102 Îmbinări sudate

Procedee de sudare 103

învelişurile de calitate superioară servesc l a reglarea proceselor m e t a ­

curgere de 40 — 45 k g / m m şi o rezilienţă pînă l a 20 k g m / c m . Mărcile
2 2

lurgice care a u l o c în t i m p u l sudării, p r e c u m şi l a îmbunătăţirea calită­

ţilor m e t a l u l u i s u d u r i i . A c e s t e învelişuri acoperă sîrma e l e c t r o d u l u i c u u n electrozilor de fabricaţie sovietică sînt foarte v a r i a t e şi asigură o c a l i t a t e
strat de 1—1,5 m m grosime şi reprezintă a p r o x i m a t i v 20 — 3 0 % d i n greu­ superioară a s u d u r i i oricăror oţeluri
t a t e a electrozilor.
c) Sudura cu topirea metalului în adîncime
Compoziţia învelişurilor de calitate superioară este foarte complexă
şi conţine următoarele elemente de bază : O îmbunătăţire însemnată şi cuprinzătoare a p r o c e s u l u i de sudură
a) Elemente care formează zgură (minereu de m a n g a n , concentrat de manuală este adusă de m e t o d a de sudare c u t o p i r e în adîncime, care a
t i t a n , feldspat e t c ) , care acoperă c u u n strat subţire de zgură m e t a l u l căpătat într-un t i m p denumirea convenţională de sudură c u a r c u l t r a ­
topit în baie şi picăturile care se separă de electrod : z g u r a fereşte m e t a l u l scurt ( S A U ) . L a această metodă de sudare se folosesc electrozi c u u n în­
l i c h i d de c o n t a c t u l direct c u aerul şi de acţiunea o x i g e n u l u i şi a z o t u l u i . veliş greu f u z i b i l , care permite să se apese în t i m p u l operaţiei capătul elec­
M e t a l u l depus se răceşte sub s t r a t u l de/ zgură m u l t m a i încet, ceea ce c o n ­ t r o d u l u i pe piesă. L a capătul e l e c t r o d u l u i se formează o mică teacă de
t r i b u i e l a ieşirea l a suprafaţă a bulelor de gaze şi a diferitelor i n c l u z i u n i înveliş n e t o p i t , în i n t e r i o r u l căruia se dezvoltă a r c u l (fig. 74). P r i n u r m a r e ,
nemetalice. nu m a i există n i c i u n i n t e r v a l între c a ­
b) Elemente care dau naştere la gaze (amidon, turbă şi alte substanţe pătul e l e c t r o d u l u i şi piesă; a r c u l de
organice), care feresc de asemenea m e t a l u l t o p i t de acţiunea a z o t u l u i şi a sudat mărginit de teaca exterioară a
oxigenului. învelişului ! ransmite în mod concentrat
c) Elemente dezoxidante (feromangan şi altele), care a u o m a r e afi­ căldura m e t a l u l u i de bază a l piesei
n i t a t e p e n t r u oxigen, combinîndu-se c u acesta şi rafinînd m e t a l u l t o p i t . care se sudează, intensifică t o p i r e a
d) Elemente de aliaj (grafit, diferite feroaliaje), care intră în m e t a l u l acesteia şi formează o cusătură c u t o ­
s u d u r i i sub formă de componente, îmbunătăţind proprietăţile sale me­ pire adîneă. Datorită sudării în adîn­
canice. cime, cusătura, se formează în m a r e
parte p r i n t o p i r e a m e t a l u l u i pieselor
e) Elemente ionizante s a u s t a b i l i z a u t e (cretă şi altele), care ionizează
îmbinate, ceea ce p e r m i t e să se reducă
i n t e r v a l u l ocupat de a r c . Fig. 74. Schema sudării prin metoda
pînă l a 5 0 % c a n t i t a t e a de m a t e r i a l de topirii în adîncime :
f) Prafuri de oţel, care măresc p r o d u c t i v i t a t e a s u d u r i i , realizează o
adaos. i - electrod; 3 - înveliş; s - picătura de electrod
economie de feroaliaje deficitare şi de sîrmă de electrozi şi măresc s t a b i ­ t o p i t ; < - arcul de s u d a t : « - b a i e ; 6 — t e a c a ;
litatea arcului. A r c u l scurt care se formează sub ? - piesa
teaca de protecţie alcătuită d i n sub­
M e t a l u l depus p r i n sudare cu electrozi de calitate superioară are struc­
stanţa învelişului are u n contact neînsemnat c u atmosfera, ceea ce asi­
tură c u granule fine şi n u are p o r i sau i n c l u z i u n i de c o r p u r i străine. I n
gură o structură compactă a cusăturii c u o c a n t i t a t e minimă de oxigen
privinţa calităţilor mecanice, el n u este inferior m e t a l u l u i de bază şi p r i u
şi de azot şi îmbunătăţeşte proprietăţile mecanice ale s u d u r i i .
alegerea potrivită a a d a o s u r i l o r de aliaj p o a t e corespunde diferitelor
Încercările efectuate asupra m e t a l u l u i cusăturii executate p r i n me­
mărci ale oţelului. L a elementele de construcţie se folosesc electrozi care
toda de topire în adîncime a u arătat că m t a l u l depus are proprietăţi
d a u o rezistenţă de rupere a m e t a l u l u i cusăturii de 42 — 4 8 k g / m m , o 2

mecanice foarte bune : rezistenţa de rupere 53 — 56 k g / m m şi a l u n g i r e a 2

limită de curgere de 28 — 29 k g / m m , o alungire de 18 — 2 4 % , o r e z i -

2

la rupere 15 — 2 4 % .
lienţă de 8—12 k g m / c m şi u n u n g h i de îndoire de m i n i m u m 120° (electrozi
2

marca B 42). A s u p r a calităţii m e t a l u l u i depus, p r e c u m şi a s u p r a S u d a r e a c u topire i u adîncime se face cu un curent de intensitate mare
procesului însuşi de sudură, a u influenţă, atît m a t e r i a l u l d i n care este (400 — 600 A ) , ceea ce, pe de o p a r t e , asigură adîncimea maximă de s u ­
confecţionată sîrma e l e c t r o d u l u i , cît şi, m a i ales, conţinutul în c a r b o n dură, i a r pe de altă parte, permite să se mărească v i t e z a de executare a
al acestuia. P e n t r u sudarea oţelurilor c u puţin c a r b o n şi slab a l i a t e sudurii, ridieîndu-se astfel de 1,5 — 2 o r i p r o d u c t i v i t a t e a sudării . 2

se foloseşte sîrma de electrozi c u u n conţinut în c a r b o n de m a ­

ximum 0,2%. 2. Sudurii automată
Dacă sîrma de electrozi conţine u n procent m a r e de c a r b o n , acesta
din urmă, treeînd l a piesă, se combină intens c u oxigenul şi a z o t u l d i n aer,
L a . N cutarea construcţiilor metalice se foloseşte pe scară largă s u d u r a
formînd produse gazoase, care, amesteeîndu-se c u m e t a l u l , provoacă, dacă
automată rapidă, sub un strai de flux, după metoda elaborată de I n s t i t u t u l
răcirea este bruscă, o structură poroasă a cusăturii. Cînd conţinutul în
de sudură electrică a l A c a d m i i de Ştiinţe a E . S . S . U . , sub conducerea
c a r b o n a l sîrmei este m a i m a r e decît 0 , 2 % , m e t a l u l cusăturii începe să
acad. E . O . P a t o n . 3

manifeste tendinţa de a d a f i s u r i de contracţie, în special l a sudarea oţe­

l u r i l o r slab aliate, p e aceea, l a sudarea acestora d i n u r m a s e folosesc elec­ 1
A. A. Alov, Electrozi pentru sudura cu arc, Maşghiz, 1947. Îndrumări practice pentru
t r o z i E 55 A c u conţinut redus în c a r b o n şi c u învelişuri speciale (TJON1- audori, sub redacţia lui G. A. Nikolaev, Maşghiz, 1951.
13/55, Ţ L etc.) care d a u o rezistenţă de rupere de 55 k g / m m , o limită de 2
s
A. S. Cesnokov, Sudarea rapidă cu arc electric, cu topire în adîncime, Maşghiz, 1950.
• E. O. Paton, Sudarea rapidă automată sub un strat de flux, Maşghiz, 1941.

104 îmbinări sudate
C a p u l de sudură, care are comandă electrică automată, se deplasează
de-a l u n g u l cusăturii şi debitează sîrmă de electrozi neînvelită l a l o c u l su­
durii.
L o c u l pregătit p e n t r u sudură se acoperă înaintea e l e c t r o d u l u i c u u n
strat de f l u x (zgură granulată) p r i n t r - u n t u b care se deplasează împreună
c u c a p u l de sudură. împrăştie r e a f l u x u l u i este împiedicată de către două
plăci care mărginesc l o c u l cusăturii (fig. 75).
închiderea c i r c u i t u l u i între electrod şi piesă are l o c sub s t r a t u l de
flux. Cînd se închide c i r c u i t u l , capătul e l e c t r o d u l u i se topeşte i n s t a n t a n e u
sub acţiunea intensităţii m a r i a c u ­
r e n t u l u i şi m e t a l u l se evaporă, for-
mînd u n spaţiu i o n i z a n t , în caro
apare a r c u l de sudat.
S u b acţiunea t e m p e r a t u r i i înalte,
f l u x u l se topeşte parţial şi formează
în j u r u l a r c u l u i u n învebş compact,
care protejează perfect a r c u l împo­
t r i v a acţiunii atmosferice. P r i n ale­
gerea componenţilor care intră în
compoziţia f l u x u l u i se poate r e g l a
procesul m e t a l u r g i c care are l o c în
Fig. 75. Schema menţinerii arcului sub flux b a i a d
sudură, deoarece în stare
e
topită, aceşti componenţi intră în
reacţie chimică c u m e t a l u l . A s t f e l , introducînd în compoziţia f l u x u l u i o x i z i
de m a n g a n , se compensează pierderea de m a n g a n d i n m e t a l d i n c a u z a
evaporării l u i sub acţiunea t e m p e r a t u r i i înalte.
V i t e z a sudării automate asigură o p r o d u c t i v i t a t e mare (de 10 pînă
a 40 de o r i m a i m a r e decît în c a z u l sudării manuale) şi o cusătură de c a l i ­
t a t e superioară.
I n t e n s i t a t e a m a r e a c u r e n t u l u i (de o r d i n u l a 1 0 0 0 — 2 000 A ) per­
mite să se execute sudura c u o viteză de 40 — 50 m/h şi c h i a r m a i mare.
C u cît piesele care se sudează sînt m a i groase, i n t e n s i t a t e a c u r e n t u l u i este
m a i mare şi p r o d u c t i v i t a t e a s u d u r i i este sporită.
Concentraţia puternică de căldură într-un spaţiu l i m i t a t de înve­
lişul de zgură asigură o adîncime mare de topire şi permite să se sudeze,
folosind curenţi de mare i n t e n s i t a t e , t a b l e c u grosimea de 70 — 100 m m ,
într-o singură trecere c u viteză m a r e . Datorită protejării m e t a l u l u i t o p i t
de către s t r a t u l de f l u x şi de zgură împotriva acţiunii atmosferei exte­
rioare, m e t a l u l cusăturii conţine o c a n t i t a t e infimă de azot (0,001—0,003%)
şi de oxigen (0,012 — 0,03%). M e t a l u l cusăturii, răcindu-se t r e p t a t
sub s t r a t u l de f l u x şi de zgură, se eliberează uşor de bulele de gaz şi este
foarte c o m p a c t . Proprietăţile m e c a n i c e ale m e t a l u l u i depus sînt foarte
bune : rezistenţa de rupere este de 42 — 53 k g / m m , l i m i t a de curgere de
2
2 5 — 37 k g / m m , rezilienţa de 10 — 15 k g m / c m , i a r u n g h i u l de îndoire
2 2
atinge 180°.
P e lîngă avantajele i m p o r t a n t e menţionate, sudura automată m a i
are şi m i n a t o a r e l e calităţi :
1) datorită protejării a r c u l u i p r i n s t r a t u l de f l u x , căldura se concen­
trează pe o mică porţiune a cusăturii, d i n care cauză se obţine o t o p i r e
adîncă;
Procedee de sudare 105
2) n u există p i e r d e r i d i n c a u z a a r d e r i i m e t a l u l u i şi a s t r o p i r i i ; aceasta
aduce o economie de sîrmă de e l e c t r o z i ;
3) s u d u r a se execută c u sîrmă neînvelită, eliminîndu-se astfel ope­
raţia complicată de acoperire a sîrmei c u înveliş;
4) n u este necesară protejarea ochilor s u d o r u l u i de efectele a r c u l u i
şi n i c i o ventilaţie specială a l o c u l u i de muncă, deoarece' n u se produce
decît o degajare infimă de g a z e ;
5) c a n t i t a t e a de energie electrică consumată este r e l a t i v m a i mică
decît în c a z u l s u d u r i i m a n u a l e ;
6) avînd în vedere a u t o m a t i ­
zarea completă a operaţiei se sim­
plifică m u n c a grea a s u d o r i l o r şi
n u sînt necesari s u d o r i c u calificare t
•pecială. -=- i _
ţ s
3. S u d u r a p r i n contact
—1>3
S u d a r e a p r i n c o n t a c t face parte
d i n metodele a u t o m a t e i n d u s t r i a l e Fig. 7 6 . Schema sudării prin contact:
i - înfăşurarea p r i m a r » ; I - înfăşurarea s e c u n d a r i ; a -
de sudare, deoarece se efectuează cleme sau electrozi de c u p r u 4 - piesele care se sudează.
cu maşini speciale, care a u o pro­ i — xona de sudura
d u c t i v i t a t e m a r e şi asigură o calitate
superioară a îmbinărilor.
L a sudarea p r i n c o n t a c t , c u r e n t u l trece c h i a r p r i n piesele care se su­
dează (fig. 76). I n p u n c t u l de contact a l pieselor care se sudează apare o
rezistenţă de c o n t a c t c u o degajare m a r e de căldură. M e t a l u l se încălzeşte
pînă l a starea plastică (sudarea p r i n rezistenţă) s a u lichidă (sudarea p r i n
topire), după care suprafeţele încălzite se presează. C a u r m a r e are l o c o
contopire moleculară a m e t a l u l u i .
L a îmbinările p r i n suprapunerea elementelor de grosime mică, se
foloseşte s u d u r a p r i n p u n c t e (fig. 76). G r o s i m i l e obişnuite ale t a b l e l o r
sudate p r i n sudar ea p r i n p u n c t e fcînt de 6 — 12 m m , deşi l a maşinile t i p
se pot s u d a pachete în grosime pînă l a 18 m m . S u d a r e a p r i n p u n c t e capătă
o importanţă deosebită l a construcţiile metalice c u elemente c u pereţi
subţiri f o r m a t e d i n p r o f i l e presate sau l a m i n a t e l a rece.
D i a m e t r u l p u n c t e l o r depinde de d i a m e t r u l e l e c t r o d u l u i , de d u r a t a de
trecere a c u r e n t u l u i , de grosimea elementelor sudate şi de puterea
maşinii.
Rezistenţa de rupere a îmbinării sudate p r i n t r - u n s i n g u r p u n c t , în
cazul cînd lucrează l a forfecare, este egală, în medie, c u 35 k g / m m ; l a 2
îmbinarea c u m a i m u l t e p u n c t e , rezistenţa de r u p e r e scade c u 18 — 2 0 %
d i n c a u z a f e n o m e n u l u i de shuntare, adică de scurgere a c u r e n t u l u i p r i n
punctele deja executate. Deosebit de mare este reducerea rezistenţei în
p u n c t u l a l d o i l e a ; în c a z u l îmbinării c u m a i m u l t e p u n c t e , punctele l u ­
crează m a i u n i f o r m , d a r c u rezistenţe m e d i i m a i m i c i decît în c a z u l îm­
binării c u u n s i n g u r p u n c t .
Lucrările f u n d a m e n t a l e care tratează despre sudarea p r i n puncte
sînt lucrările I n s t i t u t u l u i Ţ N I I T M A Ş c u p r i v i r e l a t e h n o l o g i a s u d u r i i 1
» A. S. Chelman, Sudura electrică prin contact, Maşghiz, 1949.
 106
îmbinări sudate Procedee de sudare

şi ale I n s t i t u t u l u i Ţ N I P S referitoare l a a p l i c a r e a e i l a elementele de e l e c t r i c " . P e n t r u amorsarea a r c u l u i , N . N . B e r n a r d o s foloseşte u n

construcţie . 1
electrod de cărbune. I n 1885 - 1886, N . N . B e n a r d o s obţine p e n t r u me­
t o d a sa de topire a metalelor c u a r c u l electric, patente în R u s i a , m aproape
4. Sudarea c u gaze toate ţările d i n E u r o p a apuseană şi în S.TJ.A.
B"! N . B e n a r d o s a elaborat p r i n c i p i i aproape p e n t r u toate metodele
S u d a r e a eu gaze se foloseşte l a construcţiile metalice a t u n c i cînd n u de sudură electrică şi de tăiere a metalelor c u a r c u l electric folosite în pre-
există c u r e n t electric, p r e c u m şi l a sudarea elementelor subţiri şi a fontei.
L a elementele de construc­
ţie se foloseşte s u d u r a
Curaţilor Ventil de oxiacetilenică. O x i g e n u l şi
' reducere-
chirnic
acetilena ( 0 H 2 ) sînt t r i ­ 2

[, Bolon cu oxigen mise p r i n f u r t u n u r i flexi­

fitzervor — IL
fenlruopc fi bile d i n b u t e l i i şi d i n ge­
n e r a t o r u l de acetilena l a
^^^TulloTTde sudară u n suflai, unde se amestecă
şi ies sub presiune (fig. 77).
Ventil cu opo A c e t i l e n a , arzînd într-un
curent de oxigen, dă o t e m ­
Kig. 7 7 . Schema sudării cu gaze (oxiacetilenică) peratură de c i r c a 3 200°C.
M a t e r i a l u l de adaos se ob­
ţine de l a o sîrmă de oţel, care se topeşte în flacăra s u f l a i u l u i şi, ames-
tecîndu-se cu m e t a l u l t o p i t a l piesei, formează cusătura de sudură.

5, I n v e n t a t o r i i s u d u r i i c u arc electric

M e t o d a sudării c u a r c electric a fost elaborată pe b a z a lucrărilor e m i ­

nenţilor o a m e n i de ştiinţă şi i n v e n t a t o r i ruşi, V . V . P e t r o v , N . N . B e n a r -
dos şi TS. G . S l a v i a n o v , care sînt consideraţi pe drept eiivînt c r e a t o r i i e i .
F i z i c i a n u l rus, a c a d e m i c i a n u l V a s i l i V l a d i m i r o v i c i P e t r o v , a desco­
perit şi a cercetat fenomenul a r c u l u i electric (1802). E l a fost cel dintâi
care a s t a b i l i t p o s i b i l i t a t e a folosirii energiei calorice a a r c u l u i electric pen­
t r u t o p i r e a metalelor. P e n t r u experienţele sale, a c a d . V . V . P e t r o v a con­
struit cea m a i mare baterie electrică de pe acea vreme. V . V . P e t r o v de­
scrie observaţiile sale asupra apariţiei a r c u l u i electric între electrozii d i n
metale diferite c u următoarele cuvinte : „Cînd o sîrmă de fier subţire pusă
în legătură c u u n p o l a l u n e i b a t e r i i enorme v a f i folosită p e n t r u experienţă
şi v a f i apropiată de electrodul de cărbune, a t u n c i între ea şi electrod v a
apărea o flacără m a i m u l t sau m a i puţin v i e , datorită căreia capătul s u m e i
se înroşeşte aproape i n s t a n t a n e u , se topeşte repede şi începe să ardă eu
flacără, aruneînd foarte m u l t e seîntei în diferite direcţii."
L a sfîrşitul secolului X I X , i n g i n e r i i i n v e n t a t o r i ruşi N i k o l a i N i k o -
l a e v i c i B e n a r d o s şi N i k o l a i G a v r i l o v i c i S l a v i a n o v a u folosit p e n t r u p r i m a
oară în l u m e a r c u l electric, descoperit de acad. P e t r o v , l a sudarea, meta­
lelor şi a u efectuat primele s t u d i i asupra procesului de sudare, d i n t r e care
o parte şi-au păstrat a c t u a l i t a t e a pînă în zilele noastre.
I n 1822, N . N . B e n a r d o s , lucrînd l a P e t e r s b u r g , inventează o „me­
todă de unire şi de desfacere a metalelor p r i n acţiunea directă a c u r e n t u l u i
N. N. Rtkalin,
1
Rezistenţa Îmbinărilor sudate prin puncte, Culegerea ŢN1PS „Studiul
c^sţrucţnlor /• A. Bacn, Sudura prin p u n c t ! „CuLgere de lucrar!
N . G. Slavianov N
- N
- Benardos
zent, precum si un mare număr de d i s p o z i t i v e şi instalaţii ingenioase, care
uşurează t e h n i c a s u d u r i i şi îmbunătăţesc c a l i t a t e a acesteia.
I n 1888 — 1891, N . G . S l a v i a n o v a elaborat şi a p a t e n t a t invenţia
Ba „Metodă şi aparate p e n t r u t u r n a r e a electrică a m e t a l e l o r " . Această
invenţie reprezintă o metodă de sudare electrică a metalelor, folosită pe
scară largă şi în prezent, c u a j u t o r u l a r c u l u i electric f o r m a t între piesă
şi u n electrod m e t a l i c .
I n lucrările sale N . G . S l a v i a n o v a s t u d i a t diferite probleme c a : auto­
matizarea operaţiei sudării, protejarea metalului topit împotriva acţiunii
dăunătoare a a c r u l u i , p r i n învelişuri care formează zgură, îmbunătăţirea
m e t a l u l u i t o p i t cu feroaliaje, s u d a n a pieselor eu încălziri' prealabilă etc.
I n 1892, N . G . S l a v i a n o v publică cartea sa „Turnarea electrică a me­
t a l e l o r " , în care expune amănunţit p r i n c i p i u l şi tehnica p r o c e s u l u i i n v e n ­
tat de el.
Savanţii şi i n g i n e r i i s o v i e t i c i , dezvoltînd în m o d creator şi perfec-
ţionînd remarcabilele invenţii şi cercetări ale a c a d . V . V . P e t r o v şi ale
i n g . N . N . B e n a r d o s şi N . G . S l a v i a n o v , care a u rămas în esenţă neschim­
bate pînă i n zilele noastre, a u asigurat p r i o r i t a t e a ştiinţei şi t e h n i c i i sovie­
tice în d o m e n i u l s u d u r i i si au aşezat U n i u n e a Sovietică în p r i m u l loc d i n
lume în privinţa f o l o s i r i i s u d u r i i l a construcţiile metalice.
Introducerea p r i n c i p a l e i met ode de sudură electrică industrială şi
rapidă — s u d u r a automată s u b u n strat de f l u x — se datoreşte prof. E v -
gheni O s k a r o v i c i P a t o n , m e m b r u a l A c a d e m i e i de Ştiinţe a R . S . S . U . ,
 108 îmbinări sudate Tensiuni interne şi deformaţii din cauza sudării 109

E r o u a l M u n c i i Socialiste, care s-a născut în a n u l 1870. I n a n u l 1929, a c a d . Cînd s u r s a de căldură este imobilă, cîmpul t e r m i c se caracterizează
E . O . P a t o n ă organizat l a K i e v , pe lîngă A c a d e m i a de Ştiinţe a R . S . S . U . , prin izoterme circulare (fig. 78, a), i a r dacă sursa este mobilă, p r i n izo­
u n l a b o r a t o r de sudură electrică, pe b a z a căruia s-a creat, în 1933, I n s t i ­ terme a l u n g i t e , sub formă de curbe ovoidale (fig. 78, b), m a i concentrate
t u t u l de cercetări ştiinţifice p e n t r u s u d u r a electrică. A c a d . E . O . P a t o n în faţa sursei (datorită vitezei de încălzire)
este pînă în prezent conducătorul permanent a l acestui I n s t i t u t . şi m a i rare în u r m a e i ( d i n c a u z a răcirii m a i
A c t i v i t a t e a principală a I n s t i t u t u l u i de sudură electrică se desfă­ lente datorită existenţei cusăturii calde).
şoară în d o m e n i u l mecanizării şi automatizării sudării c u a r c e l e c t r i c , I n orice direcţie de l a sursa de căldură,
care a d u s l a s t a b i l i r e a m e t o d e i d e t e m p e r a t u r a scade după o curbă convexă
sudare automată rapidă s u b u n s t r a t (fig. 78, b). Problemele repartizării căldurii
de f l u x . E l a b o r a r e a sudării a u t o m a t e în piesă în t i m p u l sudării a u fost bine
sub strat de f l u x a c o n s t i t u i t u n studiate, teoretic şi e x p e r i m e n t a l , de o a ­
mare p a s înainte în d o m e n i u l s u ­ m e n i i de ştiinţă sovietici. Lucrările p r i n c i ­
dării consi n i c i iilor metalice şi o cuce­ pale în acest d o m e n i u sînt lucrările l u i N .
rire tehnică importantă a şcolii sovie­ N . Eîkalin , doctor în ştiinţe tehnice.
1

tice de s u d o r i .
Lucrările acad. E . O . P a t o n a u 2. S t r u c t u r a m e t a l u l u i în z o n a s u d u r i i
c o n s t i t u i t o bază solidă p e n t r u i n t r o ­
ducerea pe scară largă a s u d u r i i a u ­ M e t a l u l cusăturii are o structură c u
tomate l a construcţiile metalice p e n t r u cristale m a r i sub formă de baghete, per­
toate scopurile. P r i n sudare automat ă pendiculare pe marginile cusăturii, carac-
sub u n strat de f l u x , se execută în
prezent cusături în toate direcţiile,
atîl în p l a n u r i verticale cît şi în p l a ­
n u r i orizontale, se sudează carcasele
furnalelor înalte, construcţiile de con­
ducte şi cele de tablă, elementele
podurilor şi alte clemente de c o n ­
E. O. Paton
strucţii.
I n 1948 a apărut, sub redacţia
a c a d . E . O . P a t o n , m o n o g r a f i a „Sudura automată sub u n s t r a t de f l u x " ,
în care se studiază amănunţit tehnologia şi t e h n i c a s u d u r i i a u t o m a t e s u b
u n strat de f l u x şi procesele metalurgice şi chimice care a u l o c în t i m p u l
execuţiei s u d u r i i .
-20Cm -16 -12 -8 -4 ~ O *40 * -GCm-U -2 0 +2 -U *6Cm

-20Cm -15 -12^ -8 -4 8. * "

§ 2. TENSIUNI INTERNE ŞI DEFORMAŢII IMN C A U Z A SUDĂRII
i r

1. P r o c e s u l de încălzire şi răcire a l pieselor în t i m p u l sudării

I n c u r s u l sudării, piesa este supusă încălzirii a r c u l u i electric, care

Fi.g 7 8 . Variaţia temperaturii
reprezintă o sursă concentrată de căldură ce se deplasează p e suprafaţa metalului de bază :
piesei cu o viteză uniformă. Datorită conductibilităţii termice a m e t a ­ a - clnd sursa de căldura este f i x ă ;
l u l u i , căldură primită de l a a r c u l electric se răspîndeşte în piesă, formînd 6 - cînd electrodul se deplasează d e - »
lungul cusătuiil
în j u r u l a r c u l u i u n cîmp t e r m i c . L a cîteva secunde după începutul încăl­
z i r i i , acest cîmp capătă d i m e n s i u n i determinate, se stabilizează şi se depla­
sează împreună c u a r c u l . teristice m e t a l u l u i t u r n a t (fig. 79). Oţelul t u r n a t este foarte adesea poros,
I n c a z u l d e p u n e r i i m e t a l u l u i pe o piesă de grosime mare, se formează avînd componentele sale repartizate, n e u n i f o r m ( d i n cauza temperatura
u n cîmp t e r m i c spaţial. L a piese de grosime mică, cîmpul t e r m i c poate f i diferite de p r e c i p i t a r e d i n starea lichidă), u n e o r i are impurităţi şi calităţi
considerat p r a c t i c p l a n , adică se poate considera că t e m p e r a t u r a este ace­
i) N. N. Rtkalin, Bazele termice ale sudării, E d . Academiei de Ştiinţe a W . S . S , 1947.
eaşi pe toată grosimea piesei. Calculele proceselor termice la sudare, E d . Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., 1951.
 110
îmbinări sudate Tensiuni interne şi deformaţii din cauza sudării 111

mecanice inferioare oţelului l a m i n a t . Totuşi, dacă n u conţine c o r p u r i I n conformitate c u variaţia t e m p e r a t u r i i de încălzire şi a v i t e z e i de

străine şi, m special, oxigen şi azot, dacă este b i n e protejat şi se răceşte răcire a m e t a l u l u i , z o n a de influenţă termică are diferite porţiuni care
încet, el poate avea p l a s t i c i t a t e şi rezistenţă bună, în special cînd este se deosebesc după variaţia s t r u c t u r i i m e t a l u l u i . I n funcţie de variaţia
v o r b a de v o l u m e mici. structurii m e t a l u l u i de bază, variază şi proprietăţile mecanice ale
A s t f e l se explică proprie­ acesteia.
tăţile mecanice bune ale P r i m a porţiune, aceea de topire incompletă, care v i n e în [contact
m e t a l u l u i cusăturilor de­ direct c u m e t a l u l t o p i t a l c o r d o n u l u i de sudură, constă d i n t r - u n amestec
puse p r i n m e t o d a t o p i r i i în de părţi l i c h i d e şi solide întărite şi are o structură macrogranulară foarte
adîncime sau sub u n strat pronunţată. L a oţelurile c u conţinut redus în c a r b o n , această porţiune
de f l u x , care a u de aseme­ se contopeşte p r a c t i c c u m e t a l u l depus, i a r l a oţelurile c u conţinut mare
nea o structură c u cristale în carbon, această porţiune se distinge clar.
m a r i sub formă de baghete. A d o u a porţiune, aceea de supraîncălzire, se găseşte în i n t e r v a l u l de
I n zona s u d u r i i , o parte temperaturi de l a 1 1 0 0 pînă l a 1400°C (temperatura de topire). A c i se obţine
a m e t a l u l u i de bază este o structură grosolană, macrogranulară, c u granulele foarte neregulate.
Fig. 79. Cristale sub formă de baghete ale meta­ supusă l a o acţiune ter­ L a oţelurile c u u n conţinut m i c în carbon, în c a z u l răcirii lente (sudura
lului cusăturii
mică şi îşi modifică struc- cu electrozi c u înveliş gros sau sub u n strat de f l u x ) , pe această porţiune
A„ „ K - . .. t u r a . Porţiunea de m e t a l ferita capătă adesea o structură aciculară ( s t r u c t u r a l u i Widmanstătten).
™L\f a m
°a r e
"5 m o
s t r u c t u r a sub acţiunea cîmpului t e r m i c
d l f l c a Calităţile mecanice şi, în special, rezilienţa sînt-foarte scăzute pe această
poartă d e n u m i r e a de zonă de influenţă termică. Lăţimea acestei zone de- porţiune. I n c a z u l u n e i s a r c i n i d i n a m i c e , p o t apărea a c i f i s u r i de 0-
bosire.
Metal topit Porţiunea a t r e i a , de normalizare, se găseşte în i n t e r v a l u l de tempera­
ZSh^Mo Top/ret7h~co7i?plete~ t u r i de l a 880 —900 pînă l a 1100°C. Această porţiune are o structură f i n
PUB granulară foarte favorabilă şi proprietăţi mecanice superioare, de obicei
mai bune decît ale m e t a l u l u i de bază care n u a fost a t i n s de tempera­
1-Zona de supraîncălzire 1300 t u r a a r c u l u i de sudură.
Porţiunea a p a t r a , de recristalizare incompletă, cuprinde metalul
încălzit de l a t e m p e r a t u r a de 720 pînă l a 900°C.
P e această porţiune, m e t a l u l este supus u n e i recoaceri incomplete
3 - Zon a de normalizare şi a i c i , pe lîngă granule de mărime normală (pentru m e t a l u l l a m i n a t ) , apar
granule m i c i d3 perlită şi ferită, care sînt supuse u n e i a d o u a recristalizări.
4-Zona de criştglizore 800
Această zonă de tranziţie are o lăţime de 1,5 — 2 m m .
incompleta __l_i Z o n a a c i n c i a , de recristalizare ( i n t e r v a l u l de temperatură 500 —
S- Zona de — 720°C), apare în m e t a l u l ecruisat în u r m a creşterii granulelor c u orien­
recristalizare m

sâo tare normală (echiaxială), sfărîmate înainte de încălzire p r i n t r - o prelu­

crare mecanică prealabilă. Dacă m e t a l u l de bază are granule d i r i j a t e în
direcţia de l a m i n a r e , după recristalizare e l se v a c o m p u n e d i n granule
S 300 fine de perlită şi ferită d i r i j a t e după aceeaşi axă. Creşterea durităţii oţe­
lului ecruisat dispare după recristalizare.
|>| 200
I n m e t a l u l de bază n u are l o c n i c i u n fel de modificare structurală
100 a t u n c i cînd este încălzit sub t e m p e r a t u r a de 500°C. Totuşi, n u trebuie să
se neglijeze f a p t u l că l a oţel, în i n t e r v a l u l de temperatură de 200 — 300°C,
Fig. 80. Modificarea structurii metalului în zona de influenţă termică în timpul sudării apare f r a g i l i t a t e a l a a l b a s t r u , adică m e t a l u l devine m a i f r a g i l , ceea ce
poate reprezenta o cauză de producere a f i s u r i l o r în c a z u l sudării.
pinde de v i t e z a sudării şi de i n t e n s i t a t e a c u r e n t u l u i şi este în m o d n o r m a l După c u m se vede d i n cele de m a i sus, s t r u c t u r a şi proprietăţile meca­
ae c i r c a 5 — 6 m m . nice ale oţelului în z o n a de influenţă termică sînt foarte v a r i a t e ; în funcţie
I n f i g u r a 80 sînt reprezentate : o cusătură de sudură c u z o n a de influ­ de d u r a t a de încălzire şi de răcire, p r e c u m şi de compoziţia chimică a meta­
enţa termică şi c u r b a t e m p e r a t u r i l o r m a x i m e de încălzire a piesei. T o t lului de bază şi a c e l u i depus, ele p o t suferi însemnate modificări. Deose­
™ ™ «5,^ v -l V Cl C h& d e r e
P a r t i z a r
e a
t e m p e r a t u r i l o r , este dată dia­ birea netă de structură pe o porţiune mică a zonei de influenţă termică
g r a m a stării a h a m l u i . 1
constituie c a u z a apariţiei t e n s i u n i l o r interioare şi poate d e v e n i o sursă
de coroziune intercristalină, p r e c u m şi de f i s u r i , d i n c a u z a comportării
* G. 1. Pogodin-Alexeex, Teoria proceselor de sudare, E d . Maşghiz, 1945. inegale l a răcire a m e t a l u l u i pe diferitele porţiuni ale zonei.
 112 îmbinări sudate Tensiuni interne şi deformaţii din cauza sudării 113

pe m u c h i a u n e i p l a t b a n d e u n c o r d o n de sudură, alungirile termice ale

3. Apariţia tensiunilor interne şi a deformaţiilor d i n c a u z a sudării
diferitelor fibre ale p l a t b a n d e i , clacă l e - a m considera libere, a r t r e b u i să
varieze după legea c u r b i l i n i e de variaţie a t e m p e r a t u r i i în platbandă
E f e c t u l t e r m i c a l sudării a s u p r a r e s t u l u i construcţiei provoacă t e n ­ (fig. 8 1 , a). I n realitate însă, deformaţiile p l a t b a n d e i sudate urmează legea
s i u n i interne, p r e c u m şi diferite f e l u r i de deformaţii:'voalare, variaţia liniară a încovoierii. Diferenţa d i n t r e deformaţiile libere şi cele reale este
l u n g i m i i etc. absorbită de tensiunile interne care
T e n s i u n i l e i n t e r n e şi deformaţiile provocate de sudare, p r e c u m şi apar d i n c a u z a acestei diferente
influenţa l o r a s u p r a construcţiei sînt încă insuficient s t u d i a t e , ceea ce (fig. 8 1 , b).
constituie u n a d i n t r e problemele de bază ale construcţiilor sudate. D e I n zona c u t e m p e r a t u r a m a i mare
mărimea şi de n a t u r a t e n s i u n i l o r interne şi a deformaţiilor provocate de decît 600°C n u există t e n s i u n i i n ­
sudare depinde f a p t u l 'dacă aceste construcţii sînt i n d i c a t e p e n t r u exploa­ terne d a t o r i t e repartiţiei neunifornie
tare. S t u d i i l e cele m a i complete asupra t e n s i u n i l o r interne şi deformaţiilor a t e m p e r a t u r i i , deoarece a i c i m e t a l u l
provocate de temperatură a u fost efectuate de prof. G . A . M k o l a e v şi se găseşte în stare plastică. I n acest
prof. TS. O . O k e r b l o m . v
caz, fibrele m a i încălzite primesc, d i n
N a t u r a t e n s i u n i l o r i n t e r n e provocate de sudare şi cauzele apariţiei partea fibrelor învecinate legate de
lor sînt v a r i a t e . T e n s i u n i l e i n t e r n e cauzate de sudare pot f i o consecinţă ele şi mâi puţin încălzite, eforturi de
atît a distribuţiei neuniforme a t e m p e r a t u r i l o r în t i m p u l sudării (tensiuni compresiune, care ini [dedică dezvol­
interne termice), cît şi a transformărilor s t r u c t u r a l e ale oţelului în c u r s u l tarea deformaţiilor fibrelor m a i în­
sudării (tensiuni interne structurale). călzite. I n consecinţă, zona de m e t a l
T e n s i u n i l e i n t e r n e provocate de sudare p o t f i temporare, apărînd încălzit l a o temperatură de peste
n u m a i l a o anumită stare de temperatură în c u r s u l sudării, şi permanente flOO°C capătă contracţii sub formă de
( n u m i t e şi de contracţie) care rămîn în piesa executată după t e r m i n a r e a deformaţii permanente.
sudării. Importanţa cea m a i mare, d i n p u n c t u l de vedere a l calităţilor T e n s i u n i l e interne sînt echilibra­
de exploatare ale construcţiei, o a u tensiunile i n t e r n e permanente. T e n ­ te. Această condiţie (adică d i a g r a m a
siunile interne permanente a p a r în u r m a distribuţiei neuniforme a t e m ­ tensiunilor i n t e r n e rezultă astfel în­
p e r a t u r i i în t i m p u l încălzirii şi a deformaţiilor plastice, care se p r o d u c cît suma- eforturilor u n i t a r e şi s u m a
în c u r s u l sudării. T e n s i u n i l e interne p o t f i liniare, în plan şi în spaţiu. momentelor l o r să fie egală c u zero)
Cele m a i periculoase sînt t e n s i u n i l e interne în spaţiu şi cele în p l a n , deoarece determină poziţia dreptei deformaţii­
reduc proprietăţile plastice ale m a t e r i a l u l u i . lor l i n i a r e de încovoiere ale p l a t b a n ­
Dacă tensiunile i n t e r n e apar în u r m a fixării e l e m e n t u l u i sudat c u dei, care caracterizează c u r b u r a înco­
unele legături exterioare şi d i s p a r după îndepărtarea acestor legături, voierii.
ele poartă d e n u m i r e a de tensiuni de reacliune. I n sfîrşit, tensiunile interne I n c a z u l răcirii, c u r b a deforma­
pot f i longitudinale, îndreptate p a r a l e l c u a x a c o r d o n u l u i de sudură, şi ţiilor termice libere coboară şi îşi
transversale, îndreptate p e r p e n d i c u l a r pe a x a c o r d o n u l u i . schimbă f o r m a , se îndreaptă, deoarece Fig. 81. Schema tensiunilor interne provo­
Deformaţiile datorite sudării se p r o d u c d i n c a u z a încălzirii neuniforme cate de sudură cînd se aplică un cordon de
zonele m a i încălzite se răcesc m a i re­ sudură pe muchia unei platbande
a piesei în c u r s u l sudării şi rămîn parţial în piesă în u r m a contracţiei pede ; fibrele răcite ale p l a t b a n d e i
produse c u ocazia răcirii s u d u r i i şi a m e t a l u l u i de bază încălzit. Defor­ se scurtează.
maţiile pot f i locale, sub formă de umflături sau de strîmbări izolate, sau M a i i n t e n s şi, totodată, în t i m p u l cel m a i l u n g , se răcesc zonele cele
generale, cînd toată piesa (de e x e m p l u o grindă) se curbează sau se m a i încălzite ale m e t a l u l u i ; în t i m p u l răcirii, l i se t r a n s m i t d i n p a r t e a
scurtează. Deoarece deformaţiile i m p o r t a n t e p o t reduce m u l t c a p a c i t a t e a fibrelor învecinate c u care sînt legate şi care sînt m a i puţin încălzite şi
portantă a construcţiei sau o p o t face i m p r o p r i e p e n t r u exploatare, ele mai rigide, eforturi care împiedică scurtarea lor, adică eforturi care d a u
n u p o t f i admise. naştere în ele l a eforturi u n i t a r e de întindere. Aşadar, scurtarea fibrelor
Deformaţiile şi t e n s i u n i l e interne datorite sudării se p r o d u c deoarece celor m a i încălzite este împiedicată de fibrele alăturate m a i puţin încăl-
deformaţiile libere ale fibrelor e l e m e n t u l u i încălzit sînt împiedicate de zite şi de zonele m e t a l u l u i care s-au răcit m a i înainte, I n consecinţă, în
piesa care, în a n s a m b l u l e i , formează u n întreg. A s t f e l , cînd se depune platbandă răcită se produce o nouă diagramă de t e n s i u n i interne d i n cauza
sudării," de d a t a aceasta permanente, c u fibre întinse în z o n a încălzirii
m a x i m e (fig. 8 1 , c). P l a t b a u d a este supusă l a o încovoiere inversă celei
1
G. A . Nikolaev şi N. N. Iiikalin, Deformaţiile provocate de sudare construcţiilor, care a a v u t loc în c u r s u l încălzirii, adică c u convexitatea îndreptată spre
Ed. Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., 1943.
N. O. Okeiblom, Tensiuni interne şi deformaţii provocate de sudare, Maşghiz, 1948. partea fără cordon de sudură.
N. O. Okerblom, Tensiuni interne provocate de sudare la construcţiile metalice, Haţ- F o r m a d i a g r a m e i t e n s i u n i l o r i n t e r n e permanente depinde de mărimea
ghiz, 1950. zonei deformaţiilor plastice de încălzire şi de lăţimea p l a t b a n d e i şi este

