţe, stabilite î n S T A S
836-49, pentru filetul cilindric, şi în S T A S 867-49 pentru cel c o n i c
Filetarea se poate face manuali, cu ajutorul filierelor
(fig. 6.19) în cazul filetelor exterioare şi cu ajutorul burghielor
ide filetare (tarozilor) în cazul celor interioare. C a p ă t u l ţevii ce

Fig. 6.18. Tipuri de îmbinare cu presetupă :

a — prin strîngere cu filet ; o — prin strîngere cu şuruburi ; 1 — bucşa metalică ;
2 — bucşă din material plastic.

îmbinările filetate ale conductelor sînt folosite mai rar decît :

cele sudate şi numai pe l i n i i de j o a s ă presiune pentru abur, a p ă ,
aer comprimat etc, cînd p r i n caracterul a m p l a s ă r i i ei î m b i n a r e a
s u d a t ă este greoaie sau n e a d m i s ă .
Acest tip de î m b i n a r e presupune posibilitatea filetării capete­
l o r elementelor, ceea ce face s ă fie folosită îndeosebi la ţevile sau
piesele de oţel sau fontă m a l e a b i l ă şi foarte rar, sau de loc, în
c a z u l altor materiale.
Dintre materialele nemetalice, faolitul, teîrtolitul, P C V r i g i d '
•etc s î n t materiale care s u p o r t ă filetarea. î m b i n a r e a filetată se
foloseşte de obicei ori de cîte ori se a s a m b l e a z ă elemente neme-
talice cu elemente metalice. N o r m a i n t e r n ă a M . I. P . C h . 1687-61
prevede racorduri olandeze cu filet interior sau exterior din P C V .
C u toate acestea, ele s î n t folosite rar, deoarece filetul la aceste
materiale se d e t e r i o r e a z ă repede.
Filetul pentru ţevi are pasul şi a d î n c i m e a mult mai mici decît u r m e a z ă a fi filetat se fixează bine în m e n g h i n ă , se unge cu ulei
l a cel metric, pentru a nu produce o slăbire î n s e m n a t ă a peretelui şi se introduce î n filieră cu bacurile c o r e s p u n z ă t o a r e diametrului
ţevii. E l este standardizat î n S T A S 402-49. Filetul este triunghiu­ n o m i n a l ; operaţia de filetare se face prin rotirea filierei. Pentru
lar, cu unghiul la vîrf de 55° ( W h i t w o r t h ) , fără joc la vîrf, dimen­ o calitate mai b u n ă de filet, se face o p r i m ă trecere a filierei peste
siunea lui n o m i n a l ă fiind e x p r i m a t ă în ţoii. G a m a s t a n d a r d i z a t ă ţeava, bacurile nefiind puternic a p ă s a t e , d u p ă aceea se face o a
cuprinde dimensiuni î n t r e G V s " şi G 18". Standardul prevede atît doua trecere cu filiera peste filetul obţinut, cu o s t r î n g e r e u ş o a r ă

« - Conducte şi armături
80 81
ii bacurilor. Calitatea filetului depinde şi de starea bacurilor, care
trebuie î n t r e ţ i n u t e cu foarte m u l t ă î n g r i j i r e .
Filetarea ţevilor poate fi făcută şi pe strunguri universale
sau pe m a ş i n i speciale de filetat ţevi, care au o mare produc­
tivitate.
î m b i n a r e a filetată poate ti f ă c u t ă fie direct î n t r e d o u ă ele­
mente principale de c o n d u c t ă , fie cu ajutorul unor piese interme­
diare de l e g ă t u r ă (mufe filetate, nipluri e t c ) .
L a filetele exterioare cilindrice, î n ă l ţ i m e a şi a d î n c i m e a ulti­
melor d o u ă spire scad progresiv, formînd „ieşirea" filetului, care
a s i g u r ă oprirea mufei filetate şi e t a n ş e i t a t e a n e c e s a r ă î m b i n ă r i i .
Filetarea se face pe o lungime care s ă asigure r e z i s t e n ţ a şi r i g i d i ­
tatea î m b i n ă r i i , evitînd ca marginea elementului de asamblat s ă
a j u n g ă pînă l a mijlocul mufei de î m b i n a r e (fig. 6.20, a) sau p î n ă
la c a p ă t u l filetului interior, în cazul î m b i n ă r i i cu piese fasonate.
D a c ă se presupune demontarea frecventă a unei porţiuni de
c o n d u c t ă , atunci filetarea unuia dintre capetele ţevilor se face pe
o lungime m a i mare (fig. 6.20, b), care trebuie s ă asigure î n ş u r u ­
barea c o m p l e t ă a mufei filetate şi a c o n t r a p i u l i ţ e i de fixare a
acesteia.
î m b i n a r e a cu filet conic se poate face fie cu mufe filetate
cilindric, e t a n ş e i t a t e a acestora fiind a s i g u r a t ă la locul de s t r î n g e r e
a cilindrului cu conul, fie cu mufe filetate conic care printr-un
Fig. 6.20. Tipuri de îmbinare cu filet:
a - tip de îmbinare cu filet pe lungime scurtă ; b - tip de îmbinare cu filet pe lun­
gime lungă ; 1 - ţeava ; 2 - mufă filetată ; 3 - contra piuliţă'; 4 - şnur de in.
contact de-a lungul filetului a s i g u r ă o mai b u n ă e t a n ş e i t a t e a
îmbinării.
î m b i n a r e a filetată poate fi r e a l i z a t ă şi cu ajutorul mufelor
filetate s t î n g a - d r e a p t a , care permit î n ş u r u b a r e a s i m u l t a n ă a ceior
d o u ă capete filetate.
E t a n ş e i t a t e a îmbinării se a s i g u r ă şi prin î n f ă ş u r a r e a filetului
cu un material fibros. L a conductele pentru transportarea apei şi
82
gazelor se folosesc cîlţi de in u n ş i cu miniu de plumb sau alb de
plumb frecat cu ulei de in fiert. Pentru transportarea aburului sau
fluidelor calde se foloseşte azbestul. L a î m b i n ă r i l e filetate de tip
„con pe c o n " e t a n ş e i t a t e a poate fi a s i g u r a t ă şi fără folosirea
acestor materiale.
In industria petrolieră, unele î m b i n ă r i filetate sînt asigurate
suplimentar cu un cordon de s u d u r ă de e t a n ş a r e .
îmbinările cu flanşe a s i g u r ă r e z i s t e n ţ a şi e t a n ş e i t a t e a con­
ductei la locul de î m b i n a r e , prin s t r î n g e r e a cu ajutorul ş u r u b u r i l o r
a s u p r a f e ţ e l o r de e t a n ş a r e î n t r e ele.
P r i n c i p i u l de funcţionare a acestei î m b i n ă r i c o n s t ă î n crearea
cu ajutorul s t r î n g e r i i a unei presiuni de e t a n ş a r e pe suprafeţe, care
duce la m i c ş o r a r e a suficientă a interstiţiilor capilare existente pe
oricare s u p r a f a ţ ă p r e l u c r a t ă . Pentru asigurarea unei cît mai bune
e t a n ş ă r i cu o presiune cît mai mică, î n t r e cele d o u ă s u p r a f e ţ e se
introduce de obicei o g a r n i t u r ă .
L a r g a utilizare pe care o are acest tip de î m b i n a r e se explică
p r i n s i g u r a n ţ a mare în exploatare, comoditatea a s a m b l ă r i i şi des­
facerii î m b i n ă r i i cum şi posibilităţii de executare a flanşelor i n
serie mare, î n uzine specializate.
Dezavantajul lor constă în aceea că presupune un consum
relativ mare de metal şi m a n o p e r ă pentru executare, ceea ce duce
la u n preţ de cost mai ridicat.
Diversitatea condiţiilor în care poate funcţiona o asemenea
î m b i n a r e face ca soluţiile constructive adoptate s ă fie foarte nume­
roase. In general însă o î m b i n a r e de acest tip se compune din cele
d o u ă corpuri de s t r î n g e r e , numite flanşe, ş u r u b u r i l e de s t r î n g e r e
eu piuliţele respective şi garnitura.
G a r n i t u r i l e sînt corpuri mai moi decît suprafeţele de etan­
ş a r e , care p r i n s t r î n g e r e umplu i n t e r s t i ţ i i l e formate la prelucrarea
acestora, a s i g u r î n d prin aceasta e t a n ş e i t a t e a îmbinării cu eforturi
mai mici de s t r î n g e r e .
Condiţiile generale cerute unei g a r n i t u r i s î n t :
— o elasticitate şi plasticitate mai mari ale materialului gar­
niturii f a ţ ă de materialul suprafeţelor de e t a n ş a r e , care s ă per­
m i t ă umplerea u ş o a r ă a interstiţiilor formate între acestea, şi în
acelaşi timp s ă compenseze deformaţiile elastice ale suprafeţelor
de e t a n ş a r e , care se ivesc la s t r î n g e r e şi î n cursul e x p l o a t ă r i i ;
— s ă p ă s t r e z e în condiţiile e x p l o a t ă r i i cît mai mult timp pro­
prietăţile sale plastice şi elastice ;
— s ă nu provoace deteriorarea suprafeţelor de e t a n ş a r e prin
acţiuni mecanice, chimice sau electrochimice asupra acestora.
83
 Tabela 6.2
Pentru conductele circulare g a r n i t u r a are forma de tor. F o r m a
Condiţii de folosire a materialelor pentru garnituri
s e c ţ i u n i i transversale a g a r n i t u r i i depinde de c o n d i ţ i i l e de e x p l o a
:

t S ş U e maternul d i n care este c o n f e c ţ i o n a t ă . U n e l e forme m a i Materialul garniturii Mediul f

des îiitîlnite s î n t a r ă t a t e în f i g . 6.21. °'c

Carton Apă, soluţii neutre 10 40

Carton impregnat cu ulei Apă, soluţii neutre 10 120

de in
Klingherit Abur 50 450
Aer, gaze şi vapori neutri 50 450
Produse petroliere necorosive 75 100
Amoniac, soluţii diluate de acizi
sau baze 40 300