H. Construcţii metalice
 Tensiuni interne şi deformaţii din cauza sudării 115
114 îmbinări sudate

determinată, de g r a d u l de e c h i l i b r a r e a l d i a g r a m e i . Cînd z o n a de încălzire D i n t r e lucrările referitoare l a d e t e r m i n a r e a t e n s i u n i l o r interne per­

are lăţime redusă, adică dacă se i n t r o d u c e o cantitate mică de căldură, manente, t r e b u i e menţionate în special lucrările A c a d e m i e i de Ştiinţe
i n t e n s i t a t e a c u care scade c u r b a dilatărilor termice creşte m u l t (deoarece a R . S . S . U *,
diferenţa de temperatură în z o n a de încălzire rămîne t o t d e a u n a constantă, L a sudarea a două platbande cap l a c a p , într-o singură trecere se
şi a n u m e de l a t e m p e r a t u r a de 1 400°C a c o r d o n u l u i depus pînă l a cea de nasc t e n s i u n i i n t e r n e d i n c a u z a sudării atît l o n g i t u d i n a l e , cît şi transver­
600°C, înregistrată l a m a r g i n e a zonei stării plastice a oţelului, i a r lungime'), sale. D i a g r a m a t e n s i u n i l o r interne l o n g i t u d i n a l e se formează într-o oare­
zonei de încălzire se micşorează); d e
aceea, masa principală a m e t a l u l u i se
încălzeşte într-o măsură redusă şi exer­
cită o opoziţie puternică l a l u n g i r i l e l i ­
bere ale zonei încălzite. C a u r m a r e , se
p r o d u c i m p o r t a n t e deformaţii plastice
de încălzire, care, l a răcire, provoacă
m a r i deformaţii permanente (de c o n ­
tracţie) şi t e n s i u n i interne în p a r t e a
c o r d o n u l u i de sudură.
Cînd se măreşte i n t e n s i t a t e a c u ­
r e n t u l u i , z o n a de încălzire creşte; c u r b a
dilatărilor termice este m a i lină, ceea ce
are drept u r m a r e o reducere a deforma­
ţiilor plastice după răcire, p r e c u m şi a
t e n s i u n i l o r i n t e r n e permanente de în­
50 mm
tindere în z o n a de încălzire. L a o încăl­
zire iniţială puternică, eforturile u n i t a r e
de întindere de l a marginea p l a t b a n e i se
Fig. 82. Tensiunile interne provocate de pot t r a n s f o r m a în e f o r t u r i u n i t a r e d e
sudarea platbandelor de diferite lăţimi, c o m p r e s i u n e şi în acelaşi t i m p se micşo­
Jn regim de sudură constant care măsură p r i n suprapunerea celor două diagrame obţinute l a depunerea
rează z o n a eforturilor u n i t a r e plastice u n u i cordon de sudură pe muchie (fig. 83, a); în t i m p u l încălzirii apar
de întindere (fig. 8 1 , d). importante deformaţii plastice şi, p r i n u r m a r e , după răcire, apar în j u r u l
I n m o d analog c u creşterea intensităţii c u r e n t u l u i , variaţia d i a g r a m e i c o r d o n u l u i de sudură zone m a r i de eforturi u n i t a r e de întindere. L a mar­
tensiunilor interne permanente, l a r e g i m de sudură constant, este i n f l u e n ­ ginile libere ale p l a t b a n d e l o r eforturile u n i t a r e v o r f i de compresiune.
ţată de reducerea lăţimii p l a t b a n d e i , deoarece l a o platbandă m a i îngustă, T e n s i u n i l e i n t e r n e transversale apar, în p r i m u l rînd, d i n cauza aplicării
încălzirea este m a i uniformă (fig. 82). I n platbandele m a i late, tensiunile neuniforme a c o r d o n u l u i de sudură în l u n g i m e şi, în a l doilea rînd, d i n
interne permanente cresc. cauza tendinţei p l a t b a n d e l o r încovoiate de a se îndrepta după sudare.
L a metodele de sudare rapidă (sudură automată şi sudare p r i n m e t o d a I n I i m p u i aplicării cusăturii, m e t a l u l care se răceşte exercită o acţiune,
t o p i r i i în adîncime), datorită f o l o s i r i i unei intensităţi m a r i de curent, de c o m p r i m a r e excentrică asupra părţii depuse m a i înainte, i a r el însuşi
este supus l a contracţie de către m e t a l u l depus u l t e r i o r . C a u r m a r e , se
încălzirea p l a t b a n d e i atinge v a l o r i însemnate şi t e n s i u n i l e interne t e m ­
obţine diagrama, tensiunilor transversale reprezentată în f i g u r a 8 3 , b.
porare, datorite repartiţiei neuniforme a t e m p e r a t u r i i , sînt m i c i , d i n
Platbandele sudate c a p l a cap se îndoaie în t i m p u l sudării c u convexitatea
care cauză şi tensiunile interne permanente care apar, după răcire ' înspre i n t e r i o r (fig. 8 4 ) ; l a răcire, platbandele caută să se dezdoaie
sînt m i c i . P e n t r u a reduce t e n s i u n i l e i n t e r n e permanente, se recomandă să şi i a u forma cu c o n v e x i t a t e a în exterior, d i n care cauză apar eforturi
se creeze în a n u m i t e c a z u r i o încălzire artificială a părţii m i j l o c i i a unitare transversale : de întindere, în partea de l a m i j l o c a c o r d o n u l u i , şi
p l a t b a n d e i , care să egalizeze deformaţiile datorite repartiţiei neuniforme de compresiune, l a m a r g i n i (fig. 8 3 , c).
a temperaturii. D i a g r a m a rezultantă a t e n s i u n i l o r transversale (fig. 8 3 , d) se obţine,
V a l o a r e a t e n s i u n i l o r i n t e r n e permanente se poate d e t e r m i n a p r i n deci, p r i n suprapunerea celor două diagrame menţionate, i a r caracterul
tăierea în benzi a piesei răcite. I n acest caz, d i s p a r tensiunile interioare ei se aseamănă în cea m a i mare parte c u c a r a c t e r u l diagramei a doua.
d i n contracţie şi se modifică l u n g i m e a b e n z i l o r ; după modificarea l u n g i m i i I n partea de l a m i j l o c a s u d u r i i cap l a cap apare u n cîmp de tensiuni
se p o t aprecia tensiunile i n t e r n e care e x i s t a u înainte de tăiere. P r o f .
ST. O . O k e r b l o m a elaborat o metodă de determinare p r i n c a l c u l a t e n ­ 1
E. O. Paton, B. M. Gorbunov, B. O. Berneştein, Influenţa tensiunilor interne perma­
siunilor interne. nente asupra rezistenţei construcţiilor sudate, E d . Academiei de Ştiinţe a R.S.S.U., 1937.
 116 Îmbinări sudate
l o n g i t u d i n a l e şi transversale de întindere, care îngreuiază dezvoltarea defor­
maţiilor plastice şi care măresc posibilităţile r u p e r i i fragile (apariţia
fisurilor).
V a l o r i l e m a r i ale t e n s i u n i l o r transversale se p o t reduce m u l t , reeurgînd
l a aşa n u m i t a metodă de sudare înapoi „ î n t r e p t e " (fig. 83, e). P r i n această
metodă, c o r d o n u l de sudură se aplică pe por­
ţiuni, şi anume în aşa f e l , încît sensul sudării
în fiecare porţiune este invers s e n s u l u i general
de aplicare a c o r d o n u l u i . I n acest caz, fiecare
nouă porţiune se termină l a m e t a l u l răcit a l părţii
iniţiale a porţiunii anterioare şi, exercitând o
contracţie asupra ei, reduce eforturile unitare
de întindere apărute anterior.
L a sudura de colţ (în unghi) a p a r de aseme­
nea t e n s i u n i d i n contracţie transversale, deoa­
rece r i g i d i t a t e a pieselor îmbinate împiedică
scurtarea liberă a s u d u r i i în t i m p u l răcirii. P a r ­
t e a interioară a cusăturii este a t u n c i întinsă,
i a r s t r a t u l superficial, care se răceşte înaintea
s t r a t u r i l o r interioare este c o m p r i m a t (fig. 85, a).
I n c o r d o n u l de sudură de colţ sau cap l a
Fig. 84. Deformaţii produse
de sudura cap la cap : cap în m a i multe s t r a t u r i (fig. 8 5 , b), fiecare
o - In metalul încălzit d i n cauza
s t r a t următor comprimă, a t u n c i cînd se răceşte,
«udării; b - in Îmbinarea răcită
s t r a t u l anterior, d i n care cauză tensiunile i n -
terne scad m u l t .
O conscinţă a t e n s i u n i l o r interne este curbarea transversală a pieselor
sudate (fig. 86).
L a sudarea a două p l a t b a n d e perpendiculare u n a pe a l t a (în T ) , d i a -
Fig. 85. Repartiţia tensiunilor interne :
a — lntr-o cusătură de colt. într-un singur s t r a t ; b — Într-o cusătură cap l a cap.
In m a i multe straturi
g r a m a t e n s i u n i l o r interne l o n g i t u d i n a l e se obţine p r i n analogie c u d i a ­
g r a m a rezultată d i n depunerea u n u i cordon pe m a r g i n i . Aceste t e n s i u n i
interne l o n g i t u d i n a l e provoacă curbarea transversală a piesei (fig. 87, a).
1 alierea corespunzătoare.
Fig. 86. Curbarea provocată de contracţia transversală
I n c a z u l aplicării concomitente pe ambele părţi a cusăturilor longi­
t u d i n a l e l a o secţiune în d u b l u T , se obţine o diagramă simetrică, care n u
dă c u r b u r i în sensul axei l o n g i t u d i n a l e a piesei. I n c a z u l d e p u n e r i i succesive
Tensiuni interne şi deformaţii din cauza sudării 117
a cusăturilor, c o r d o n u l a l doilea reduce n u m a i într-o oarecare măsură defor­
maţiile rezultate în u r m a aplicării p r i m u l u i cordon (fig. 87, b).
' L a sudarea pieselor fixate se dezvoltă în cusătură şi în piese t e n s i u n i
neechilibrate, de reacţiune ( d i n cauza o p u n e r i i mijloacelor de fixare l a
scurtarea c o r d o n u l u i ) . Aceste t e n s i u n i pot atinge rezistenţa .de rupere,
în special cînd distanţa d i n t r e pttuctele de fixare este mică, şi p o t provoca
i u p e r e a îmbinării. Cînd orientarea lor este defavorabilă, împreună c u efor­
turile u n i t a r e de bază ele pot aduce m e t a l u l în stare fragilă. Asemenea
Fig. 87. Curbarea secţiunii în T si dublu T cînd se aplică cordoanele de
sudură la îmbinarea cu talpa
tensiuni sînt foarte periculoase şi ele trebuie evitate p r i n toate mijloacele,
sudîndu-se piesele astfel încît să se poată deforma l i b e r .
Tensiunile interne şi deformaţiile provocate de sudură trebuie să fie
înlăturate p r i n proiectarea raţională a construcţiilor metalice şi p r i n a p l i ­
carea unei metode corecte de executare a s u d u r i l o r .
N u trebuie să se u i t e că o cantitate excesivă de m e t a l depus în con­
strucţie măreşte t e n s i u n i l e interne provocate de sudare.
C a o consecinţă a t e n s i u n i l o r interne s t r u c t u r a l e şi a celor datorite
variaţiilor de temperatură, în piesele sudate pot apărea f i s u r i . F i s u r i l e
se împart în f i s u r i calde şi fisuri reci. F i s u r i l e calde se formează l a răcirea
(cristalizarea) m e t a l u l u i cusăturii şi sînt o consecinţă a plasticităţii reduse
a m e t a l u l u i care se răceşte, p r e c u m şi a t e n s i u n i l o r de întindere m a r i l a
care este supus n a t a l u l , ' în t i m p u l răcirii, de către focarele de c r i s t a l i ­
zare învecinate. P e n t r u a e v i t a apariţia fisurilor calde, este necesară o
răcire m a i lentă şi a l i e r e a corespunzătoare a m e t a l u l u i .
F i s u r i l e r e c i p o t f i de o r d i n s t r u c t u r a l sau se p o t d a t o r i variaţiilor
de temperatură. F i s u r i l e s t r u c t u r a l e a p a r l a t e m p e r a t u r a de d e s c o m p u ­
nere a a u s t e n i t e i , l a care v o l u m u l c o r p u l u i se măreşte, c u toată răcirea
l u i (fig. 2 8 , c). L a l i m i t a de <Kscompunere a a u s t e n i t e i , cînd în u n d e
fibre v o l u m u l creste, iar în cele învecinate m a i r e c i — sau m a i calde —
se micşorează în u r i n a răcirii m e t a l u l u i , a p a r t e n s i u n i interne s t r u c t u ­
rale m a r i care p o t p r o v o c a f o r m a r e a fisurilor. D e aceea, se recomandă o
răcire (sau încălzire) m a i unifoimă şi o mărire a plasticităţii oţelului p r i n
F i s u r i l e reci provocate de variaţii de temperatură p o t apărea şi după
sudare, în t i m p u l exploatării construcţiei. C a u z a principală a acestora
o constituie de obicei l o c u r i l e nepătrunse (topite i n s u f i c i e n t ) , neetanşe,
fisurile m i c i , în s p e c i a l dacă sînt aşezate p e r p e n d i c u l a r pe l i n i a de
acţiune a forţelor s a u într-un cîmp de t e n s i u n i de contracţie c u acelaşi
 118
îmbinări sudate
semn. Cînd t e m p e r a t u r a se coboară şi v o l u m u l de m e t a l se micşorează,
aceste neetanşeitâţi cresc şi se transformă în f i s u r i . F i s u r i l e pot apărea
şi în u r m a u n e i l o v i t u r i , deoarece s t a r e a de t e n s i u n e pe suprafaţa por­
ţiunilor neetanşe este instabilă. Măsurile de c o m b a t e r e s î n t : o sudură
şi o construcţie de bună c a l i t a t e , fără t e n s i u n i i n t e r n e m a r i .
§ 3. TIPURI D E ÎMltlN A l t l S U D A T E
Cusăturile de sudură se pot clasifica după i n d i c e l e c o n s t r u c t i v , după
destinaţie, după mărime, după m o d u l c u m lucrează şi după poziţia
în spaţiu.
După indicele constructiv, cusăturile se împart, în general, în : s u ­
d u r i c a p l a c a p , de colţ, în găuri (în tăieturi) şi p r i n t o p i r e a m e t a l u l u i .
Fig. 88. Tipuri de suduri cap la cap
Sudurile cap la cap se execută în c a z u l îmbinării elementelor situate de o b i ­
cei în acelaşi p l a n , p r i n u m p l e r e a spaţiului d i n t r e elemente c u m a t e r i a l de
adaos. I n c a z u l sudării m a n u a l e a elementelor de grosime mică (pînă l a
8 m m ) , este suficient c a p e n t r u pătrunderea completă a sudării sase lase în­
tre m u c h i i u n i n t e r v a l egal c u ~~ 0,3 t (fig. 88, a). Cînd grosimea este m a i
mare, trebuie să se prelucreze special marginile elementelor sudate (prelu­
crarea m a r g i n i l o r ) , p e n t r u a obţine o topire bună pe întreaga grosime. Dacă
grosimea este de 1 0 — 2 5 m m , marginile se teşesc l a u n u n g h i de 35°.
Se obţine aşa-numita cusătură în V (fig. 88, b). L a g r o s i m i m a i m a r i decît
25 m m , trebuie să se execute teşituri pe ambele feţe (fig. 88, c), p e n t r u c a
s u d u r a să poată pătrunde în element pe ambele părţi. Se obţine o cusătură
în X , d i n care rezultă u n v o l u m m a i m i c de m e t a l depus, micşorîndu-se
astfel influenţa acestuia asupra piesei d i n c a u z a variaţiei de temperatură.
Dacă este greu să se execute sudura pe ambele feţe, l a g r o s i m i m a r i
se folosesc suduri cap l a cap sub formă de U , c u o mică înclinare a feţelor
(fig. 8 8 , d). Cînd se prelucrează m a r g i n i l e , i n t e r v a l u l d i n t r e elemente se
i a de 2—2,5 m m . P e n t r u cusăturile în V şi U este obligatorie completarea
rădăcinii pe dos, p r i n sudare.
I u c a z u l sudării automate sub strat de f l u x , p r e c u m şi în c a z u l sudării
p r i n m e t o d a t o p i r i i în adîncime, datorită încălzirii intense se pot obţine
cusături cap l a cap fără prelucrarea m a r g i n i l o r l a (demente c u grosimea
pînă l a 10 m m , i a r în c a z u l unor g r o s i m i m a i m a r i , se pot teşi m a r g i n i l e
sub u n u n g h i m a i m i e sau pe o parte m a i mică d i n grosimea t a b l e i . Există
exemple de executare, p r i n m e t o d a automată, a u n o r s u d u r i cap l a c a p
în grosime pînă l a 120 m m .
Tipuri de îmbinări sudate 119
S u d u r i l e cap l a c a p trebuie să aibă pe ambele feţe întărituri sub
formă de îngroşări, avînd forme r o t u n j i t e şi o înălţime cît se poate de
redusă (fig. 88). Această îngroşare compensează neregularităţile suprafeţei
exterioare a cusăturii şi eventualele slăbiri (pori, i n c l u z i u n i de zgură)
ale părţii interioare.
P r i n c i p a l a îmbinare sudată şi, în acelaşi t i m p , cea m a i economică este
sudura cap l a c a p ; ea t r a n s m i t e eforturile u n i f o r m pe întreaga secţiune
c u eforturi locale m i n i m e , ceea ce o face deosebit de indicată în c a z u l
sarcinilor d i n a m i c e şi c u vibraţii. Defectele s u d u r i i c a p l a cap sînt:
dificultăţi de execuţie l a reabzarea u n u i i n t e r v a l u n i f o r m pe întreaga l u n ­
gime a elementelor îmbinate, cheltuieli suplimentare p e n t r u tăierea m a r g i ­
nilor şi necesitatea tăierii precise a elementelor.
Sudurile de colt (în u n g h i ) se aplică în u n g h i u l d r e p t format de piesele,
de îmbinare aşezate în p l a n u r i diferite (fig. 89). Cusătura de colţ normală
Fig. 89. Tipuri de suduri de colţ :'
a - normala; 6 - cu Înclinare m i c a ; c - c u topire In adîncime
are f o r m a u n u i t r i u n g h i isoscel, c u o îngroşare egală c u 0,1 d i n înălţimea
secţiunii m i j l o c i i a c o r d o n u l u i (fig. 89. a). D r e p t grosime utilă a u n u e i astfel
de 'cusături se consideră grosimea măsurată pe bisectoarea u n g h i u l u i
a, = 0,7 h . L a îmbinări care p r e i a u eforturi d i n a m i c e , p e n t r u o trecere
e
m a i lină a f l u x u l u i de forţe, cusăturile de colţ se execută c u înclinare m a i
mică (fig. 89, b) sau c u suprafaţa concavă. L a c o r d o n u l c u înclinare m a i mică,
înălţimea de ealcul se i a egală c u 0,7 h . în care h este c a t e t a cea m a i mică.
e e
P e n t r u sudurile de colţ, c u suprafaţa concavă, înălţimea de calcul
a cusăturii se i a egală c u înălţimea t r i u n g h i u l u i isoscel înscris în secţiunea
cusăturii (măsurată pe bisectoarea u n g h i u l u i ) .
I n c a z u l sudării p r i n m e t o d a de topire în adîncime, s u d u r a pătrunde
pe o adîncime mare în m e t a l u l de bază, i a r c a înălţime de c a l c u l a cordo­
n u l u i de sudură se poate l u a adîncimea de t o p i r e , egală c u c a t e t a cordo­
n u l u i , adică a— h (fig. 89, c).
e
P e n t r u a reduce influenţa eventualelor t o p i r i i n s u f i c i e n t e , dimensiunea
minimă a cusăturilor de colţ h?* se i a egală c u 4 m m . P e n t r u a reduce
posibilitatea de ardere a tabelelor în c a z u l cusăturilor groase, dimensiunea
maximă a cusăturilor de colţ C " se i a egală c u 1,5 t l a construcţii care
lucrează l a sarcini statice şi 1,2 t l a construcţii care lucrează l a sarcini
dinamice (t este grosimea minimă a elementelor care se îmbină).
Suduri în tăieturi se execută a t u n c i cînd e f o r t u l trebuie să se transmită
în p l a n u l de contact a l elementelor îmbinate p r i n suprapunere (fig. 90).
Sudurile în tăieturi se folosesc de obicei în combinaţie c u cordoane de
sudură pe c o n t u r şi c o n t r i b u i e l a reducerea l u n g i m i i de îmbinare, d a r exe­
cutarea l o r este foarte dificilă şi de aceea astfel de s u d u r i se folosesc r a r .
 120 îmbinări sudate Caracteristici normate şi de calcul 121

S u d u r i l e în găuri se p o t executa sub formă de n i t u r i electrice (fig 91) După modul cum lucrează, sudurile se împart în suduri de rezistenţă
D a c a găurile p e n t r u acest t i p de suduri se poansonează l a presa c u m a i m u l t e ţ i suduri de rezistenţă-etanşare. R o l u l s u d u r i l o r de rezistenţă este de a
poansoane şi dacă sudarea l o r se execută c u a p a r a t u l de sudură a u t o m a t t r a n s m i t e efortul de l a u n element l a celălalt. E l e p o t f i continue sau
sub u n strat de f l u x , v o l u m u l de muncă necesar p e n t r u o astfel de îmbinare întrerupte. S u d u r i l e de rezistenţă-etanşare, pe lîngă t r a n s m i t e r e a eforturi­
lor, trebuie să asigure etanşeitatea construc­ Max 301 tensiune
ţiilor p e n t r u gaze şi l i c h i d e şi de aceea se J6 t compresiune
execută întotdeauna c o n t i n u e .
După poziţia cusăturilor în spaţiu în
t i m p u l executării l o r , ele se împart î n :
orizontale în p l a n o r i z o n t a l , orizontale în
p l a n v e r t i c a l , verticale şi peste c a p (fig. 94). Lom iimi luit^i
S u d u r a orizontală în p l a n o r i z o n t a l este
cea m a i comodă şi dă cusături de cea m a i Fig. 93. Cusături întrerupte
bună c a l i t a t e ; de aceea, l a proiectare trebuie
Fig. 90. Suduri tn tăietură Fig. 91. Nituri electrice să se prevadă t o t d e a u n a p o s i b i l i t a t e a de a e x e c u t a cît m a i m u l t e
cusături orizontale în p l a n o r i z o n t a l .
E x e c u t a r e a s u d u r i l o r orizontale
ee reduce m u l t , obţinîndu-se în acelaşi t i m p o calitate superioară. îmbină­ în p l a n v e r t i c a l şi verticale cere o
rile c u s u d u r i în găuri se p o t folosi şi a t u n c i cînd este necesar să se supra­ înaltă calificare d i n partea sudo­
pună m a i m u l t e p l a t b a n d e p e n t r u întărirea secţiunii, şi dacă n u se dispune r u l u i (în special în c a z u l electro­
de p l a t b a n d e suficient de groase. zilor c u înveliş gros şi dă o produc­
I n c a z u l sudării a u t o m a t e sub u n s t r a t de f l u x , în l o c de s u d u r i în Vertical cop in cop t i v i t a t e m a i mică decît metoda
tăietură se p o t e x e c u t a cusături p r i n t o p i r e a m e t a l u l u i în adîncime s a u Vertical în unghiu drept s u d u r i i orizontale în p l a n ori­
Suduri pesfe cap zontal).
Cordoane inferioare S u d u r i l e peste cap sînt aşe­
zate o r i z o n t a l , d a r se execută de
jos în sus. Această sudură este
cea m a i dificilă şi se poate exe­
cuta n u m a i de către sudori c u
calificare superioară ; de aceea, l a
Fig. 94. Tipuri de cusături după poziţia lor proiectare ea trebuie să fie, pe
Fig. 92. Suduri prin topirea metalului tn adîncime sau in spaţiu cît se poate, evitată.
prin suprapunere

s u d u r i p r i n suprapunere (fig. 92). I n t e n s i t a t e a m a r e a c u r e n t u l u i şi con­ § 4. CARACTERISTICI NORMATE .ŞI D E C A L C U L

centraţia m a i e de căldură p e r m i t topirea c l e m e n t u l u i superior c u grosime
pînă l a 10 m m şi a u n e i părţi d i n elementul inferior, rcalizîndu-se astfel
o îmbinare în p l a n u l de contact dintre ele mente.
S u b r a p o r t u l scopului lor, sudurile se împart în : s u d u r i de rezistenţă
şi suduri de legătură sau constructive.
S u d u r i l e de rezistenţă p r e i a u eforturile de c a l c u l şi d i m e n s i u n i l e l o r
ee stabilesc p r i n c a l c u l . S u d u r i l e constructive sau de legătură servesc l a
îmbinarea elementelor, p r i n d e r e a pieselor constructive (diafragme, n e r v u r i
de rigidizare e t c ) , l a completarea intervalalor, şi se i a u c u secţiune minimă.
Cusăturile pot fi continue sau întrerupte (discontinue) (fig. 93). S u d u r i l e
întrerupte se folosesc îndeosebi c a s u d u r i constructive. P o t r i v i t condiţiilor
tehnice, intervalele d i n t r e porţiunile de sudură întrerupte t r e b u i e să fie, l a
elementele c o m p r i m a t e , de cel m u l t 16 t, i a r l a cele întinse, de cel m u l t
30 t, în care t e s t e grosimea tolei. S u d u r i l e întrerupte c o n s t i t u i e focare de
concentrare a eforturilor u n i t a r e şi înrăutăţesc c a l i t a t e a construcţiei;
de aceea ele trebuie evitate.
1
N i v e l u l înalt a l t e h n i c i i moderne de sudare p e r m i t e să se obţină,
în condiţiile de producţie obişnuite, îmbinări sudate c u caracteristici
mecanice t o t atît de b u n e c a şi ale m e t a l u l u i de bază.
P o t r i v i t condiţiilor tehnice, proprietăţile mecanice ale m e t a l u l u i
depus p r i n sudură şi ale îmbinărilor sudate trebuie să fie cel puţin egale
c u cele date în t a b e l a 4.1.
După c u m reiese d i n t a b e l a 4.1, l i m i t a de curgere a m e t a l u l u i
depus n u se normează. M e t a l u l depus c a m e t a l t u r n a t n u are o limită de
curgere bine pronunţată ( l i m i t a convenţională de curgere l a o alungire
specifică de 0 , 2 % este egală c u a p r o x i m a t i v 0,7 d i n rezistenţa de rupere).
L i m i t a de curgere a îmbinării sudate cap l a c a p este determinată de l i m i t a
de curgere a m e t a l u l u i de bază, care caracterizează proprietăţile plastice
ale îmbinării sudate în întregime.
D e aceea, în p r o i e c t u l de norme p e n t r u prescripţiile oficiale, rezisten­
ţele normate ale îmbinării sudate cap l a cap l a întindere, compresiune
 122 îmbinări sudate
Caracteristici normate şi de calcul 123

Tabela 4.1
I n c a z u l u n e i s u d u r i îngrijit executate c u electrozi E 42, E 42 A şi
Proprietăţile mecanice ale metalului depus prin sudură şi ale Îmbinărilor sudate E 55 A , p r e c u m şi în c a z u l s u d u r i i automate, rezistenţa şi p l a s t i c i t a t e a
îmbinării sudate (cu completarea sudării rădăcinii) n u sînt inferioare rezis­
tenţei şi plasticităţii m e t a l u l u i de bază. A c e a s t a p e r m i t e să se i a p e n t r u
Metalul depus prin sudură îmbinări sudate
(cap la (ap) astfel de îmbinări de oţel m a r c a S t . 0, S t . 2 şi S t . 3 u n coeficient de omo­
al geneitate egal c u a l m e t a l u l u i de bază, adică de 0,9. P e n t r u îmbinări d i n

rupere. în %
Alungirea la
F e l u l materialelor de adaos
Marca materialului
de adaos
oţeluri slab aliate ( N L 1 şi N L 2), avînd în vedere că se sudează m a i greu,
II 3* coeficienţii de omogeneitate se r e d u c l a 0,85. L a îmbinările c u sudură
lllâ
3 •Sa a t-aa cap l a cap, care lucrează l a întindere şi sînt executate c u electrozi c u
Minimum
învelişuri de c a l i t a t e superioară., aceşti coeficienţi de omogeneitate se i a u ,
însă, m i m a i în u r m a u n u i control m a i exigent a s u p r a calităţii s u d u r i l o r ,
Electrozi pentru sudură cu metode electromagnetice, p r i n radiografie şi alte metode asemănătoare.
manuală (GOST 2523-51) E 34 34 6 _ 34 30 I n c a z u l metodelor obişnuite p e n t r u c o n t r o l u l calităţii îmbinărilor
E 42 42 18 8 42 120 cu sudură c a p l a c a p care lucrează la întindere şi care sînt executate c u
E 42 A 42 22 14 42 180
E 50 A 50 20 13
electrozi c u învelişuri de calitate superioară, coeficienţii de omogeneitate
50 180
E 55 A 55 20 13 55 180 daţi m a i sus se r e d u c c u 1 5 % .
Slrmă pentru sudura auto­ I n c a z u l f o l o s i r i i s u d u r i i manuale c u electrozi ionizanţi (marca E 34),
mată sub un strat de coeficienţii de omogeneitate p e n t r u îmbinările sudate se i a u egali c u 0,7.
flux Slrma de electrozi se ia
după GOST 2246-51 42 18 8
V a l o a r e a redusă a coeficientului de omogeneitate este în acest caz determi­
42 120
nată de v a l o r i l e diferite ale caracteristicilor mecanice ale îmbinărilor sudate
obţinute cînd se sudează c u aceşti edectrozi.
I n t a b e l a 4.3 sînt date v a l o r i l e rezistenţelor de c a l c u l p e n t r u îmbi­
si forfecare s-au l u a t egale c u rezistenţele n o r m a t e corespunzătoare ale nări sudate corespunzătoare coeficienţilor de omogeneitate de m a i sus.
oţelului l a m i n a t a l construcţiei sudate. fu conformitate c u valorile de m a i sus ale c o e f i c i e n t u l u i de omogenei­
Pentru îmbinările c u s u d u r i de colţ, rezistenţa normată s-a l u a t , pe tate, în t a b e l a 1.3 se d a u două v a l o r i ale rezistenţelor de c a l c u l p e n t r u
b a z a datelor exprimentale, egală eu 0,7 R", în care B" este rezistenţa nor­ îmbinările c a p l a cap care lucrează l a întindere : o rezistenţă principală,
mată (la întindere) a m e t a l u l u i de bază. pentru c a z u l m e t o d e i riguroase a c o n t r o l u l u i calităţii sudurilor, şi u n a
P e n t r u obţinerea rezistenţei de c a l c u l , rezistenţa normată se înmul­ redusă, p e n t r u c a z u l metodelor obişnuite de c o n t r o l a l calităţii sudurilor
ţeşte c u u n coeficient de omogeneitate. (valorile d i n paranteză).
Coeficienţii de omogeneitate a i îmbinărilor sudate (tabela 4.2) ţin . Tabela 4.3
seamă de următorii f a c t o r i , care influenţează rezistenţa îmbinărilor sudate : Rezistenţele de calcul pentru Îmbinări sudate, in kg/em-
a) condiţiile de executare a lucrărilor de sudură şi c a b t a t e a c o n t r o l u l u i
sudurii; •* Sudură manuală c u elec­ Sudură manuală c u elec­
b) m a r c a e l e c t r o d u l u i ; B <e ? v trozi marca E 42 şi E 42 A , trozi marca E 50 A şl K 55A
c) m a r c a oţelului. Felul îmbinării F e l u l solicitării = S -s*
şl sudură automată
sub un strat de flux. l a
şi sudură automată sub
un «trat de flux la con­
f i n i i construcţii de otel marca strucţii de ot«l marc»

Tabela 4.2
3 * g—
8t. 0 St. 2 St. 3 NL 1 NI, 2
Coeficienţii de omoyeneitate ai Îmbinărilor sudate, In funcţie de marca electrozilor, de metoda
de sudare şi de marca oţelului
Compresiune 1 700 2 000 2 100 2 500 2 900
Sudură / l300 1 1 700 ( 2 000 f 2 100 | 2 500 |2 900
Sudură manuală c u electrozi Inlii dere 1(1 450) 1(1 700) ((1 800) |(2 100) \(2 500)
marca E 42 — E 65 A . precum
cap la cap \1 200
Sudură manuală
Si sudură automată sub un strat Forfecare 800 1 000 1 200 1 300 1 500 1 700
c u electrozi marca
Felul îmbinării sudate F e l u l solicitării E 84 la construcţii de flux la construcţii din otel
marca
d i n otel marca
St. 0, St. 2. St. 3
St. 0, St. 2, St. 3 | N L 1 şl N L 2 Sudur.i de Compresiune
colţ întindere 900 1 200 1 400 1 500 1 800 2 000
Cap la cap; sudură de Forfecare
colţ Compresiune
întindere 0,70 0,90 0,85 A t u n c i cînd c a l c u l u l se face pe b a z a rezistenţelor a d m i s i b i l e , se folosesc
Forfecare
valorile rezistenţelor a d m i s i b i l e pentr u cusăturile de sudură date în
tabela 4.4.
 124 îmbinări sudate Tipurile de îmbinări sudate, rezistenţa şi calculul lor 125

Tabela 4.4 R u p e r e a îmbinării sudate cap l a cap se poate produce, atît p r i n sudură,
cît şi p r i n m e t a l u l de bază, întrucît m e t a l u l depus p r i n sudură poate să aibă
Rezistenţele admisibile pentru cusăturile sudate, ! n kg/cm 2

o rezistenţă care să n u fie inferioară rezistenţei m e t a l u l u i de bază.

I n cele ce urmează, formulele de c a l c u l ale îmbinărilor sudate se d a u
Sudură manuală c u electrozi m a r c a E 12 şl sudură auto­
Sudură manuală c u electrozi, mată sub un Strat de tlux. Ia ccn3tructii de otel. marca după metodele de c a l c u l pe b a z a stărilor limită; a t u n c i cînd c a l c u l u l
marca E 34

St. 0 şi St. 2 St. 3

Felul soliclt&ril
Combinaţii de sarcini a) b) c)
dc bază si de bază şl de bază şl
de bază suplimentare de bază de bază
suplimentare supl intentare

Compresiune 1 100 1 250 1 250 1 450 1 450 1 600

întindere 1 000 1 100 1 100 1 250 1 300 1 450
Forfecare 800 1 000 1 000 Fig. 95. îmbinări cap ia cap :
1 100 1 100 1 250
a - c u cusătură dreaptă; b şi c — c u cusături oblice

Aceste rezistenţe a d m i s i b i l e , stabilite de Condiţiile tehnice d i n 1940, se face pe b a z a rezistenţelor a d m i s i b i l e , formulele rămîn aceleaşi, c u
n u ţin scamă în măsură suficientă de p o s i b i l i t a t e a obţinerii u n o r îmbinări deosebirea oft rezistenţa de c a l c u l se înlocuieşte c u rezistenţa admisibilă,
sudate c u calităţi mecanice s u p e r i o a r e ; de aceea, p e n t r u îmbinările exe­ eforturile se calculează fără coeficienţi de s u p r a ­
cutate c u electrozi c u învelişuri de calitate superioară şi c u sudură auto­ încărcare, i a r coeficientul condiţiilor de l u c r u
mată rezistenţele se i a u m a i reduse. Inafară de aceasta, p o t r i v i t aceloraşi se i a w = 1.
Condiţii tehnice, rezistenţele a d m i s i b i l e n u s.-au s t a b i l i t în funcţie de con­ C a l c u l u l s u d u r i i cap l a cap, dispusă per­
diţiile c o n t r o l u l u i lucrărilor, ceea ce face c a îmbinările sudate să n u fie d c pendicular pe l i n i a de acţiune a forţei, se face
rezistenţă egală. cu a j u t o r u l f o r m u l e i :
xr ^ ™ r> l f IA 1 \ F i g . 96. Scoaterea cordonului
•ncăU^ •«» e h
m l 1
*• ^ d e s u d u r ă m a f a r a t a D l e l

§ 5. T I P U R I L E D E ÎMMNÂRI SUDATE, REZISTENŢA ŞI C A L C U L U L LOR

în care R, este rezistenţa de c a l c u l a îmbină­
r i i c a p ' l a cap (la compresiune s a u l a întindere);
O p a r t i c u l a r i t a t e caracteristică s u d u r i i este p o s i b i l i t a t e a de a îmbina \
c — l u n g i m e a de c a l c u l a cusăturii [ a t u n c i cînd începutul
direct elementele, fără piese ajutătoare (corniere de legătură, eclise şi şi sfîrşitul c o r d o n u l u i se scot afară pe plăcuţe pro­
alte elemente), c a în c a z u l construcţiilor n i t u i t e . A c e a s t a are drept rezultat v i z o r i i (fig. 96), această lungime este egală c u lăţimea
simplificarea formei c o n s t r u c t i v e , dar, în acelaşi t i m p , provoacă în u n e l e (dementului];
c a z u r i o concentrare m a i m a r e a eforturilor u n i t a r e şi o repartizare m a i t — înălţimea c o r d o n u l u i , egală c u grosimea elementelor
neuniformă a l o r în secţiune, în comparaţie c u construcţiile n i t u i t e , unde îmbinate (cea m a i mică în c a z u l u n o r g r o s i m i d i f e r i t e ) ;
efortul se t r a n s m i t e , în condiţiile de exploatare, p r i n frecare pe întreaga m — coeficientul condiţiilor de l u c r u .
suprafaţă de c o n t a c t .
D i n f o r m u l a (4.1) rezultă că sudura cap l a cap dreaptă, executată
I n cele ce urmează se v o r e x a m i n a diferitele t i p u r i de îmbinări sudate. de sudori c u cabficare medie şi verificată p r i n metode obişnuite de control
(tabela 4.3) n u asigură o îmbinare avînd o rezistenţă egală c u aceea a
1. îmbinarea cap l a cap elementului întreg, întrucît în acest caz R < R a l m e i a i u l u i de bază.
t

a) îmbinarea prin sudură cap la cap
T i p u l p r i n c i p a l de îmbinări sudate îl c o n s t i t u i e îmbinarea cap l a c a p ,
care se realizează p r i n t r - o cusătură în adîncime (fig. 95, o).
Rezistenţa îmbinării cap l a cap n u depinde de m o d u l de prelucrare
a m a r g i n i l o r elementelor care se sudează; în consecinţă, dacă lucrările
sînt corect executate, rezistenţa este, p r a c t i c , aceeaşi. T r e b u i e să se sudeze
P e n t r u a obţine o rezistenţă a îmbinării cap l a c a p egală c u aceea
a elementului întreg se execută 'suduri cap l a cap oblice (fig. 95, b şi C).
După c u m s-a arătat, în c a z u l u n e i s u d u r i bine executate şi controlată
c u metode m a i riguroase, rezistenţa îmbinării sudate c a p l a c a p R, poate
fi ridicată pînă l a rezistenţa m e t a l u l u i de bază, ceea ce p e r m i t e să se evite
sudurile oblice, care sînt m a i complicate.
Experienţele efectuate l a I n s t i t u t u l Ţ N I P S şi l a I n s t i t u t u l de sudură
1

îngrijit capetele cusăturilor, în special ale celor oblice, nelăsîndu-se l o c u r i

electrică a l A c a d e m i e i de Ştiinţe a E . S . S . U . a u arătat că sudurile oblice
2

nesudate complet sau cratere n e u m p l u t e , care p o t d e v e n i focare de con­

centrare a eforturilor u n i t a r e şi de apariţie a f i s u r i l o r . P e n t r u sudarea
întregii lăţimi a tablelor, este i n d i c a t să se scoată capetele cusăturilor pe
plăcuţe prinse p r o v i z o r i u , după care acestea se taie c u d a l t a l a n i v e l u l
1
Studiul rezistenţei îmbinărilor sudate, Culegerea TNIPS, O N T I , 1935 şi V. A. Niko-
laev şi A. S. Ghelman, Construcţii şi îmbinări sudate, Maşghiz, 1947.
V. V. Severnilki ş.a., Rezistenţa statică a îmbinărilor sudate ale oţelului cu procent
2

m a r g i n i l o r t a b l e i (fig. 96). redus de carbon. E d . Academiei de Ştiinţe a R.S.S.U., 1951.