Klingherit antiacid Vapori şi gaze oxidante 25 300

Cauciuc Apă, soluţii neutre 3 30

Aer, gaze, vapori necorosivi 3 30
Soluţii diluate de acizi şi baze 3 30
Cauciuc cu inserţii textileIdem 6 60
Cauciuc termostabil cu in­
serţii textile Idem 10 150
Azbest antiacid Solvenţi organici 20 300
Hidrocarburi, gaze, vapori corosivi
(CI, S 0 etc.)
2 6 300
Acizi minerali concentraţi şi di­
luaţi (M S0 , HCI, HNO3 etc.)
2 4 6 100
Policlorura de vinii Gaze, vapori corosivi 6 50
Soluţii de acizi şi baze 6 50
Produse petroliere 40 60
Azboaluminiu Abur
Aer, gaze, vapori neutri 100 300
Produse petroliere necorosive
Azbest cu înveliş din oţel Abur 450
carbon Aer, gaze, vapori neutri 450
Acid sulfuric concentrat 100 50
Soluţii de baze, amoniac 450
Produse petroliere necorosive 450

o Azbest cu înveliş din oţel Vapori şi gaze corosive 150 450

aliat de tipul 13 NC 186
Fig. 6.21. Forma secţiunii transversale a garniturii :
a, b — plane compacte (din metale sau materiale moi) ; c — ro­ Oţel carbon (cu conţinut Abur 475
tunde, compacte (din metale sau materiale moi) ; d, e — meta­ redus de carbon) Aer, gaze, vapori necorosivi 475
lice ondulate ; f — azbometalice ondulate : g — azbometalice Acid sulfuric concentrat
cu bandă in spirală ; h, i — azbometalice plane ; j — azbo­ 64-400 50
metalice zimţate : k, l — metalice zimţate ; m, n — metalice Soluţii bazice, amoniac 550
ovale ; o — metalice lenticulare. Produse petroliere i:ecorosive 475
Oţel aliat de tipul Abur
13 NC 185 Gaze şi vapori neutri sau corosivi 64-400 550
Alegerea materialului se face în funcţie de presiunea, tempe­
Produse petroliere corosive sau ne­
ratura şi p r o p r i e t ă ţ i l e f l u i d u l u i transportat. Date informative pen­ corosive •
tru folosirea diferitelor materiale s î n t indicate în tabela 6.2.

85
S4
 î n afara celor a r ă t a t e în tabela 6.2, ca materiale pentru gar­ _ S u p r a f a ţ a de e t a n ş a r e cu prag şi a d î n c i t u r ă are dimensiunile
6 m A S l 7 3 2 5 1 c a r e
niturile î m b i n ă r i l o r cu f l a n ş e se folosesc : plumbul, cuprul, alama, mn, r, , , " - ° r e c o m a n d ă p î n ă la presiunea de
2 2
textolitul, viniplastul, polietilena, tot Ionul etc. _ . 100 kgf/cm . Uzual ea este folosită pînă la presiunea de 64 kgf/cm
Garniturile din materiale moi se e x e c u t ă prin tăierea indivi­ E s t e r e c o m a n d a t ă pentru fluide toxice, asfixiante sau penetrante
duală sau în pachet, după trasare cu ş a b l o n u l , sau cu ajutorul

F i g . 6.22. Dispozitiv pentru tăierea garniturilor

din materiale moi.

unui dispozitiv simplu, a r ă t a t în fig. 6.22, montat pe axul unei Fig. 6.23. Tipuri de suprafeţe de etanşare la flanşe :
maşini de g ă u r i t pînă la diametre de 800 mm. « - plane cu şanţuri de etanşare ; b - cu prag şl adîncitură • c - cu Drae si t • M n

«f - cu canal şi pana, ; e - cu şanţ pentru garnituri metalice ovale ; f- pentru' | " ™ V

Garniturile simple din materiale moi sînt standardizate î n turi lenticulare ; g - cu sudarea marginilor.
S T A S 1733-51, pentru suprafeţe de e t a n ş a r e netede, în S T A S
1740-51, pentru s u p r a f e ţ e cu prag şi a d î n c i t u r ă , în S T A S 1741-51, (amoniac, freon), în ultimul caz, pînă l a presiunea de 16kgf/cm 2

pentru s u p r a i e ţ e cu canal şi p a n ă , şi în S T A S 1742-50, pentru şi temperatura c u p r i n s ă între —40° şi 35 °C.

s u p r a f e ţ e cu prag şi ş a n ţ .
Garniturile metalice cu u m p l u t u r ă moale se e x e c u t ă prin pre­
sare, d u p ă t ă i e r e a la dimensiunile c o r e s p u n z ă t o a r e desenelor de
execuţie.
Garniturile metalice sînt executate fie prin m a t r i ţ a r e , fie p r i n
prelucrare p r i n a ş c h i e r e .
Caracteristic îmbinări-lor cu flanşe este forma suprafeţelor>le<
e t a n ş a r e , care se alege în funcţie de condiţiile de lucru ale îmbi­
nării. Formele uzuale, folosite în c o n s t r u c ţ i a conductelor, sînt
reprezentate în fig. 6.23.
S u p r a f a ţ a p l a n ă cu ş a n ţ u r i de e t a n ş a r e . e s t e i n d i c a t ă în S T A S
1730-57 şi se foloseşte, în funcţie de diametrul nominal, pînă la
2
presiunea de 1 0 0 k g f / c m ; S T A S 1730-57 indică şi dimensiunile
S u p r a f e ţ e l e de e t a n ş a r e cu prag şi ş a n ţ , recomandate pentru
2
presiuni p î n ă la 100 k g f / c m sînt cuprinse în S T A S 1739-51. S î n t
utilizate destul de rar, din cauza p r e l u c r ă r i i mai complicate pe
care o necesită.
S u p r a f a ţ a de e t a n ş a r e cu canal şi p a n ă este s t a n d a r d i z a t ă ca
formă şi dimensiuni în S T A S 1731-50, pentru presiuni pînă la
2
100 kgf/cm . î n general se foloseşte pentru presiuni pînă la
2
64 k g f / c m şi se r e c o m a n d ă în cazul vacuumului, fluidelor cu pe­
ricol de incendiu sau explozie, sau în cazul fluidelor penetrante
2
cu presiunea pînă la 25 k g f / c m si temperatura c u p r i n s ă î n t r e
—40 şi 130 °C.
S u p r a f e ţ e l e de e t a n ş a r e cu ş a n ţ u r i pentru garnituri metalice
ovale sau pentru cele lenticulare nu s î n t standardizate la noi. Ele
î n s ă sînt recomandate pentru presiuni de la 64 k g f / c m în sus. 2

necesare. Acest tip de s u p r a i a ţ ă se foloseşte î n s ă o b i ş n u i t pînă la

2
presiunea de 25 k g f / c m .
S6 87
 \ r

"VS/A I V/A I
\ k. 1

s -L .t
a b !
ii

F i g . 6.25. Diferite s o l u ţ i i constructive ale f l a n ş e l o r :

u - turnată sau forjată o dată cu tubul ; b - plată pentru sudare ; c - cu git sudate cap la cap ; d -, libera pe ţeava râsfrintâ '
:
f - "bera Pe inel sudat ; f - liberă pe bord sudat cap la cap ; g - plată filetată ; h - cu git filetată i 1 - pentru mandrSSre
j - nituita ; k - pentru borduri conice ; l - pentru borduri conice cu inel din două jumătăţi ; ro - pentru borduri conice?.)
mei din doua jumătăţi şi garnitură ; n - liberă pe inel din două jumătăţi ; o - liberă pentru borduri drepte • „ - sudată din
ÎCy ; ; g - liberă pe borduri cu git lipite ; r - specială din două părţi : s - specială din patru p4rţ'i.