 126
îmbinări sudate Tipurile de îmbinări sudate, rezistenţa şi calculul lor 127

sub u n u n g h i de 45° d a u , c h i a r în c a z u l u n o r e l e c t r o z i c u u n înveliş subţire şi respectarea riguroasă a i n t e r v a l u l u i d i n t r e tablele sudate. D a r îmbină­

o îmbinare avînd o rezistenţă egală c u aceea a m e t a l u l u i de bază.
E u p e r e a îmbinărilor cap l a cap cu s u d u r i o b l i c e se face p r i n m e t a l u l
de bază sau o parte p r i n m e t a l u l de bază s i o p a r t e p r i n sudură (fig 97)
E u p e r e a începe de obicei de l a colţul cusăturii u n d e p o t f i s u d u r i t o p i t e
i n s u f i c i e n t sau unde m e t a l u l poate f i ars.
rile c u eclise lucrează m a i puţin b i n e decît îmbinările c u sudură c a p l a cap
şi de aceea se folosesc n u m a i în atelierele m i c i , a t u n c i cînd, d i n c a u z a con­
diţiilor de execuţie sau c o n s t r u c t i v e , n u se p o t executa s u d u r i c a p l a cap.
Cînd efortul trece de l a element l a eclisă, el este p r e l u a t de sudurile
de colţ înguste, d i n care cauză apar suprasolicitări locale i m p o r t a n t e .

x/j "
Ş 3 O .

min. 50 mm.
Fig. 98. îmbinări cu eclise

îmbinarea c u eclise necesită u n consum m a i mare de e l e c t r o z i , p r e c u m şi

m e t a l s u p l i m e n t a r p e n t r u eclise şi n u este caracteristică îmbinărilor sudate.
Eclisele se p r i n d c u s u d u r i de colţ; cusăturile aşezate p e r p e n d i c u l a r
pe direcţia e f o r t u l u i se numesc frontale (fig. 98, a), i a r cele aşezate paralel
Fig. 97. Ruperea îmbinării oblii
c u efortul se numesc laterale (de flanc)
(fig. 98, b). C o m b i n a r e a s u d u r i l o r fron­
Eezistenţa s u d u r i l o r oblice se verifică făcînd u n c a l c u l convenţional tale c u cele laterale se numeşte sudarea
l a acţiunea eforturilor normale şi de forfecare c u a j u t o r u l f o r m u l e l o r : pe contur (fig. 98, c).
la efortul n o r m a l :
Eezistenţa statică a s u d u r i l o r fron­
mPJ>t > e
tale în îmbinarea simetrică acoperită
(4.2) c u două eclise este m a i mică decît rezis­
sin a
tenţa îmbinării cap l a c a p ; valoarea
l a e f o r t u l de forfecare : medie a rezistenţei de rupere este de
circa 30 k g / m m , în c a z u l electrozilor
a

ml.) V cu înveliş i o n i z a n t , şi de c i r c a 35 k g / m m ,
2

(4.3) în c a z u l electrozilor de c a l i t a t e superi­

oară. E u p e r e a s u d u r i l o r frontale are
în care N.
< ecie t e efortul de c a l c u l a x i a l în e l e m e n t u l îmbinat;
e g
loc c u a l u n g i r i foarte m i c i , de o r d i n u l
.„ — l u n g i m e a reală a c o r d o n u l u i o b l i c ; a 4 — 6 % . F r a g i l i t a t e a cusăturilor fron­
a — u n g h i u l d i n t r e direcţia e f o r t u l u i şi a c o r d o n u l u i o b l i c ; tale este determinată n u n u m a i de
* — grosimea minimă a elementelor îmbinate. p l a s t i c i t a t e a redusă a m e t a l u l u i depus
A t u n c i cînd cusătura oblică formează u n u n g h i a = 45° c u direcţia p r i n sudură, d a r şi de t e n s i u n i l e interne F i g. . R r e a sudurilor frontale:
9 9 U p e

l i n i e i de acţiune a e f o r t u l u i , s u d u r a poate să n u se m a i calculeze, f i i n d de

rezistenţă egală c u aceea a m e t a l u l u i de bază.
trate l a rădăcina cusăturii.
b) îmbinarea cu eclise
îmbinarea cap l a cap se poate r e a l i z a c u a j u t o r u l ecliselor sudate c u
cordoane în u n g h i , piesele putînd să n u fie sudate între ele (fig. 98).
îmbinarea c u a j u t o r u l ecliselor este m a i s i m p l u de executat decît îmbi­
narea p r i n sudură cap l a cap, deoarece n u necesită p r e l u c r a r e a m a r g i n i l o r
m a r i Şi de Cele locale de VÎrf, COnCen- o - sub sarcină statică: b - sub sarcina vibratorip
E u p e r e a cusăturilor frontale are loc de cele m a i m u l t e o r i d i n cauza
r u p e r i i c o r d o n u l u i s a u în u r m a forfecării în p l a n u l de c o n t a c t c u t a b l a
(fig. 99). E u p e r e a începe l a rădăcina cusăturii, unde, d i n c a u z a c o n t a c t u l u i
imperfect d i n t r e eclisă şi tablă, rezultă u n i n t e r v a l care acţionează c a o
fisură şi care concentrează t e n s i u n i l e însemnate locale, n o r m a l e şi de
forfecare.
L a c a l c u l u l cusăturii frontale se presupune că r u p e r e a se produce
după bisectoarea u n g h i u l u i (în i p o t e z a descompunerii e f o r t u l u i care acţio
 128 îmbinări sudate Tipurile de îmbinări sudate, rezistenţa şi calculul lor 129

nează în tablă în două componente, cusătura lucrînd l a întindere s a u l a cusăturii de colţ; după această secţiune are l o c de obicei r u p e r e a cusă­
compresiune) (fig. 100). t u r i l o r laterale (fig. 101). >
Totuşi, ţinînd seama de existenţa u n o r momente provocate de excen­ Proprietăţile elastice ale s u d u r i l o r laterale sînt e x t r e m de reduse şi
t r i c i t a t e şi de f a p t u l că cusătura lucrează în condiţii nefavorabile d i n după ce apare l a începutul cusăturii p r i m a fisură, ruperea înaintează
c a u z a concentraţiei e f o r t u r i l o r locale, rezistenţa de c a l c u l adoptată l a
d e s t u l de repede.
E e p a r t i z a r e a eforturilor unitare de-a l u n g u l cusăturii laterale i n s t a d i u l
de l u c r u elastic sc produce n e u n i f o r m ; a) bl
în fibrele extreme apar suprasolicitări i
m a r i (fig. 102). C a orice suprasolicitări j
locale, ele n u sînt periculoase sub sarcini
statice. După c u m rezultă d i n experienţe,
c a p a c i t a t e a portantă a cusăturilor laterale
se găseşte în funcţie liniară de l u n g i m e a
lor (în l i m i t e l e l u n g i m i l o r cordoanelor fo- j
losite de obicei) şi eforturile u n i t a r e locale
de vîrf n u influenţează rezistenţa s t a -
tică. Totuşi, d i n motive de o r d i n construc­
t i v , condiţiile tehnice stabilesc o l u n g i m e
Kig. 100. Schema de solicitare a unei cusături frontale: maximă a cusăturii laterale, egală c u 60 h . B

o - etnd exista un interval Intre tole; b - sobema de calcul Cordoanele foarte scurte trebuie să
suporte influenţa mare a încovoierii,
care, adăugîndu-se l a forfecare, le r e d u c e ,
calculul cusăturilor frontale se reduce şi se i a egală c u rezistenta de calcul rezistenţa. D e aceea, Condiţiile tehnice
l a forfecare a cusăturilor de colţ. Stabilesc O l u n g i m e minimă a s u d u r i l o r F i g . ÎOI. Ruperea cusăturilor laterale:
Aşadar, f o r m u l a p e n t r u c a l c u l u l cusăturilor frontale se prezintă de COlţ, egală CU 50 m m (ţinînd Seama de «-sub sarcină statica: 6-sub sarcină vlbratorle
astfel : locurile t o p i t e insuficient) şi de c e l puţin
4 h . D i n c a u z a influenţei deformaţiei de lunecare, m o d u l u l de elasticitate
e

Xcau< 0,7 m B' l k ,

f e e (1,1) a l cusăturilor laterale rezultă m a i m i c decît a l celor frontale, atingînd
în caro h e s t e l a t u r a cusăturii de colţ (după catetă). n u m a i 700 0 0 0 — 1 000 000 k g / c m . M o d u l u l de elasticitate a l cusăturilor
2

e
frontale este egal c u
L u n g i m >.a de c a l c u l a c o r d o n u l u i Z„'se i a egală c u l u n g i m e a de p r o i e c t MaxMhsud
Drag. 3 SecţM-P. circa 1 5 0 0 000 k g / c m .
2

reprezentată în d e s - n , d i n care se scad 10 m m p e n t r u topire insuficientă

l a începutul si l a sfîrşitul c o r d o n u l u i . Pentru calculul cu­
săturilor laterale se folo­
I n construcţiile supuse acţiunii regulate a u n o r sarcini mobile s a u l a
seşte aceeaşi formulă c a
sarcini v i b r a t o r i i , cusăturile frontale trebuie să aibă o mică alungire
(fig. 8 9 , 6). şi p e n t r u cele f r o n t a l e :
După c u m a u arătat cercetările prof. G . A . N i k o l a e v *, ale I n s t i t u t u l u i JT«* < 0,7 m B, S 1„ h , e
Ţ N I P S , ale A c a d e m i a de Ştiinţe a R . S . S . U . etc., rezistenţa statică
2 3

a cusăturilor laterale (de flanc) este ceva m a i mică decît a celor frontale,
deoarece ruperea l o r se produce în p r i m u l rînd d i n c a u z a forfecării, efectul
încovoierii f i i n d neînsemnat.
Eezistenţa medie de rupere p e n t r u sudurile laterale, în c a z u l electro­
zilor eu înveliş i o n i z a n t , este egală c u 2 4 — 3 0 k g / m m , a t u n c i cînd îmbinarea
2
l u c r e a z ă la întindere. I n c a z u l electrozilor de calitate superioară, această
rezistenţă c r e ş t e eu a p r o x i m a t i v 1 0 % . E f o r t u l u n i t a r m a x i m de forfecare
se obţine în secţiunea minimă a s u d u r i i , dirijată după bisectoarea u n g h i u l u i
G. A. Nikolaev şi A. S Ghelman, Construcţii şi Îmbinări sudate, Maşghiz, 1947.
1
(4.5)
în care Eî, este l u n g i ­
Fig. 102. Starea de solicitare a cusăturii laterale m e a totală a cordoa­
nelor.
I n construcţiile cave lucrează l a acţiunea regulată a u n o r s a r c i n i m o b i l e ,
s a u l a s a r c i n i v i b r a t o r i i , cusăturile laterale trebuie să fie concave.
L a îmbinarea c a p l a c a p , eclisele se sudează de obicei de-a l u n g u l
c o n t u r u l u i , atât p r i n cusături frontale, cît şi p r i n cusături laterale (fig.
98, c). A v î n d însă în vedere v a l o r i l e diferite ale modulelor de elasticitate
p e n t r u cusăturile frontale şi p e n t r u cele laterale, efortul se repartizează

între ele în m o d n e u n i f o r m . Cusătura frontală, f i i n d m a i rigidă, p r e i a o

B. N. Ducinski, Studiul experimental asupra modului de lucru al sudurilor laterale.
2

Culegerea T N I P S „încercarea rezistenţei Îmbinărilor sudate", ONTI, 1935. m a i mare p a r t e d i n efort l a aceleaşi lunecări şi de aceea este m a i solicitată.
8
V . nota 2 de la pag. 125. Totuşi, după c u m reiese d i n experienţe, deformaţiile plastice egalizează

9. '• i:\st.i-ti' metalice.

 130 îmbinări sudate Tipurile de îmbinări sudate, rezistenta şi calculul lor 131

eforturile unitare în s u d u r i . D e aceea, p e n t r u c a l c u l u l u n e i astfel de îmbi­ din oţel marca St. 3 ; electrozii sînt de marca E 42 (fig. 104, a). Capetele cusăturii sînt scoase
nări se foloseşte aceeaşi formulă (4.5) c a şi p e n t r u cusăturile laterale. tnafara marginilor platbandei. Sudura este obişnuită şi nu se prevăd măsuri speciale de con­
P e n t r u trecerea lină a e f o r t u l u i l a eclise de-a l u n g u l îmbinării, l a e c l i - trol.
sele d r e p t u n g h i u l a r e se taie de obicei colţurile (fig. 106) ; adesea, ecliscle Rezistenţa îmbinării se verifică în modul următor :
s e f a c r o m b i c e (fig. 104, c). Tablele late se înnădesc c u m a i multe eclise m R\ l t c = 1 1 800 • 60-1,4 = 151 200 > 100 000 kg.
aşezate l a rînd.
L a realizarea unei îmbinări cap cap la cu aceeaşi rezistenţă ca aceea a metalului de bază,
îmbinarea trebuie calculată la efortul limită pe care
II poate suporta platbandă : a) 14
Num = ApR = 60-1,4-2 100 = 176 400 kg.
Deoarece pentru cusătura de sudură s-a sta­
bilit o rezistenţă de calcul la întindere mai mică decît
aceea a metalului de bază, cordonul perpendicular pe
direcţia efortului este capabil de un efort mai mic
decît platbandă şi de aceea se execută o sudură oblică
sub un unghi a = 45° (fig. 104, b). b)
Lungimea cordonului oblic (",.=600-l,4 = 840 mm.
Exemplul 2. Se cere să se proiecteze îmbinarea
L . »
cap la cap examinată în exemplul 1 cu eclise, în aşa
fel Incit să se obţină o Îmbinare a cărei sudură să oC = 4-5'
aibă aceeaşi rezistenţă ca şi metalul de bază.
Secţiunea necesară a ecliselor este egală cu
secţiunea platbandelor W
At — A* 60-1,4 = 84 c m . 2
280
Din motive de ordin constructiv se iau două 280
perechi de eclise cu secţiunea de 280 x 10 mm (fig.
10
104, c). Secţiunea totală a ecliselor : 480-
Fig. 103. îmbinări cap la cap ale profilelor laminate HA, = 4 • 1,0 • 28 = 112 > 84 cm . 2

Fig. 104. Date de calcul pentru

Se aleg eclise rombice cu unghiul de 60° şi se exemplele 1 şi 2
obţine lungimea totală a cordoanelor pe o singură
Cînd se întocmeşte p r o i e c t u l , este bine să se i a a r b i t r a r dimensiunile: parte a îmbinării :
ecliselor şi să se determine l a t u r a necesară a cusăturilor de colţ :
Uc = 4-2-28 = 224 cm.

Latura necesară a cusăturilor este :

0,7^21. ' ( 4
' >
6

în care S/ este l u n g i m e a totală a cordoanelor pe o parte a îmbinării. Num 176 400 .

#
>U - 0,9 cm.
L a t u r a cusăturilor trebuie să fie egală sau c e v a m a i mică decît grosi­ 0,7 Tn i ? ; » , 0,7-1-1 300-224
m e a ecliselor.
Să examinăm acelaşi exemplu în cazul calculului la rezistenţa admisibilă.
îmbinarea elementelor d i n profile l a m i n a t e se realizează de obicei c u Efortul admisibil în platbandele de 600 x 14 mm, de oţel marca St. 3, este :
a j u t o r u l ecliselor. îmbinările c a p l a cap ale cornierelor se acoperă c u eclise
d i n corniere (fig. 103, a), care se sudează c u cusături laterale sau oblice. N Av a = 60,- 1,4 • 1 600 = 134 400 kg.
a
a

Cînd se acoperă r o s t u l c u eclise d i n corniere, p e n t r u c a acestea să facă.

contact i n t i m c u cornierele care se înnădesc, trebuie să se prelucreze Executăm Îmbinarea cu aceleaşi două perechi de eclise cu secţiunea de 280 x 10 mm.
m u c h i a d i n colţul ecliselor, executîndu-se o teşitură. îmbinarea p r o f i l e l o r Latura necesară a cusăturilor este :
d u b l u T şi a profilelor TJ care lucrează l a efort a x i a l se efectuează p r i n
N 134 400
sudură cap l a cap (fig. 103, d), fie c u eclise (fig. 103, c şi d), fie sub formă a
0,78 =s 0,8 cm.
de îmbinare combinată, adică p r i n cusătură cap l a cap întărită c u eclise 0,7 £1, T S 0,7-224-l 100
d i n p l a t b a n d e (fig. 103, e). I n c a z u l u n u i efort de compresiune, profilele
d u b l u T şi profilele U se pot îmbina c u o placă transversală sudată pe ambele
c) îmbinarea combinată
feţe_de-a l u n g u l c o n t u r u l u i elementelor îmbinate (fig. 103, /).
Exemplul 1. Se cere să se calculeze o Îmbinare cap la cap a unor platbande cu secţiunea U n e o r i , p e n t r u a obţine o îmbinare cap l a cap de egală rezistenţă,
de 600 x 14 mm la un efort de Întindere de calcul N^i, ~ 100 t. Platbandele slut executa»* şi dacă n u este p o s i b i l să se facă o cusătură oblică, cusătura dreaptă
 1J2 îmbinări sudate Tipurile de imbinari redate, rezistenţa şi calculul lor 133

se întăreşte c u eclise (fig. 105). Această îmbinare se numeşte îmbinare P r i n d e r e a ecliselor c u s u d u r i de colţ se calculează după metoda
combinată. obişnuită, e u a j u t o r u l f o r m u l e i (4.5).
îmbinarea combinată, l a care în aceeaşi secţiune lucrează împreună
Exemplul 3. Se cere să se proiecteze o Îmbinare de egală rezistenţă a unor platbande
m e t a l u l s u d u r i i şi m e t a l u l de bază a l ecliselor, se calculează pe b a z a r e z i ­ de 300 x 10 mm printr-o sudură cap la cap, întărită cu o eclisă pe o singură faţă (fig. 106).
stenţei de c a l c u l a îmbinărilor sudate, care este m a i mică. A i c i , c a şi în Materialul plalbandelor este oţelul marca St. 0 ; electrozii sînt de oţel marca E 4 2 ; m = 1.
cazul îmbinării c u a j u t o r u l ecliselor, fără sudură cap l a c a p , este i n d i c a t Efortul limită pe care-1 poate prelua platbandă este :
să se pună eclise pe ambele feţe, p e n t r u a obţine o întărire simetrică a
N = A R = 30-1-1 700 = 51 000 kg.
secţiunii. Dacă se aşază eclise pe o singură faţă, se produce o e x c e n t r i c i -
llm p

Secţiunea necesară a eclisei este :

te
«a - » Aj£ J ^ _ A j > = ^ . - 30 = 51 - 30 = 21 cm».
R*. 1 000

Se ia o eclisă de 270 x 10 mm, cu secţiunea A = 27 cm'. e

_ * iz* Efortul preluat de o eclisă este :

* f-t g \ N = 2 7 - 1 000 = 27 000 kg.
e

Fig. 105. îmbinarea combinată cu sudură cap Fig. 106. Schema referitoare la Dacă grosimea sudurii este de 7 mm, perimetrul necesar al unei jumătăţi de eclisă este :
la cap şi cu eclise exemplul 3
n N e 27 000
£ i = i — = 45,0 cm.
tate şi secţiunea lucrează l a întindere sau compresiune excentrică. I u c a l c u l
se ţine de obicei seamă de această excentricitate, luînd rezistenţa de c a l c u l 0,7 fljj h c 0,7-1200 0,7
p e n t r u cusătura sudată şi p e n t r u eclisă egală c u n u m a i R' , deşi îmbinarea f

lucrează l a întindere s a u l a compresiune. Această îmbinare este puţin
reuşită şi se foloseşte a t u n c i cînd, d i n motive c o n s t r u c t i v e , n u este p o s i b i l
să se aplice eclise pe ambele feţe.
îmbinările acoperite c u ecbse pe ambele feţe se calculează pe b a z a
rezistenţei de c a l c u l a îmbinărilor sudate l a întindere s a u l a compresiune
(R\ sau R' ). c
Dacă îmbinarea combinată c u ecbse pe o singură faţă este legată de
u n clement r i g i d , în măsură să p r e i a m o m e n t u l p r o v e n i t d i n e x c e n t r i c i t a t e a
îmbinării (dc e x e m p l u în tălpile unei g r i n z i cînd sînt legate c u o inimă
rigidă verticală), reducerea rezistenţei de c a l c u l n u este obligatorie.
îmbinarea p r i n sudură c a p l a cap şi c u eclise necesită, pe lîngă pre­
l u c r a r e a m a r g i n i l o r tolelor în vederea executării s u d u r i i c a p l a c a p , şi
curăţirea s u d u r i i depuse în relief, înainte de a p l i c a r e a ecliselor, d i n care
cauză această îmbinare n u este avantajoasă n i c i în ceea ce priveşte v o l u m u l
de muncă, n i c i în ce priveşte c o n s u m u l de m e t a l .
Aşadar, în c a z u l ecbselor aşezate pe ambele feţe, se p o a t e scrie :
Ncalc < m Rl (A p + £ A.).
R e s p e c t i v , în c a z u l ccbsei pe o singură faţă :
< m R) (A, + A ). e (4.8)
D e a i c i se obţine secţiunea necesară a e c b s e l o r :
ZA e = —~-—A v (în c a z u l ecliselor pe ambele f e t e ) ;
mR (
Din motive de ordin constructiv se iau dimensiunile eclisei reprezentate în figura 106.
2. îmbinări p r i n suprapunere
a) îmbinarea prin suduri de colţ
îmbinarea p r i n suprapunere este m a i simplă decît îmbinarea c u
cusături cap l a cap, deoarece n u necesită prelucrarea m u c h i i l o r şi respectarea
riguroasă a i n t e r v a l u l u i de-a l u n g u l cusăturii în c u r s u l sudării. D a r îmbi­
narea p r i n suprapunere lucrează m a i puţin bine, în special în c a z u l sarci­
n i l o r vibratoare ; înafară de aceasta, ea necesită u n c o n s u m de m a t e r i a l
în p l u s p e n t r u suprapunere. îmbinarea p r i n suprapunere se execută,
atît p r i n cusături frontale, cît şi p r i n cusături laterale (pe flancuri).
I n c a z u l îmbinării executate p r i n cusături frontale, trebuie să se
realizeze sudura pe ambele feţe (fig. 107, a). P e n t r u a reduce tensiunile
interne, lungimea de suprapunere trebuie să fie egală c u cel puţin 5 t,
i n care t este grosimea celui m a i subţire dintre elementele sudate.
(4.7) îmbinarea c u sudură pe o singură faţă are o rezistenţă redusă, d i n
cauza influenţei m a r i a excentricităţii fixării (fig. 107, b) şi de aceea nici
n u se întrebuinţează.
L a îmbinarea u n o r elemente nesimetrice (de e x e m p l u a u n o r corniere)
cu s u d u r i l a t e r a l ' , cordoanele trebuie astfel aşezate, încît c e n t r u l de greu­
tate a l secţiunilor lor să coincidă c u c e n t r u l de greutate a l secţiunii ele­
m e n t u l u i (fig. 108).
(4.9) Secţiunea necesară a celor două cordoane de sudură este egală c u :

A. = — -^-— A„ (în c a z u l ecUsci pe o singură fată).

c
(4.9') (4.10)
771 Kg
 134 îmbinări sudate Tipurile de îmbinări sudate, rezistenţa şi calculul lor 135

Secţiunea c o r d o n u l u i m a i mare şi a c e l u i m a i m i c se stabilesc, res­ I n c a z u l p r i n d e r i i e l e m e n t u l u i c u două cusături în colţ (fig. 109, b),
p e c t i v , c u a j u t o r u l formulelor : acesta lucrează a r a l o g c u cusăturile frontale l a îmbinările cap l a cap c u
A„ e" A„ e'
eclise, adică c u m a r i t e n s i u n i de vîrf l a rădăcina s u d u r i i , depinzînd de
(4.11) existenţa u n o r i n t e r v a l e între elementele îmbinate care concentrează
e' + e" e' + e'
tensiunile l a f e l c a fisurile
A p o i se stabilesc l u n g i m e a şi g r o s i m e a cordoanelor în funcţie de l u n ­ P e n t r u t r a n s m i t e r e a progresivă a e f o r t u l u i l a e l e m e n t u l alăturat se
gimea lor posibilă, avînd în vedere condiţiile de fixare sau d i n considerente topesc marginile care v i n în contact c u e l , sudîndu-se a p o i pe două feţe

a)
|^ mtn.51 |

r
b)

Fig. 107. îmbinare prin suprapu­ Fig. 108. Fixarea unei corniere
nere cu sudură de colţ Fig. 109. îmbinarea In T şi In unghi

de execuţie (se recomandă ca s u d u r a să aibă aceeaşi grosime, i a r electrozii

aceleaşi dimensiuni). (fig. 109, c) s a u pe 0 singură faţă (fig. 109, d); această îmbinare lucrează
ca şi s u d u r a c a p l a c a p . Deoarece teşirea m a r g i n i l o r reprezintă însă o
operaţie care necesită u n v o l u m mare de muncă, e a se foloseşte r e l a t i v
b) îmbinări cu tăieturi şi cu cusături prin topirea metalului rar. L a s u d u r a automată, l a s u d u r a p r i n topire în adîncime şi a t u n c i cînd
P e n t r u a reduce l u n g i m e a cordoanelor de colţ şi p e n t r u a obţine o grosimea i n i m i i n u este p r e a mare {t = 8-K12 m m ) , se produce topirea
îmbinare m a i compactă, o parte a e f o r t u l u i se poate transmite p r i n t r - o completă a i n i m i i pe ambele feţe şi în acest caz p r e l u c r a r e a m a r g i n i l o r
tăietură (fig. 90), p r i n t r - u n n i t electric (fig. 91) sau p r i n cusături, p r i n n u m a i este necesară. îmbinarea în T se proiectează de obicei a t u n c i cînd
t o p i r e a m e t a l u l u i de bază (fig. 92). elementul lucrează l a compresiune sau l a încovoiere şi r a r e o r i cînd
lucrează l a întindere. Îmbinarea în T , a t u n c i cînd m a r g i n i l e n u sînt p r e l u ­
Rezistenţa de c a l c u l a tăieturilor este identică c u rezistenţa cusăturilor
laterale ; de aceea f o r m u l a de c a l c u l a acestei îmbinări v a a v e a următoaT a crate, se calculează cu a j u t o r u l f o r m u l e i (4.4) l a f e l c a l a cusăturile frontale.
formă :
^«fc < m Hi (A, + A ), t U.V2 4. îmbinarea c u sudură p r i n puncte
de unde :
A, = a l. t = - A,. (4.1») îmbinarea p r i n suprapunere se poate e x e c u t a şi p r i n sudură p r i n
puncte (fig. 110, a). Această îmbinare este deosebit de indicată l a construc­
ţiile c u cusături l u n g i , în c a z u l confecţionării în masă a pieselor, deoarece
După c u m s-a m a i arătat, e x e c u t a r e a tăieturilor complică confecţio­ în acest caz se poate folosi complet c a p a c i t a t e a ridicată de producţie a
narea construcţiilor şi de aceea, astfel de s u d u r i se folosesc r a r . aparatelor de sudură p r i n puncte. Rezistenţa de rupere a oţelului eu procent
F o l o s i r e a s u d u r i l o r p r i n t o p i r e a m e t a l u l u i deschide m a r i posibilităţi redus de c a r b o n l a îmbinările p r i n m a i multe p u n c t e , în c a z u l cînd punctele
i n ce priveşte alcătuirea constructivă a îmbinărilor sudate şi se poate lucrează l a forfecare, este de c i r c a 30 k g / m m , adică a p r o x i m a t i v aceeaşi
2

presupune că ele se v o r răspîndi pe scară largă.
I n prezent, m o d u l de a l u c r a a l acestor s u d u r i este încă insuficient
studiat.
•'!. îmbinarea pieselor care se ramifică
D i n t r e aceste îmbinări fac parte îmbinarea în T (fig. 109, a, b, c si d)
şi îmbinarea în u n g h i (fig. 109, e), realizate c u s u d u r i de colţ.
ca şi rezistenţa de rupere a îmbinării sudate c u electrozi c u înveliş subţire,
Rezistenţa îmbinărilor sudate p r i n puncte în c a z u l oţelului slab aliat
nu este studiată.
M o d u l c u m lucrează îmbinarea p r i n p u n c t e este a n a l o g m o d u l u i de
l u c r u a l îmbinării n i t u i t e . P u n c t e l e se p o t aşeza atît în şiruri l o n g i t u ­
d i n a l e cît şi în şiruri transversale, fără o reducere substanţială a rezis­
tenţei. E u p e r e a p u n c t e l o r se produce p r i n forfecare (fig. 110, b) sau
p r i n desprinderea m a t e r i a l u l u i de bază de m a t e r i a l u l p u n c t u l u i de sudură,
 136
îmbinări sudate
Rezistenţa la oboseală a îmbinărilor sudate 137

p e a p r o x i m a t i v jumătate d i n circumferinţa l u i (fig. 110, o). Distribuţia

p u n c t e l o r se face l a f e l c u aceea a n i t u r i l o r (v. c a p i t o l u l V ) , p e b a z a c o n ­ cărei calităţi n u sînt inferioare celei n i t u i t e (din p u n c t u l de vedere a l
diţiei de a se obţine o egală rezistenţă a p u n c t u l u i şi a m e t a l u l u i de bază. m o d u l u i de a l u c r a l a s a r c i n i d i n a m i c e şi repetate).
Distanţele m i n i m e se i a u , în acest caz, egale c u : pînă l a m a r g i n e a ele­
m e n t u l u i e => 2 d, i a r între p u n c t e , e = (3-^4) d.
x
1. Influenţa tehnologiei asupra rezistenţei l a oboseală
Distanţele m a x i m e se p o t l u a aceleaşi c a l a îmbinările n i t u i t e .
D i n t r e f a c t o r i i t e h n o l o g i c i d e f a v o r a b i l i fac parte eventualele s u d u r i
a)
insuficiente, fisuri, a r s u r i , i n c l u z i u n i de zgură şi de b u l e de gaz (pori)
şi neregularităţi pe suprafaţa s u d u r i i . T o a t e aceste defecte exercită o
influenţă defavorabilă şi l a sarcinile statice şi reduc foarte m u l t rezistenţa
m e t a l u l u i depus l a îmbinările sudate, în c a z u l sarcinilor d i n a m i c e . A c e s t e
defecte p o t reduce şi rezistenţa m e t a l u l u i de bază în z o n a d i n j u r u l c u ­
săturii. I n locurile defectate se produce o concentrare a t e n s i u n i l o r şi
începe ruperea.
L a sarcini care d a u vibraţii trebuie să existe u n m e t a l depus com­
pact şi omogen Cn o t o p i r e adîncă şi o suprafaţă exterioară netedă. D i n
acest p u n c t de vedere, îmbinările executate c u electrozi c u învebşuri
Fig. 110. îmbinare prin puncte de sudură : care formează zgură, p r i n m e t o d a de topire în adîncime sau p r i n sudură
a — tipuri de îmbinări prin puncte: b - ruperea punctului prin forfecare; c - ruperea punctului automată, prezintă m a i multă siguranţă decît îmbinările executate c u
prin desprinderea metalului de bază
electrozi c u învebşuri subţiri.
M a r c a oţelului m e t a l u l u i de bază are o influenţă neînsemnată a s u p r a
D i a m e t r u l p u n c t u l u i se i a de obicei egal c u :
rezistenţei l a oboseală a îmbinării sudate. Totuşi, trebuie r e m a r c a t că
d = (1,5 * + 5 m m ) , (4.14) depunerea cordoanelor de sudură în relief şi suprafaţa neregulată a c u ­
săturilor reduc rezistenţa l a oboseală, n u n u m a i a îmbinării, d a r şi a
d a r cel puţin d = 2,5 t, în care t este grosimea celei m a i subţiri d i n t r e m e t a l u l u i de bază. D e acest fapt trebuie să se ţină seamă l a c a l c u l u l sec­
piesele sudate.
ţiunilor elementelor de construcţie, care a u suduri de colţ sau suduri
îmbinarea p r i n p u n c t e de sudură se calculează c u a j u t o r u l urmă­ cap l a cap necurăţite.
toarelor formule : Măsurile p r i n care s u d u r a p o a t e d e v e n i m a i compactă (de e x e m p l u
l a forfecarea p u n c t u l u i :
ştemuirea) favorizează creşterea rezistenţei l a oboseală.
A'^je < * « » Kn v A
> (4.15)
l a desprinderea m e t a l u l u i de bază: 2. Rezistenţa Ia oboseală a s u t i m i l o r cap l a cap
Xeale < m
» ^tv^p *$ ( -l )
4 6
P r i n sudura automată sub u n strat de f l u x se obţine o limită înaltă
în care n este numărul p u n c t e l o r de îmbinare; de obosire a m e t a l u l u i s u d u r i i şi a îmbinărilor sudate (19—22 k g / m m ) , 2

A 9 — suprafaţa p u n c t u l u i ; care, p r a c t i c , n u este inferioară l i m i t e i de oboseală a m e t a l u l u i de bază

>„ — raza punctului; şi care depăşeşte l i m i t a de oboseală obţinută în c a z u l f o l o s i r i i u n o r elec­
t — grosimea c e a m a i mică a elementelor s u d a t e ; t r o z i de cabtate superioară.
e — numărul de secţiuni de forfecare ale p u n c t u l u i ; V a l o r i r i d i c a t e ale l i m i t e i de oboseală se obţin c u a j u t o r u l s u d u r i i
B l9 se i a egal c u 0,65 B, i a r B = 0,5 B, în care R i te
lp p r i n contact, folosind m e t o d a t o p i r i i (19—20 kg/mm ). 2

rezistenţa de c a l c u l l a întinuere a m e t a l u l u i de bază. Cea m a i mare influenţă a s u p r a rezistenţei l a oboseală o a u f a c t o r i i

§ 6. REZISTENŢA L A OROSEALÂ A ÎMDINAniLOR S U D A T E
Rezistenţa l a oboseală a construcţiilor depinde în mare măsură, după
c u m s-a arătat în c a p i t o l u l II. de existenţa u n o r t e n s i u n i i n t e r n e locale.
L a aproape t o a t e t i p u r i l e de îmbinări sudate a p a r în z o n a s u d u r i i ten­
s i u n i interne locale însemnate, care reduc rezistenţa l a oboseală a con­
strucţiei, încă n u de m u l t se considera că d i n c a u z a t e n s i u n i l o r interne
locale şi a înrăutăţirii s t r u c t u r i i m e t a l u l u i în z o n a cusăturii, s u d u r a n u
este p r o p r i e p e n t r u construcţii care lucrează l a s a r c i n i d i n a m i c e .
D e z v o l t a r e a t e h n o l o g i e i s u d u r i i şi găsirea celor m a i f a v o r a b i l e forme
c o n s t r u c t i v e p e r m i t în prezent să se obţină o construcţie sudată ale
c o n s t r u c t i v i , p r e c u m şi c a l i t a t e a electrozilor. Cele m a i b u n e s u d u r i , a t u n c i
cînd construcţiile lucrează l a sarcini d i n a m i c e şi repetate, sînt sudurile
cap l a cap. I n acest caz, teşirea m a r g i n i l o r n u are decît o influenţă redusă
asupra rezistenţei l a oboseală. Importanţa cea m a i m a r e o a u compae-
t i t a t e a s u d u r i i , sudarea rădăcinii pe dos, l i p s a tăieturilor în m e t a l şi
f o r m a corectă, netedă şi puţin înaltă a c o r d o n u l u i şi, într-o măsură m a i
mare, absenţa oricărei îngroşări. E s t e necesară adică o suprafaţă netedă
a cusăturii care, să n u se r i d i c e deasupra m e t a l u l u i de b a z ă ; aceasta se
p o a t e obţine p r i n t r - o p r e l u c r a r e corespunzătoare a suprafeţei exterioare
a cusăturii.
S u d u r i l e cap l a cap bine executate a u , cînd c i c l u r i l e oscilaţiilor sînt
complete şr simetrice, o limită de oboseală de 8 — 1 2 k g / m m în c a z u l 2
 139
Rezistenta la oboseală a îmbinărilor sudate
îmbinări sudate
b), prelucrarea l a freză sau l a p o l i z o r
electrozilor E 34, c u înveliş de cretă, şi de 1 2 — 1 8 k g / m m , în c a z u l elec­
2
obţinerea uuei forme l i n e (fig. 111
t r o z i l o r E 42, c u înveliş de c a l i t a t e superioară; cînd c i c l u r i l e sînt com­ a t u t u r o r neregularităţilor d e
pe suprafaţă, ciocănirea în stare a). C)
plete şi a s i m e t r i c e şi în c a z u l electrozilor de c a l i t a t e superioară, r e z i ­
stenţa l a vibraţii atinge 1 6 — 2 2 k g / m m . Curăţirea îngroşărilor de m e t a l
2
caldă, tăierea c u d a l t a a cape­
depus l a acelaşi n i v e l c u m e t a l u l de bază măreşte rezistenţa l a oboseală telor cusăturilor u n d e p o t e x i s t a
a sudurilor cap l a cap pînă l a 25 k g / m m (în c a z i d c i c l u r i l o r asimetrice).
2
t o p i r i insuficiente şi cratere ne-
P r i n u r m a r e , rezistenţa l a oboseală a unei s u d u r i b u n e c a p l a cap este apro­ umplute.
piată de rezistenţa l a oboseală a m e t a l u l u i de bază. S u d u r a c a p l a c a p E d e deosebit d e u t i l să se
oblică are o rezistenţă l a oboseală m a i mare decît cea obişnuită. realizeze o racordare lină de l a
L i p s a completării rădăcinii s u d u r i i si trecerea bruscă de l a m e t a l u l m e t a l u l d e bază l a m e t a l u l de­
de bază l a c e l depus p r i n sudură creează condiţii f a v o r a b i l e p e n t r u con­ pus a l cusăturii, p r e c u m şi să
centrarea t e n s i u n i l o r şi reduce m u l t rezistenţa l a oboseală a îmbinării se suprime u n g h i u l intrînd d i n ­
( l i m i t a de oboseală): pînă l a 7 — 1 0 k g / m m , în c a z u l c i c l u r i l o r simetrice,
2
t r e c o r d o n u l de sudură şi s u ­
complete,'şi pînă l a 1 2 — 1 5 k g / m m , în cazul c i c l u r i l o r asimetrice.
2
prafaţa m e t a l u l u i d c bază p r i n Fie 111 n - d . Măsuri constructive pentru mărirea
îmbinarea cap l a cap a oţelului N L c u electrozi T L 5 (marca elec­ prelucrarea c u p i a t r a d e poUzor rezistenţei la oboseală a sudurilor de colţ
t r o d u l u i E 55) d a u o rezistenţă l a oboseală ele acelaşi o r d i n de mărime (fig. 111, e).
ca oţelurile S t . 3, şi a n u m e : în c a z u l completării rădăcinii, d a r fără ltez uitate b u n e dă şi r e d u ­
p r e l u c r a r e a c o r d o n u l u i a = 17 k g / m m , i a r în c a z u l curăţirii c o r d o n u l u i
0
2 cerea tensiunilor de vîrf de l a capătul cusăturii l a t e r a l e p r i n sfredelirea
unor m i c i găuri şi p r i n abaterea f l u x u l u i de forţe d e l a capătul c o r d o n u l u i .
<r = 26 k g / m m (cînd este v o r b a despre c i c l u r i c o m p l e t e asimetrice).
0
2

mm.. îmbinările în T c u
T
s u d u r i în adîncime, d e
3. Rezistenţa l a oboseală a sudurilor de colţ e x e m p l u în c a z u l s u d u r i i
Prelat rare cu polizor F r - T ' - i •!,
1
i l 11. i u