dimensiunile lor pentru presiunile de 2,5, 6, 10, 16, 25, 40, 64 si
2
100 kgf/cm .
F a b r i c a ţ i a lor este mai complexă şi presupune un consum
mare de metal. Strunjirea lor d i n metal rotund este n e e c o n o m i c ă
chiar la diametre mici. F a b r i c a ţ i a lor în m a s ă trebuie făcută prin
Fig. 6.26. Dispozitiv pentru asamblarea flanşelor la ţ e a v a :
1 — disc ; 2 — platbandă : 3 — tije ; 4 — ţeava ; 5 — pîrghii ;
6 - flanşe.
m a t r i ţ a r e la cald, pentru diametre mici şi mijlocii, sau prin l a m i ­
nare pe maşini speciale de bandaje cu profilul apropiat de cel
final, pentru diametre mai mari. Aceasta m i c ş o r e a z ă s i m ţ i t o r con­
sumul de metal şi volumul de prelucrare prin aşchiere.
F l a n ş e l e libere (fig. 6.25,d,e,f) sînt folosite la î m b i n a r e a
conductelor de oţeluri inoxidabile sau materiale neferoase, în ve­
derea realizării unei î n s e m n a t e economii de materiale scumpe sau
deficitare. Ele sînt confecţionate din oţeluri carbon sau slab aliate
(atunci cînd condiţiile de t e m p e r a t u r ă şi presiune impun aceasta)
şi sînt protejate de contactul cu fluidul agresiv, prin intermediul
unor borduri a capetelor ţevii, realizate fie prin r ă s l r î n g e r e a ţevii
fie prin sudarea lor la ţ e a v a .
Executarea bordurilor prin r ă s f r î n g e r e a ţevii se r e a l i z e a z ă la
conductele de cupru, aluminiu, a l a m ă sau plumb iar dimensiunile
flanşelor libere folosite în a c e a s t ă soluţie, pentru presiunea de
2
6 kgf/cm , sînt standardizate în S T A S 4791-55.
L a conductele de oţeluri inoxidabile se folosesc borduri sudate
pe capătul ţevii. Sudarea se face de colţ pentru presiuni pînă la
90
2
25 kgf/cm (fig. 6.25, e) sau cap la cap pentru presiuni p î n ă la
2
100kgf/cm (fig. 6.25,/).
F l a n ş e l e filetate (fig. 6.25, g, h) se mai folosesc la conductele
amplasate în medii cu pericol de incendiu sau de explozie, sau
care p r o v o a c ă corodarea c u s ă t u r i l o r sudate. Costul lor este ridicat
faţă de cele sudate, atît din cauza unui consum mai mare de me­
tal, cît şi a unei manopere suplimentare. Cele plate s î n t standardi­
2
zate pentru presiunea de 6 k g f / c m : în S T A S 4269-54 pentru
forma c i r c u l a r ă şi în S T A S 4680-55 pentru forma o v a l ă . Cele cu
2
guler sînt folosite de la presiunea de 25 k g f / c m pînă la presiunea
2
de 100 kgf/cm , fiind standardizate în S T A S 2402-51, 2520-51 si
2486-51.
F l a n ş e l e mandrinate (fig. 6.25,/) sînt rar folosite, din cauza
costului ridicat, tendinţei de a pierde e t a n ş e i t a t e a î m b i n ă r i i la în­
călziri si r ă c i r i alternative, precum si din cauza imposibilităţii
folosirii' ţevilor sudate. Standardele 3924-53, 3925-53, 3926-53 şi
3927-53 indică dimensiunile acestora pentru presiuni de 10, 16, 25
2
şi respectiv 40 kgf/cm . S T A S 3929-53 n o r m a l i z e a z ă canalele pen­
tru flanşele de mandrinare.
F l a n ş e l e nituite (fig. 6.25,/) nu se mai folosesc, din cauza
dezavantajelor multiple pe care le prezintă, fiind în marea majo­
ritate a cazurilor înlocuite cu soluţii realizate prin sudare.
L a tubulatura de fontă, flanşele sînt p r e v ă z u t e a fi turnate
o d a t ă cu corpul (fig. 6.25, a). Standardele 4270-54, 2068-51,
1749-50, 1748-50 şi 2069-51 p r e v ă d dimensiunile acestora pentru
2
presiunile de 2,5, 6, 10, 16 şi 25 kgf/cm .
L a conductele de fontă silicioasă se foloseşte î m b i n a r e a cu
flanşe din d o u ă j u m ă t ă ţ i , asamblate pe bordurile conice ale tubului
(fig.' 6.25, k).
Acelaşi tip de î m b i n a r e se foloseşte şi la asamblarea tuburilor
de gresie a n t i a c i d ă sau porţelan. Dimensiunile bordurilor pentru
asamblarea tuburilor de gresie sînt standardizate în S T A S 4236-51.
L a tubulatura din sticlă, între bordurile conice şi semiinclele
metalice se introduc garnituri elastice, ca în fig. 6.25, m.
Tuburile de faolit sau textolit se î m b i n ă cu flanşe metalice
libere, prin intermediul a două semiinele montate î n locaşuri spe­
cial executate, ea în fig. 6.25, n, sau pe borduri drepte, ca în
fig. 6.25, o, sau pe borduri conice, ca în fig. 6.25, /.
Ţevile din P C V r i g i d se î m b i n ă fie cu flanşe din acelaşi ma­
terial, fie cu flanşe libere metalice.
F l a n ş e l e din P C V se taie din foi de P C V la grosimea cores­
p u n z ă t o a r e şi apoi se s u d e a z ă la c a p ă t u l ţevii (fig. 6.25, p), d u p ă
o lipire p r e a l a b i l ă .
91
 F l a n ş e l e libere se m o n t e a z ă l a conductele d i n P C V prin in­ î n care :
termediul bordurilor ţevii, care se obţin fie p r i n r ă s f r î n g e r e a ţevii, t
este pasul ş u r u b u r i l o r , in c m ;
(fig. 6.25, d), fie p r i n lipire şi sudare ca î n fig. 6.25, p şi q. d
— diametrul nominal al şuruburilor, în cm ;
s

I n alte cazuri se folosesc flanşe speciale, executate din d o u ă D

— diametrul cercului centrelor g ă u r i l o r pentru ş u ­
s

sau patru bucăţi, ca î n fig. 6.25, r şi s. ruburi, în cm ;

S t r î n g e r e a flanşelor între ele se face cu ajutorul ş u r u b u r i l o r , n — n u m ă r u l de ş u r u b u r i .
prezoanelor şi piuliţelor. Folosirea prezoanelor la î m b i n a r e a cu Sarcina care apare în ş u r u b u r i , n e c e s a r ă s t r î n g e r i i iniţiale
flanşe s t r î n s e cu d o u ă piuliţe se r e c o m a n d ă î n cazul presiunilor a g a r n i t u r i i ( p î n ă la a p a r i ţ i a presiunii interioare de regim) se
2
care d e p ă ş e s c 40 kgf/cm . A c e a s t ă soluţie evită concentrarea ten­ d e t e r m i n ă cu relaţia
siunilor care are loc în cazul ş u r u b u r i l o r în locul de trecere de
Q' = Q,+Q [kgi], (6.2)
la tijă la cap. De asemenea, soluţia este mai a v a n t a j o a s ă în cazul t

în care
m o n t ă r i i conductelor î n locuri mai greu accesibile.
2
P î n ă la presiunea de 40 k g f / c m şi temperatura de 350 °C Q = nD b q x\,
t m ef e [kgf], (6.3)
se pot folosi, pentru ş u r u b u r i şi prezoane, oţeluri carbon obişnuite. este sarcina d a t o r i t ă p r e s t r î n g e r i i g a r n i t u r i i şi
L a temperaturi şi presiuni mai î n a l t e se folosesc oţeluri carbon
de calitate sau oţeluri aliate. Q = zAtE A [kgf] t (6.4)
s s

In cazul î n care se l u c r e a z ă cu presiuni peste 16 kgf/cm sînt
folosite numai ş u r u b u r i , prezoane şi piuliţe prelucrate.
Piuliţele se fac dintr-un oţel diferit de cel al ş u r u b u l u i sau
prezonului şi, de obicei, au o duritate mai m i c ă decît a acestora.
Pe s u p r a f a ţ a filetului nu se admit urme de r u g i n ă , bavuri,
zgîrieturi, d e n i v e l ă r i etc. De asemenea, s u p r a f a ţ a părţii filetate
trebuie s ă fie n e t e d ă .
S u p r a f a ţ a de sprijin a piuliţei şi a capului ş u r u b u l u i trebuie
să fie p e r p e n d i c u l a r ă pe axa filetului, pentru evitarea oricăror
tensiuni şi deformări suplimentare. Se admit abateri de la per­
2 sarcina d a t o r i t ă diferenţei de t e m p e r a t u r ă dintre flanşe şi ş u r u ­
buri ; a c e a s t ă s a r c i n ă se introduce de obicei î n calcul la tempe­
raturi ale fluidului de peste 300 °C.
In relaţiile (6.3) şi (6.4) s-au notat:
D m — diametrul mediu al garniturii, în cm ;
bf e — lăţimea efectivă a garniturii pe care se repar­
t i z e a z ă presiunea de s t r î n g e r e , în cm ; m ă r i m e a
ei în funcţie de forma garniturii şi a s u p r a f e ţ e l o r
de e t a n ş a r e se d e t e r m i n ă din tabela 6.4;
q e — presiunea de s t r î n g e r e iniţială a garniturii, în
2

pendicularitate de 0,3 mm, pentru diametrul piuliţei sub 27 mm, k g f / c m ; m ă r i m e a ei în funcţie de materialul gar-
şi de 0,5 mm, peste a c e a s t ă valoare. 0 o niturii se alege d i n tabela 6.5 ;
r l

P i u l i ţ a trebuie să p o a t ă fi î n ş u r u b a t ă cu u ş u r i n ţ ă pe t o a t ă >t>= — coeficient de transformare ;

lungimea filetului.
ao — limita de curgere a materialului la temperatura
ct
Calculul îmbinărilor cu flanşe se face în cazul utilizării unor de regim, î n k g f / c m ; 2

flanşe nestandardizate. E l d e t e r m i n ă eforturile unitare care apar Oc2o° — limita de curgere a materialului la 20 °C, în
în diferite organe ale î m b i n ă r i i . kgf/cm ; 2

De obicei, î n asemenea situaţii, se alege iniţial n u m ă r u l de a — coeficientul de dilatare t e r m i c ă al materialului

ş u r u b u r i (un multiplu de 4) şi m ă r i m e a acestora p r i n c o m p a r a ţ i e ş u r u b u l u i , în c m / c m • grd ;
cu normele sau cu construcţii similare existente, u r m î n d a face At diferenţa de t e m p e r a t u r ă dintre flanşe şi ş u r u ­
o verificare a eforturilor unitare care apar în cursul funcţionării. buri, in grd ; m ă r i m e a ei se a d o p t ă conform ta­
L a alegerea n u m ă r u l u i de ş u r u b u r i trebuie avut în vedere belei 6.6 ;
2
ca raportul * / d < 5 , pentru p < 25 kgf/cm , şi r/cf <3, pentru
s s E — modulul de elasticitate al materialului ş u r u b u ­
s
2
2
p>2§ k g f / c m unde s-a notat rilor la temperatura de regim, în k g f / c m ;
A — aria secţiunilor transversale a tuturor ş u r u b u r i l o r
s
2

t = ^ [cm], (6.1) îmbinării, î n c m , socotită la diametrul interior

al filetului.

92
93
 Tabela 6.5

Coeficientul m de-strîngere al garniturii în condiţii de funcţionare şi presiunea

de strîngere iniţială a garniturii q e

Garnitura m le

C a u c i u c de duritate medie 0,50 35

C a u c i u c m o a l e c u inserţie textilă s a u cauciuc d u r 0,75 53
C a u c i u c d u r c u inserţie textilă 1,00 70
Azbest armat c u sită de sîrmă 2,50 315
M e t a l o n d u l a t , c u şnur de azbest 2,50 315
G a r n i t u r ă ondulată cu umplutură de azbest şi înveliş
din c u p r u s a u a l u m i n i u 3,00 420
G a r n i t u r ă ondulată cu umplutură de azbest şi înveliş
de oţel moale s a u oţel i n o x i d a b i l 3,25 490
G a r n i t u r ă plată azbometalică cu înveliş d i n cupru s a u
aluminiu 3,25 490
G a r n i t u r ă plată azbometalică cu înveliş d i n oţel moale
(cu conţinut redus de carbon) 3,50 560
G a r n i t u r ă plată azbometalică cu înveliş d i n oţel inoxi­
dabil austenitic 3,75 630
C o m p a c t ă de a l u m i n i u moale 4,00 700
C o m p a c t ă de c u p r u moale 4,75 980
C o m p a c t ă de oţel moale 5,50 1 270
C o m p a c t ă de oţel i n o x i d a b i l austenitic 6,50 1 720
K l i n g h e r i t s a u azbest presat 1,50 315

Observaţie. P e n t r u gaze şi abur, coeficientul de strîngere se ia 2 m .