7 a u t o m a t e , a u o rezis­
L a îmbinările p r i n s u d u r a de colţ, secţiunea îşi schimbă b r u s c f o r m a ,
ceea ce implică t o t d e a u n a apariţia u n o r t e n s i u n i i n t e r n e l o c a l e i m p o r - tenţă bună l a oboseală,
1
I
\
\
t apropiată d e rezistenţa
tante, care reduc simţitor rezistenţa l a oboseală. L i m i t a d e oboseală Prelucrare cu polizor
(rezistenţa l a oboseală a c i c l u r i l o r simetrice complete) a cusăturilor l a oboseală a s u d u r i l o r
frontale executate c u electrozi E 34 este de 3,5—5 k g / m m - , i a r a celor cap l a c a p .
laterale, de 4 — 6 k g / m m , adică c u de peste două o r i m a i mică decît l i m i t a
2 Cînd există cor­
de oboseală a îmbinărilor c a p l a c a p . doane d e m e t a l depus,
V a l o r i l e rezistenţei l a oboseală a sudurilor de colţ sînt foarte ne­ rezistenţa la oboseală a
stabile ; totuşi, rezistenţa l a oboseală a sudurilor d e colţ în c a z u l c i c l u ­ m e t a l u l u i de bază se re-
r i l o r asimetrice, egală c u 8 — 1 2 k g / m m (pentru electrozi E 42), se poate
2 x S0min. d u c e p r a c t i c pînă l a v a -
l u a ca valoare medie a u n o r încercări foarte v a r i a t e . Fig. 111, e. Mărirea rezistenţei la oboseală a sudurilor l o a r e a rezistenţelor îlll-
Eezistenţa l a oboseală a s u d u r i l o r de colţ se poate l u a , în cazul c i c l u ­ de colţ prin prelucrarea lor cu polizorul b i l i a r i l o r S l l d a t e ; de a -
r i l o r complete simetrice, egală c u 7 k g / m m ( p e n t r u e l e c t r o z i E 42).
2 ceea, l a construcţiile care
P r a c t i c , această rezistenţă l a oboseală este aceeaşi p e n t r u oţelul S t . 3 lucrează l a s a r c i n i v i b r a t o r i i se p o t folosi n u m a i s u d u r i de colţ amelio­
şi p e n t r u oţelul N L . rate, care p o t d a 1 2 — 1 6 k g / m m în c a z u l c i c l u l u i a s i m e t r i c . R e z u l t a t e
A p l i c a r e a u n u i c o r d o n de sudură p e t o t c o n t u r u l măreşte rezistenţa deosebit de nefavorabile d a u cusăturile întrerupte, l a care rezistenţa l a
l a oboseală a îmbinării, în comparaţie c u cusăturile f r o n t a l e s a u l a ­ oboseală a m e t a l u l u i de bază se reduce pînă l a 8 k g / m m . D e aceea, 2

terale întrerupte, i a r intersecţia cordoanelor laterale şi f r o n t a l e reduce
această rezistenţă.
S a r c i n a principală a c o n s t r u c t o r u l u i l a folosirea s u d u r i l o r de colţ
est c să d e a îmbinării o formă corectă, p e n t r u a reduce influenţa concen­
traţiei tensiunilor. S u d u r i l e de colţ c u catete egale trebuie înlocuite c u
astfel de s u d u r i n u t r e b u i e să fie folosite în construcţii care lucrează l a
sarcini d i n a m i c e .
Eezistenţa l a oboseală a îmbinărilor sudate a fost verificată d e ne­
numărate o r i ; d i n t r e s t u d i i l e sovietice d i n u l t i m u l t i m p trebuie menţio­
nate cercetările prof. B . M . G o r b u n o v , a l e l u i P . S . K o l t u n o v şi
x 2

s u d u r i alungite (fig. 89, b), ceea ce poate mări rezistenţa l a oboseală a S. I. S t e l m a h , candidaţi în ştiinţe tehnice, şi a l e a l t o r a .
3

cusăturilor frontale pînă l a 18 k g / m m (în c a z u l c i c l u r i l o r asimetrice).

2
1
Ii. N. Gorbunov, Problemele construcţiei de vagoane sudate, E d . Academiei de Ştiinţe
L a îmbinarea p r i n suprapunere, trebuie să se facă s u d u r a de-a l u n g u l con­
a R.S.S.U., 1941.
t u r u l u i . I n acest caz, este foarte u t i l să se teşească colţurile. L a prinderea
P. S. Koltunov, Rezistenţa la oboseală a Îmbinărilor sudate din oţel marca N L 2, Cule­
2

elementelor t r e b u i e să se execute gusee c u r o t u n j i r i (fig. 111, » ) , să gere ŢNIPS „Cercetări experimentale asupra construcţiilor de oţel", Gosstroiizdat, 1950.
se subţieze piesa în p u n c t u l d e prindere p r i n r a b o t a r e a capetelor (fig.
S. /. Stelmah, Limita de oboseală a îmbinărilor, „Vcstnic Maşinostrocnia" (Bu­
3

111, b şi c) etc. P o a t e f i foarte utilă prelucrarea cordoanelor, şi anume :

letinul Construcţiei de Maşini) nr. 6, 1950.
 Rezistenta la oboseală a îmbinărilor sudate 141
140 Îmbinări sudate

P e n t r u îmbinări c a p l a c a p , în c a z u l oţelului N L şi folosind electrozi

4. C a l c u l u l l a oboseală a l îmbinărilor sudate
E
După c u m s-a arătat în c a p i t o l u l I I , N o r m e l e sovietice d i s t i n g două < 1,
f e l u r i de sarcini r e p e t a t e : sarcina mobilă regulată care acţionează c u
întrerupere şi s a r c i n a v i b r a t o r i e care acţionează fără întrerupere. A t u n c i A mnx
cînd acţionează p r i m a (alegorie de s a r c i n i , l a c a l c u l u l l a oboseală este
suficient c a tensiunea totală datorită t u t u r o r s a r c i n i l o r care acţionează în care şi sînt eforturile m a x i m şi m i n i m ( c u s e m n u l lor), d a t e
a s u p r a construcţiei să fie m a i mică decît rezistenţa l a oboseală. P e r i c o l u l de sarcinile n o r m a t e .
apariţiei sarcinilor d i n categoria a doua obligă să se introducă u n coefi­ F o r m a l e l e (4.20) şi (4.21) se apbcă, atît e f o r t u r i l o r c u acelaşi semn,
cient s u p l i m e n t a r de reducere a condiţiilor de l u c r u , egal c u 0,80. cît şi color c u semne s c h i m b a t e .
V e r i f i c a r e a rezistenţei l a oboseală se face l a coeficienţi de supraîn­
P e n t r u sudurile de colţ prelucrate, în c a z u l oţelului S t . 3 şi a l elec­
cărcare egali c u u n i t a t e a , deoarece apariţia de m a i m u l t e o r i pe rînd a
depăşirii accidentale a sarcinilor este absolut improbabilă; de aceea, v e r i ­ t r o z i l o r E 42, p r e c u m şi în c a z u l s u d u r i i a u t o m a t e :
ficarea rezistenţei l a oboseală în c a z u l s a r c i n i l o r m o b i l e regulate se face
c u a j u t o r u l formulei : Y - 1
<1

r , < °o, (4-17)

M , (\ 221
i n care a este efortul u n i t a r în îmbinarea sudată, datorită sarcinilor
R

normate;
a0 — rezistenţa de c a l c u l l a oboseală, adică v a l o a r e a minimă
posibilă a rezistenţei l a oboseală. iar îu c a z u l oţelului ÎSTL şi a l electrozilor E 55 :
L a sarcinile c o n t i n u e c u vibraţii se i n t r o d u c e coeficientul condiţiilor
de l u c r u m = 0,8, i a r verificarea se face c u a j u t o r u l f o r m u l e i :

<*„ < m<r = 0,8 <T.

0 0 (4.18) l Y = =
2 , O - I ! 2 J ^ - < 1
' < - >
4 23

L a c a l c u l u l l a oboseală a l îmbinărilor sudate pe baza stărilor l i m i t a ,
p e n t r u d e t e r m i n a r e a rezistenţei de c a l c u l l a oboseală, se introduce u i :
coeficient de reducere y, care ţine seama., a t i t de valoarea redusă a re­
zistenţei l a oboseală a îmbinărilor, cît şi de m e t o d a de c a l c u l (fără a ţine
seamă de coeficientul dc supraîncărcare).
Aşadar, rezistenţa l a oboseală se i a egală c u :
o 0 = yR, (4.19)
în care R este rezistenţa de c a l c u l .
I n N o r m e l e soAdetiee s-au l u a t următoarele v a l o r i p e n t r u coefi-
c i e u t u l y.
P e n t r u îmbinările cap l a c a p curăţite (cu s u d u r a l a n i v e l u l pieselor),
în c a z u l oţelului S t . 3 şi N L şi a l electrozilor E 42 şi E 55, s-au . l u a t
aceleaşi v a l o r i c a şi p e n t r u m e t a l u l de bază, după formulele (2.22a) şi
(2.23a), dacă m e t a l u l de bază n u prezintă deformaţii. P e n t r u îmbină­
rile cap l a cap c u o formă regulată a c o r d o n u l u i , în c a z u l oţelului S t . 3
şi folosind electrozi E 42, p r e c u m şi în c a z u l suelurii automate :
W maz
V a l o r i l e l u i yR d a u v a l o r i ale rezistenţei l a oboseală apropiate de
cele arătate m a i sus, l a p u n c t e l e 2 şi 3. Coeficientul y se referă atît l a
m e t a l u l do bază, cît şi l a sudură. Oţelurile m a r c a S t . 0 şi S t . 2, p r e c u m
şi electrozii m a r c a E 34 n u t r o b u i o folosiţi în construcţii care lucrează l a
sarcini m o b i l e şi l a s a r c i n i v i b r a t o a r e . T o t astfel, n u t r e b u i e folosite s u ­
durile de colţ obişnuite fără o prelucrare corespunzătoare.
L a c a l c u l u l îmbinărilor, pe lîngă verificarea rezistenţei l a oboseală
pe b a z a eforturilor n o r m a t e , este obligatorie şi verificarea pe b a z a efor­
t u r i l o r de c a l c u l (ţinînd seama de coeficienţii de suprasarcină) şi pe b a z a
rezistenţei de c a l c u l R (fără a se ţine seamă de coeficienţii y).
L a c a l c u l u l îmbinărilor l a oboseală pe b a z a rezistenţelor a d m i s i b i l e ,
coeficienţii y se i a u egali c u :
— p e n t r u oţeluri c u procent m i c de c a r b o n :
la s u d u r i c a p l a c a p ^ - (4.24)
1,0 - 0,3
v= ! <i
(în z m i a eforturilor alternante)
l a s u d u r i de colţ :

Nmar
y / „ t < 1 :
(4.25)
în care V r a i B şi sînt eforturile m i n i m şi m a x i m (cu semnul lor), date 1,3 - 0,3
N„
de sarcinile n o r m a t e .
 142 îmbinări nituite Caracteristicile generale ale îmbinării nituite 143

— p e n t r u oţeluri N L găurile se poansonează c u u n d i a m e t r u m a i m i c , i a r a p o i se lărgesc p r i n

la suduri cap l a cap alezare în elementele asamblate, datorită cărui fapt suprafaţa găurii
se uniformizează şi se îndepărtează m e t a l u l ecruisat. Necoincidenţă gău­
< X ;7 rilor influenţează aşezarea şi m o d u l de l u c r u a L n i t u r i l o r , d a r începe să
Nmi* • (4.26) capete o influenţă serioasă n u m a i a t u n c i
1,1 - 0,8
cînd depăşeşte u n m i l i m e t r u . D e aceea, Capul forma
o excentricitate a găurilor de peste 1 m m
i a s u d u r i de colt
n u este admisibilă în construcţii. D i a ­
m e t r u l găurii se face eu 0,5—1,0 m m
m a i mare decît d i a m e t r u l tijei n i t u l u i .
P r o c e s u l de i n t u i r e constă d i n u m ­
plerea completă a găurilor elementelor
Aceste f o r m u l e se aplică n u m a i cusăturilor de sudură. CU m a t e r i a l d i n t i j a n i t u l u i şi d i n for-
marea c a p u l u i a l doilea denumit c a p u l Capulde fabricaţie
de strîngere (fig. 112). U m p l e r e a găurii
şi formarea c a p u l u i este posibilă atît l a
capitolul v o temperatură ridicată (nitiiire l a cald) Fig. 112. îmbinare nituită
cît şi l a temperatură no/mală (nituire
ÎMBINĂRI NITUITE l a rece).
In c a z u l n i t u i r i i l a c a l d , n i t u l încălzit pînă l a t e m p e r a t u r a t = 750
§ 1. CARACTERISTICILE G E N E R A L E A L E ÎMBINĂRII NITUITE 1000° (încălzire l a roşu deschis) se i n t r o d u c e în gaură. C a p u l de aşezare
al n i t u l u i se presează strîns p e
îmbinările nituite a u început să fie folosite de p r i n a n u l 1830. A p a ­ X>iesă c u a j u t o r u l u n u i i n s t r u m e n t
riţia, i n t u i r i i a coincis c u dezvoltarea profilelor l a m i n a t e , care a n con­ special n u m i t contrabuterolă. C a ­
t r i b u i t l a progresul construcţiilor de oţel în toate domeniile de construcţii pătul l i b e r a l n i t u l u i se transforme
inginereşti. P r a c t i c a căpătată t i m p de u n secol în folosirea îmbinărilor în cap de strîngere, de obicei dă
n i t u i t e ă perfecţionat atît de m u l t procesele de prelucrare a, m e t a l u l u i aceeaşi formă c a şi p r i m u l , fie e u
si de n i t u i r e , încît metodele moderne de formare a îmbinărilor n i t u i t e un ciocan p n e u m a t i c (nituire m a ­
pot f i considerate c a perfecţiunea t e h n i c i i în această r a m u r a . I n decurs nuală pneumatică), fie c u o m a ­
de aproape 100 de a n i , îmbinările n i t u i t e , f i i n d cele m a i însemnate si şină de presare (nituire mecanică).
aproape singurele folosite în construcţiile metalice, a u dovedit perfec­ I n procesul de nituire;, conco­
ţiunea l o r d i n punct de vederii a l comportării l o r în condiţiile cele m a i 1-044 m i t e n t c u formarea c a p u l u i ele
v a r i a t e , astfel încît pînă în prezent m u l t e d i n construcţiile c e l e mai grele strîngere are l o c o refulare a tijei
şi m a i i m p o r t a n t e se fac n i t u i t e . încălzite a n i t u l u i , d i n care cauză
îmbinările n i t u i t e se realizează p r i n i n t r o d u c e r e a u n o r tije metalice — el îşi măreşte d i a m e t r u l şi u m p l e
n i t u r i — î n găurile suprapuse ale elementelor de îmbinat şi p r i n r •0,17 D c o m p l e t g a u r a de n i t . T i j a n i t u l u i ,
marea capetelor n i t u r i l o r (fig. 112). f i i n d fixată l a ambele capete, în
Fig. 113. Tipuri de n i t u r i :
N i t se numeşte o tijă (de obicei c u d i a m e t r u l de 16,5 pînă l a 25 m m ) , i - cu cap Bemlrotund ; 6 — c u cap gemllnecat: c - c u m o m e n t u l cînd începe să se ră­
t a r e are l a u n capăt o p a r t e mărită, u n cap c u d i a m e t r u l m a i mare, de­ «ap Înecat: d — c u cap Înalt: e - c u cap tronconic pentru
cească, se scurtează în l u n g i m e şi
nituire la vece
n u m i t c a p u l de aşezare a l n i t u l u i (fig. 112 şi 113). N i t u r i l e se confecţio­ strînge elementele care se îmbină.
nează p r i n presare l a c a l d în prese speciale. I n c a z u l n i t u i r i i l a rece, umplerea găurii şi strîngerea pieselor are
C a l i t a t e a îmbinărilor n i t u i t e depinde în mare măsură de u r m a t oa i loc n u m a i datorită p r e s i u n i i maşinii de n i t u i t şi deformaţiei plastice a
operaţii: darea găurilor şi n i t u i r e a (v. c a p i t o l u l V I I ) . D a r e a unei găuri tijei şi depinde în mare măsiuă de f o r m a capetelor. L a n i t u i r e a l a rece
într-un element de oţel se p o a t e face p r i n străpungerea m a t e r i a l u l u i l a sînt cele m a i i n d i c a t e capetele tronconice (fig. 113, e).
prese speciale, p r i n poansonare, sau p r i n sfredelire, adică p r i n aşchierea. M a t e r i a l u l d i n care sînt confecţionate n i t u r i l e trebuie să aibă c a b -
treptată c u u n b u r g h i u pînă l a obţinerea u n e i găuri c u d i a m e t r u l necesar. tăţi plastice b u n e , deoarece atît confecţionarea n i t u r i l o r , cît şi n i t u i r e a
I n cazul poansonării, m a t e r i a l u l de lîngă gaură se întăreşte m u l t (se însăşi sînt însoţite de deformaţii plastice însemnate. I n acelaşi t i m p ,
eeruisează) şi devine f r a g i l ; pe lîngă aceasta, este destul de greu să se proprietăţile p l a s t i c e ale n i t u l u i trebuie să asigure m a l e a b i l i t a t e a necesară
poansoneze c u precizie găuri în elemente diferite, d i n care cauză l a s u ­ a îmbinării a t u n c i cînd aceasta lucrează sub sarcină. D e aceea, n i t u r i l e
prapunerea elementelor rezultă o oarecare necoincidenţă a găurilor „ne­ se confecţionează d i n oţel destul de moale, de obicei d i n oţel m a r c a S t . 2
greală". P e n t r u a e l i m i n a aceste neajunsuri, l a construcţiile important*» pentru n i t u r i (St. 2 n i t ) sau S t . 3 p e n t r u n i t u r i (St. 3 n i t ) ; p e n t r »
 144 îmbinări nituite
construcţiile de oţel de c a l i t a t e superioară se folosesc n i t u r i fie d i n oţel de
n i t u r i de c a l i t a t e superioară, fie d i n oţel m a r c a S t . 3 n i t . T o a t e aceste
oţeluri a u bune calităţi p l a s t i c e .
După scopul l o r , îmbinările n i t u i t e se împart în îmbinări de rezi­
stenţă şi de rezistenţă-etanşare. L a construcţiile metalice se folosesc în
special îmbinările de rezistenţă, a l căror scop este de a t r a n s m i t e efor­
t u r i de anumită mărime. îmbinările de rezistenţă-etanşare (v, c a p i t o l u l
X X V I ) se folosesc l a rezervoare p e n t r u lichide şi gaze şi de aceea t r e b u i e
să fie n u n u m a i rezistente, c i şi etanşe. îmbinările de rezistenţă-etanşare
se deosebesc de cele do rezistenţă p r i n distribuţia n i t u r i l o r şi p r i n şte-
m u i r e a cusăturilor.
§ 2. INFLUENŢA T E H N O L O G I E I EXECUŢIEI A S U P R A MODULUI U E A LUCRA
A L ÎMBINĂRILOR NITUITE
1. U m p l e r e a perfectă a găurilor
încălzirea n i t u r i l o r l a n i t u i r e a l a c a l d uşurează procesul de n i t u i r e ,
u m p l e r e a perfectă a găurii şi formarea c a p u l u i de strîngere. I n u r m a l o ­
v i t u r i i c i o c a n u l u i sau datorită p r e s i u n i i exercitate de presă, m a t e r i a l u l
d i n care este confecţionat n i t u l , găsindu-se în stare plastico-vîscoasă,
este refulat şi u m p l e complet g a u r a . D a r , p e n t r u această refulare a t i j e i
n i t u l u i , n u este necesară o temperatură înaltă de încălzire. Dimpotrivă,
u n n i t încălzit p r e a p u t e r n i c devine prea moale, t i j a se curbează şi n u
t r a n s m i t e în adîncimea găurii influenţa de refulare a maşinii de n i t u i t
sau a c i o c a n u l u i . R e f u l a r e a cea m a i bună are loc l a o temperatură de
750—800°C.
I n u r m a refulării, n i t u l exercită o presiune puternică a s u p r a pere­
ţilor găurii. G a u r a se lărgeşte, i a r această lărgire are l o c atît c a u r m a r e a
p r e s i u n i i n i t u l u i , cît şi datorită încălzirii m e t a l u l u i de către n i t u l c a l d .
S t r a t u r i l e m a i r e c i de m e t a l , m a i depărtate de gaură, împiedică această
lărgire şi exercită o acţiune de c o m p r i m a r e , îndreptată spre c e n t r u l găurii.
A c e s t e acţiuni de c o m p r i m a r e sînt cauza principală a u m p l e r i i complete
a găurii c u t i j a n i t u l u i . I n c u r s u l răcirii, t i j a n i t u l u i începe să-şi micşoreze
d i a m e t r u l , d a r , datorită acţiunilor de c o m p r i m a r e menţionate, g a u r a îşi
micşorează şi ea d i a m e t r u l . C a u r m a r e , j o c u l d i n t r e t i j a n i t u l u i şi s u ­
prafaţa pereţilor găurii reprezintă, în c a z u l u n e i bune n i t u i r i , n u m a i
0,05—0,1 m m .
L a n i t u i r e a l a rece, t i j a turtită în gaură n u se contractă u l t e r i o r ;
de aceea, n i t u l u m p l e perfect g a u r a , ceea ce c o n s t i t u i e p r i n c i p a l u l a v a n t a j
a l acestei metode.
U m p l e r e a completă şi uniformă a găurii p e toată grosimea pache­
t u l u i de t o l e este posibilă n u m a i cînd n i t u l are o l u n g i m e limitată. Cînd
n i t u l are l u n g i m e mare, efectul l o v i t u r i i n u se t r a n s m i t e l a întreaga tijă
a n i t u l u i şi în adîncimea găurii n u se p r o d u c e refularea t i j e i . P o t r i v i t
condiţiilor tehnice, grosimea maximă a p a c h e t u l u i ce se nituieste se
i a de c e l m u l t 5 d i a m e t r e de n i t . G r o s i m i m a i m a r i (pînă l a 7 d i a m e t r i )
se pot n i t u i n u m a i c u n i t u r i speciale, care a u u n cap de aşezare m a i m a r o
şi o tijă conică (fig. 113, d).
Influenţa tehnologiei execuţiei asupra modului de a lucra al îmbinărilor nituite 145
2. Strîngerca elementelor îmbinate c u n i t u r i
Strîngerea pe care o exercită n i t u r i l e a s u p r a elementelor îmbinate
c o n s t i t u i e p r o p r i e t a t e a principală a n i t u i r i i care îmbunătăţeşte m u l t c a ­
l i t a t e a îmbinării. Această strîngere provoacă, a t u n c i cînd îmbinarea
lucrează, forţe de frecare m a r i între elemente, datorită cărui fapt efortu­
rile se t r a n s m i t de l a u n element l a a l t u l n u n u m a i p r i n tijele n i t u r i l o r ,
ci şi p r i n forţele de frecare pe întreaga suprafaţă de contact. A c e s t fapt
apropie m o d u l de l u c r u a l îmbinărilor n i t u i t e de m o d u l de l u c r u a l m a ­
t e r i a l u l u i d i n t r - o bucată. L a n i t u i r e a l a c a l d , această strîngere se obţine
în u r m a scurtării l a răcire a t i j e i n i t u l u i , fixată p r i n capetele deja for­
mate, şi a e f o r t u r i l o r axiale oare se nasc astfel în tijă. L a baterea n i t u l u i ,
t e m p e r a t u r a se ridică şi în elementele îmbinate, fără însă a atinge t e m ­
p e r a t u r a n i t u l u i . Datorită diferenţei d i n t r e aceste t e m p e r a t u r i şi a v i ­
tezelor de răcire, p r e c u m şi datorită contracţiei t i j e i şi a p a c h e t u l u i de
tole îmbinat, se dezvoltă în îmbinare e f o r t u r i de strîngere. C a atare, aceste
e f o r t u r i sînt m a i m a r i în c a z u l n i t u r i l o r l u n g i (adică în caz.nl p a c h e t e l o r
groase) şi a t u n c i cînd t i j a n i t i i l u i n u u m p l e complet g a u r a , deoarece i n ­
t e r v a l u l de aer d i n t r e tijă şi gaură, datorită conductibilităţii t e r m i c e
reduse a l u i măreşte diferenţa de temperatură d i n t r e n i t şi p a c h e t u l ce
se îmbină; în acest caz tensiunile do strîngere se apropie de l i m i t a de curgere.
I n c a z u l p a c h e t e l o r subţiri, ele sînt m i c i ; astfel, a t u n c i cînd g r o s i m e a
p a c h e t u l u i este de 2 — 3 diametre de n i t , ele a t i n g e 1 5 0 0 k g / c m . Aşadar,2
tensiunile de strîngere d e p i n d n u n u m a i de valoarea absolută a t e m p e ­
r a t u r i i l a care se b a t n i t u r i l e , c i şi de diferenţa de temperatură m e n ­
ţionată; o bună strîngere se p o a t e obţine l a o temperatură de 750—800°C.
T e n s i u n i l e de strîngere d e p i n d în m a r e măsură de t e m p e r a t u r a l a care se
termină n i t u i r e a . I n adevăr, a t u n c i cînd oţelul se răceşte l a o t e m p e ­
ratură de~700—600°C, are loc o descompunere a a u s t e n i t e i însoţită de
0 creştere a v o l u m u l u i (fig. 28), ceea ce împiedică strîngerea. D e aceea,
operaţia n i t u i r i i trebuie să se t e r m i n e l a o temperatură de 500°C. P e n t r u
u n oţel de c a l i t a t e superioară, t e m p e r a t u r a de descompunere-a a u s t e n i t e i
este şi m a i mică, ceea ce i m p u n e c a n i t u i r e a să se t e r m i n e l a o t e m p e r a ­
tură de~450°C şi să se mărească d u r a t a de menţinere a n i t u l u i sub pre­
siune. L a n i t u r i l e bătute l a rece, strîngerea este o u r m a r e a p r e s i u n i i
maşinii de n i t u i t , care strînge elementele p a c h e t u l u i , a t u n c i cînd se for­
mează c a p u l de strîngere a l n i t u l u i . împingerea elastică a pieselor pro­
voacă o întindere a t i j e i n i t u l u i . I n acest caz se obţin t e n s i u n i de strîn­
gere egale c u 100—600/cm , adică c u m u l t m a i m i c i decît în c a z u l n i ­
2
t u i r i i l a c a l d . P e n t r u o bună strîngere şi u m p l e r e a găurii l a n i t u i r e a l a
rece presiunea n u trebuie să fie p r e a mare, deoarece în caz c o n t r a r m a ­
t e r i a l u l p a c h e t e l o r ce se strîng trece în stare plastică şi tensiunea de strîn­
gere se micşorează; în acest caz este i n d i c a t c a presiunea să fie de p = 3,6 er
4
kg pe c m de suprafaţă a t i j e i n i t u l u i , în care a este l i m i t a de curgere a
2
a
materialului.
A n a l i z a m o d u l u i de a l u c r a a l n i t u l u i în t i m p u l răcirii a fost făcută
de G . A . Şapiro, d r . în ştiinţe t e h n i c e f.
G. A. Şapiro, Modul de a lucra al îmbinărilor nituite ale construcţiilor metalice, Voien-
1
morizdat, 1949.
10 Construcţii metalice
 Modul cum lucrează îmbinările nituite sub sarcină 147
146 îmbinări nituite

I n aceeaşi secţiune se dezvoltă şi eforturi unitare r a d i a l e de întindere,

3. Tenacitatea îmbinării în t i m p u l l u c r u l u i care ating valoarea maximă, egală c u 0,3 a, în apropiere de marginea
găurii.
încălzirea n i t u l u i înlătură influenţa dăunătoare a ecruisării l u i în Aşadar, există a c i o zonă dc eforturi unitare de acelaşi semn, care
c u r s u l poansonării. Răcirea lentă a n i t u l u i în s t r a t u l de m e t a l a l pieselor are legătură c u f r a g i l i t a t e a locală; în condiţii nefavorabile, se p o t pro­
are o influenţă favorabilă a s u p r a s t r u c t u r i i m a t e r i a l u l u i d i n care este duce fisuri. I n părţile d i n faţă şi d i n spate ale găurii sînt situate zonele
confecţionat şi a s u p r a proprietăţilor sale mecanice, deoarece n i t u l suferă
în acest caz o recoacere. Recoacerea distruge eeruisarea, dă n i t u l u i b u n e cs
proprietăţi plastice şi asigură t e n a c i t a t e a îmbinării sub sarcină. Totodată
creşte şi rezistenţa de rupere a m a t e r i a l u l u i n i t u l u i , ceea ce se poate ex­
p l i c a p r i n forjarea sau p r i n presarea l a c a l d p e care o suferă în t i m p u l
nituirii.
"Datorită proprietăţilor mecanice superioare ale m a t e r i a l u l u i n i t u l u i ,
r u p e r e a îmbinării în construcţie se produce t r e p t a t , eu m a r i deformata
plastice. T e n a c i t a t e a îmbinărilor nit uite. care c o n s t i t u i e marele l o r a v a n t a j ,
depinde de t e m p e r a t u r a dc n i t u i r e . Cînd n i t u l este încălzit p»ea m u l t
(peste 1 050°C) t e n a c i t a t e a scade d i n c a u z a e v e n t u a l e i supraîncălziri a
metalului.

I. Influenţa temperaturii asupra m e t a l u l u i de bază

Acţiunea t e m p e r a t u r i i , care îmbunătăţeşte m o d u l de a l u c r a a l nit u l u i ,

este m a i puţin favorabilă p e n t r u m e t a l u l de bază situat în j u r u l n i t u l u i .
In t i m p u l n i t u i r i i , pereţii găurii se încălzesc pînă l a o temperatură
de — 500°C şi a p o i se răcesc, păstrînd u n t i m p «lestul de îndelungat o
temperatură de~300°C. L a această temperatură, oţelul devine fragil şi
c u tendinţă de îmbătrînire (fragilitate l a a l b a s t r u ) . Acest fenomen esie
c u atît m a i i m p o r t a n t c u cît în j u r u l găurii de n i t se concentrează supra­
t e n s i u n i . Totuşi, acest neajuns n u anihilează avantajele n i t u i r i i la c a l d , Fig. 114. Starea de eforturi a unei platbande cu nit
care constituie m i j l o c u l cel m a i sigur de n i t u i r e .

de efort uri unitare, n u d e acestea \ ariază de l a zero l a marginea găurii,

§ 3 . M O D l I. U M II c m : A / V ÎMBINĂRILE NITUITE SI II SARCINA. REZISTENŢE DE
( M.CUI. şi REZISTENŢE \ l l \ l l s l l l l l . l .
1. M o d u l c u m lucrează îmbinările nituite la sarcini statice
a) Iafluenţa găurii asupra modului de lucru ni îmbinării
G a u r a reprezintă o distrugere a continuităţii b a r e i şi, de aceea, în
jurul ei se concentrează supratensiunile locale. I n j u r u l u n e i găuri ro­
t u n d e a u n u i element întins, eforturile u n i t a r e m a x i m e se găsesc l a m a r ­
ginea găurii, pe d i a m e t r u l transversal (fig. 30 şi 114). E l e depind de r a ­
p o r t u l d i n t r e d i a m e t r u l d a l găurii şi lăţimea b a e l e m e n t u l u i ; astfel
pentru — adică a t u n c i cînd distanţa de l a c e n t r u l găurii pînă l a
6 3
m a r g i n e a e l e m e n t u l u i este egală eu 1,5 d, ele a t i n g valoarea 3c, în care a
este e f o r t u l u n i t a r m e d i u în element (calculat pe secţiunea netă). Pe
lăţimea porţiunii d i n t r e gaură şi marginea e l e m e n t u l u i efortul u n i t a r
scade repede şi l a margine rezultă c u m u l t m a i m i c decît vnloarea medie.
pînă l a valorile e f o r t u r i l o r u n i t a r e m i j l o c i i (calculate pe secţiunea brută
a elementului). L a u n u n g h i de 45° faţă de a x a e l e m e n t u l u i se află zo­
nele c u eforturi u n i t a r e c u semne d i f e r i t e ; a c i , cea m a i mare importanţă
o au eforturile unitare de forfecare.
Dacă g a u r a este umplută de n i t , care exercită o presiune asupra
peretelui găurii, se formează în faţa n i t u l u i o zonă de eforturi unitare
importante de compresiune longitudinală, care a t i n g v a l o r i de (0—8) o
(fig. 114). I n t e n s i t a t e a acestor eforturi u n i t a r e creşte în special a t u n c i
cînd d i a m e t r u l n i t u l u i este ceva m a i m i c decît d i a m e t r u l găurii, astfel
incit n i t u l nu umple complet gaura şi de a -et a n u t r a n s m i t e presiunea
pe toată semicircumferinţa acesteia. E f o r t u r i l e u n i t a r e transversale sînt
aci m i c i ; in apropierea găurii n i t u l u i ele sînt e f o r t u r i de compresiune,
apoi trec repede p r i n zero şi ir.a' departe d e v i n e f o r t u r i de întindere.
Aşadar, z o n a e l e m e n t u l u i d i n faţa n i t u l u i este în p r i m u l rînd o zonă de
eforturi unii are de semne d i f e r i t e . D e semne diferite sînt şi zonele aşezate
l a u n u n g h i de 45° faţă de a x a elementului. P e d i a m e t r u l transversal
se menţine distribuţia e f o r t u r i l o r unitare corespunzătoare unei găuri ne­
u m p l u t e deoarece în această direcţie n i t u l n u exercită n i c i o influenţă.
 Modul cum lucrează îmbinările nituite sub sarcină 149
148 îmbinări nituite U — i — — — — — — — — — — — — — —

după asamblare, sînt trecute în n o i m e l a g r u p a C), ţinînd seama de re­

zistenţele reduse, se introeluce coeficientul de calitate a l găurilor W ! = 0 , 8 0 .
b) Modul cum lucrează niturile la strivire (presiunea pe gaură)
Aşadar, p e n t r u îmbinările n i t u i t e c u găurile poansonate rezistenţa de
c a l c u l a n i t u l u i l a presiunea p e gaură este R =• 0,80 R*, în care R* c

I n conformitate c u cele de m a i sus, a t u n c i cînd presiunea n i t u l u i

v

este rezistenţa de c a l c u l corespunzătoare în c a z u l găurilor date c u b u r ­

pe suprafaţa găurii d i n faţa n i t u l u i creşte, a p a r d e s t u l de t i m p u r i u d e ­
formaţii plastice, g a u r a se alungeşte în direcţia eforturilor de forfecare g h i u l s a u alezate.
m a x i m e (sub u n u n g h i de 35° faţă de a x a piesei), a p a r b n i i de lunecare Eezistenţele de c a l c u l R? în funcţie de calitatea găurilor sînt date
şi p a r t e a elementului de l a n i t pînă l a m a r ­ în t a b e l a 5.1.
gine plezneşte (fig. 1 1 5 ) ; . în aoest caz l i n i i l e Tabela 6.1
de forfecare corespund c u h n i i l e de lunecare.
Eezistenţa l a forfecare este, evident, eu atît Rezistentele de ealcul la presiunea pe gaură pentru îmbinări nituite R™, In kg/cm 2

m a i m a r e c u cît distanţa de l a n i t pînă l a m a r ­

ginea e l e m e n t u l u i este m a i mare. A c e s t fel de N i t u r i din otel marca N i t u r i d i n otel marca
St. 2 nit şi St. 3. nit 1
NL
rupere a îmbinării n i t u i t e se produce în c a z u l
^ \^'l'^f Linia dedespica; cînd grosimea (dementelor îmbinate; este mică
r
A

în comparaţie c u d i a m e t r u l n i t u l u i (t < 0,6 ă). St. 0 St. 3 St. N L 1 St. N L 2

I n p r a c t i c a proiectării această rupere se n u ­
a
meşte rupere p r i n presiunea pe gaură (deoarece
3 400 4 200 5 000 5 800
ea începe c u strivirea m a r g i n i i găurii), i a r n i ­ 3 400
2 700
Fig. 115. Forfecarea piesei t u l se zice că lucrează l a presiune p e gaură.
In faţa nitului R e p a r t i z a r e a eforturilor u n i t a r e de-a l u n g u l măr­ R a p o a r t e analoge se adoptă' şi în m e t o d a de c a l c u l pe b a z a r e z i ­
g i n i i găurii este neuniformă: efortul u n i t a r stenţelor admisibile, ceea ce duce l a rezistenţele a d m i s i b i l e l a presiunea
m a x i m are l o c pe d i a m e t r u l l o n g i t u d i n a l a l găurii, i a r pe d i a m e t r u l pe gaură a n i t u r i l o r o, d i n oţel m a r c a S t . 2 n i t şi S t . 3 n i t , specificate
t r a n s v e r s a l eforturile u n i t a r e sînt egale c u zero. Totuşi, c a l c u l u l se face în t a b e l a 5.2.
pe b a z a u n e i rezistenţe convenţionale m e d i i de c a l c u l , raportată l a s u ­
prafaţa secţiunii diametrale a găurii, i a r efortul m a x i m pe care-1 p o a t e Tabela S.2
p r e l u a n i t u l a t u n c i cînd lucrează l a presiunea pe gaură se i a egal c u : Rezistentele admisibile Ia presiunea pe gaură pentru îmbinări nituite din oţel marea St. 2 nit
în c a z u l c a l c u l u l u i pe b a z a stării limită şi St. 3 nit o , in kg/cm
p
J

T>«*t Zi (5.1) Solicitări D e bază D e bază ei suplimentare

A j, = m Mp dt;

în c a z u l c a l c u l u l u i pe b a z a rezistenţelor a d m i s i b i l e Materialul construcţiilor St. 0 şi St. 2 St. 3 St. 0 şi St. 2 St. 3

V ~ dt cr (5.1')