Tabela 6.6

Diferenţa de temperatură, în C, între flanşe şi şurub, în perioada

de încălzire şi în regim de exploatare

Temperatura In timpul
mediului
°C încălzirii exploatării

300 20 10
350 35 15
400 58 17
425 72 18
450 90 19

Sarcina care apare în ş u r u b u r i în condiţii de exploatare se

d e t e r m i n ă cu r e l a ţ i a

Q"=Q +Q +Q
P re t (6.5)

95
94
în care
(6.6)
•

este sarcina d a t o r i t ă presiunii interioare a fluidului şi Qmax^AsCa [kgf], (6

2
Q pe = nD b mp
m ef [kgf] (6.7) în care a este efortul unitar admisibil în ş u r u b , în k g f / c m ;
a mă­
rimea lui se d e t e r m i n ă cu relaţiile 6.24.
sarcina d a t o r i t ă presiunii de e t a n ş a r e pe g a r n i t u r ă . In calculul î m b i n ă r i i cu flanşe, sarcina ş u r u b u r i l o r Q se con­
î n aceste relaţii, în afara n o t a ţ i i l o r anterioare, s-au mai s i d e r ă cea mai mare valoare care r e z u l t ă din relaţiile
notat:
Q'+ Q~„v , 1

2
p — presiunea de regim a fluidului, în k g f / c m ;
m — coeficientul de s t r î n g e r e a l garniturii î n condiţiile de 0,-^f=S [kgf] (6.12)
r e g i m ; valoarea lui în funcţie de materialul garniturii Şi
O" A. o
se alege din tabela 6.5.
Q." [kgf]. (6.13)
î n cazul garniturilor metalice de f o r m ă l e n t i c u l a r ă , relaţiile 2

de calcul ale sarcinilor care solicită ş u r u b u r i l e sînt î n t r u c î t v a F l a n ş e l e de tip r i g i d (fig.

diferite. Astfel : 6.27) sînt considerate, d u p ă me­
toda sovietică de calcul L f K T H
ca g r i n z i î n c a s t r a t e la un c a p ă i .
Q,= n D ^ e ^ Z E L [kgf]; (6.8) D u p ă a c e a s t ă ipoteză şi conform
notaţiilor din figură, eforturile
unitare care apar în s e c ţ i u n i l e pe­
Q =fDlp
p [kgf]; (6.9) riculoase se d e t e r m i n ă cu r e l a ţ i a
C 1 generală
Qpe = ^M; °^7 [kgf], (6.10)
M
î n aceste relaţii s-au n o t a t : W °" WC"! !, 2
(6.14) F i g . 0.27. Schema de calcul a flanşelor
D — diametrul de contact î n t r e garnitura lenticulară şi
e
în care : 'Ic tip rigid.
s u p r a f a ţ a de e t a n ş a r e , î n c m ;
b — lăţimea de contact î n t r e garnitura lenticulară şi
e A l este momentul î n c o v o i e t w în secţiune. în kgf • cm •
3
s u p r a f a ţ a de e t a n ş a r e , î n c m ; m ă r i m e a ei se a d o p t ă W - modulul de r e z i s t e n ţ ă al secţiunii în c m '
în funcţie de diametrul de contact; Pentru secţiunea AB :
A , în cm 1—2, 5, 10, 15 şi mai mare
M' = Q / [kgf- cm |:
b ,\ncm
t 0,1 0,13 0,2 0,3' (6.15)
2
q •— presiunea de s t r î n g e r e iniţială a garniturii, în kgf/cm ,
e
W'= [cm*].
care se ia e g a l ă cu de 1,5 ori limita de curgere a (6.16)
materialului g a r n i t u r i i ; Pentru secţiunea BC :
q' — presiunea de e t a n ş a r e n e c e s a r ă în condiţiile de regim,
e
:
2
în k g f / c m ; m ă r i m e a ei este e g a l ă cu limita de M" = 0A-Q l" [kgf cm];
s
(6.17)
curgere a materialului g a r n i t u r i i ;
P — unghiul de î n c l i n a r e al s u p r a f e ţ e l o r de e t a n ş a r e ( d q
W = |cm ]. 3

obicei 0 = 2 0 ° ) ; (6.18)
p — unghiul de frecare al g a r n i t u r i i pe suprafeţele de etan­
ş a r e ; pentru oţel se ia 8 ° 3 0 . /
{ ] a n ^.eficientul 0,4 din r e l a ţ i a (6.17) ţine seama de rigiditatea

96 1 - Conducte şi armături
97
 î n cazul flanşelor plate sudate (fig. 6.28) trebuie determinate R e z i s t e n ţ a admisibilă a materialului, î n calculul flanşelor ş«
^£rtăî?2S apar î n flanşe şi î n cordoanele de sudura
ş u r u b u r i l o r , se obţine cu una dintre relaţiile
Efortul unitar care apare î n flanşe se determina cu relaţia a,, = — °.fi
n -: G
~ fl =
n (6-24)
(6.14), în care c fl

M = Q l [kgf.cm];
s (6-19) în care
o>. r j , o// sînt limitele de r e z i s t e n ţ ă , de curgere şi respectiv
c

4 3 (6.20) de fluaj, ale materialului la temperatura de

W = [cm ]. regim;
n , n , rift — coeficienţii de s i g u r a n ţ ă respectivi, care au
r c