în care d este d i a m e t r u l n i t u l u i : Presiunea pe gaură R 2 800 3 200 3 200 3 600

t — grosimea totală de strivire ;
m — coeficientul condiţiilor de l u c r u .
Eezistenţa de c a l c u l l a presiunea pe gaură Rp^ determină de fapt
rezistenţa e l e m e n t u l u i l a forfecare şi depinde de l u n g i m e a de forfecare
sau de distanţa de l a n i t pînă l a m a r g i n e a e l e m e n t u l u i ; după n o r m e l e
sovietice, această distanţă t r e b u i e să fie egală c u c e l puţin 2 d. Inafară
de aceasta, ea depinde de starea pereţilor găurii. I n c a z u l găurilor p o a n -
sonate rezistenţa se micşorează şi forfecarea e l e m e n t u l u i are loc m a i
devremel
După c u m arată experienţele, în c a z u l u n o r distanţe de l a n i t pînă
l a margine, egale c u 2 d si în c a z u l u n o r găuri netede, date c u b u r g h i u l
sau aleaate (niturile i n t r o d u s e în astfel de găuri sînt trecute în n o r m e
l a g r u p a B ) , Rî* se poate l u a egal c u 2R, în care R este rezistenţa de
c a l c u l l a întindere a m a t e r i a l u l u i s t r i v i t . I n c a z u l u n o r găuri nefinisate,
n u m a i poansonate (niturile i n t r o d u s e în găuri poansonate şi nealezate
2 400 2 800 2 800 3 200
c) Modul cum lucrează niinrile la forfecare
I n c a z u l u n e i g r o s i m i suficiente a piesei, cînd rezistenţa t i j e i n i ­
t u l u i este m a i mică decît rezistenţa e l e m e n t u l u i n i t u i t , t i j a n i t u l u i se
r u p e . L a acest fel de rupere, m o d u l de l u c r u a l n i t u l u i se numeşte con­
venţional „ l a forfecare", deoarece forţele p r i n c i p a l e care sînt preluate
de n i t sînt forţele apheate elementelor îmbinării şi care foarfecă n i t u l .
I n r e a l i t a t e , m o d u l de l u c r u a l n i t u l u i „ l a forfecare" c o n s t i t u i e u n întreg
c o m p l e x de forfecare, încovoiere şi întindere axială l a care se m a i adaugă
influenţa forţelor de frecare (fig. 116).
I n ' c a z u l ' n i t u i r i i l a cald, în p r i m u l moment, cînd t i j a n i t u l u i , d a ­
torită j o c u l u i dintre ea şi pereţii găurii, n u vine în contact c u aceştia,
 150 îmbinări nituite Modul cum lucrează "îmbinările nituite sub sarcină 151

eforturile se t r a n s m i t p r i n frecare de-a l u n g u l suprafeţelor elementelor
îmbinate. O u această ocazie, t i j a n i t u l u i , antrenată de capete, se d e p l a ­
sează şi se încovoaie pînă cînd v i n e în contact c u peretele găurii. D e f o r ­
maţiile produse în t i m p u l t r a n s m i t e r i i eforturilor p r i n forţele de frecare
sînt foarte m i c i ; ele sînt de acelaşi o r d i n de
mărime c a şi deformaţiile elastice ale elemen­
t e l o r care se îmbină. L a o valoare oarecare a de­
formaţiilor, de o r d i n u l a 0,01 m m , forţele de ade­
renţă dintre suprafeţele care se freacă silit în­
vinse şi are loc o alunecare a u n e i suprafeţe p e
cealaltă (fig. 117). I n acest m o m e n t , forţele de
rezultă c u ~ 0,5—0,6 d i n rezistenţa de rupere a îmbinării. D e f o r m a r e a
plastică a t i j e i n i t u l u i depinde de s t r i v i r e a pereţilor găurii; în c a z u l u n o r
pereţi r i g i z i , în special a l celor ecruisaţi în cursul formării găurii şi a l
u n u i oţel moale de n i t u r i , eforturile de strivire'se concentrează pe porţiuni
m i c i , t i j a se curbează b r u s c şi se r u p e în p r i m u l rînd datorită forfecării.
Dacă elementele n i t u i t e sînt d i n t r - u n m a t e r i a l moale şi m a t e r i a l u l
este m a i d u r (ceea ce se întîmplă m a i rar), strivirea se propagă p e în­
treaga grosime a tablei, t i j a n i t u l u i se curbează şi se r u p e d i n c a u z a
s m u l g e r i i capetelor.
Rezistenţa de rupere a îmbinării n i t u i t e s-a determinat de numeroase
o r i . P o t r i v i t cercetărilor foarte a m p l e ale l u i G . A . Şapiro , d r . în ştiinţe
1

frecare a t i n g valoarea maximă, care p e n t r u n i ­ tehnice, valoarea medie a rezistenţei de rupere a îmbinărilor n i t u i t e so­
t u r i l e l u n g i este m u l t m a i mare decît p e n t r u v i e t i c e este egală c u 35 k g / m m (datele variază între 29 şi 41 k g / m m )
2 2

Fig. 116. Deformaţia nitului
care lucrează la forfecare
cele scurte. Rezistenţele l a frecare d e p i n d de l a o rezistenţă medie de rupere a m a t e r i a l u l u i de bază a l îmbinării fo­
mărimea t e n s i u n i i iniţiale a n i t u l u i şi p o t f i losit l a aceste cercetări de a = 41 k g / m m . A c e a s t a dă u n r a p o r t m e d i u :
r
2

foarte d i f e r i t e ; dacă sînt r a p o r t a t e l a secţiunea

t i j e i n i t u l u i , ele variază p e n t r u n i t u r i l e d i n oţel S t . 3 între 400 şi'1200 k =-^-
a = 0,87 m 0,9
k g / c m ; p e n t r u n i t u r i l e d i n oţel E L , care a u o valoare m a i mică a efor-
2

t urilor unitare iniţiale de tensiune, între 300 şi 800 kg/cm . V o p s i r e a c u 2

ulei de i n fiert a suprafeţelor Cercetări analoge p e n t r u oţel N L a u permis să se stabilească u r ­

t;are se freacă reduce m u l t fana mătoarele v a l o r i ale rezistenţei ele rupere : x = 43 k g / m m ; a = 58
r
2
r

rezistenta l a frecare (pînă l a k g / m m şi, d e c i :

2

150—300 kg/cm ). 2
^Ţ3S kg/mm*
După ce t i j a n i t u l u i a K= — = 0,76.
Or
v e n i t în contact c u peretele
găurii, efortul se t r a n s m i t e D e t e r m i n a r e a experimentală a l i m i t e i de curgere a îmbinărilor n i ­
p r i n tijă şi p r i u frecare (fig. t u i t e n u prezintă suficientă siguranţă şi de aceea este m a i bine să n e b a ­
116). Suprafaţa de contact zăm pe rezistenţa de rupere.
dintre tijă şi perete creşte; I n normele sovietice caracteristicile de c a l c u l ale îmbinărilor n i t u i t e
t i j a se încovoaie şi striveşte care lucrează l a forfecare n u se bazează pe caracteristicile de rezistenţă
m u c h i i l e pieselor care se de­ ale îmbinării, c i pe ale oţelului d i n care este confecţionat n i t u l . A c e s t
plasează şi pătrund în tijă. procedeu este m a i c o m o d , deoarece caracteristicile oţelului sînt m u l t
întrucît t i j a este fixată în m a i bine determinate decît ale îmbinării întregi. Rezistenţa normală l a
capetele n i t u l u i , eforturile de întindere a oţelului p e n t r u n i t u r i (adică l i m i t a de curgere normată) este,
întindere în tijă, presiunea p o t r i v i t normtdor p e n t r u oţelurile S t . 2 n i t şi S t . 3 n i t , a™ = 22 k g / m m , 2

capetelor şi forţele de fre­ 0,02 0.04 006 0,08 au i a r p e n t r u oţelul N L 1 , ^ = 3 0 k g / m m . Coeficientul fc de trecere de l a
2

care se măresc. Pana la întindere l a forfecare p e n t r u oţelurile S t . 2 n i t . şi S t . 3 n i t s-a l u a t egal

C a u r m a r e creşte şi re­ Fig. 117. Diagrama lucrului nitului la forfecare c u 0,9, i a r p e n t r u oţelul N L 1, 0,85. Aşadar, rezistenţa normată a n i t u ­
zistenţa l a frecare, i a r t a n ­ rilor care lucrează l a forfecare s-a l u a t după normele s o v i e t i c e : p e n t r u
genta l a c u r b a d i a g r a m e i „tensiune-deformaţie" se ridică (fig. 117). oţelul S t . 2 n i t . şi S t . 3 n i t , i n
nit = 0,9 • 22 = 1 9 , 8 ^ 2 0 k g / m m şi p e n t r u
2

P a r a l e l c u aceasta, cresc deformaţiile plastice ale t i j e i şi ale pereţilor oţel N L 1, T»„ = 0,85 • 3 0 = 25,5 k g / m m . I n sfîrşit, coeficientul de omo­
2

găurii şi, odată c u ele, creşte şi deformarea îmbinării; l a s t r i v i r i plas­
tice suficient de d e z v o l t a t e , t a n g e n t a l a c u r b a d i n diagramă coboară
d i n n o u şi începe o perioadă îndelungată de deformaţie plastică a
îmbinării n i t u i t e . Alunecările pieselor în cursul acestei perioade a t i n g
4 — 6 m m , pereţii găurii se strivesc m u l t şi n i t u l se curbează. E f o r t u r i l e
u n i t a r e corespunzătoare începutului deformaţiilor plastice m a r i şi r o t i r i i
tangentei l a c u r b a d i a g r a m e i poartă denumirea de limită de curgere a
îmbinării n i t u i t e . A c e s t p u n c t n u este bine pronunţat şi n u modifică
c a l i t a t i v m o d u l de a l u c r a a l t i j e i n i t u l u i ; el se manifestă cînd a l u n e ­
carea îmbinării este de 0,015—0,02 m m . Mărimea l i m i t e i de curgere
geneitate p e n t r u otelul de n i t u r i s-a l u a t l a f e l c a p e n t r u oţelul obişnuit,
întrucît r e b u t a r c a ' o t e l u l u i de n i t u r i se face c u aceleaşi m e t o d e c a şi a
o t e l u l u i p e n t r u l a m i n a t e . L a c a l c u l u l n i t u r i l o r care lucrează l a forfecare,
normele ţin seama şi do starea suprafeţei găurilor. Găurile poansonate
si nealezate a u marginile neregulate care accelerează forfecarea n i t u r i l o r
si duc l a rezistenţe reduse (grupa C). Această reducere a rezistenţei este
uată în considerare p r i n coeficientul de c a l i t a t e a găurilor, c a r e , a t u n c i
1
V . nota din josul pag. 145.
 152 îmbinări nituite Modul cum lucrează îmbinările nituite sub sarcină 153

cînd n i t u r i l e lucrează l a forfecare, se i a egal c u m => 0,80, l a f e l c a a t u n c i

1 supusă l a solicitări. T i j a n i t u l u i bătut l a rece este foarte ecruisată şi de
cînd lucrează l a presiune p e gaură. C a urmare, p e n t r u rezistenţele d e aceea este m a i rigidă şi m a i rezistentă; c a atare, rezistenţa de rupere a
c a l c u l Bf, în c a z u l cînd n i t u r i l e lucrează l a forfecare, s-au a d o p t a t v a ­ unei astfel de îmbinări n i t u i t e rezultă m a i mare ( - 3 7 — 3 9 k g / m m ) , 2

lorile arătate în t a b e l a 5 . 3 . dînd totodată deformaţii m a i m i c i . Totuşi, d i n c a u z a experienţei insufi­

Rezistenţa de c a l c u l l a forfecare de 1 8 0 0 k g / c m reprezintă c i r c a
2 ciente c u p r i v i r e l a n i t u i r e a l a rece, acest f a p t n u este l u a t în considerare
0,6 d i n l i m i t a inferioară a r e z i s - de norme şi caracteristicile de calcul se i a u p e n t r u aceste n i t u r i l a fel c a
Tabela 6.Î p e n t r u n i t u r i l e bătute l a c a l d .
t e n t e i de r u p e r e a îmbinării
Rezistenţele de calcul la forfecare a îmbinărilor n i t u i t e a? = 2 9 0 0 k g / c m şi, 2 Aşadar, efortul m a x i m pe care îl poate p r e l u a u n n i t care lucrează
nituite Rj", In kg/em* deci, corespunde c u datele e x ­ într-o singură secţiune de forfecare este :
perimentale ale l u i G . A . Şapiro, în c a z u l c a l c u l u l u i pe b a z a stării limită
8t. 2 nit şl S t . doctor în ştiinţe tehnice.
Materialul niturilor
3 nit St. J S X 1 -vrml T>*Mt Ttd
2
.K .
Coeficienţii d e trecere în
r a p o r t c u rezistenţa de calcul a
Forfecare B . . . 1 800 2 200 m e t a l u l u i de bază, p e n t r u n i t u r i Jfmt = mB, — ; (o.2)
Forfecare C . . . . 1 400 —
bătute în găuri d a t e c u b u r ­
g h i u l sau alezate ( g r u p a B ) sînt : în cazul c a l c u l u l u i pe b a z a rezistenţelor a d m i s i b i l e
p e n t r u oţel S t . 3
-.-ni* n(P , _

1 800 -A r») - ~ £ , (5.2 )

A- = = 0,85;
2 100 în care d este diametrul nitului;
p e n t r u oţel N L R? şi x" sînt, r e s p e c t i v , rezistenţa de c a l c u l şi rezistenţa admisibilă
l a s o l i c i t a r e a n i t u r i l o r l a forfecare.
2 200
0;76
2 900
d) Nituri solicitate la întindere (smulgerea capului)
L a m e t o d a de c a l c u l pe b a z a rezistenţelor a d m i s i b i l e , caracteristicile
dc c a l c u l s-au obţinut pe b a z a u n o r considerente a n a l o g e ; l a buză s-a A t u n c i cînd n i t u l lucrează l a întindere, în l u n g u l t i j e i , forţa de întin­
p u s l i m i t a de curgere a oţelului de n i t u r i a, = 2 1 k g / m m , i a r coeficientul
2
dere n u se aplică c h i a r l a n i t , c i l a elementele care sînt îmbinate p r i n n i t
de trecere, a t u n c i cînd n i t u l lucrează l a forfecare, s-a l u a t egal c u 0 , 9 , şi pe care ea caută să le desfacă (fig. 118). I n t i j a n i t u l u i se păstrează,
ceea ce dă o rezistenţă de rupere l a forfecare TJ?" = 1 9 k g / m m . C u coefi­ 2
în u r m a răcirii (în c a z u l n i t u i r i i l a cald) s a u
c i e n t u l de siguranţă obişnuit de 1,36, rezistenţa admisibilă l a forfecare a comprimării clementelor îmbinate (în c a ­
rezultă egală c u T|J*= 1 4 0 0 k g / c m , în c a z u l găurilor date c u b u r g h i u l s a u
2
z u l n i t u i r i i l a rece), o întindere iniţială, care
alezate (grupa B ) , şi cînd acţionează sarcini de bază. I n c a z u l găurilor' r
este echilibrată de c o m p r i m a r e a elementelor
poansonate (grupa C) rezistenţele admisibile sînt reduse c u 2 5 — 3 0 % ; n i t u i t e . S a r c i n a exterioară, căutînd să desfacă
72
cînd acţionează sarcini de bază şi suplimentare, rezistenţele admisibile elementele n i t u i t e , reduce această comprimare
sînt sporite c u 1 5 — 2 0 % . A c e a s t a dă rezistenţele a d m i s i b i l e l a forfecare şi în acelaşi t i m p întinderea iniţială egală c u 4 J U -
TJJ* arătate în t a b e l a 5.4 p e n t r u ea, întrucît întinderea iniţială, f i i n d echili­ P/2 Pk

niturile confecţionate d i n oţel
m a r c a S t . 2 n i t , şi S t . 3 n i t .
P e n t r u n i t u r i bătute în găuri
date cit b u r g h i u l s a u alezate,
Tabela t.4 brată, este întotdeauna egală c u forţa de
Rezistenţele admisibile la forfecare pentru îmbinări comprimare a p a c h e t u l u i de tole. Aşadar, Fig. 118. Schema tensiunilor ini­
ţiale intr-o îmbinare nituită care
cu nituri din oţel marca St. 2 nit. şi St. 3 nit dacă în sistemul „nit-pachet" e x i s t a înainte lucrează la smulgerea capetelor
T ? " In kg/cm 2 de aplicarea s a r c i n i i o tensiune iniţială ±N ,
0

coeficientul de trecere în r a p o r t după apbcarea s a r c i n i i P , e a scade l a v a ­

c u rezistenţa admisibilă a oţe­ loarea N — P. P r i n d e f o r m a r e a p a c h e t u l u i , g r o s i m e a l u i se măreşte şi
0
Sarcini D e bază
l u l u i S t . 3 este : şl BiiiJlmciitare totodată se măreşte şi l u n g i m e a n i t u l u i c u c a n t i t a t e a l\h, d i n care cauză
e f o r t u l d i n t i j a n i t u l u i v a f i egală c u :
1 400 Forfecare B . . .
A" —
m 0,87. 1 400 1 600
1 600 Forfecare C . . . . 1 000 1 200 (5.3)

M o d u l c u m lucrează l a forfecare n i t u r i l e bătute l a rece este analog c u

Ph
cel a l l u t u r i l o r bătute l a cald ; deosebirea constă n u m a i în aceea că în c a z u l în care : Aft este creşterea g r o s i m i i p a c h e t u l u i , egală c u (5.4)
n i t u i r i i l a rece se reduce m u l t influenţa frecării şi t i j a n i t u l u i este i m e d i a t
 154 îmbinări nituite Modul cum lucrează "îmbinările nituite sub sarcină 155

In această expresie : h este grosimea p a c h e t u l u i ; asa c u m s-a arătat, n u a u n i c i o influenţă a s u p r a m o d u l u i de l u c r u a l

E p — m o d u l u l de elasticitate raptul a I a l n i t u l u i ei de faptul că s a r c i n a se aplică de obicei c u o e x c e n t r i c i t a t e mare
pachetului, m a i mie decît m o d u l u l in raport cu n i t u l car,- lucrează l a întindere (fig. 120). U n e x e m p l u t i p i c
obişnuit, d i n c a u z a existenţei in pa­ de îmbinare de ac -st fel i i constituie fixarea u n e i corniere l a a cărei a r i p a
chet a suprafeţelor de contact dintre
elementele îmbinate ;
Ap — suprafaţa de transmitere a eforturilor 6 Kg/cm-
de strivire în pachet ;
•'„ii — secţiunea t i j e i n i t u l u i .
L a efortul d i n tija n i t u l u i se adaugă efortul e x t e r i o r şi, d e c i , e f o r t u l Jf d-23 1
total d i n t i j a n i t u l u i este egal c u :
3000

N = N 0 - P -|- A/,gA
"" + P = W 0 + P — • —• ( »-< >)
r r

h Ep A p 2400
D i n c a u z a valorii mici a t e r m e n u l u i a l doilea (deoarece A este CU
»>— •
v
2000
mult m a i mare decît A„ ) se poate c o n s i d e r a că, atît a t i m p cit P < .V .
u u 1920
deşi forţa P creşte, efortul d i n tijă păstrează o valoare constantă egală c u 1800
—
,V . Aşadar, cînd există eforturi iniţiale e c h i l i b r a t e , sarcina exterioară
0 1560
1440
trebuie să învingă înainte de toate aceste e f o r t u r i iniţiale şi abia după aceea <r„ -mixi
ea se manifestă în exterior. A t u n c i cînd P = A , e f o r t u l v a ti : 1200
0

f - T ^ - (5-6) 600
t*&0
360 %t
240 b
I n acest moment, c o n t a c t u l dintre clementele p a c h e t u l u i încetează, 120
li
Ir"
se formează un spaţiu ini re ele, efortul de c o m p r i m a r e < 1 i11 pachet si de
întindere iniţială în t i j a n i t u l u i d e v i n egale cu zero, iar u l t i m u l termen
Fig. 119. Diagrama deformaţii-tensiuni In cazul Întinderii nitului
d i n e x p r e s i a (5.3) d i s p a r e ; m a i departe a v e m N = P , adică efortul d i n
t i j a n i t u l u i este egal c u sarcina exterioară. I n m o m e n t u l cînd forţa /'
perpendiculară pe îmbinare este aplicată o forţă exterioară; întrucît n i t u l
atinge v a l o a r e a limită egală c u P = <h*A (în care er" este rezis­
lim nit
se aşază la mijlocul a r i p i i cornierei, efortul a x i a l în t i j a n i t u l u i este
tenţa de rupere a m a t e r i a l u l u i d i n care e confecţionat n i l u l ) , tija se r u p e
a p r o x i m a t i v de două o r i m a i mare decît forţa
Aşadar. întinderea iniţială n u are influenţă asupra capacităţii portante
exterioară; luînd în considerare o oarecare
a t i j e i n i t u l u i ; ea reduce n u m a i lungimea l u i . Cele arătate m a i sus sînt
îmbunătăţire a proprietăţilor mecanice ale
confirmate foarte bine în practică (fig. 1 1 9 ) ; m a i întîi tija n i t u l u i capătă
n i t u l u i în raport c u ale oţelului d i n care este
deformaţii foarte m i c i :
confecţionat n i t u l , în norme se ţine seama dc
această împrejurare p r i n introducerea u n u i
A// = •, coeficient a l condiţiilor de l u c r u ale n i t u l u i la
smulgerea c a p u l u i , m a i marc decît 0,5 şi anume
pînă în m o m e n t u l cînd e f o r t u l atinge valoarea : m, = 0,6. Aşadar, rezistenţa n i t u l u i calculată
l a smulgerea c a p u l u i se ia egală c u :
p e n t r u oţel m a r c a S t . 2 n i t şi S t . 3 n i t
P = N (l 0 + -f^-Y;
V hpAv j
w, h lila = 0,00 • (>,<> • 22 s » 12 k g / m m ; 2

după aceea deformaţiile cresc după legea obişnuită a întinderii : p e n t r u oţel X L n i t

Ph Fig. 120. N i t solicitat excentric
Mi m, k Itlu = 0,60 • 0,85 • 30 = 15 kg/mm-. la smulgerea capului
E A n i t

P e b a z a unor considerente analoge, l a

Rezistenţele n i t u l u i care lucrează l a întindere se i a u r e l a t i v m i c i : metoda
IIUIU \IV p baza rezistenţelor
de tc «atl vc «u*l .f*- '
a d m i s i b i l e- ,/ rezistenţa
-. • , 1
admisibilă
. _ _ » riJ. Cm -îi. ---
astfel se ţine seama, n u de existenţa eforturilor iniţiale de strîngere, care, la smulgerea capetelor se i a p e n t r u n i t u r i d i n oţel m a r c a S t . 2 n i t Şi
 156 îmbinări nituite
S t . ^3 n i t a] = 900 k g / c m , în c a z u l solicitării l a s a r c i n i de
3
şi a„ = 1 100 k g / c m , în c a z u l solicitării l a s a r c i n i de bază şi
2
mentare.
e) Distribuirea eforturilor între nituri
I n t r - o îmbinare lungă, a t u n c i cînd într-un şir l o n g i t u d i n a l sînt m a i
multe n i t u r i , în p r i m a perioadă de solicitare a îmbinării, cînd eforturile
d i n elementele n i t u i t e se t r a n s m i t p r i n frecare, alunecările d i n t r e aceste
6\ elemente, egale c u diferenţele a l u n g i r i l o r l o r
r e l a t i v e , se distribuie n e u n i f o r m d e - a l u n g u l îm­
a)
binării (fig. 1 2 J , a). Alunecările şi forţele de
.1 ft ţi* ff ţp frecare maxime se p r o d u c l a capetele elemen­
r telor, unde această diferenţă este cea m a i
mare, avînd evident l a capetele opuse semne
diferite. Aceste alunecări antrenează l u t u r i l e ,
care lucrează de asemenea n e u n i f o r m , şi anume :
deplasările m a x i m e şi, p r i n u r m a r e , eforturile
m a x i m e se p r o d u c l a n i t u r i l e de l a extremităţi.
După ce rezistenţele de frecare sînt învinse,
are l o c deplasarea u n u i element pe celălalt. P r a c ­
t i c se poate considera că în acest caz alunecările
se repartizează u n i f o r m pe toată l u n g i m e a îmbi­
nării ; aşadar, l a d i a g r a m a aeuniformâ a a l u n e ­
cărilor d i n p r i m a perioadă de solicitare a
îmbinării (fig. 121, b) se adaugă alunecările
Fig. 121. Distribuirea efor­
uniforme ale deplasării generale (fig. 121, o).
tului între nituri de-a lungul Deoarece deplasările elementelor, după învin­
îmbinării gerea forţelor de frecare, sînt e x t r e m de m a r i
în comparaţie eu deplasările d i n p r i m a p e r i ­
oadă de solicitare, se poate considera că înainte de r u p e r e a îmbinării,
cînd a u l o c deformaţii plastice m a r i , a v e m o diagramă uniformă de a l u ­
necări şi de aceea toate n i t u r i l e d i n t r - u n rînd sînt l a fel de s o l i c i t a t e ,
indiferent de numărul n i t u r i l o r d i n r i n d u l l o n g i t u d i n a l (fig. 121, d).
M o d u l c u m lucrează t i j a n i t u l u i este foarte, bine s t u d i a t , e x p e r i m e n t a l ,
atît în T J . R . S . S . cît şi în alte ţări. I n acest d o m e n i u , trebuie remarcate
lucrările l u i G . A . Şapiro, d r . în ştiinţe tehnice ( I n s t i t u t u l de proiectări
de S t a t ) *, care a s t u d i a t amănunţit n a t u r a t e n s i u n i l o r iniţiale în n i t ,
p r e c u m şi m o d u l de l u c r u a l n i t u l u i l a smulgere, frecare şi presiune pe
gaură, lucrările prof. E . E . Ghibşman c u p r i v i r e l a d i s t r i b u i r e a efortu­
2
r i l o r între n i t u r i şi ale prof. S. A . I b a s e v i c i cu privire l a modul c u m
lucrează n i t u r i l e sub acţiunea u n e i s a r c i n i d i n a m i c e .
• \ ?' Al °'
A apir M o d u l c u m l u c r e a z ă
îmbinările nituite ale construcţiilor metalice, Voiem-
morizdat, 1949.
ONTI "l934 - G h i b ? m a n
' s t u , l i u l
modului cum lucrează îmbinările nituite. Lucrările M A D I
* 5. A. lliasevici, Contribuţii la problema oscilaţiilor podurilor metalice, E d . V I A , 1940.
Modul cum lucrează îmbinările nituite sub sarcină 157
bază,
2. îmbinări n i t u i t e solicitate Ia s a r c i n i repetate
supli­
a) Sarcini repetate cu intermitenţă
Cînd se încarcă o îmbinare nituită, elementele îmbinării capătă
în sens longitudinal deformaţii sau alunecări. Cînd se descarcă îmbinarea, datorită elastigităţii
tijelor n i t u r i l o r , îmbinările alunecă în sens invers. Dacă aceste alunecări
se găsesc în d o m e n i u l în care rezistenţa l a deplasare a u n u i element pe
celălalt n u a fost încă depăşită şi p a c h e t u l lucrează c a u n întreg, t r a n s -
miţînd eforturile între elemente
m a i ales p r i n forţele de frecare,
deformaţiile pachetului sînt
elastice şi reversibile.
După ce s-a p r o d u s însă
alunecarea generală, cînd sar­
cina încetează, trebuie să rămînă
deplasări permanente, egale în
general c u această alunecare.
Forţele active de descărcare sînt
forţele elastice ale t i j e l o r n i t u ­
rilor şi ale elementelor îmbină­
r i i , care efectuează l u c r u l me­
canic a l deplasării în sens i n ­ mm
vers. Aceste deplasări a u l a 0,02 OM 0.06
început u n caracter elastic, atîta Fig. 122. Schema de solicitare a nitului la
t i m p c i t n u sînt depăşite rezis­ încărcări repetate. Formarea buclei de histereză
tenţele l a alunecare în sens
invers. După aceea, în c a z u l u n o r deplasări suficient de m a r i ale elementelor
îmbinării, poate avea loc alunecarea în sens invers. E s t e uşor de i m a g i n a t că
rezistenţa l a alunecare inversă trebuie să fie egală c u v a l o a r e a dublă a rezis­
tenţelor l a p r i m a alunecare (fig. 122). I n adevăr, p e n t r u a p u t e a avea loc
alunecarea inversă, în p r i m u l rînd trebuie să se anihileze eforturile rema­
nente care s-au păstrat după p r i m a alunecare şi să se acumuleze energia ne­
cesară p e n t r u p r o d u c e r e a n o i i alunecări, adică să se cheltuiască în t o t a l u n
l u c r u mecanic d u b l u , în comparaţie c u cel care a fost necesar p e n t r u p r i m a
alunecare. A l u n e c a r e a în sens invers încetează în m o m e n t u l descărcării
totale a îmbinării. L a o nouă încărcare, p e n t r u apariţia u n e i n o i alunecări,
trebuie, evident, să se cheltuiască u n l u c r u mecanic d u b l u în comparaţie
c u cel care a fost necesar p e n t r u p r i m a alunecare, întrucît şi de d a t a aceasta,
în p r i m u l rînd trebuie să se anihileze eforturile remanente ale alunecării
anterioare şi, în a l doilea rînd, să se acumuleze energie p e n t r u n o u a alu­
necare. P r i n urmare, c i c l u l de descărcare-încărcare are f o r m a u n e i bucle
3
care, după cîteva încărcări de amplitudine, constantă poate d e v e n i stabdă
(închisă) şi creşterea deformaţiilor permanente încetează a t u n c i cînd
îmbinarea nituită lucrează în a n u m i t e l i m i t e (fig. 122). Această buclă se
numeşte buclă de histereză a solicitării ciclice a îmbinării n i t u i t e .
Dacă se fixează n u m a i p u n c t u l iniţial şi cel f i n a l a l b u c l e i de histereză,
comportarea îmbinării v a f i elastică.
Modulul de elasticitate redus al îmbinării nituite este caracterizat de
înclinarea dreptei care leagă p u n c t u l iniţial de cel f i n a l a l b u c l e i . E a v a fi
c u atît m a i mică c u cît alunecările în îmbinare a u fost m a i m a r i .
 Modul cum lucrează îmbinările nituite sub sarcină 159
158 îmbinări nituite

B u c l a de histereză apare a t u n c i cînd efectul s a r c i n i i exterioare i s t e dintre eforturile u n i t a r e de forfecare şi de presiune pe gaură d i n tablă
m a i mare decît 2 F, F f i i n d rezistenţa l a p r i m a alunecare. P e n t r u n i l u r i şi n i t (o : t • a ), p r e c u m şi de d i a m e t r u l n i t u r i l o r .
f p

d i n oţel S t . 3 n i t , 2 F atinge 800—2*400 k g / c m de secţiune a tijei n i t u ­

2 I n c a z u l unor rapoarte care corespund c a l c u l u l u i s t a t i c (<r: x : a = t v

r i l o r , ceea ce reprezintă de o b i - = 1 : 0,9 : 2), t a b l a se rupe de o b i c e i l a eforturi unitare egale c u rezistenţa

QT cei m a i m u l t decît variaţia efec­
tivă a e f o r t u r i l o r unitare în
c u r s u l exploatării. D e aceea,
construcţiile n i t u i t e d i n oţel S t .
3 se comportă de obicei elastic,
după alunecarea iniţială, fără o
creştere m a i departe a deforma­
ţiilor.
de rupere l a oboseală a t a b l e i c u găuri; în c a z u l u n o r n i t u r i m a i subţiri
şi a unor table m a i groase, cînd solicitarea m a i hotărîtoare este forfecarea,
se r u p n i t u r i l e : ruperea n i t u r i l o r începe la u n r a p o r t T, : a = 1,25 ; acest
r a p o r t creşte p e n t r u n i t u r i l e groase (<l = 22 - f - 25 m m ) pînă l a 2 şi c h i a r
m a i m u l t . Rezistenţa l a obo­
seală a îmbinărilor n i t u i t e este,
în c a z u l n i t u r i l o r d i n oţel S t . 3
n i t , de o r d i n u l a 1 8 — 2 0 k g / m m 2

P e n t r u n i t u r i d i n oţel E L , p e n t r u c i c l u l de acelaşi s e m n şi
v a l o a r e a l u i 2 F poate f i de de 12 k g / m m p e n t r u c i c l u l s i ­
2

o r d i n u l de 6 0 0 — 1 600 k g / c m ; 2 metric. P e n t r u n i t u r i l e d i n oţel

în acest c a z în c u r s u l exploatării E
,.. L I n u există
, . . . cifre„ bine
. . s. t a. b i - . ' .Ruperea îmbinam nituite
Fig. 12o.
ti F .. ..din cauza
este posibilă apariţia buclei de li t e ; p r o b a b i l că r e z i s t e n t a l a .... . , ... . ...
7/10+ histereză şi p r i n u r m a r e o uzură . ' *,„ « , . » . , .'i fisurilor datorită oboselii materialului din tijele
m a i rapidă a construcţiei. oboseală a îmbinărilor nituite
Fig.
Fig. 123. Rezistenţa la
123. Rezistenţa la vibraţii
vibraţii a
a unei
unei platbande j- ±. i - V T T • niturilor
cu găuri: d i n oţel E L este aceeaşi c a pen­
b) încercări repetate continue
' - platbanciâ c u găuri, ciclu aBimetric; * - platbandă fără găuri,
(rezistenţa la oboseală a îmbi­ t r u îmbinările c u n i t u r i d i n oţel
ciclu asimetric; î - platbandă c u găuri, ciclu simetric; 4 - plat­
nării nituite) St. 3. R u p e r e a n i t u r i l o r se produce d i n c a u z a încovoierii repetate
bandă lără găuri, ciclu simetric

După c u m s-a arătat în c a p i - şi constă d i n p l e s n i r c a t i j e i nituiţi (fig. 12.">); deoarece a t u n c i cînd lucrează
t o l u l 11, rezistenţa l a oboseală l a vibraţii, alunecările şi deformaţiile plastice ale n i t u r i l o r sînt neînsem­
depinde în mare măsură de c o n c e n t r a r e a eforturilor u n i t a r e ; de aceea, l a plat­ nate, eforturile unitare d i n îmbinare n u se uniformizează şi se rupe n i t u l
bandă c u găuri, în j u r u l cărora se concentrează eforturile unii are. r e z i s ­ e x t r e m , cel m a i s o l i c i t a t .
tenţa l a oboseală este m a i redusă decît l a platbandă fără găuri. I n c a z u l unor I n c a z u l u n o r e f o r t u r i m a r i de strivire se poate produce ruperea d i n
complete asimetrice (0 — c^) cauza p r e s i u n i i pe gaură. I n acest caz, t a b l a se rupe l a fel c a o tablă găurită
l i m i t a de rezistenţă l a oboseală a fără n i t u r i , n u m a i că fisurile a p a r ceva m a i deplasate spre m a r g i n e a ante­
p l a t b a n d e i c u găuri p e n t r u oţelul E L , rioară a găurii; t a b l a se rupe l a n i t u l de l a e x t r e m i t a t e . E f o r t u r i l e unitare
este de c i r c a 2 0 — 2 5 k g / m m . C u r b a 2
de strivire p o t deveni periculoase n u m a i cînd a u v a l o r i suficient de m a r i
scăderii rezistenţei l a oboseală rezultă (c : a > 3,0). Rezistenţa l a oboseală a îmbinărilor n i t u i t e a fost studiată,
t

mai înclinată, i a r rezistenţa d e rupere de G . A . Şapiro ( G P l ' „Proiektstalkonstruktia", de E . F . D e m b o v s k i

l a oboseală este atinsă c h i a r după (ŢEIPS) 1
şi de cercetători d i n străinătate.'
u n număr de 2 - 1 0 * c i c l u r i (fig. 123). Aşadar, l a solicitarea l a vibraţii a îmbinărilor n i t u i t e p e r i c o l u l p r i n ­
I n c a z u l u n o r c i c l u r i complete sime­ c i p a l îl constituie r u p e r e a t a b l e i . I n trecut, normele sovietice n u ţineau
trice, rezistenţa de rupere l a oboseală seama suficient de acest fapt şi l u a u măsuri de protecţie a tablelor în m o d
a p l a t b a n d e i c u găuri este de c i r c a indirect, p r i n reducerea rezistenţelor admisibile l a n i t u r i şi i m p l i c i t p r i n
1 2 — 1 4 k g / m m , atît p e n t r u oţel S t .
2
'•'> reducerea eforturilor u n i t a r e de strivire şi forfecare. C o n f o r m p r o i e c t u l u i
cît şi p e n t r u oţel E L . S t a r e a pereţilor Fig. 124. Ruperea Îmbinărilor nituite din
cauza oboselii produse în platbande de norme oficial, c o n t r a r situaţiei anterioare, se cere verificarea l a oboseală
găurilor influenţează asupra rezis­
n u n u m a i a îmbinării n i t u i t e , c i şi a elementului de construcţie.
tenţei l a oboseală a p l a t b a n d e i , d a r n u prea m u l t ; trecerea de l a
găurile date c u b u r g h i u l l a cele poansonate reduce rezistenţa l a oboseală V a l o r i m a i m i c i ale rezistenţei l a oboseală necesită o reducere cores­
c u 1 0 % . R u p e r e a p l a t b a n d e i (apariţia fisurilor) are l o c în secţiunea dia­ punzătoare a rezistenţelor de c a l c u l .
metrală a găurii, unde se găsesc eforturile unitare m a x i m e (de vîrf) C a atare, p o t r i v i t n o r m e l o r , l a verificarea îmbinărilor n i t u i t e l a rezis­
(fig. 124). tenţa l a oboseală cînd acţionează o sarcină mobilă obişnuită, rezistenţele
de c a l c u l se înmulţesc c u c o t f i c i e n t u l y , care este egal :
I n c a z u l u n o r găuri bine u m p l u t e de n i t u r i , la e f o r t u r i u n i t a r e m i c i dc p e n t r u n i t u r i d i n oţel S t . 3 n i t ( n u m a i p e n t r u e f o r t u r i alternative), c u
forfecare şi presiune pe gaură se obţine c h i a r o majorare a rezistenţei Y = ^ r - ^ i ; (•">•<)
l a oboseală; totuşi, în c a z u l u n o r solicitări m a i m a r i a n i t u r i l o r , rezistenţa > N. F. Dembovski, Rezistenţa 1la, 0oboseală
-0,5-^ a -Îmbinărilor nituite la rece, Culegerea
l a oboseală a îmbinării se micşorează, depinzînd foarte m u l t de r a p o r t u l ŢN1PS „Cercetări cu privire la construcţiile metalice", Gosstroiizdat, 1950.
 160 îmbinări nituite Alcătuirea constructivă a îmbinărilor nituite

p e n t r u n i t u r i d i n oţel N L 1 , c u n, găurii. D e aceea, d i a m e t r u l n i t u l u i este determinat de gaură. D i a m e t r u l

t i j e i n i t u l u i n e i n t r o d u s încă în gaură se i a , după c u m s-a spus l a § 1 a l
acestui c a p i t o l , c u 0,5—1,0 m m m a i m i c decît d i a m e t r u l găurii.
Y — 1
<1.
D i m e n s i u n i l e n i t u r i l o r se i a u după G O S T 1187-41—1195-41.
N max Standardele prevăd următoarele diametre de g ă u r i : 10, 12, 14, 17,
20, 2 3 , 26, 29, 32, 35 şi 38 m m . L a părţile de rezistenţă ale elementelor,
L a v e r i f i c a r e a îmbinărilor n i t u i t e l a rezistenţa l a oboseală, în c a z u l diametrele cele m a i uzuale sînt de l a 1 7 — 2 6 m m ; diametrele m a i m i c i se
cînd acţionează o sarcină v i b r a t o r i e continuă, v a l o r i l e coeficienţilor v i a u l a elemente de construcţii uşoare m a i puţin i m p o r t a n t e (scări, plat­
se reduc c u 2 0 % . ' 1
forme uşoare, parapete e t c ) , i a r diametrele m a i m a r i se folosesc r a r ,
L a c a l c u l u l îmbinărilor n i t u i t e l a rezistenta l a oboseală, pe b a z a rezis­ Ia construcţii foarte grele.
tenţelor a d m i s i b i l e , coeficientul y se i a egal c u : După f o r m a c a p u l u i , se deosebesc p a t r u t i p u r i p r i n c i p a l e de n i t u r i
p e n t r u n i t u r i d i n oţel S t . 3 n i t ( n u m a i p e n t r u e f o r t u r i alternante), (fig. 113) :
a) n i t u r i c u c a p u l s e m i r o t u n d ( G O S T 1187-41);
r- l
—<u b) n i t u r i c u c a p u l înecat ( G O S T 1195-41);
o) n i t u r i c u c a p u l semiînecat ( G O S T 1192-41);
1 . 0 - 0,3—±5»L (5.9) d) n i t u r i c u c a p u l t r o n c o n i c p e n t r u n i t u i r e a l a rece.
D e obicei se întrebuinţează n i t u r i c u c a p u l n o r m a l semirotunde.
p e n t r u n i t u r i d i n oţel N L 1, N i t u r i l e c u cap înecat s a u semiînecat se întrebuinţează a t u n c i cînd în
construcţie s a u într-o p a r t e a e i , trebuie să existe o suprafaţă netedă,
sau a t u n c i cînd înălţimea mare a capetelor trebuie evitată d i n considerente
' = S r - < 1
-
de o r d i n c o n s t r u c t i v s a u de exploatare.
1 . 1 - 0,8 (5.10) După c u m s-a m a i arătat, p e n t r u n i t u i r e a u n o r pachete groase ( m a i
Nmaz
P r i n u r m a r e , verificarea îmbinării n i t u i t e l a rezistenţa l a oboseală se m a r i de 5 d) se folosesc în u l t i m u l t i m p n i t u r i c u c a p u l de aşezare m a i mare
face. c u a j u t o r u l formulelor : şi c u t i j a conică pe o p a r t e d i n lungime (fig. 113, d).
Aceste n i t u r i se b a t p r i n îndesarea m a t e r i a l u l u i pe ambele părţi,
astfel încît o parte d i n m a t e r i a l u l d i n c a p u l de aşezare a l n i t u l u i să treacă
2T < m m — = mn y R? ,
m 0 • (5.11) în t i j ă ; aceasta c o n t r i b u i e l a u m p l e r e a completă a găurii.
Dacă grosimea p a c h e t u l u i este m a i mare decît 7 d, trebuie să se folo­
2f < mn G dt = mn y Rp'dt,
u 0 (5.12) sească buloane.

în care : n este numărul de secţiuni de forfecare s a u de n i t u r i ;

m — coeficientul condiţiilor de l u c r u ;
y — coeficientul corespunzător de reducere a rezistentelor
de c a l c u l .
După c u m s-a arătat în c a p i t o l u l I I , l a verificarea l a oboseală, sarci­
nile se i a u fără coeficienţi de supraîncărcare, deoarece repetarea supra­
sarcinilor accidentale l a rînd n u este probabilă.
§ 4. ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A ÎMBINĂRILOR NITUITE
1. T i p u r i de n i t u r i
P e n t r u uşurinţa confecţionării construcţiilor metabce, se recomandă
ea l a u n clement de construcţie să se folosească n i t u r i de acelaşi d i a ­
m e t r u sau c e l m u l t de două diametre diferite. D i a m e t r u l n i t u r i l o r de­
termină d i m e n s i u n i l e m i n i m e ale profilelor, numărul de n i t u r i d i n îmbi­
nări, d i m e n s i u n i l e ecbselor, l u n g i m e a înnădirilor etc. Aşadar, alegerea d i a ­
m e t r u l u i n i t u r i l o r constituie u n a dintre problemele p r i n c i p a l e de proiectare.
L a proiectare se ţine seamă t o t d e a u n a de n i t u l bătut (pus în operă),
adică după îndesarea în gaură în t i m p u l b a t e r i i şi după u m p l e r e a completă
2. D i s t r i b u i r e a n i t u r i l o r
a) Distribuirea niturilor la table
D i s t r i b u i r e a n i t u r i l o r l a îmbinare se face pe b a z a considerentelor
de o r d i n c o n s t r u c t i v şi de execuţie şi este adeseori dictată de numărul
necesar de n i t u r i , care se stabileşte p r i n c a l c u l .
Condiţiile de execuţie cer o distribuţie cît m a i simplă a n i t u r i l o r ,
comodă p e n t r u p r e l u c r a r e a piesei şi p e n t r u baterea n i t u r i l o r .
Centrele n i t u r i l o r se plasează pe l i n i i drepte, n u m i t e U n i i de n i t u r i .
D i s t r i b u i r e a n i t u r i l o r pe tablă poate f i în rînduri drepte (fig. 126, a) şi
în zig-zag (fig. 126, b). Distribuţia în rînduri drepte este m a i simplă şi
m a i comodă p e n t r u confecţionare şi de aceea se utibzează în m o d obişnuit.
Distanţa dintre n i t u r i ' pe l i n i i l e l o n g i t u d i n a l e , în direcţia eforturilor,
se numeşte p a s , i a r în sens t r a n s v e r s a l , i n t e r v a l (fig. 126, a).
Distanţa minimă 2 d de l a c e n t r u l n i t u l u i pînă l a m a r g i n e a elemen­
t u l u i , în direcţia e f o r t u l u i , corespunde c u relaţiile adoptate între rezis­
tenţele de c a l c u l l a p r e s i u n e a pe gaură a n i t u l u i şi l a forfecarea m a t e r i a l u l u i
de bază (§ 3, p u n c t . 1, b a l acestui capitol).

11. Construcţii metalice.

 îmbinări nituite
Distanţa m i n i m a d i n t r e centrele n i t u r i l o r în direcţia e f o r t u l u i se i a
egală c u 3 ci (ea este ceva m a i mare decît distanţa 2,5 d necesară rezultată
d i n condiţia de rezistenţă egală l a forfecare şi presiune pe gaură).
Distanţa minimă d i n t r e centrele n i t u r i l o r , p e r p e n d i c u l a r pe direcţia
efortului, se i a egală t o t c u 3 d. O distanţă m a i mică provoacă o încălzire
puternică a m a t e r i a l u l u i şi deranjarea n i t u r i l o r bătute în t i m p ce se b a t
Alcătuirea constructivă a îmbinărilor nituite
corespunde c u coeficientul de subţirime a l barelor grele formate d i n pachete
de t a b l e .
Distanţa maximă de l a rîndul e x t r e m de n i t u r i pînă l a marginea
e l e m e n t u l u i (4 d sau 81) este determinată de condiţia c o n t a c t u l u i i n t i m a i
tablelor.
D i n p u n c t u l de vedere a l simplificării execuţiei, este foarte i m p o r t a n t
să se standardizeze distanţa d i n t r e n i t u r i . I n acest scop, p e n t r u n i t u r i l e

73
ÎT Interval
jfzt
a) . r j Corniere cu
T
• l i
*~Z Corniere
-f--,-f--4--| *A3

Fig. 126. Distribuţia niturilor pe table : —$—4- r Corniere

4- Iţ .1^ -®
a — dreaptă; b -- tu zlg-z«g

uhnlt^auSi
n i t u r i l e vecine, p r e c u m şi concentrarea în j u r u l găurilor a unor s u p r a s a r c i n i
Fig. 127. Aşezarea niturilor de Fig. 128. Aşezarea niturilor pe aripile
locale. Distanţele m i n i m e de l a c e n t r u l n i t u r i l o r pînă l a m a r g i n e a elemen­ cornierelor
legătură pe table
t u l u i în direcţia perpendiculară pe efort este de 1,5 d, în c a z u l m a r g i n i l o r
tăiate, şi de 1,2 d, în c a z u l m a r g i n i l o r l a m i n a t e ; ele se stabilesc ţinînd
seamă de condiţia de a se e v i t a pe această porţiune supraîncălzirea în
t i m p u l n i t u i r i i , p r e c u m şi suprasarcinile locale în'timpul l u c r u l u i . cele m a i u z u a l e , c u d i a m e t r u l c u p r i n s între 20 şi 30 m m , se foloseşte
N i t u r i l e se aşază l a distanţele m i n i m e peste t o t unde este necesară adesea aceeaşi distantă minimă între rînduri de 70 s a u de 80 m m , i a r 1

o îmbinare compactă, de e x e m p l u l a înnădiri, l a f i x a r e a elementelor etc.
I n c a z u l găuririi după c o n d u c t o r i , distanţa minimă d i n t r e n i t u r i
1 cel puţin două rînduri de n i t u r i .
trebuie să se i a e — 2,15 (d -f- 10) m m .
I n c a z u l poansonării găurilor l a prese c u m a i m u l t e poansoane, d i s t a n
ţele m i n i m e dintre rîndurile de n i t u r i , p r e c u m şi de l a n i t u l de l a e x t i v
mitate pînă l a m a r g i n e a e l e m e n t u l u i este de 50 m m (v. c a p i t o l u l V I I ,
§ 5, p u n c t . 3).
Dacă găurirea se face l a maşini c u m a i m u l t e burghie, distanţa minimă
dintre n i t u r i se i a egală c u 80 m m .
N i t u r i l e care se aşază c o n s t r u c t i v şi cele de solidarizare (adică acelea
care n u t r a n s m i t eforturi) se aşază l a distanţă maximă u n u l de a l t u l .
Distanţa maximă între centrele n i t u r i l o r se' i a egală c u 8 d s a u 12 t;
e a este determinată de n e v o i a de a se strînge bine marginile pieselor şi de
rigiditatea acestora între două n i t u r i . I n rîndurile. de l a m i j l o c s a u cînd
piesa este încadrată c u u n element r i g i d , această distanţă poate f i mărită
pînă l a 16 d sau 24 t, l a elementele întinse, şi pînă l a ' 1 2 d s a u 18 t, la
elementele supuse l a compresiune (fig. 127). A t u n c i cînd n i t u r i l e sînt
aşezate r a r şi tablele n u fac c o n t a c t b u n între ele, în spaţife d i n t r e table
pătrund impurităţi şi umezeală care provoacă corodarea m t a l u l u i . Cînd
distanţa dintre n i t u r i l a tablele c o m p r i m a t e este maximă (121), coeficientul
de subţirime a l t a b l e i
/ 12/ •>/'
X == J U * - i ± L - 41
i 0,291
1
Conductorul este un şablon folosit pentru obţinerea unei precizii mai mari la dare;,
găurilor cu burghiul (v. capitolul V I I , § 5),
distanţa pînă l a margine, de 45 m m . I n direcţia e f o r t u l u i se pun. de obicei
b) Distribuirea niturilor la oţelul profilat
D i s t r i b u i r e a n i t u r i l o r l a oţelul p r o f i l a t (corniere, oţel U şi d u b l u T)
trebuie pusă de a c o r d c u d i m e n s i u n i l e p r o f i l u l u i şi c u d i a m e t r u l adoptat
al nitului. .
P e a r i p i l e cornierelor, n i t u r i l e se p o t aşeza, în funcţie de lăţimea
a r i p i i , pe u n u l sau pe două rînduri. P e a r i p i c u lăţimea pînă l a 120 m m
(corni re c u o singură linie de n i t u r i ) , n i t u r i l e se p o t aşeza n u m a i pe o
singură l i n i e (fig. 128, a). P e a r i p i c u lăţimea m a i mare decît 120 m m ,
n i t u r i l e se p o t aşeza pe două l i n i i , şi anume pe aripile pînă l a 150 m m
lăţime, n i t u r i l e de diametre obişnuite se aşază în zig-zag (fig. 128, b);
pe' a r i p i m a i late se p o t aşeza pe două şiruri c h i a r c u cîte două n i t u r i în
aceeaşi secţiune (fig. 128, c). I n u l t i m u l caz, între şirurile de n i t u r i trebuie
să se păstreze distanţa minimă de 3 ă.
Distanţa minimă de l a a r i p a nenituită pînă l a p r i m u l rînd de n i t i m
este determinată de p o s i b i l i t a t e a de a aşeza n i t u l pe p a r t e a plană a a r i p i i
cornierei (fig. 129, o şi 6) şi de a e x e c u t a îmbinarea c a p l a c a p în c a z u l
eclisei făcute d i n t r - o cornieră (fig. 129, c) sau d i n t r - o platbandă (fig.
129, d) şi se stabileşte r o t u n j i n d l a 5 m m , p o t r i v i t t a b e l e i 2 d i n a n e x a 4.
» In cazul găuririi la maşini cu mai multe burghie (capitolul VII).
 Alcătuirea constructivă a îmbinărilor nituite
164 îmbinări nituite

sobdarizării rigide, încovoierea elementelor n u este posibilă, n u se i n t r o d u c e

Şirul a l d o i l e a de n i t u r i se stabileşte în aşa fel, încît distanţa de l a el pînă l a
marginea cornierei să fie de c i r c a 1,5 d. Dacă găurirea se face după şabloane coeficientul m.
(fig. 129, e şi/),poziţia U n i i l o r de n i t u i r e depinde de distanţa a de l a m a r - T o t astfel, în c a z u l t r a n s m i t e r i i e f o r t u r i l o r p r i n n i t u r i , p r i n elemente
intermediare (transmitere indirectă), care
a)
provoacă o deformare suplimentară a
C)
n i t u r i l o r , se introduce de asemenea u n -+-<? <M>--4-4 • o-
t -- coeficient a l condiţiilor de l u c r u m — 0,9.
îmbinarea elementelor plane p r i n t ^

suprapunere n u este raţională d i n ^ c a u z a

excentricităţii care rezultă. D e aceea, ea
immSW- imin.6 1 se foloseşte a t u n c i cînd această e x c e n t r i ­ E ^ ^ f c B
3"
citate p o a t e f i preluată de elementele îm­ n i T
binării, s a u în c a z u l u n o r e f o r t u r i m i c i . b)
îmbinarea cornierelor se realizează de
e) cele m a i m u l t e o r i c u ecbse d i n corniere
(fig. 1 3 1 , o), care asigură o r i g i d i t a t e sufi­
P
U5(d*io)
cientă îmbinării. P e n t r u a p l i c a r e a per­
fectă a a r i p i l o r ecbsci d i n oţel Cornier, c)
m u c h i a acesteia se prelucrează (se te­
şeşte). A\ rw fT> 1 ^ A A\. t\\
E c l i s e l e d i n corniere se i a u de aceeaşi fi) &~ —
L

Fig. 129. Distanţele minime de la centrul niturilor plnă la aripa secţiune c a şi cornierele care se înnădesci.
Cornierele m a r i se p o t acoperi c u eclise Fig. 130. îmbinarea platbandelor cu
transversală a cornierei nituri:
d i n p l a t b a n d e , dacă pe eclisă se p o t aşeza
a — cap la cap c u doua eclise; 6 — cap l a e » p
două rînduri de n i t u r i (fig. 1 3 1 , b). c u eclisa pe o singura p a r t e ; c — c a p l a cap.
cind platbandele n u au aceeaşi grosime
ginea eclisei şablon pînă l a c e n t r u l găurii, egală c u a = 1,15 (d + 10) m m . îmbinările cap l a cap ale profilelor
L a profile d u b l u T şi U , l i n i i l e n i t u r i l o r se i a u în conformitate c u U (fig. 1 3 1 , c) şi ale profilelor d u b l u
tabelele 3 şi 4 d i n a n e x a 4. T (fig. 1 3 1 , d) se realizează c u a j u t o r u l ecliselor. A t u n c i cînd "este nece­
sară acoperirea totală a secţiunii, eclisele trebuie aşezate atît pe inimă, cît
şi pe tălpi.
3. T i p u r i de îmbinări nituite a

îmbinările n i t u i t e se utibzează sub formă de îmbinări c a p l a c a p ,

cînd elementele care se îmbină se aşază în acelaşi p l a n şi se acoperă c u
eclise, p r e c u m şi sub formă de îmbinări p r i n suprapunere, cînd elementele,
aşezate în p l a n u r i diferite, v i n în c o n t a c t direct între ele şi se n i t u i e s c .
îmbinările cap l a cap c u două ecbse sînt cele m a i indicate deoarece
e f o r t u l se t r a n s m i t e simetric (fig. 130, a). îmbinarea cap l a cap c u o singură
ecbsă se foloseşte a t u n c i cînd, d i n m o t i v e de execuţie sau de o r d i n c o n ­
s t r u c t i v , n u se p o t pune eclise pe ambele feţe. A c i ' efortul se t r a n s m i t e
cu excentricitate şi d i n această cauză se produce o încovoiere a elemen­
telor îmbinate (fig. 130, b).
I n c a z u l îmbinării cap l a c a p a două table de g r o s i m i diferite, trebuie
c) d)
să se folosească o furură (fig. 130, c). Aşezarea f u r u r i i reduce într-o oarecare
măsură r i g i d i t a t e a îmbinării şi face c a aceasta să lucreze m a i puţin b i n e .
P e n t r u a mări r i g i d i t a t e a îmbinării, se recomandă c a f u r u r a să se scoată
afară c u u n rînd de n i t u r i de s u b eclisă.
L a îmbinarea elementelor flexibile (table) c u eclise pe o singură
parte, d i n cauza încovoierii elementelor, n i t u r i l e lucrează m a i puţin b i n e . Fig. 131. îmbinări cap la cap nituite:
De această împrejurare se ţine seamă p r i n i n t r o d u c e r e a u n u i coeficient a - tmWnarea cap l a cap a cornierelor c u ajutorul unor eclise din c o m l c r e ; b — Idem.
c u ialutorul unor eclise din pţatbande: c - îmbinarea cap la cap r otelului TJ •
a l condiţiilor de l u c r u a l solidarizării unilaterale m = 0,9. Dacă în u r m a d - Îmbinarea cap l a cap a otelului dubu T
 îmbinări nituite
Calculul îmbinărilor nituite la sarcini axiale 167

a c f o r S S&Z'SJ^i ° a p
, l a C a p
" c u
' « ^ a directa
iurechi) (fig. 133, b). U r e c h i l e se leagă c u aripile l o r proeminente de ele­
m e n t u l p r i n c i p a l şi astfel îl lărgesc o a r e c u m , creind u n front m a i l a r g
p e n t r u aşezarea n i t u r i l o r .
O parte d i n efort trece de l a e l e m e n t u l de bază, p r i n n i t u r i l e de legătură,
la u r e c h i . P e n t r u c a n i t u r i l e u r e c h i l o r să lucreze împreună c u n i t u r i l e
e l e m e n t u l u i de bază, trebuie să se asigure legătura strînsă între ureche şi
e t e m m t u l de bază s a u guseu, adică să se înlăture p o s i b i l i t a t e a alunecării
între ele. I n acest scop, normele sovietice cer c a numărul de n i t u r i care
p r i n d u n a d i n t r e aripile u r e c h i i să se mărească de 1,5 o r i faţă de c e l r e z u l t a t
din calcul.
îmbinarea elementelor aşezate p e r p e n d i c u l a r între ele se realizează
de o b i c e i c u a j u t o r u l cornierelor (fig. 134). I n acest caz, dacă b a r a care se
îmbină este întinsă, n i t u r i l e ale căror a x e sînt îndreptate p a r a l e l c u efortul
lucrează l a smulgerea c a p e t e l o r ; n i t u r i l e care fixează guseul lucrează l a
forfecare şi l a presiune pe gaură.

§ 5. CALCULUL ÎMBINĂRILOR NITUITE LA SARCINI AXIALE

Fig. 132. îmbinarea cap la cap
a barelor comprimate, cu trans­
miterea directă a efortului
C a l c u l u l îmbinărilor n i t u i t e constă d i n :
a) d e t e r m i n a r e a numărului de n i t u r i necesare t r a n s m i t e r i i e f o r t u l u i j
6) v e r i f i c a r e a rezistenţei e l e m e n t u l u i care se fixează s a u se îmbină
Fig. 133. Prinderea cornierelor şi a pro în p u n c t u l de fixare
filelor U prin suprapunere
Numărul necesar de n i t u r i se poate d e t e r m i n a după efort s a u după
aria secţiunii e l e m e n t u l u i .

I. C a l c u l u l după efori
îmbinarea elementelor comprimate p r i n acest «i t .T»
H ( „ . ^ • A- «i
D e t e r m i n a r e a numărului de n i t u r i după efort se face, de o b i c e i , l a
elementele de construcţie uşoară.
I n funcţie de m o d u l c u m lucrează n i t u r i l e , numărul dc n i t u r i se s t a
bileşte p r i n c a l c u l u l l a forfecare, l a p r e s i u n e a pe gaură s a u l a smulgerea
capetelor.
P e n t r u determinarea numărului necesar de n i t u r i l a forfecare, se
determină m a i întîi numărul necesar de secţiuni de forfecare ale n i t u r i l o r :

n = . (5.13)
m R) —
' 4

După poziţia l u i , n i t u l poate a v e a u n a , două sau u n număr m a i marc

Mg. 134. Îmbinarea a două elemente perpendiculare Intre ele
transmiterea e f o r t u l u i p r i n eclisă necesită u n număr m a r c de n i t u r i şi
p r i n u r m a r e o îmbinare de l u n g i m e m a r e .
O îmbinare tipică a elementelor profilate o constituie p r i n d e r e a l o r
de gusee p r i n suprapunere (fig. 1 3 3 , a). I n c a z u l eforturilor m a r i , o astfel
de îmbinare necesită multe n i t u r i ; p e n t r u a reduce dimensiunile îmbinării,
cornierele şi profilele U se p o t p r i n d e c u a j u t o r u l u n o r bucăţi de corniere
de secţiuni de forfecare. N i t u r i l e c u o singură secţiune de forfecare sînt
folosite cel m a i des l a îmbinările p r i n suprapunere s a u l a ecbsele aşezate
pe o singură parte, i a r n i t u r i l e c u două secţiuni de forfecare, l a îmbinarea
elementelor perechi s a u l a îmbinările c u două ecbse. N i t u r i l e c u două
secţiuni de forfecare lucrează de o b i c e i l a presiunea pe gaură pe grosimea
e l e m e n t u l u i de l a mijloc. Numărul necesar de n i t u r i calculate l a p r e s i u n e a
pe gaură se stabileşte c u a j u t o r u l f o r m u l e i :
(5.1±)
 16»
Calculul îmbinărilor nituite'la sarcini axiale
168 îmbinări nituite
Dacă n i t u r i l e sînt aşezate în zig-zag şi distanţa între rînduri este mică,
Rezistenţa egală a n i t u r i l o r care lucrează l a două secţiuni de forfecare iar distanţa d i n t r e şiruri este de o anumită valoare, se poate c a suprafaţa
şi l a presiune pe gaură se obţine cînd grosimea t a b l e i de l a m i j l o c este secţiunii după o bnie în z i g z a g între n i t u r i l e d i n rîndul în!îi şi a l d o i l e a
t « 0 , 6 d. I n c a z u l u n e i g r o s i m i m a i m i c i , este periculoasă presiunea pe gaură, să fie m a i mică decît suprafaţa secţiunii normale după p r i m u l rînd (fig.
i a r în c a z u l u n e i g r o s i m i m a i m a r i , forfecarea dublă. 135, b). A c e a s t a v a avea l o c dacă distanţa „ o " dintre rîndurile consecutive
Numărul necesar de n i t u r i în c a z u l cînd ele lucrează l a smulgerea de n i t u r i se i a m a i mică decît cea indicată în t a b e l a 5.5 (aşa-numita „dis­
capetelor se determină c u a j u t o r u l f o r m u l e i : tanţă de secţiuni e g a l . " ) .
'•calc
(6.15) A c e s t caz se produce t o t d e a u n a l a f i x a r e a u n e i corniere c u cîte u n
singur rînd de n i t u r i pe fiecare d i n t r e cele două a r i p i .
4 Tabela 6.0
Coeficientul condiţulor de l u c r u m, ţine, seama de excentricităţi, de
muameie „ a " dintre două rinduri c o n — e de nituri eare dau - « u n , e«ale, In mm
t r a n s m i t e r e a unilaterală a e f o r t u r i l o r , de t r a n s m i t e r e a directă şi de alte Distanţele „ u • lllll
împrejurări în care n i t u r i l e V Distanta d;ntre d o u a
lucrează l a smulgerea cape­ nituri loorttud..
106 HO 115 120
în m m 75 80 83 00 05 100
telor. 3(1 36 40 46 60 66 60 86 70

V a l o r i l e coeficienţilor con­
Diametrul nltul'ri,^^
diţulor de l u c r u in, care n u
sînt egale c u u n i t a t e a , sînt 50
-0 date în a n e x a 1, I V . I n c a z u l nn 30 32 33 35 36 37 39
40 41 43 41 45 46 47 48 49
1 53| 54
1 20 Zi
37 39 41 42 43 44 46 47 48 49 01
sarcinii v i b r a t o r i i m = y \ 30 [29 31 [ 33 34 36
După d e t e r m i n a r e a n u ­
mărului de n i t u r i se proce­ Secţiunea netă, în c a z u l r u p e r i i sinuoase (după o Unie în zig-zag)
dează l a aşezarea l o r p o t r i v i t este e v i d e n t egală c u (fig. 135, c ) :
celor arătate l a § 4 d i n acest A =^ [2ei + (n — 1) V «? + e - 2
n d] t, (5.17)
n
c a p i t o l şi se verifică rezistenţa
e l e m e n t u l u i care se p r i n d e s a u în care n este numărul de n i t u r i în z i g - z a g ;
se îmbină. V e r i f i c a r e a se face o — p a s u l , adică distanţa d i n t r e rîndurile consecutive de
l a p r i m u l rînd de n i t u r i ale nituri;
p r i n d e r i i s a u înnădim (fig.
şi e distanţa de l a n i t u l e x t r e m a l unuî r i n d pînă l a m a r g i n e a
135, a), în care are l o c efor­
t a b l e i şi jumătatea i n t e r v a l u l u i d i n t r e şiruri.
t u l m a x i m , c u a j u t o r u l for­
Exemplul 1. Se cere să se calculeze Îmbinarea unor platbande cu secţiunea de 260 x 12
mulei : mm, acoperită cu două eclise de 12 mm grosime. Materialul este oţel marca St. 0 ; găurile
Fig. 135. Slăbirea tablei prin nituri slnt poansonate ; diametrul niturilor d 23 mm. Platbandele lucrează l a următoarele efor­
N^^m RA . (5.16)
H
turi : un efort permanent N — 20 t şi unul accidental JV, = 12 t ; coeficienţii de suprasar­
p

A c i A este egal c u secţiunea e l e m e n t u l u i d i n care s-au scăzut s u p r a

%
cină: pentru sarcina permanentă n = 1,1, iar pentru cea accidentală n = 1,2. Coeficientul
v a

feţele slăbite d i n c a u z a n i t u r i l o r d i n p r i m u l rînd, adică : condiţiilor de lucru m — 1.

Efortul de calcul:
A n = A b — n dt, x
N„jc *• Npnp + Nan - 20 • 1,1 + 12 • 1,2 - 36,4 t.
a

în care n este numărul de n i t u r i d i n t r - u n rînd.

x
Întrucît grosimea platbandei este mai mică dectt 0,6 <l, calculul niturilor se face la presiu
P e n t r u a reduce eforturile u n i t a r e , este i n d i c a t c a în p r i m u l rînd să
nea pe gaură.
fie u n număr m i c de n i t u r i . I n rîndurile următoare, numărul n i t u r i l o r
poate f i m a i mare, deoarece reducerea suprafeţei nete în rîndurile urmă­ Rezistenţa de calcul a nitului la presiunea pe gaură it" ' mm 2 700 kg/cm . 1 3

toare este compensată p r i n reducerea eforturilor unitare în e l e m e n t u l Efortul de calcul transmis n i t u l u i :

care se solidarizează datorită t r a n s m i t e r i i de către rîndurile anterioare = 2 700 • 2,3 • 1,2 = 7 500 kg.
a unei părţi d i n efort a s u p r a e l e m e n t u l u i v e c i n (de e x e m p l u l a ecbsă). Numărul necesar de nituri este :
Totuşi, n u este i n d i c a t c a în p r i m u l rînd să fie u n singur n i t , deoarece acesta
se încarcă p r e a m u l t şi, după c u m a u arătat experienţele, se poate rupe „ _ J ^ L - 4,9.
înaintea celorlalte. Ki, 7 5 0 0

Se iau şase nituri. Transversal, niturile se pot aşeza i n trei şiruri; distanţa dc la marginea
1
După cum s-a arătat mai sus, verificarea la sarcina vibratorie se face luind coeficientul platbandei ptnă la prima linie de nituri se ia egală cu 40 mm, iar distanţa dintre aceste linii.
de suprasarcină egal cu unitatea, adică la eforturile normate.
 170
tmblnărl nituite
Calculul îmbinărilor nituite la sarcini axiale 171
cu 90 mm (fig. 136). Pentru a micşora dimensiunile ecliselor, niturile se aşază tu sens lon­
gitudinal l a distanţe cit mai mici, lutnd distanţa dc Ia marginea platbandei şl de Ia marginea Se iau pat u nituri.
eclisei pînă l a primul rlnd transversal egală cu 45 mm (aproximativ 2 rf), iar distanţa dintre Se face distribuţia niturilor pe aripa cornierei; se ia linia niturilor l a o distanţă de 50 mm
rîndurile de nituri, de 70 mm (~ 3 d). Intervalul dintre platbandele înnădite se ia egal cu 10 de la muchia cornierei, distanţa de la margine de 45 mm, distanţa dintre nituri 70 mm. Lungi­
mm. Lungimea totală a ecliselor l, = 10 + 4 • 45 -)- 2 • 70 = 330 m m . Se verifică secţiunea
ţilatbandelor In secţiunea slăbită; secţiunea netă a platbandei este : mea totală dc fixare / = 2 • 45 + 3 • 70 = 300 mm (fig. 137).
Se verifică secţiunea cornierei. Secţiunea netă a cornierei este:
A - 26 • 1,2 - 3 • 2,3 • 1,2 » 22,92 cm*.
Ml
A « =» 14 - 2 • 0,8 = 12,6 c m . 8

Efortul maxim posibil în platbandă este:

Efortul limită al cornierei este:
N i *= RA = 1 700 • 22,92
P n 39 000 > 36 400 k g . JV - I M » - 2 100 • 12,6 - 26 500 > 19400 kg.
S:i examinăm acelaşi exemplu, făctnd calculul pe baza rezistenţelor admisibile. Să examinăm acelaşi exemplu, făctnd calculul pe baza rezistenţelor admisibile.
Efortul în cornieră .V = 16 t. Rezistenţa admisibilă la forfecarea niturilor:

1 400 kg/cm*.

Efortul admisibil pentru un n i t este :

T" - 1 400 3 , 1 4

4
' - = 4 400 kg/cm*.
2

i — — p i p — - i
-—i
5 t
Numărul necesar de nituri (secţiuni de forfecare) este :
N 16 000
3,7.
/V?" 4 400

Wft «36. D „
a t e ] e d e c c u l Se vor lua deci patru nituri.
exemplu] 1 « g . 137. Datele de calcul pentru
exemplul 2
2. Calculul pe baza secţiunilor (efortului capabil)
Efortul In platbande este iV = 20 +• 12 = 32 t. Rezistenţa admisibilă la presiunea p*
iinură a niturilor este : C a l c u l u l îmbinărilor n i t u i t e p e b a z a secţiunilor se foloseşte l a ele­
o ^ = 2 400 kg/cm*. mentele de construcţie grele, l a care c a l c u l u l secţiunilor se face de obicei
Efortul admisibil pentru un nit este : folosind i n t e g r a l rezistenţa m a t e r i a l u l u i şi reprezintă de f a p t stabilirea,
numărului de n i t u r i după e f o r t u l m a x i m p o s i b i l a l b a r e i care se p r i n d e ,
ATJU = 2,3 • 1,2 • 2 400 = 6 624 kg. i a r n u după e f o r t u l r e a l .
Numărul necesar de nituri este: întrucît e f o r t u l m a x i m p o s i b i l este egal c u p r o d u s u l d i n t r e rezistenţa
de c a l c u l şi secţiunea b a r e i , acest c a l c u l se numeşte c a l c u l u l pe b a z a
n _ —JP.- • = 32 000 » secţiunii.
4,9.
6 621 E f o r t u l m a x i m p o s i b i l p e n t r u barele întinse este :
se vor lua 6 nituri.
Exemplul 2. Se cere să se calculeze prinderea unei corniere de 90 x 8 mm de un gusou
de 8 mm grosime. Materialul este oţel marca St. 3 ; găurile sînt date cu burghiul; diametru)
niturilor d = 20 mm. Eforturile în corniere: din sarcina permanentă N = 10 t, din încărcarea p E f o r t u l m a x i m p o s i b i l p e n t r u barele c o m p r i m a t e , ţinînd seama de
cu zăpadă IV, = 6 t ; coeficienţii de suprasarcină : pentru sarcina permanentă tip = 1,1: pentru f l a m b a j , este :
;arcina zăpezii, n = 1,4. Coeficientul condiţiilor de lucru m = 1.
Q

Efortul de calcul este :

i a r pe b a z a rezistenţei:
Najt = N n -f N , n , = 10 • 1,1 + 6 • 1,4 =*» 19,4 t.
p p ^«ofc — HA m (cînd c o e f i c i e n t u l condiţiilor de l u c r u m este egal
Rezistenţa de calcul a nitului l a forfecare R.f* «• 1 800 kg/cm*. cu unitatea).
Rezistenţa unui n i t este : I n acest c a z , numărul necesar de secţiuni de forfecare a n i t u r i l o r
v a f i egal c u :
1 800 8 , 1 4
'* - 5 660 k g .

Numărul necesar de nituri (secţiuni de forfecare):

ceea ce dă, p e n t r u b a r a întinsă :
Ne*, 19 4 0 0 ^ . .
» = (5.18)
N% 5660
 172
îmbinări nituite
Calculul îmbinărilor nituite la sarcini axiale 173
p e n t r u b a r a comprimată ( c a l c u l u l l a flambaj)
I n m e t o d a de c a l c u l pe b a z a rezistenţelor admisibile k,— 0,87, ceea ce
M B _ <fRA b modifică puţin valoarea coeficienţilor u . ; coeficienţii u- rămîn neschimbaţi.
x 2

(5.19) P e n t r u oţelul N L (în m e t o d a de c a l c u l pe b a z a stărilor limită) k — t

R
> T = 0,76, ceeace măreşte numărul necesar de n i t u r i .
Aşadar, p e n t r u determinarea numărului de n i t u r i , trebuie să se
sau c a l c u l u l l a rezistenţă cunoască secţiunea netă a b a r e i . P e n t r u determinarea preliminară a
secţiunii nete' se întocmeşte o schiţă de d i s t r i b u i r e a n i t u r i l o r (în confor­
m i t a t e c u cele arătate l a § 4 a l c a p i t o l u l u i de faţă), ţinînd seama de m e t o d a
(5.19') p r i n care urmează să se d e a
găurile şi se calculează sec- a)
*' T ţiunea netă în p r i m u l rînd l_ 100x10
na* de n i t u r i ; în c a z u l aşezării > y 1 4 T"T-^4~44~rî-
întrucît raportul — «a este o valoare constantă p e n t r u u n n i t u r i l o r în zig-zag şi dacă — » 4sţ— 8*70-560
distanţa adoptată între — • 650 —/ -
at ivpe m
d a:t de n i t u r i (de e x e m p l u p e n t r u n i t u r i l e d i n g r u p a B , k, — 0,85), două rînduri succesive este
m a i mică decît distanţa b)
„secţiunilor e g a l e " , se ve­
ro/» M , (5-20) rifică şi secţiunea după l i ­
n i a sinuoasă" (în zig-zag)
sau luîndu-se secţiunea cea m a i f
mică. •Wh 4.70-280
I n barele c o m p r i m a t e , U 370 -
i X l 9 A
"- • (5.20') pe lîngă verificarea în sec­ Fig. 138. Datele de calcul la exemplul 3
ţiunea netă, se face şi ve­
în care ft, = — î — este numărul de n i t u r i pe u n i t a t e a de secţiune în r i f i c a r e a după secţiunea <pj şi se i a numărul cel m a i m i c de n i t u r i .
t

Exemplul 3. Se cere""să se calculeze pe baza secţiunii elementului, fixarea unei bare

intinse formate din două corniere de 100 x 10 mm pe un guseu cu grosimea / = 10 mm. Gău­
c a z u l c a l c u l u l u i l a forfecare. rile slnt date cu burghiul. Diametrul niturilor d = 20 mm.
Valorile coeficientului p 1 ? care d e p i n d n u m a i de d i a m e n t r u l n i t u ­ Se determină secţiunea netă a cornierelor.
r i l o r , sînt d a t e în t a b e l a 1, a n e x a 4 . In cazul etnd numai o aripă a cornierei este slăbită prin găuri (cornieră cu un singur
şir de nituri):
I n m o d absolut a n a l o g se găseşte numărul necesar de n i t u r i în c a z u l
c a l c u l u l u i l a presiunea p e gaură, şi a n u m e p e n t r u b a r e întinse : A » = 38,4 - 2-2-1 - 34,4 cm».