Eforturile unitare care apar î n cordoanele de s u d u r ă sînt de valorile

încovoiere şi forfecare. /7 =4,5;
r n =2;c ///,= 1,15.
Viteza de fluaj care se a d o p t ă î n calcul este de
7
10~ m m / m m • h.
Pentru r e z i s t e n ţ a admisibilă a sudurii ( T = 0,8o . aS a

Pentru flanşele care lucrează sub presiune, trebuie s ă fie res­

p e c t a t ă condiţia :
De-Do b
2 ^ 4 '
N o r m a i n t e r n ă a M . I . P . C h . 857-56, e l a b o r a t ă de institutul
I P R O C H I M , indică drept relaţii de calcul :
— Perttru flanşele rigide cu notaţiile d i n fig. 6.27 :

S, = y o , 6 2 c p ^ [mm]; (6.25)

Fig. 6.28. Schema de calcul a flanşelor plate sudate. 6

= V l , i 2 c p
^ l m m 1 , ( 6
~ 6 )

în c a r e :
Efortul unitar de încovoiere se d e t e r m i n ă c u relaţia (6 141 p este presiunea de regim a fluidului, în k g f / c m ; 2

în care momentul încovoietor se calculează cu r e l a ţ i a (6.19), .ar

D.—aD 0

x = - -*-2 [mm]; (6.27)

(6.21)
cp — coeficient, care este în funcţie de presiune şi mate­
rialul f l a n ş e j :
Efortul unitar de forfecare se c a l c u l e a z ă cu relaţia
— pentru fontă cp = 1 4- y ^ ; 0

(6.22.) — pentru oţel turnat cp= 1 + ggs;

— pentru oţel laminat cp=l + ^ ;

Efortul unitar echivalent kgf
o — r e z i s t e n ţ a admisibilă a materialului, în care
(6.23) a

se a d o p t ă conform diagramei d i n fig. 6.29.

99
98
 Pentru flanşele plate sudate în cazul garniturilor ne- Pentru flanşele libere (fig. 6.30)
metalice
6= 1,05 / A
p
' ^ - ^ < [ m m], (6.28) V 1.(0,-0,- [cm], (6.30)
\ 2, (t-D )D
a e e
in care
î n care, în afara notaţiilor indicate î n i i g . 6.28, Q este sarcina şuruburilor, c a l c u l a t ă conform relaţiilor
s

2
(6.12) sau (6.13); în cazul garniturilor m o i '
// ~ '2a,
2a
(6.29) Qs = "' '
J
[kgf]; (6.31)
p'= 400n
[kgf]
n n u m ă r u l de ş u r u b u r i ;
este sarcina care revine unui ş u r u b ; P' sarcina care revine unui ş u r u b conform relaţiei
ţj = 1 , 2 . . . 1,4 pentru garnituri din materiale moi: (6.29);
« e s t e n u m ă r u l de ş u r u b u r i ; aa -
r e z i s t e n ţ a admisibilă la încovoiere a materialului,
p — presiunea de regim a fluidului, în k g f / c m ; 2 conform diagramei din fig. 6.29, e x p r i m a t ă în
2
kgf/cm .
t~ pasul ş u r u b u r i l o r , conform relaţiei (6.1);
kgf Celelalte notaţii s î n t indicate în fig. 6.30 şi s î n t exprimate
aa — rezistenţa a d m i s i b i l ă a materialului, în — con- în cm.
2

form diagramei din fig. 6.29. Tipurile speciale de îmbinare se întîlnesc atît la c o n s t r u c ţ i a
conductelor metalice cît şi l a cele nemetalice. E l e sînt în general
10r
3
1
- - | Do
u
mai costisitoare şi s î n t
folosite acolo unde con­
or, siderente tehnice impun
9 - aceasta, pentru asigu­
*J i
7 -
gO r-
rarea unei demontări
u ş o a r e şi rapide.
" 6
(bO w
-
\ 5 > —
,—
ţ _ î
/
* 3 i Dc
f Db
— — —
J Ds
—
- 0 Di
« 2000 XOO MO 5000 6000 1000 âuW SOOO 10000 110O0 12000 0000 IW 15000 16000
pd(presiune nominală ,kgf/cm xdiametrul
1
nominal.mm] Fig. 6.30. Schema de calcul pentru flanşele Fig. 6.31. Racord olan­
libere. dez.
Fig. 6.29. Diagrama pentru determinarea rezistentei admisibile în calculul
flanşelor.
Se c u n o a ş t e o g a m ă foarte v a r i a t ă de asemenea î m b i n ă r i dar
cele mai des întîlnite dintre ele s î n t : racordul olandez si î m b i n a ­
Efortul unitar d i n s u d u r ă se c a l c u l e a z ă ca şi mai î n a i n t e o r rea în baionetă. ,
relaţia (6.23).
Racordul olandez (fig. 6.31) c o n s t ă din d o u ă piese care se
In relaţiile (6.25—6.29), lungimile trebuie exprimate în mm,
2 2 a s a m b l e a z ă la.capetele ţevilor şi care s t r î n g între ele o g a r n i t u r ă
presiunea, în kgf/cm şi r e z i s t e n ţ e l e admisibile, în kgf/mm .

100 101