întrucît grosimea guseului / este mai mică decît 0,6 d, calculul se face la presiunea pe g ură.
Numărul necesar de nituri este :
n = = & IUA^, (5.21)
Rfdt k dt
p ^ v
'
n = (i, A „ = 0,25-34,4 = 8,5.
i a r p e n t r u bare c o m p r i m a t e :
Se iau nouă nituri (f/g. 138, c). Deoarece acest număr este prea mare şi lungime i de
îmbinare rezultă prea mare, se pune o ureche (fig. 138, b). In acest caz, se produce o slă Iro
a cornierelor pe ambele aripi.
n = ivM,, sau n — j i A . 2 n (5.22) Pentru determinarea slăbirii cornierei pe cele două aripi, se rabate aripa a doua şi s-5 de
termină secţiunea netă după linia sinuoasă (fig. 138, c ) :
Aci = — - — e s t e numărul do n i t u r i care revine l a u n i t a t e a de
k dt A = 2 . 4 5 + H 0 + 35» - 2-2 = 31,5 cm».
B r
/ a

secţiune în c a z u l c a l c u l u l u i l a presiunea pe gaură şi este u n coeficient Numărul necesar de nituri este :

care depinde n u m a i de mărimea dt, întrucît k — ~ este o m l r i m e
v n = (x, A , = 0,25-31,5 = 7,8.
R
constantă p e n t r u u n t i p de n i t u r i d a t (de e x e m p l u p e n t r u n i t u r i l e d i n
v

g r u p a B , k = 2).
p Se iau opt nituri, dintre care cinci aşezate pe cornieră şi trei pe ureche ; urechea se fi-
V a l o r i l e coeficientului (x sînt date în t a b e l a 1 d i n a n e x a 4 p e n t r u
s
xează de cornieră cu cinci nituri.
u i t u r i aşezate în găuri date c u b u r g h i u l s a u alezate (grupa B ) ; l a g r i u z i l e Lungimea de prindere reprezintă, în acest caz, 2-45-1- 4-70 = 370 mm (fig. 138, b)
c u zăbrele grele, găurile n u se poansonează.
 174 Îmbinări cu buioane
CAPITOLUL VI
ÎMBINĂRI C U B U L O A N E
§ 1. CAHACTEBISTICILE GENERALE ALE ÎMBINĂRILOR CU BULOANE
îmbinările cu buioane a u fost primele folosite l a construcţiile meta­
lice, cînd f a b r i c a r e a oţelului n u e r a încă dezvoltată şi construcţiile se
făceau d i n fontă. C u t i m p u l , îmbinările c u b u i o a n e a u fost înlocuite eu
îmbinări n i t u i t e , astfel încît n u se m a i foloseau decît în c a z u r i r e l a t i v
rare, specifice. I n prezent, folosirea îmbinărilor c u b u i o a n e se râspîn-
deşte d i n n o u , datorită fabricării u n o r t i p u r i perfecţionate de buioane,
p r e c u m şi datorită f a p t u l u i că operaţia de m o n t a r e a b u l o a n e l o r este
m u l t m a i simplă decît operaţia de n i t u i r e ; pe de altă parte, siguranţa
îmbinărilor c u b u i o a n e a corespuns cerinţelor care se i m p u n majorităţii
elementelor de construcţie.
A s a m b l a r e a c u b u i o a n e este cea m a i simplă metodă de m o n t a j , caro
accelerează c o n s i d e r a b i l executarea construcţiei; pe de altă parte, ea
n u necesită m u n c i t o r i calificaţi şi u n u t i l a j c o m p l i c a t . A c e a s t a explică
c a u z a f o l o s m i pe scară d i n ce în ce m a i largă a b u l o a n e l o r l a îmbinări
de m o n t a j .
Afară d e îmbinările de m o n t a j , buloanele se folosesc în l o c u l n i t u ­
r i l o r l a pachetele de piese care a u o grosime m a i m a r e de 6 — 7 diametre,
p r e c u m şi în l o c u r i s t r i m t e , u n d e n u este l o c suficient p e n t r u c i o c a n u l de
nituit.
L a construcţiile metalice, se folosesc următoarele f e l u r i de îmbinări
cu buioane:
a) c u b u i o a n e păsuite;
b) c u b u i o a n e b r u t e ;
c) c u b u i o a n e c u t i j a striată.
F a c t o r u l care determină siguranţa îmbinărilor c u b u i o a n e este strîn­
gerea buloanelor. Strîngerea iniţială a buloanelor, c a şi l a n i t u r i , muşte
strîns elementele care se îmbină şi asigură l u c r u l elastic a l îmbinării în
l i m i t e l e s a r c i n i l o r de exploatare. I n acest scop, strîngerea iniţială tre­
b u i e să fie c e l puţin corespunzătoare eforturilor a x i a l e care se dezvoltă
în b u i o a n e cînd sînt puse s u b sarcină. Strîngerea b u l o a n e l o r se face p r i n
răsucirea piuliţei c u a j u t o r u l u n o r c h e i speciale. Mărimea e f o r t u l u i u n i t a r
p r o d u s de strîngere este direct proporţional c u m o m e n t u l de torsiune ;
<y = k M , (6.1)
0 t
în care a„ este e f o r t u l u n i t a r în secţiunea slăbită p r i n f i l e t ;
k — u n coeficient de proporţionabtate;
Mt — m o m e n t u l de torsiune.
P e n t r u c a b u l o n u l să lucreze b i n e , efortul u n i t a r d i n strîngere tre­
buie să fie cît m a i m a r e . Trebuie să se caute să se obţină u n efort u n i t a r
de o r d i n u l a 17 k g / m m , deoarece l a v a l o r i m a i m a r i a p a r deformaţiile
2
plastice de răsucire.
C o e f i c i e n t u l de proporţionalitate k depinde d e d i a m e t r u l b u l o n u l u i
şi de finisarea f i l e t u l u i . P o t r i v i t cercetărilor t r u s t u l u i „Stalkonstrukţia"
îmbinări cu buioane păsuite
la buloanele folosite în m o d obişnuit în construcţie, c u suprafeţele file­
t u l u i şi piuliţelor prelucrate b r u t , coeficientul de proporţionalitate p e n t r u
buloanele c u d i a m e t r u l de 2 5 m m este egal c u k = 0,27 - f - 0,33. E s t e
însă suficientă c h i a r o f i n i s a r e brută c u p i l a a acestor suprafeţe şi înşu­
rubarea prealabilă a piuliţelor pe buioane, p e n t r u c a c o e f i c i e n t u l de pro­
porţionalitate să crească do 1,5 o r i .
P e n t r u c a piuliţde să poată fi b i n e strînse, se folosesc c h e i c u coadă
de 4 0 0 , 800 şi 1 2 0 0 m m l u n g i m e . P r e s i u n e a pe cheie (exercitată de doi
m u n c i t o r i ) atinge p r a c t i c 40 de k g .
P r i n u r m a r e , în buloanele fără finisare prealabilă se p o a t e obţine un
efort u n i t a r a p r o p i a t de c r i de exploatare n u m a i în c a z u l cînd mînerul
cheii are l u n g i m e a maximă şi cînd strîngerea piubţiei se face d e către
doi m u n c i t o r i :
a = 0,30 • 40 • 120 = 1 440 k g / c m . 2
I n practică n u se face t o t d e a u n a o astfel de strîngere, şi d i n această
cauză rezultă alunecări şi buloanele îmbinării n u lucrează l a f e l . I m p r e c i -
ziunea g r a d u l u i de strîngere a l buloanelor constituie p r i n c i p a l u l neajuns
al îmbinărilor c u b u i o a n e .
I n c a z u l strîngarii i n s u f i c i e n t e a buloanelor, e f o r t u r i l e u n i t a r e de
întindere datorită s a r c i n i i de exploatare p o t f i m a i m a r i decît eforturile
unitare i n i ţ i r l î n îmbinare p o t apărea j o c u r i , s t r i v i r i s u p b m e n t a r e şi
deformaţii permanente, buloanele se slăbesc şi trebuie strînse. Dacă n u
se strîng, slăbirea b u l o a n e l o r creşte, d i n care cauză îmbinarea se deran­
jează şi devine nesigură.
T o t astfel se observă o slăbire a buloanelor şi în c a z u l strîngerii
exagerate, cînd buloanele lucrează în s t a d i u l deformărilor plastice.
P e n t r u a reduce p o s i b i l i t a t e a de slăbire a b u l o a n e l o r , se i a u măsuri
speciale p e n t r u f i x a r e a piuliţelor şi anume : folosirea u n e i a d o u a piuliţ'-
(contrapiubţă), crestarea f i l e t u l u i , sudarea piuliţelor.
F i x a r e a piuliţelor t r e b u i e să se facă după ce b u l o a n e l e sînt supuse
l a s a r c i n a totală de e x p l o a t a r e , i a r piuliţele slăbite a u fost strînse.
§ 2. ÎMBINĂRI CU BULOANE PĂSUITE
B u l o a n e l e păsuite ( O S T N K T P 3522) p o t f i c u filet m e t r i c , c u d i a ­
m e t r u l de l a 6 pînă l a 48 m m , şi c u f i l e t u l în ţob, c u d i a m e t r u l de l a %
pînă l a 2 " . L u n g i m e a b u l o a n e l o r atinge 300 m m .
P e n t r u b u i o a n e se folosesc piuliţe hexagonale după O S T N K T P
3312 (fig. 139). F o a r t e adesea se folosesc l a îmbinările c u b u i o a n e păsuite
piubţe speciale (fig. 140), care p e r m i t să se renunţe l a şaibe, deoarece
d i n c a u z a plasticităţii l o r şaibele slăbesc îmbinarea c u b u i o a n e şi n u sînt
comode l a m o n t a j .
D i a m e t r u l b u l o a n e l o r păsuite trebuie să corespundă e x a c t c u d i a ­
m e t r u l găurii; b u l o n u l tr< b n i e 6ă i n t r e g r e u în gaură, i n t r o d u c e r e a l u i
făcîndu-se c u l o v i t u r i de c i o c a n . Suprafaţa t i j e i b u l o a n e l o r păsuite se pre­
lucrează după clasa a d o u a de precizie.
B u l o a n e l e păsuite lucrează în m o d a n a l o g c u n i t u r i l e . Datorită u m p l e r i i
aproape complete a găurii, buloanele păsuite p o t l u c r a , c a şi n i t u r i l e ,
176 îmbinări cu buioane îmbinări cu buioane brute 177

l a forfecare şi presiune pe gaură. Totuşi, j o c u l d i n t r e t i j a b u l o n u l u i şi g a u r a , Coeficienţii de omogeneitate a i m a t e r i a l e l o r d i n care sînt confecţio­

care este m a i m a r e decît l a îmbinările c u n i t u r i , şi anume de o r d i n u l a nate buloanele păsuite se i a u aceiaşi c a l a n i t u r i : l a buloanele d i n oţel de
0,3—0,5 m m , face c a m o d u l de l u c r u a l b u l o n u l u i să fie m a i puţin b i n e construcţie c u puţin c a r b o n , 0,9, i a r l a buloanele d i n oţel slab a l i a t , 0,85.
d e t e r m i n a t decît c e l a l n i t u r i l o r . Rezistenţele de c a l c u l p e n t r u îmbinările c u buioane păsuite, cores­
B u l o a n e l e păsuite se i n t r o d u c t o t d e a u n a în găuri date c u b u r g h i u l punzătoare coeficienţilor de omogeneitate şi celor de c a l i t a t e a găurilor
după şablon s a u în găuri poansonate c u d i a m e t r u l m a i m i c şi lărgite a p o i m a i sus arătaţi, sînt date în t a b e l a 6.1.
c u b u r g h i u l în elementele asamblate
(grupa B ) . :\tbcla 8.1
Strîngerea buloanelor t r e b u i e să Rezistenţele de calcul pentru Îmbinările eu buioane, tn kg/cm*
dea naştere u n o r forţe de frecare sufi­
Buioane d i n
ciente între elementele îmbinate şi tre­ Buioane din otel
otel marca
Buioane din
otel .MaTA
marca S t . O la Buioane d i n otel marca St. 3
buie să asigure funcţionarea perfectă Felul Starea de elemente d i n l a elemente d i n otel, marca N L 1 l a ele­ N L 2 Ia cle­
îmbinării c u mente d i n mente lin
a buloanelor l a întindere. După s t u d i i l e buioane
noltcttare otel. marca
otel. m a r c a otel. marca
efectuate în acest sens, c o e f i c i e n t u l de St. 0 | 8t. 2 | St. S St. 0 | St. 2 | St. 3 N L 1 | N I . 2 N L 1 NL 2 NL 1 NL 2
frecare se poate l u a egal c u 0,35—0,45
p e n t r u fiecare p l a n de alunecare. Cînd întindere . 1 7001 7001 7002 100 2100 2100 2100 2 IO0J2 500 2 500 2 900 2 900
strîngerea buloanelor este obişnuită, for- Buioane
Forfecare B . 1 3501 3501 3501 7001 7001 7001700 1 700 1 9001900 2 200 2 200
păsuite şi
Presiune pe
striate
gaură B. . 3100 3 600 3 800 3 100 3 600 3 800 4 500 5 200J4 500 5 200 4 500 5 200

întindere 1 7001 700 1 7002 100 2100 2100 2100 2 100 2 500 2 500 2 900 2 900
Buioane Forfecare . 900 900 900 1 1501150 1 150
brute Presiune pe
gaură . . 2 100 2 400 2 600 2 100 2 400 2 600

D i s t r i b u i r e a buloanelor se face în m o d analog c u d i s t r i b u i r e a n i t u ­

rilor. Distanţa minimă d i n t r e b u i o a n e trebuie să se i a , însă, egală c u 3,5 d,
Fig. 139. Dimensiunile buloanelor ~şi Fig. 140. Piuliţă specială fără şaibă p e n t r u a p e r m i t e m a n e v r a r e a c h e i i l a strîngerea piuliţelor.
ale piuliţelor

§ 3. ÎMBIN ARI CTJ B U L O A N E BRUTE

ţele transversale care se t r a n s m i t p r i n buioane sînt m a i m a r i decît forţele
de frecare, d i n care cauză în îmbinările c u buioane se p r o d u c de o b i c e i
deplasări, c h i a r l a s a r c i n i l e de exploatare.
B u l o a n e l e păsuite se folosesc a t u n c i cînd este necesar să se înlocuiască
n i t u r i l e , p r e c u m şi l a îmbinările de m o n t a j , a t u n c i cînd se t r a n s m i t b u l o a ­
nelor e f o r t u r i m a r i de alunecare. C a l c u l u l îmbinărilor c u buioane este
analog c a l c u l u l u i îmbinărilor n i t u i t e .
L a îmbinările c u buioane, se i n t r o d u c , c a şi l a cele n i t u i t e , coeficienţi
de calitate a găurilor, obţinuţi p r i n experienţe, în care se i a u în considerare
c a l i t a t e a execuţiei găurilor, p r e c u m şi coeficienţi a i condiţiilor de l u c r u
corespunzători b u l o a n e l o r în îmbinare.
Coeficienţii de c a l i t a t e a i găurilor se i a u , p e n t r u buloanele păsuite
care lucrează l a forfecare şi l a presiune pe gaură, egali c u 0,9, adică c u
1 0 % m a i m i c i decît p e n t r u n i t u r i i n t r o d u s e în găuri date c u b u r g h i u l
sau alezate (grupa B ) ; în acest f e l se ţine seamă de u m p l e r e a m a i puţin
completă a găurilor de către buioane, p r e c u m şi de nesiguranţa strîn-
g e r i i buloanelor. C o e f i c i e n t u l condiţiilor de l u c r u se i a p e n t r u b u i o a n e
păsuite, supuse l a întindere, egal c u 0,8, adică c e v a m a i m a r e decît l a
îmbinările n i t u i t e , ceea ce se explică p r i n influenţa m a i mică a e x c e n t r i ­
cităţii c u care se aplică s a r c i n a l a îmbinările c u buioane, d i n c a u z a şai­
belor late şi a piuliţelor.
B u l o a n e l e brute, c u c a p u l h e x a g o n a l ( O S T 20035-38) p o t f i asemănă
toare c u buloanele păsuite c u filet m e t r i c , c u d i a m e t r u l de l a 6 l a 48 m m ,
»ii c u f i l e t u l în ţoii, c u d i a m e t r u l de l a % pînă l a 2 " . P e lîngă acestea, se
folosesc b u i o a n e b r u t e c u c a p u l pătrat. P e n t r u buloanele b r u t e se folosesc,
respectiv, piuliţe hexagonale şi pătrate ( O S T N K T P 3310).
D i a m e t r u l buloanelor b r u t e se i a c u 2 — 4 m m m a i m i c decît d i a m e t r u l
găurii, ceea ce uşurează m u l t m o n t a r e a l o r . B u l o a n e l e b r u t e se folosesc
în special a t u n c i cînd lucrează l a întindere; ele pot p r e l u a forţe dîe alu­
necare n u m a i în l i m i t e l e forţei de frecare care se naşte datorită s t r ngerii
buloanelor. D e aceea, în îmbinările c u buioane brute se folosesc adesea,
pentru p r e l u a r e a eforturilor de alunecare piese speciale de r e z e m a re sau
scaune (fig. 141). L a îmbinări m a i puţin i m p o r t a n t e , forţele de alune­
care p o t f i preluate direct de tijele buloanelor, ceea ce, însă, d i n c a u z a
jocurilor m a r i d i n t r e tijele buloanelor şi suprafaţa găurilor, face c a b u l o a ­
nele să lucreze c u t o t u l n e u n i f o r m . I n acest caz, se recomandă c a dife­
renţa d i n t r e d i a m e t r u l găurii şi a l b u l o n u l u i să n u depăşească 1—2 m m .
' D a t e f i i n d cele expuse m a i sus, coeficienţii de c a l i t a t e a i găurilor
pentru b u i o a n e brute care lucrează l a forfecare şi l a p r e s i u n e pe gaură
R-au l u a t egali c u 0,6. P e n t r u buloanele b r u t e care lucrează l a întindere,

Construcţii metalice
178 îmbinări cu buioane
coeficientul condiţiilor de l u c r u s-a l u a t egal c u 0,8, adică l a f e l c a p e n t r u
buloanele păsuite. Coeficienţii de omogeneitate a i m a t e r i a l u l u i d i n care
sînt confecţionate buloanele b r u t e s-au l u a t aceiaşi c a p e n t r u buloanele
păsuite. Rezistenţele de c a l c u l corespunzătoare p e n t r u buloanele brute
sînt date în tabela 6.1.
Funcţionarea sigură a buloanelor b r u t e depinde în p r i m u l rînd de
tensiunile inţiale d i n buioane, p r e c u m şi de r i g i d i t a t e a plăcilor de legă­
tură c u a j u t o r u l cărora este executată îmbinarea.
Dacă se pleacă de l a u n efort u n i t a r iniţial în b u l o n (raportat l a sec­
ţiunea brută) egal c u 17 k g / m m , l u a t c a m a x i m u m , după care a p a r în
2 striată ( O S T 3310) (fig. 142). T i j a acestor buioane are c a n e l u r i (striuri)
TTV—T
II
Fig. 141. Reazem (scaun) pentru preluarea eforturilor""de alunecare
In Îmbinările executate cu buioane brute
îmbinare j o c u r i , rezistenţa de c a l c u l l a forfecare a b u l o a n e l o r b r u t e
(ţinînd seama de coeficientul de frecare într-un s i n g u r p l a n de alunecare
egal c u 0,4) v a f i egală c u R, = 1 7 0 0 - 0 , 4 = 680 kg/cm», ceea ce este
sub v a l o r i l e adoptate în norme.
P r i n u r m a r e , a t u n c i cînd buloanele b r u t e lucrează l a forfecare, nor­
mele ţin seama de p o s i b i l i t a t e a de alunecare a elementelor îmbinate.
D e aceea, l a îmbinări i m p o r t a n t e , trebuie să se evite t r a n s m i t e r e a l a
buioane a u n o r forţe de alunecare.
După c u m s-a spus m a i sus, în condiţiile obişnuite de l u c r u , efortul
u n i t a r iniţial de 17 k g / m m este greu de obţinut şi în practică eforturile
2
u n i t a r e iniţiale sînt de o r d i n u l a 1 0 — 1 2 k g / m m .
2
C u toată apariţia t i m p u r i e a alunecărilor, e f o r t u l de rupere l a îmbi­
nările c u buioane b r u t e n u se deosebeşte m u l t de efortul de rupere l a o
îmbinare nituită. A c e a s t a se explică în p r i m u l rînd p r i n deformaţiile
plastice m a r i ale îmbinărilor c u buioane, în t i m p u l cărora eforturile u n i ­
tare se p o t u n i f o r m i z a .
M o n t a j u l elementelor de construcţie c u buioane b r u t e accelerează
şi simplifică foarte m u l t executarea construcţiilor, datorită uşurinţei de
montare a buloanelor.
îmbinări cu buioane cu tija striată 179
C u a j u t o r u l b u l o a n e l o r b r u t e se face, de asemenea, a s a m b l a r e a de
c o n t r o l a elementelor de construcţie l a uzină şi m o n t a r e a p r o v i z o r i e a ele­
mentelor de construcţie (dacă se prevede c a u l t e r i o r să se folosească
nituri).
§ 4. ÎMBINĂRI CU B U L O A N E CU T I J A STRIATA
I n u l t i m u l t i m p a u căpătat o oarecare răspîndire buloanele c u t i j a
ale căror feţe formează u n g h i u r i de 90°. D i a m e t r u l exterior a l părţii striate
se i a c u 0,4—0,6 m m m a i mare decît d i a m e t r u l găurii. T i j a b u l o n u l u i se
o) b)
Fig. 142. Oulon cu Fig. 143. Filet special pentru fixarea piuliţei bulo-
tija striată nului cu tija striată :
a — c u piuliţa slăbiţi; b - cu p i u l i U atrlns*
i n t r o d u c e în gaură p r i n l o v i t u r i de ciocan (cu greutatea de 2 , 5 — 3 k g ) ; cu
această ocazie, s t r a t u r i l e de turtesc, m a t e r i a l u l u m p l e golurile (şanţu
r i l e d i n t r e striuri) şi b u l o n u l u m p l e complet g a u r a .
P e n t r u a f i x a b i n e piubţa după strîngerea b u l o n u l u i , se întrebuin­
ţează u n e o r i l a buloanele c u t i j a striată u n filet special, a l cărui şanţ are
f o r m a de trepte (fig. 143). I n m o m e n t u l strîngerii d e f i n i t i v e , piuliţa se
deplasează pe t r e a p t a superioară a f i l e t u l u i , d i n care cauză se produce
o înţepenire a piuliţei. P o t r i v i t datelor de care d i s p u n e m , n i c i vibraţiile
şi n i c i pierderea t e n s i u n i i iniţiale în t i j a b u l o n u l u i n u influenţează strîn­
gerea piubţei c u acest filet.
L a buloanele c u t i j a striată, conform O S T 3310, s-a a d o p t a t f i l e t u l
metric n o r m a l ; datorită acestui fapt, l a îmbinările i m p o r t a n t e trebuie
să se i a măsuri speciale c o n t r a deşurubării piuliţelor (sudarea piuliţelor,
crestarea f i l e t u l u i e t c ) .
B u l o a n e l e c u t i j a striată îmbină simpUtatea de m o n t a r e a buloanelor
obişnuite c u funcţionarea sigură a n i t u r i l o r şi de aceea se p o t folosi
l a îmbinările de m o n t a j ale construcţiilor i m p o r t a n t e .
încercările efectuate l a I n s t i t u t u l Ţ N I P S a u arătat că îmbinările
c u buioane c u t i j a striată lucrează în m o d a n a l o g c u cele n i t u i t e : p r i ­
mele alunecări însemnate a p a r l a eforturi u n i t a r e de forfecare în b u l o n
x = 20-Î-24 k g / m m , după care urmează u n s t a d i u îndelungat de defor
2
mare plastică; ruperea se produce l a T = 36 k g / m m . 2 1
1
E. E. Dornbvţ, Tehnologia confecţionării şi modul de a lucra al buloanelor cu tijii
«triată in îmbinările construcţiilor metalice, Culegerea Institutului ŢNIPS, „Studii privi­
toare la construcţiile metalice", Gosstrolizdat, 1950.
180 îmbinări cu buioane Părţile componente şi modul de alcătuire a proiectului construcţiilor metalice 181

încercările l a o sarcină v i b r a t o r i e asimetrică c u c i c l u i n c o m p l e t

CAPITOLUL VII
( 2 0 — 3 0 % d i n s a r c i n a totală) a u arătat că rezistenţa l a oboseală a b u l o a ­
nelor c u t i j a striată n u este m a i mică decît cea a n i t u r i l o r . B A Z E L E EXECUTĂRII CONSTRUCŢIILOR METALICE
L u n g i m e a şi d i a m e t r u l b u l o n u l u i c u t i j a striată sînt l i m i t a t e . Cînd
diametrele buloanelor sînt m a r i , i a r îmbinările a u g r o s i m i m a r i , d i n c a u z a § 1. PĂRŢILE COMPONENTE ŞI MODUL DE ALCĂTUD3E A PROIECTULUI
toleranţelor a d m i s i b i l e l a d i a m e t r u l găurilor, d i a m e t r u l b u l o n u l u i socotit CONSTRUCŢIILOR METALICE
în p a r t e a striată p o a t e f i m a i m i c sau egal eu d i a m e t r u l găurii şi este
p o s i b i l să n u se poată u m p l e c o m p l e t g a u r a . S o r t i m e n t u l stabileşte l u n g i m e a Construcţiile metalice reprezintă complexe c o n s t r u c t i v e d e s t u l de
maximă a părţii striate a t i j e i b u l o n u l u i l a 70 m m şi diametrele cele m a i c o m p l i c a t e şi se proiectează de obicei în t r e i etape. P e b a z a s a r c i n i i de proiec­
curente : 17, 20, 23 şi 20 m m . tare a lucrării, se întocmeşte p r o i e c t u l t e h n i c a l lucrării; o parte a acestuia,
L a proiectarea îmbinărilor c u buioane c u t i j a striată t r e b u i e să se care reprezintă p r o i e c t u l t e h n i c a l construcţiilor m e t a l i c e , se numeşte
prevadă p o s i b i l i t a t e a i n t r o d u c e r i i buloanelor în gaură p r i n l o v i t u r i de de obicei prescurtat C M (Construcţii metalice). P r o i e c t u l t e h n i c C M
ciocan. serveşte drept element de bază p e n t r u întocmirea p r o i e c t u l u i de exe­
I n privinţa c a l c u l u l u i , buloanele c u t i j a striată se consideră echiva­ cuţie a l construcţiilor metalice. Totuşi, dacă se folosesc soluţii t i p , p r o i e c t u l
lente c u buloanele păsuite (v. t a b e l a 6.1). t e h n i c poate f i omis şi p r o i e c t u l de execuţie se face d i r e c t pe b a z a s a r c i n i i
de proiectare, extinsă c u datele p r i v i t o a r e l a schema de p r i n c i p i u a lucrării
I n prezent, proiectele de execuţie ale construcţiilor m e t a l i c e se elabo­
§ 5. REZISTENTELE DE CALCUL ŞI REZISTENŢELE AOMISIIIILE
rează de obicei de către serviciile de construcţii ale u z i n e l o r sau de către
LA ÎMBINĂRILE CU HULOANE
organizaţiile de proiectare specializate, care cunosc b i n e procesul de pro­
ducţie şi u t i l a j u l u z i n e l o r care execută construcţiile m e t a l i c e .
La c a l c u l u l îmbinărilor c u buioane pe b a z a stărilor limită, r e z i s t e i -
ţeie de c a l c u l se i a u c o n f o r m tabelei 6.1.
La c a l c u l u l îmbinărilor c u buioane pe baza rezistenţelor a d m i s i b i l e , l . Sarcina dc proiectare
acestea se i a u după t a b e l a 6.2.
S a r c i n a de proiectare are d r e p t o b i e c t i v m o t i v a r e a d i n p u n c t de
Tabela 8.8 vedere t e h n i c şi economic a construcţiei care urmează să se execute şi
se întocmeşte pe b a z a s t u d i i l o r generale economice şi tehnologice. E a
Rezistentele admisibile la Îmbinările eu buioane din oţel marea St. 3 $1 St. :i, In kg/cm* trebuie să conţină toate datele care privesc şantierul, şi care sînt necesare
L a construcţii d i n otel m a r c a
p e n t r u întocmirea p r o i e c t u l u i t e h n i c .
I n s a r c i n a de proiectare a u n e i uzine s a u a u n e i hale se indică t i p u l
St. 0 8 1 St.2 St %
şi d i m e n s i u n i l e clădirilor şi celorlalte construcţii, termenele şi o r d i n e a de
Sarcini
Kr.hu butoanelor N a t u r a efortului execuţie, c o s t u l a p r o x i m a t i v a l construcţiilor şi alte date care caracteri­
de baia «1 de b a i a si zează procesul tehnologic, p r e c u m şi v o l u m u l şi importanţa întreprinderii
de baza de baza
sui lim intan H ipl liuent* re proiectate. P e b a z a s a r c i n i i de proiectare aprobate în m o d u l s t a b i b t , sc
elaborează p r o i e c t u l t e h n i c a l lucrării, i a r u n a d i n t r e părţile acestuia
Buioane pă­ întindere 1 200 1 450 1 200 1 450 constituie p r o i e c t u l t e h n i c a l construcţiilor metabce ( C M ) .
suite şi cu 1 200 1 450 1 200 1 450
tija striată Presiune pe gaură B . 2 800 3 200 3 200 3 600
2. Proiectul tehnic al construcţiilor metalice
1 200 1 450 1 200 1 450
Huloane brute Forfecare 800 1 000 800 1 000 I n p r o i e c t u l t e h n i c a l construcţiilor metalice se rezolvă problemele
Presiune pe gaură . . 1 700 2 000 2 000 2 200 tehnice fundamentale c u p r i v i r e l a proiectare şi se stabilesc i n d i c i i teh-
nico-economici de bază. întocmirea constructivă a p r o i e c t u l u i tehnic
C M este determinată de destinaţia l u i , care este de a d a o i m a g i n e cît
I n tabelele 6.1 şi 6.2, forfecarea şi presiunea pe gaură B se referă l a m a i completă a s u p r a construcţiei, p e n t r u a se p u t e a face c o m a n d a de
buloanele m o n t a t e în găuri date sau lărgite c u b u r g h i u l (în m o d analog oţel şi a se întocmi p r o i e c t u l de execuţie.
niturilor). I n componenţa p r o i e c t u l u i t e h n i c C M intră c a l c u l u l , desenele sche­
A t u n c i cînd buloanele lucrează l a întindere, rezistenţele de c a l c u l matice ale diferitelor grupe de elemente de construcţii ( p l a n u r i şi sec­
(din tabela 6.1) se înmulţesc c u u n coeficient a l condiţiilor de l u c r u egal ţiuni), secţiuni c o n s t r u c t i v e şi v e d e r i de a n s a m b l u ale construcţiei, solu­
eu 0,8. ţiile constructive ale n o d u r i l o r p r i n c i p a l e şi specificaţia tehnică a oţelului.
 182 Bazele executării construcţiilor metalice Părţile componente şl modul de alcătuire a proiectului construcţiilor metalice 183

întocmirea p r o i e c t u l u i t e h n i c a l construcţiilor metalice se face în

colaborare strînsă c u t e h n o l o g i i , arhitecţii, i n g i n e r i i de t r a n s p o r t u r i şi 4. Proiectul de execuţie
alţi specialişti.
L a elaborarea proiectelor tehnice ale construcţiilor metalice p e n t r u P r o i e c t u l de execuţie a l construc­
lucrări m a r i , trebuie să se cunoască u z i n a care v a executa construcţia, ţiilor metabce serveşte l a execuţia în
p e n t r u a se p u t e a folosi l a m a x i m u m u t i l a j u l tehnologic şi posibihtăţile ateber şi l a m o n t a r e a construcţiilor.
ei de producţie. E l constă d i n p l a n u r i de execuţie care
serveBC l a confecţionarea construc­
ţiilor şi d i n scheme de m o n t a j des­
3. Comanda oţelului t i n a t e montării l o r .
I n m e m o r i u l j u s t i f i c a t i v anexat
C o m a n d a de m a t e r i a l se întocmeşte pe b a z a specificaţiei tehnice a p r o i e c t u l u i de execuţie se d a u i n d i ­
oţelului care intră în p r o i e c t u l t e h n i c a l construcţiilor metabce şi se face caţii referitoare l a modificările i n t r o ­
ţinînd seamă de adaosurile normale p e n t r u prelucrare. duse în p r o i e c t u l t e h n i c , l a caracte­
După c u m s-a arătat în c a p i t o l u l I I I , oţelul se laminează conform risticile generale ale construcţiilor,
s o r t i m e n t u l u i , în a n u m i t e l u n g i m i ; aceste l u n g i m i se numesc normale. l a metodele de îmbinare l a uzină şi
Totuşi, l a comandă, se poate obţine şi oţel de alte l u n g i m i , diferite de cele l a m o n t a j , i n d i c i i tehnico-economici
n o r m a l e ; în p a r t i c u l a r , se poate obţine oţel l a m i n a t de l u n g i m e a prevă- (suprafaţa şi c u b a j u l clădirii, greu­
zită în proiect, corespunzător construcţiei. A c e s t e oţel se numeşte oţel t a t e a totală a construcţiilor şi se­
de d i m e n s i u n i speciale. parat greutatea construcţiilor sudate
Se recomandă c a oţelul elementelor p r i n c i p a l e de construcţie să se şi a celor n i t u i t e , greutatea construc­
comande în d i m e n s i u n i speciale. I n f e l u l acesta se reduc deşeurile şi se ţiilor pe u n i t a t e de suprafaţă şi de
accelerează confecţionarea, p r i n s u p r i m a r e a operaţiunii de tăiere. C o s t u l volum) etc.
oţelului de l u n g i m e specială este m a i m a r e , în m e d i e , c u 8 % ; de aceea P l a n u r i l e de execuţie (fig. 144)
o r i de cîte o r i este p o s i b i l , trebuie să se folosească m a t e r i a l de d i m e n s i u n i cuprind:
normale. a) reprezentarea grafică a sub-
Oţelul necesar p e n t r u piese m i e i se comandă în m u l t i p l i a i l u n g i ­ a n s a m b l u r i l o r p r e f a b r i c a t e l a scara
1

m i l o r s t a b i l i t e p r i n s u m a l u n g i m i l o r pieselor c u u n oarecare surplus p e n t r u 1/10—1/20, c u toate d i m e n s i u n i l e şi

ceea ce se pierde p r i n tăiere. indicaţiile necesare p e n t r u confec­
C o s t u l oţelului creşte de asemenea dacă în comandă se prevăd s o r t i ­ ţionarea fiecărei piese, p e n t r u asam­
mente diferite şi în cantităţi m i c i . D e aceea trebuie să se simplifice c o m a n d a blarea l o r în s u b a n s a m b l u r i prefa­
şi să se întocmească p r o i e c t u l d e t a l i i l o r în aşa f e l , încît să n u se folosească bricate şi sudarea s a u n i t u i r e a l o r ;
u n număr mare de profile diferite de oţel. b) schema geometrică (pentru
I n c o m a n d a de oţel se indică: m a r c a oţelului, poziţia, p r o f i l u l oţe­ construcţiile c u zăbrele);
l u l u i , l u n g i m e a , numărul de bucăţi şi greutatea. Oţelul c o m a n d a t soseşte c) specificarea pieselor p e n t r u
sub poziţiile arătate de l a u z i n a metalurgică l a u z i n a de construcţii fiecare s u b a n s a m b l u p r e f a b r i c a t ;
metalice. d) tabele de s u b a n s a m b l u r i pre­
I n c o m a n d a de oţel se specifică, dacă este necesar, condiţiile spe­ fabricate, p r e c u m şi tabele de cusă­
ciale de l i v r a r e (metoda de topire a oţelului, garanţii suplimentare t u r i sudate s a u n i t u i t e ;
c u p r i v i r e l a proprietăţile mecanice, condiţii c u p r i v i r e l a compo­ e) observaţii p r i v i t o a r e l a con­
ziţia chimică), impuse de condiţiile de execuţie şi de exploatare a con­ fecţionarea elementelor.
strucţiilor. M o d u l de aşezare a l proiecţiilor
L a c o m a n d a de oţel trebuie să se aibă în vedere adaosurile de greu­ e l e m e n t u l u i , folosit l a întocmirea p l a ­
tate p e n t r u deşeuri în proporţie de c e l m u l t : n u r i l o r de execuţie ale construcţii­
a) 3 % l a comenzile de d i m e n s i u n i speciale şi m u l t i p l e , r o t u n j i n d u - s e lor metabce, este reprezentat în f i ­
pînă l a o bucată în p l u s ; g u r a 144.
b) 5 % a t u n c i cînd c o m a n d a se dă în l u n g i m i normale existente
în depozit.
A t u n c i cînd se face c o m a n d a t a b l e i de oţel p e n t r u piesele care n u
1
Subansamblul prefabricat este o parte a
construcţiei confecţionată Ia uzină dintr-una sau
a u formă dreptunghiulară adaosul p e n t r u deşeuri trebuie să fie deter­ mai multe piese, şi care poate fi transportată
m i n a t de o schiţă de tăiere a pieselor. sub formă de element întreg Ia locul de montaj.
 184 Bazele executării construcţiilor metalice
T o a t e piesele se notează c n numere de ordine înscrise în cerenleţo
în apropierea pieselor şi se trec în specificaţie. Dacă o piesă reprezintă
o imagine simetrică a u n e i alte piese, aceasta se notează de o b i c e i în p l u s
eu literele A (aşa c u m se arată în figură) şi I (invers, adică s i m e t r i c ) , de
e x e m p l u : 8 , 8 . A s t f e l de piese se numesc drepte şi inverse, sau l a d r e a p t a
1 A
şi l a stînga.
I n p r i m u l rînd se numerotează piesele p r i n c i p a l e , i a r a p o i cele m a i
m i c i . Totodată, se recomandă să se grupeze piesele pe profile.
D i m e n s i u n i l e pieselor se d a u în specificaţie sub formă definitivă, adică
după prelucrare. M e t o d a de prelucrare se indică în specificaţii (îndoire,
i ; J
\ 2
MU '1
— 6OD0'lS-10$»D0
Secţiune 1-1, 2-2
© © ® © © © © ® ® @ @ @ @ ® is) $ ©
NOTA: i-Nvrperck mărcilor din pqrantezo se referă ramai fa sertiunea 2-2
(.- < eleluite maro sertfera In ortr-r/c *fctir"*
:
FIg. 145, Exemplu de schemă de montaj a stllpilor cu contravIntuiri
rabotare e t c ) . L a c a l c u l u l greutăţii pieselor fasonate d i n tablă de oţel
se ţine seama de suprafaţa reală a pieselor.
L a greutatea t u t u r o r pieselor u n u i s u b a n s a m b l u prefabricat se adaugă :
a) l a construcţiile sudate, greutatea m e t a l u l u i depus p r i n sudură,
Î Q proporţie de 1,5% d i n greutatea t u t u r o r p i e s e l o r ;
b) l a construcţiile n i t u i t e , greutatea capetelor n i t u r i l o r , în proporţie
do 2 , 5 % d i n greutatea pieselor.
G r e u t a t e a m e t a l u l u i depus p r i n sudură se stabileşte m a i exact pe
baza secţiunilor l u n g i m i l o r reale ale cusăturilor.
I n observaţiile d i n p l a n u r i l e de execuţie se indică eele m a i frecvente
g r o s i m i ale cordoanelor de sudură şi diametre ale găurilor (dimensiunile
celorlate cordoane de sudură şi găuri se menţionează în p l a n lîngă cusă­
t u r i l e s a u găurile respective), distanţa de l a m a r g i n e a e l e m e n t u l u i pînă
l a c e n t r u l găurii celei m a i apropiate. D e asemenea se d a u indicaţii c u
p r i v i r e l a mărcile electrozilor, l a metodele de sndură şi l a metodele de
executare a găurilor.
L a întocmirea p l a n u r i l o r de execuţie se recomandă să se reducă
numărul t i p u r i l o r de s u b a n s a m b l u r i prefabricate şi de piese d i n fiecare
s u b a n s a m b l u , p r e c u m şi numărul de sortimente şi de profile de m e t a l
folosite (pentru s i m p l i f i c a r e a şi accelerarea operaţiei de execuţie a con­
strucţiilor şi p e n t r u i e f t i n i r e a lor). P e p l a n u l de execuţie se d a u n u m a i
cotele necesare p e n t r u execuţia elementului. P l a n u l de execuţie redă
f o r m a s u b a n s a m b l u r i l o r prefabricate gata.
Schema generală a procesului de execuţie a construcţiilor metalice 185
Schemele de m o n t a j se întocmesc p e n t r u fiecare g r u p de elemente de
construcţie, de e x e m p l u :
a) schema stîlpilor c u legături (contravîntuiri) (fig. 1 4 5 ) ;
b) schema fermelor, a g r i n z i l o r c u zăbrele de s u b fermă, a g r i n z i l o r
principale, a contravîntuirilor e t c .
I n schemele de m o n t a j t r e b u i e să se arate : poziţia reciprocă a t u t u r o r
s u b a n s a m b l u r i l o r prefabricate, t o a t e dimensiunile şi cotele de n i v e l nece­
sare p e n t r u montarea şi v e r i f i c a r e a construcţiilor şi piesele îmbinărilor
de m o n t a j . Inafară de aceasta, schemele de montaj t r e b u i e să cuprindă
tabele de s u b a n s a m b l u r i p r e f a b r i c a t e , p r e c u m şi de s u d u r i l e , buloanele
sau n i t u r i l e de m o n t a j .
I n observaţiile d i n schemele de montaj se indică metodele de execu­
tare a îmbinărilor de m o n t a j p e n t r u fiecare g r u p de elemente de con­
strucţie, metodele adoptate p e n t r u f i x a r e a elementelor de construcţie în
t i m p u l m o n t a j u l u i , m a r c a j u l (sistemul de i n d i c i l i t e r a l i ) elementelor d i n
schema respectivă şi se dă c o t a zero convenţională.
Schemele de montaj se execută l a scara 1/100 — 1/400, în funcţie
de t i p u l şi de d i m e n s i u n i l e construcţiei.
I n schema de m o n t a j s u b a n s a m b l u r i l e prefabricate şi de m o n t a j se
notează c u mărci p r o p r i i , corespunzătoare mărcii d i n p l a n u l de execuţie.
P e n t r u a afla l o c u l d i n p r o i e c t u l de execuţie unde se găseşte p l a n u l c u
unităţile de montaj căutate, în schema de m o n t a j acesta este prevăzut
cu i n d i c a t i v u l corespunzător.
$ 2. SCHEMA GENERALA A PROCESULUI DE EXECUŢIE A CONSTRUCŢIILOR METALICE
I n E u s i a d i n a i n t e de revoluţie construcţiile metalice se e x e c u t a u în
atebere şi în hale p r i m i t i v e . Construcţiile se p r o i e c t a u în aşa fel încît nece­
s i t a u u n v o l u m mare de muncă şi n u p u t e a u f i r e a l i z a t e în t i m p scurt.
I n atebere p r e d o m i n a m u n c a manuală; asamblarea şi n i t u i r e a se făceau
de cele m a i m u l t e o r i în aer l i b e r . S u d u r a electrică n u e r a folosită l a exe­
cutarea construcţiilor metalice.
C a p a c i t a t e a de producţie a t u t u r o r întreprinderilor d i n R u s i a pre-
revoluţionară care e x e c u t a u construcţii metalice n u depăşea 80 m i i tone
pe a n . Producţia medie a u n u i m u n c i t o r e r a de c i r c a 2 tone pe lună.
După M a r e a Revoluţie Socialistă d i n O c t o m b r i e , în U n i u n e a Sovie­
tică, pe b a z a industrializării construcţiilor, s-au c o n s t r u i t şi continuă
să se construiască u z i n e de construcţii metabce, u t i l a t e c u maşini c u
capacitate de producţie superioară, care p e r m i t să se execute construc­
ţiile metabce m u l t m a i repede şi m a i i e f t i n şi să se îmbunătăţească în
acelaşi t i m p c a l i t a t e a l o r .
L a elaborarea p r o c e s u l u i tehnologic perfecţionat de execuţie a con­
strucţiilor metabce sovietice u n r o l i m p o r t a n t a r e v e n i t c o l e c t i v u l u i
personalului superior a l u z i n e i O r d j o n i k i d z e , u z i n a cea m a i mare d i n
E u r o p a în acel t i m p (ing. N . P . F r o l o v , B . I. B e l i a e v , A . F . R i a b o v
şi alţii), care a u a d o p t a t u n n o u u t i l a j şi n o i metode de producţie.
I n acest d o m e n i u u n m e r i t deosebit 1-a a v u t i n g . N i k o l a i P e t r o v i c i
Frolov (1900-1944).
A c t i v i t a t e a principală a l u i N . P . F r o l o v este legată de c o n s t r u i r e a şi u t i ­
larea u z i n e i de construcţii m e t a b c e O r d j o n i k i d z e d i n V e b k a i a S a l d a (mutată
 187
Schema generală a procesului de execuţie a construcţiilor metalice
186 Bazele executării construcţiilor metalice

I n t a b e l a 7.1 se dă l i s t a p r i n c i p a l e l o r operaţii şi importanţa pe care

ulterior l a Celeabinsk) şi de i n t r o d u c e r e a în această uzină a n o i l o r procese
o a u , în general, în p r o c e s u l de execuţie a construcţiilor metalice (făcînd
tehnologice.
N . P . F r o l o v a elaborat şi a i n t r o d u s u n proces de execuţie a con­ abstracţie de operaţiile de t r a n s p o r t în i n t e r i o r u l u z i n e i , care reprezintă
strucţiilor metalice care se caracterizează p r i n t r - o perfecţiune desă­ de obicei c i r c a 3 0 % d i n v o l u m u l t o t a l a l lucrărilor).
Tabela 7.1
vârşită a metodelor de l u c r u folosite, p r i n t r - o m a i m a r e p r e c i z i e de exe­
cuţie a t u t u r o r operaţiilor de fabricaţie Consumul specific mediu de forţă de muncă pentru operaţiile neeesare execuţiei
şi p r i n t r - u n v o l u m redus de muncă. constrneţiilor metalice
Meritele l u i UT. P . F r o l o v sînt deo­ Construcţii sudate
Const.iwt.il nituite

sebit de m a r i în ce priveşte perfecţio­ Consumul

narea radicală a executării tabberelor Consumul
specific de
specific de forţă de
de p o d u r i , bazată pe darea găurilor l a forţă de (>peraţii
Operaţii muncă,
prese c u m a i m u l t e poansoane, pe me­ muncă,
canizarea proceselor de asamblare şi îu%
n i t u i r e , pe folosirea largă a c o n d u c t o r i ­
lor l a darea găurilor de m o n t a j şi p r i n îndreptare 4
îndreptare 7
excluderea asamblării generale, păsuin- Şablonare
Şablonare 3
du-se elementele prefabricate în anu­ Trasare . . . . . . Trasare
Tăiere 8
mite p u n c t e de îmbinare. Tăiere Executarea găurilor 14
Executarea găurilor 2
N o u a schemă tehnologică a permis Rabotarea marginilor . . . . Rabotarea marginilor . . . .
1
accelerarea c i c l u l u i de fabricaţie, re­ Îndoire
îndoire 25
Asamblare
ducerea preţului de cost a l produselor şi Asamblare
Nituire 22
obţinerea u n o r construcţii metabce de Sudare 5
Alezare
Frezarea capetelor 1
calitate superioară. Frezarea capetelor
Executarea găurilor de montaj 4
N . P . F r o l o v a strîns şi a p u b l i ­ Executarea găurilor de montaj
N . P. Frolov. Vopsire 4
cat experienţa sa bogată şi variată în Vopsire
producţie, în cartea intitulată „Execuţia în uzină a construcţiilor meta­ Total 100
Tstal . . .
l i c e " , care reprezintă m o n o g r a f i a de bază în ce priveşte experienţa sovie­
tică de •executare a construcţiilor metabce pe o bază nouă, industrială.
D e z v o l t a r e a actuală a construcţiilor metabce se orientează spre După c u m rezultă d i n tabelă, operaţiile care necesită v o l u m u l cel
trecerea l a îmbinări sudate. m a i mare de muncă l a e x e c u t a r e a construcţiilor sudate sînt tăierea, asam-
ir Lărgirea d o m e n i u l u i de folosire a s u d u r i i a p r o v o c a t apariţia şi dez­
n u n iiiua
v o l t a r e a u n e i n o i t e h n o l o g i i , aceea a tăierii a u t o m a t e c u flacăra de oxigen,
a mecanizării lucrărilor de asamblare şi a s u d u r i i a u t o m a t e . 1- MCSFr^l
I n prezent, uzinele sovietice de construcţii metabce a u fiecare o capa- 1 H 1
™' XefJffi'
e acrat
! S JDi • M l
eitate de produeţie de l a 10 000 pînă l a 100 000 t/an. Producţia medie l u ­ • H "
• w *\ u i i i i n c n : i n . d i J , q c 111 i i i i
nară raportată l a u n m u n c i t o r scriptic este în continuă creştere. • M H
• u •

U n r o l i m p o r t a n t în i n d u s t r i a construcţiilor metabce îl îndepbnesc

metodele înaintate de muncă, care se bazează pe îmbunătăţirea organi­ 1 'Oepopt^de weloA
's/areli.^ert/ldei
i H / •
,Aţ.eherţopitO- •
zării l o c u l u i de muncă, pe împărţirea m u n c i i pe operaţii, pe folosirea dife­
r i t e l o r d i s p o z i t i v e , unelte şi utilaje perfecţionate.
7 'lucrări nprega-i
ititogreu, 9

«"ateueryidetro-i
«
.ne t>i atelier .
de tn cercare \
H '
, H tare) J
E e d u c e r e a v o l u m u l u i de muncă necesar executării construcţiilor este . >

strîns legată de elaborarea de către organizaţiile de proiectare şi i n s t i t u ­ > l l ' i 74000 " j - — 48000 - -j
(-—48000 r 74000 - ~-24O00+~
tele de cercetări ştiinţifice a problemelor referitoare l a a p b c a r e a u n u i sis­
Fie 146 Planul unei uzine de construcţii metalice, cu o capacitate de pro­
t e m m o d u l a r , l a t i p i z a r e a , s t a n d a r d i z a r e a şi îmbunătăţirea f o r m e i con­
ducţie anuală de 20 000 t
structive a construcţiilor metabce. V o l u m u l de muncă necesar execu­
tării construcţiilor metalice s-a redus în u l t i m u l deceniu c u 30 — 3 5 % 1

blare.a şi sudarea, i a r l a e x e c u t a r e a construcţiilor n i t u i t e , executarea gău­

datorită îmbunătăţirii soluţiilor constructive şi luării în considerare l a
proiectare a u t i l a j u l u i de care d i s p u n uzinele. rilor, a s a m b l a r e a şi n i t u i r e a . _ • , , ...
I n f i g u r a 146 este reprezentat p l a n u l u u u uzine t i p de construcţu
metabce, c u o capacitate de producţie de 20 000 tone de construcţii pe.
1
B. I. Beliaev, Mărirea capacităţii de producţie a uzinelor de construcţii metalice (din
experienţa trusturilor Direcţiei „Glavstaikonstrucţia"), Gosstroiizdat, 1949. a n în câre sînt bine folosite atît u t i l a j u l , cît şi suprafeţele dc producţie.
 189
Operafiile efectuate in depozitul de oţel
168 Bazele executării construcţiilor metalice

După acest proiect t i p s-au c o n s t r u i t o serie de uzine în diferite localităţi

d i n U . E . S . S . ( a u t o r i i p r o i e c t u l u i sînt A . S . Cesnokov, c a n d i d a t în ştiinţe
tehnice, şi i n g . D . P . Şilovţey).
Oţelul l a m i n a t soseşte de l a u z i n a metalurgică l a depozitul de oţel a l
uzinei de construcţii metalice, unde oţelul este sortat şi s t i v u i t . I n depo­
zit, oţelul se recepţionează după u n e x a m e n e x t e r i o r şi după certificatele
uzinei metalurgice şi este supus l a operaţia de îndreptare. D e a c i oţelul
trece în secţia de prelucrare, unde se face trasarea după şabloane confec­
ţionate în secţia de şablonare, tăierea şi găurirea. Dacă este necesar, oţelul
este supus operaţiei de rabotare a m a r g i n i l o r , de? îndoire l a rece, de pre­
lucrare l a c a l d şi u n e i a d o u a îndreptări.
D i n secţia de prelucrare, piesele t r e c în depozitul intermediar, unde
sînt sortate pe comenzi. A p o i piesele sînt t r i m i s e în secţia de sudură s a u
de nituire, unde se procedează l a a s a m b l a r e a elementelor de construcţii,
sudarea, găurirea, n i t u i r e a , frezarea capetelor şi d a r e a găurilor de m o n t a j .
I n c u r s u l asamblării, sudării şi n i t u i r i i , construcţiile sînt recepţionate de
s e r v i c i u l de c o n t r o l t e h n i c ( O T K ) a l u z i n e i . E l e m e n t e l e asamblate recep­
ţionate trec în secţia de vopsitorie şi de expediţie, unde sînt vopsite, mar­
cate şi încărcate p e n t r u a f i expediate l a l o c u l de m o n t a j .
P e lîngă secţnle de m a i sus, u z i n a trebuie să m a i aibă un laborator pen­
t r u încercarea materialelor, u n l a b o r a t o r de c h i m i e , o secţie p e n t r u con­
fecţionarea şabloanelor după p l a n u r i l e de execuţie şi ateliere a u x i h a r e ,
u n atelier p e n t r u confecţionarea l u t u r i l o r , buloanelor, piubţelor şi şaibe­
l o r ; u n atelier p e n t r u confecţionarea e l e c t r o z i l o r ; o sculărie p e n t r u con­
fecţionarea şi repararea u n e l t e l o r ; u n atelier electrotehnic p e n t r u m o n t a r e a ,
punerea l a p u n c t şi repararea a p a r a t e l o r electrice, u n atelier mecanic, pen­
t r u confecţionarea c o n d u c t o r i l o r şi a d i s p o z i t i v e l o r , p r e c u m şi p e n t r u repa­
rarea u t i l a j u l u i ; o secţie de compresoare, p e n t r u producerea şi ahmenta- Fig. 147. Valţuri pentru Îndreptat table
r e a c u aer c o m p r i m a t a reţelei p n e u m a t i c e a u z i n e i , o secţie de oxigen şi
şx deosebindu-se de ele n u m a i p r i n f o r m a valţurilor. Producţia medie a
u n a de vopsitorie.
acestor valţuri este de 30 - 40 t p e o r i z o n t a l ă de
îndreptarea p r o f i l e l o r U şi d u b l u 1 sei tace c u o p * •u *
§ 3. OPERAŢIILE EFECTUATE ÎN DEPOZITUL DE OŢEL
îndreptat şi îndoit (excentric) care constă (fig. 149) d i n două reazem \
L a d e p o z i t 6e execută recepţionarea, s t i v u i r e a , îndreptarea, păstra­
rea şi eliberarea oţelului.
T o t oţelul sosit în depozit este supus u n u i e x a m e n exterior, p r i n care
se urmăreşte c a suprafeţele şi capetele să n u p r e z i n t e zgură, i n c l u z i u n i ,
Secţiune I-I
f i s u r i , exfoberi şi a l t e defecte, care a u influenţă a s u p r a rezistenţei oţe­
l u l u i şi c a m u c h i i l e să n u p r e z i n t e crestături şi t a v u r i .
Oţelul p r i m i t în depozit se sortează, se îndreaptă şi se stivuieşte p e
tălpi de l e m n , după profile, l u n g i m i şi mărci. Oţelul strîmbat provoacă
dificultăţi l a trasare, găurire în p a c h e t , a s a m b l a r e , sudare, alezare şi n i ­ rura
t u i r e . îndreptarea t a b l e l o r se face l a valţuri de îndreptat tablă (fig. 147), Fig. 149. Schema îndreptării
Fig. 148. îndreptarea curburii pe muchie la presa cu excentric
p r i n trecerea tablelor p r i n t r e c i l i n d r i i care îndreaptă părţile strîmbe. Lăţi­ a unei table
m e a utilă a c i l i n d r i l o r atinge 3 m .
îndreptarea c u r b u r i i p e m u c h i e (deformaţie în formă de sabie) a „ „ « ^ l partea todoM a barei, , i dintr-o piesa mobilii (A, cu ajo
p l a t b a n d e l o r şi a t a b l e l o r se face t o t l a valţurile de îndreptat tablă p r i n
întinderea (lungirea) m a r g i n i i concave, exercitînd o apăsare p e e a c u
a j u t o r u l u n o r plăci intermediare aşezate între tablă şi valţurile superioare de 15 — 1 8 t o n e p e s c h i m b .
(fig. 148).
 Pregătirea fabricaţiei 191
190 Bazele executării construcţiilor metalice

Şabloanele t e r m i n a t e şi verificate sînt t r i m i s e l a secţia de prelucrare

§ 4. PREGĂTIREA FABRICAŢIEI p e n t r u însemnarea s a u p r e l u c r a r e a directă după ele a pieselor construc­
ţiilor d e oţel.
D e l a s e r v i c i u l de construcţii a l u z i n e i , p l a n u r i l e sînt t r i m i s e l a ser­ a)
v i c i u l d e pregătire a fabricaţiei. I n acest s e r v i c i u se completează fiecare
p l a n c u m a t e r i a l u l existent în depozit şi se întocmeşte p r o i e c t u l tehnolo­
gic de execuţie a construcţiilor, p r e c u m şi toate d o c u m e n t e l e necesare
p e n t r u trecerea c o m e n z i i p r i n secţii (fişe tehnologice, b o n u r i de l u c r u
etc).
U n e x e m p l a r a l pornirilor d e execuţie este t r i m i s l a secţia de şablo­
nare p e n t r u confecţionarea şabloanelor.
Şablonul este o piesă t a u u n d i s p o z i t i v desenat şi confecţionat în
mărime naturală, după care se trasează s a u se prelucrează t o a t e piesele
identice. Şablonul t r e b u i e să fie precis, reaistent şi uşor. După m a t e r i a l u l
d i n care sînt confecţionate, şabloanele se împart în şabloane d e oţel, de
l e m n şi de c a r t o n , i a r c a formă, în şabloane sub formă de foaie, sub formă
de riglă s a u de c a l r u .
Şabloanele de oţel se caracterizează p r i n p r e c i z i a l o r foarte m a r e ;
ele se folosesc sub formă de şabloane p l a n e sau d e fîşii. Şabloanele p l a n e
a u o greutate r e l a t i v m a r e şi de aceea se folosesc r e l a t i v r a r : p e n t r u gău­
r i r e a pachetelor d e t a b l e l a maşinile de găurit r a d i a l e (cu braţ), p r e c u m
şi c a şablcane u n i v e r s a l e . O
Q
Şabloanele de l e m n u s c a t d a u o precizie suficientă. Şabloanele d e
l e m n sub formă de riglă (fig. 150, b), p r e c u m şi cele d e oţel s u b formă de
bandă servesc l a tăierea cornierelor, profilelor U s a u d u b l u T l u n g i , pre­
c u m şi l a însemnarea găurilor p e ele. Şabloanele d e l e m n s u b formă de
cadre, confecţionate d i n r i g l e , servesc l a însemnarea c o n t u r u r i l o r pieselor
m a r i d i n tablă. N-22
3550
P e n t r u piesele de tablă pînă l a g r e u t a t e a de 20 k g şi cornierele pînă
l a 1 m l u n g i m e sînt foarte p r a c t i c e şabloanele de c a r t o n d e 2 — 3 mm gro­ Elg 150. Şabloane pentru Însemnarea profilelor dublu T :
« - deacDol Piesei; (. - şablon pentru taiere; « - şablon pentru Însemnarea
sime s a u şabloanele de p l a c a j . Inimii: d - şablon pentru nj&cmnarea tălpilor
P e n t r u însemnarea pieselor l u n g i d i n profile d u b l u T , p r o f i l e U şi plat­
bande, în care găurile sînt aşezate g r u p a t , se folosesc şabloane c o m b i ­
n a t e clin rigle de l e m n şi p l a c a j (fig. 150). b) c)
I n s t r u m e n t e l e t r a s a t o r u l u i cînd lucrează p e c a r t o n şi l e m n sînt:
r u l e t a metalică, r i g l a de oţel, e c h e r u l de oţel, c o m p a s u l , c o m p a s u l c u pre­
l u n g i t o r şi o serie de creioane, Cînd lucrează p e m e t a l , în l o c u l creioanelor
folosesc ace de t r a s a t d i n oţel (fig. 151, a), i a r p e n t r u m a r c a r e a l i n i i l o r
trase şi a centrelor găurilor, c h e r n e r u l lăcătuşului şi c h e r n e r u l de con­
t r o l (fig. 151, 6 şi c).
T r a s a r e a şabloanelor se face c u o precizie d e 0,5 m m în ce priveşte
poziţia l i n i i l o r de n i t u r i şi d e 1 m m în privinţa d i m e n s i u n i l o r şabloanelor.
T r a s a r e a şabloanelor este o operaţie foarte importantă şi care nece­
sită u n v o l u m m a r e de muncă, deternrinînd într-o m a r e măsură e a h t a t e a
şi r a p i d i t a t e a de execuţie a construcţiilor; de aceea, l a trasare se folosesc
pe scară largă metodele înaintate d e muncă. Mesele de t i a t a t perfecţio­ H g . 151. Instrumente pentru trasare:
a - te de trasat: o - c b c m e r u l lăcătuşului: c - chernerul de contul
n a t e sînt prevăzute c u o reţea d e a x e d e coordonate, c u r i g l e d e t r a s a t
fixe, c u şanţuri p e n t r u f i x a r e a şabloanelor care se execută (fig. 152) şi
eu alte d i s p o z i t i v e care uşurează aşezarea şabloanelor şi însemnarea dimen­ L a trasarea şabloanelor p e n t r u piesele
plină, trebuie să se ţină seamă d e reducerea l u n g i m u elementnlm.după
^ g i ^ S S
siunilor p e ele.
192 Bazele executării construcţiilor metalice Operaţiile din secfia de prelucrare 193

sudură şi să se lase adaosurile corespunzătoare faţă de d i m e n s i u n i l e d i n Şabloanele de c a r t o n şi de p l a c a j sînt folosite p e n t r u tăierea şi p o a n -

proiect. sonarea directă a găurilor în piese l a presa de găurit p r i n şablon.

Fig. 153. Instrumente de trasat

fiu- i 52. Masa F. K . Petricenko pentru trasarea pieselor de tablă
A d a o s u l p e n t r u contracţia cusăturilor de sudură se i a , în medie, de
0,1 m m p e 1 m de-a l u n g u l cusăturii şi de 1 m m t r a n s v e r s a l pe cusături, de
fiecare cusătură.
§ 5. OPERAŢIILE DIN SECŢIA DE PRELUCRARE
După c u m s-a m a i arătat, în secţia de p r e l u c r a r e se execută urmă­
toarele operaţii: trasarea, tăierea, găurirea, r a b o t a r e a şi frezarea m a r g i
nilor, îndoirea l a rece, p r e l u c r a r e a l a c a l d şi îndreptarea a d o u a .
P r e c i z i a trasăm trebuie să fie aceeaşi c a şi p e n t r u şablonare.
V o l u m u l lucrărilor de trasare trebuie redus p r i n t o a t e metodele,
prelucrîndu-se piesele direct după şablon sau c u a j u t o r u l u n o r d i s p o z i t i v e
speciale a d a p t a t e l a maşini.
2. Tăierea
Tăierea se foloseşte în c a z u l t u n d e r i i laterale a u n o r s u r p l u s u r i m a r i
de m a t o r i a l , cînd capetele şi m a r g i n i l e n u sînt p r o p r i i p e n t r u confec­
ţionarea pibselor c u r b i l m i i , n i c i p e n t r u prelucrarea pieselor m i c i , c o m a n ­
d a t e în m u l t i p l i a i d i m e n s i u n i l o r fiecăreia. Tăierea se face c u foarfecele,
«*u ferăstrăul sau c u oxigen.

a) Tăierea eu forfecele
1. Trasarea Oţelul care urmează să fie tăiat se i n t r o d u c e între două cuţite. Cuţitul
inferior este f i x a t permanent pe b a t i u l maşinii de tăiat, i a r c e l superior
Trasarea constă în copierea c o n t u r u r i l o r pieselor, a centrelor găurilor •e deplasează pe verticală. Tăişul
şi a inscripţiilor (a t u t u r o r înafară de numărul de bucăţi) de p e şabloane cuţitelor este f o r m a t p r i n ascuţirea
pe oţelul l a m i n a t . m u c h i e i tăietoare sub u n u n g h i de superior
U n e l t e l e p r i n c i p a l e ale t r a s a t o r u l u i sînt: a c u l de t r a s a t , d i s p o z i t i v u l 10—12° (fig. 154). Cînd tăişurile cuţi­
de trasat paralele, echerul c u talpă (fig. 153, b), chernerul lăcătuşului cel telor pătrund în oţel, t e n s i u n i l e în
de c o n t r o l (fig. 151, b şi c) şi c h e r n e r u l de centrare (fig. 153, c). p u n c t u l de tăiere cresc foarte m u l t ,
Şablonul de l e m n sub formă de riglă se aşează pe piesa care urmează atingînd rezistenţa de rupere, d i n
să se traseze şi se fixează b i n e de ea c u prese c u şurub sau cleme. După «are cauză, m e t a l u l se foarfecă. Poştamem
aceasta t r a s a t o r u l înseamnă c u a c u l de trasat l o c u l l i n i i l o r transversale, Cu ti ta/inferior
D i n c a u z a deformaţnlor p l a s t i c e
trasează c u a j u t o r u l e c h e r u l u i c u talpă l i n i i l e transversale şi c u d i s p o z i ­ m a r i care a p a r cînd pătrund cuţi­
t i v u l de trasat paralele, pe cele l o n g i t u d i n a l e şi înseamnă c u c h e r n e r u l p u n c ­ tele în oţel, oţelul se ecruisează p u ­
tele de intersecţie şi cercurile c u c h e r n e r u l de c o n t r o l . C u a j u t o r u l şabloa­ Poziţia cuţitelor foarfecelor
ternic în t i m p u l tăierii; z o n a de ecrui-
nelor de l e m n sub formă de r a m e , trasarea c o n t u r u l u i piesei se face c u sare intensă se întinde pe o adîncime
a c u l de trasat de-a l u n g u l c o n t u r u l u i şablonului, după care şablonul se de 2 — 3 m m . D e aceea l a construcţiile i m p o r t a n t e , care lucrează l a sar­
scoate şi se trage l i n i a c u c h e r n e r u l lăcătuşului. c i n i d i n a m i c e , marginile tăiate c u foarfecele, ale pieselor de rezistenţă

II. ConatrucUl metalice.

 Bazele executării construcţiilor metalice Operaţiile din secţia de prelucrare 195
194

care a u o grosime m a i mare de 14 m m , se raboteaaă p e o adîncime ' d e tăierea p r i n aşchiere, şi ferăstraie p r i n frecare, l a care d i s c u l tăietor este
prevăzut l a periferie c u dinţi m i c i presaţi, tăierea făcîndu-se p r i n înde­
3—4 m m .
părtarea picăturilor de m e t a l t o p i t în u r m a frecării d i s c u l u i de oţel care
P e n t r u tăierea tablelor de oţel se folosesc foarfece c u cuţite scurte
se taie. Ferăstraiele c u dinţi a u o p r o d u c t i v i t a t e redusă şi de aceea n u se
şi foarfece-ghilotină. Foarfecele c u cuţite scurte se folosesc m a i ales p e n ­
poate r e c o m a n d a întrebuinţarea l o r .
t r u tăierea guseelor, a plăcilor şi a ecliselor d i n t a b l e c u grosimea pînă
Ferăstraiele c u frecare a u p r o d u c t i v i t a t e mare (astfel, de e x e m p l u ,
l a 12 m m . Producţia l o r medie pe s c h i m b este de 6 — 8 t.
u n p r o f i l d u b l u T N r . 60 se t a i e în două m i n u t e ) . A c e s t e ferăstraie a u dia­
Foarfecele p e n t r u table c u cuţite l u n g i (de peste 1,0 m) aşezate t r a n s ­
m e t r u l discului de 1 300 — 1 400 m m şi fac tăieturi de 8 — 1 0 m m lăţime;
v e r s a l se n u m e s c foarfece-
turaţia d i s c u l u i este de 1 500 r o t / m i n , i a r v i t e z a sa liniară (periferică)
ghilotină (fig. 155). E l e se
atinge 150 m/s. P r o d u c t i v i t a t e a medie a ferăstraielor p r i n frecare este de
caracterizează p r i n t r - o p r o ­
1 0 — 1 2 t/schimb. Ferăstraiele se prevăd c u căi c u role şi c u opritoare.
d u c t i v i t a t e mare şi p r i n t r - o
tăiere curată. L a foarfecele- D i n p u n c t de vedere a l influenţei prelucrării a s u p r a s t r u c t u r i i oţe­
ghilotină se p o t tăia m a r g i ­ l u l u i , tăierea făcută c u ferăstrăul este superioară aceleia executate c u foar­
nile t a b l e l o r , se p o t d e b i t a fecele. D e z a v a n t a j u l p e care-1 prezintă ferăstraiele care acţionează p r i n
tablele în p l a t b l a n d e şi se frecare îl c o n s t i t u i e z g o m o t u l şi seînteile p e care le p r o d u c .
poate e x e c u t a tăierea trans­
versală a t a b l e l o r fără să se
c) Tăierea cu oxigen (cu flacăra oxiacetilenică)
l i m i t e z e l u n g i m e a bucăţn tă­
iate. P e n t r u a împiedica de­
plasarea t a b l e i , aceste foar­ Tăierea c u oxigen p e r m i t e să se taie piese de orice grosime, p r e c u m
fece sînt prevăzute c u piese şi să se confecţioneze piese c u r b i l i n i i ; de asemenea n u necesită r a b o t a r e a
de f i x a r e ; acestea lucrează m a r g i n i l o r (atunci cînd tăierea se face după şablon) şi în general este o ope­
a u t o m a t , strîngînd t a b l a cînd. raţie m a i economică şi m a i productivă decît tăierea mec anică (în special
se porneşte maşina, înainte { a t u n c i cînd este necesară o r a b o t a r e ulterioară l a maşinile de r a b o t a t mar­
de începerea tăierb. ginile).
Fig. 155. Foarfece-ghilotină P e n t r u a p l i c a r e a p e scară largă a tăierii c u o x i gen, u z i n e l e de con­
F o a r f ecele-ghilotină poate
f i folosit p e n t r u tăierea în strucţii metalice sînt prevăzute c u o instalaţie de gaze.
l u n g a t a b l e l o r (cu o lăţime de 400 — 3 000 m m ) . G r o s i m e a maximă a Cînd se taie c u o x i g e n , oţelul încălzit pînă l a a l b a r d e într-un j e t de
t a b l e l o r tăiate c u foarf'ecele-ghilotină este de 2 5 — 3 0 m m , i a r lăţimea oxigen şi este suflat d i n p l a n u l de tăiere sub o presiune de 2 — 6 at(fig.
maximă de 3 000 m m . P e n t r u i n t r o d u c e r e a t a b l e l o r în maşină, ea este 156, a).
prevăzută c u căi c u role. Producţia medie a foarfecelor-ghilotmă este S u f l a i u l de tăiat (fig. 156, b) are două o r i f i c i i : u n u l e x t e r i o r , p r i n care
de 10 — 12 t pe s c h i m b (300 — 400 m). v i n e amestecul p e n t r u flacăra încălzitoare, i a r a l t u l i n t e r i o r , p r i n care se
Oţelul cornier se t a i e c u foarfece c u cuţite p r o f i l a t e , l a care cuţitul t r i m i t e l a l o c u l încălzit pînă l a incandescenţă o x i g e n u l care arde şi suflă
m o b i l se mişcă după bisectoarea cornierei aşezate c u feţele exterioare p e oţelul afară.
cuţitul f i x . D r e p t c a r b u r a n t p e n t r u tăierea c u oxigen a oţelului se foloseşte ace­
P e n t r u a mări p r o d u c t i v i t a t e a tăiem, l a foarfece se instalează căi în, t i l e n a (temperatura flăcării — 3 200°C) i a r , u n e o r i , v a p o r i i de benzină
role şi reazeme m o b i l e l a o distanţă de l a cuţite, corespunzătoare c u l u n ­ (t = 2 600°C).
g i m e a e l e m e n t u l u i care se taie. P e aceste reazeme se presează capătul ele­ Suflaiul de tăiat (fig. 156, b) are n i p l u r i p r i n care pătrund a c e t i l e n a
m e n t u l u i în t i m p u l tăierii. A t u n c i cînd tăierea se face f o l o s i n d u n opritor,, şi oxigenul. U n b u l o n împarte j e t u l de oxigen în două : o p a r t e merge l a
se elimină operaţia de însemnare a l u n g i m i i cornierelor. întrucît p e n t r u o piidiţă fluture, i a r cealaltă p a r t e trece în ţeava p r i n t r - u n v e n t i l , de u n d e ,
tăierea oblică a ' cornierelor acestea t r e b u i e însemnate, ceea ce r e d u c e amesteeîndu-se c u acetilena, intră în becul suflaiului de tăiat. P e n t r u a
p r o d u c t i v i t a t e a şi p r e c i z i a de tăiere, acest m o d de tăiere t r e b u i e e v i t a t d a d r u m u l o x i g e n u l u i se foloseşte o piuliţă-fluture, care deschide s u p a p a .
l a p r o i e c t a r e a construcţiilor. P e n t r u a p u t e a f i deplasat în cursul l u c r u l u i , suflaiul de tăiat este
P r o f i l e l e T şi U se taie c u cuţite speciale. prevăzut c u u n cărucior c u două role, ceea ce p e r m i t e să se păstreze o dis­
tanţă constantă între a j u t a j u l suflaiului de tăiat şi m e t a l u l care se taie
şi înlesneşte m u n c a tăietorului.
b) Tăierea cu ferăstrăul L a tăierea c u flacăra oxiacetilenică, este necesar c a flacăra să fie
neutră (să n u aibă exces de oxigen sau de c a r b u r a n t ) şi c a v i t e z a de tăiere
P e n t r u tăierea mecanică a profilelor U , d u b l u T , a cornierelor m a r L , să fie egală cu v i t e z a de încălzire a oţelului. V i t e z a obişnuită a tăierii m a ­
a ţevilor, a oţelului r o t u n d şi pătrat şi a şinelor se folosesc f eră straie cu nuale a oţelului do 5 — 5 0 m m grosime este de 30 — 14 m/h. Lăţimea
disc (circulare). E l e se împart în ferăstraie cu disc dinţat, care efectuează tăieturii variază de l a 2 l a 6 m m şi depinde de grosimea oţelului care se taie.
 Operaţiile din secţia de prelucrare 197

P e n t r u accelerarea şi îmbunătăţirea calităţii tăierii c u flacăra o x i a ­

cetilenică se folosesc aparate m o b i l e , care efectuează tăierea automată
după o l i n i e dreaptă şi după o circumferinţă (fig. 1 5 7 ) ; dacă tăierea se
face după altă curbă decît
circumferinţa, a p a r a t u l se
deplasează c u mîna după
şablon.
Tăierea în l i n i e dreaptă
se realizează p r i n depla­
sarea a p a r a t u l u i după u n
şablon d i n t r - o cornieră
mică aşezată c u a r i p a pe
t a b l a care se t a i e şi fixată
de aceasta c u o clemă de
strîngere s a u c u suduri de
prindere.
Tăierea c u a p a r a t u l
după o curbă diferită de
circumferinţă t r e b u i e fă­
cută c u a j u t o r u l şablonului
u n i v e r s a l f l e x i b i l (fig. 158)
1

care se c o m p u n e d i n m a i
m u l t e segmente.
F i e c a r e segment are o p l a c ă d e reazem găurită pe care sînt m o n t a t a
piesele de f i x a r e . P r i n aceste piese t r e c cremaliere de a l u m i n i u lafale căror
capete este fixată p r i n articulaţie cîte o platbandă de oţel f l e x i b i l (în p l a n u l

Fig. 159. Maşină automată de tăiat cu gaze :

i — c ă r u c i o r ; 8 — Bănie; 3 - t r a v e r s a c u s u f l a i u l d e t ă i a t ; i — d i s p o z i t i v u l d e c o p i e r e ;
s — t a b l o u l d e c o m a n d a ; o - cărucioare d e g h i d a i ; 7 - m a s a maşinii

1
Propus de ing. G; V . Uşakov şi A . Z. Karmanov şi folosit pentru prima dată tn 1948,
la uzina de construcţii metalice „Molotov", pentru executarea in serie a furnalelor sudate In
întregime.
198 Bazele executării construcţiilor metalice Operaţiile din secţia ăe prelucrate 199

şablonului). Cremalierele se deplasează c u a j u t o r u l u n e i c h e i c u dinţi şi se

fixează în poziţia necesară c u şuruburi pe piesele de fixare. G r e u t a t e a
u n u i segment de şablon este de 18 k g . F o l o s i n d şablonul u n i v e r s a l f l e x i b i l
n u m a i devine necesară confecţionarea l a forjă a şabloanelor i n d i v i d u a l e
c u r b i l i n i i , se măreşte p r e c i z i a de tăiere şi creşte p r o d u c t i v i t a t e a .
L a uzinele m a r i de construcţii m e t a l i c e se folosesc maşini fixe p e n t r u
tăierea c u flacăra o x i a ­
cetilenică, prevăzute c u
d i s p o z i t i v e de copiere
c u role sau magnetice
(fig. 159). L a tăiere, dis­
p o z i t i v u l de copiere se
deplasează a u t o m a t pe
u n şablon m e t a l i c spe­
c i a l . A p a r a t e l e şi maşi­
nile f i x e c u două s a u
trei s u f l a i u r i de tăiat
Fig. 160. Tăierea cu flacără oxiacetilenică, cu trei suflaiuri (fig. 160) p e r m i t p r e l u ­
de tăiat crarea specială a m a r ­
g i n i l o r p e n t r u sudură.
Tăierea c u oxigen provoacă m o d i f i c a r e a s t r u c t u r i i oţelului pe o adîn­
cime d e 1,5—2,5 m m ; pe o zonă de 0,3—0,6 m m de l a tăietură, oţelul are
s t r u c t u r a de m e t a l t o p i t şi răcit. M a i departe, pe o zonă de 0,6—0,9 m m ,
m e t a l u l are o structură granulară m a r e de oţel supraîncălzit, i a r pe o
altă zonă, de 0,6—1,0 m m urmează s t r u c t u r a f i n granulară a m e t a l u l u i
n o r m a l i z a t , care se continuă c u s t r u c t u r a normală. Totodată, pe o adîn­
a) Poansonarea
Cea m a i simplă maşină p e n t r u poansonarea găurilor este presa cu
un singur poanson (fig. 161).
P e b e r b e c u l s i t u a t pe braţul superior a l b a t i u l u i se fixează p o a n s o n u l ,
i a r pe braţul inferior se fixează p l a c a c u matriţă (fig. 162). P i e s a se aşază
pe placă, p o a n s o n u l coboară şi
imprimă în matriţă u n d i s c £ .v
avînd d i a m e t r u l egal c u d i a - >,Ui*^. «-ii
m e t r u l găurii. Poansoanele se
confecţionează de două t i p u r i
(fig. 162) : t i p u l A — c u dispo­
z i t i v de centrare, care ser­
veşte l a poansonarea găurilor
c u c e n t r u l însemnat c u p u n c t a ­
t o r u l şi t i p u l B — fără d i s p o z i t i v
d e centrare, care serveşte l a
poansonarea găurilor fără cen­
t r u însemnat.
P e n t r u a reduce frecarea l a
poansonare, se dă p o a n s o n u l u i
o formă puţin conică avînd u n ­
g h i u l de încbnarc a l generatoa­
r e i de 8 9 ° ; d i a m e t r u l poanso­
n u l u i se i a l a capătul de l u c r u Fig. 161. Presă de găurit cu un singur poanson s
' - b e r b e c : s - poanson; 1 - matriţa • 4 - volan • i
c u 1,5 m m m a i m i c decît d i a ­
,,

cime pînă l a 3 m m de l a margine, d u r i t a t e a oţelului creşte într-o oarecare

măsură. L a tăierea c u flacăra oxiacetilenică p e n t r u sudură după şablon
m e t r u l găurii matriţei. D i a m e ­ venm
z^r^ r
cm u,u,:
e
- <~»»EEv
t r u l găurii matriţei se i a c u 2 m m m a i m a r e decît d i a m e t r u l n o m i n a l
- i£3£
' - pedală pentru acţionarea c u p l e i ; » - aruncător (ejectort
n u este necesară r a b o t a r e a m a r g i n i l o r , deoarece în c u r s u l sudării z o n a a l găurii poansonate.
carburată este supusă l a topire şi recoacere, surplusul de c a r b o n eliminîn-
P r o c e s u l de poansonare a l găurilor este analog c u p r o c e s u l d e tăiere
du-se p r i n ardere.
«uffoarfecele : p o a n s o n u l pătrunde în oţel, tensiunile cresc pînă^cînd a t i n g

Poanson
3. Executarea'găurilor Tip A

—-30 Matriţa
După c u m s-a arătat m a i înainte (v. c a p i t o l u l V ) , găurile p e n t r u n i t u r i
şi buioane se execută p r i n două metode : p r i n poansonare şi p r i n găurire r-i
cu burghiul.
P o a n s o n a r e a este posibilă dacă se execută pe fiecare piesă în p a r t e ,
cînd grosimea oţelului n u depăşeşte 25 m m , i a r d i a m e t r u l găurilor,
26 m m , c u condiţia c a d i a m e t r u l găurii poansonate să n u fio m a i m i o
decît grosimea piesei (altfel u z u r a sculei devine prea mare).
Găurirea c u b u r g h i u l este posibilă, indiferent de grosimea piesei şi
de r a p o r t u l d i n t r e d i a m e t r u l b u r g h i u l u i şi grosimea oţelului. Găurirea
individuală a pieselor c u b u r g h i u l este de 4 — 5 o r i m a i puţin productivă Oţe/t/7, 08, U9
decît poansonarea c u o presă c u u n s i n g u r p o a n s o n ; în s c h i m b , găurirea
Fig. 162. Unealtă pentru poansonarea găurilor
t a b l e l o r în pachete c u b u r g h i u l n u are o p r o d u c t i v i t a t e inferioară celei
p r i n poansonare, i a r în ce priveşte c a l i t a t e a pereţilor găurilor, este supe­
rioară acesteia d i n urmă. D e aceea, în tablele m a r i , găurile se d a u de obicei rezistenţa de rupere, după c a r e > r e loc forfecarea oţelului. Adîncimea
c u b u r g h i u l , i a r în piesele m i c i d i n tablă, se poansonează. d e pătrundere plastică a„ p o a n s o n u l u i este de c i r c a 3 0 % d i n grosimea
200 Bazele executării construcţiilor metalice Operafiile din secţia de prelucrare 201

oţelului. Pătrunderea p o a n s o n u l u i modifică s t r u c t u r a oţelului în apropierea i n d i c a t o r care, a t u n c i cînd coincide c u l i n i a trasată pe r i g l a aşezată de-a
pereţilor găurii (pe o adîncime de 2 — 3 m m ) şi o deteriorează d i n c a u z a l u n g u l mesei de d i v i z a r e , arată m u n c i t o r u l u i că trebuie să oprească căru­
ecruisării. c i o r u l 31 să cupleze presa p e n t r u c a maşina să poansoneze piesa.
P e n t r u îndepărtarea z o n e i ' d e t e r i o r a t e a pieselor folosite l a elementele L a presa automată, toate operaţiile (punerea în mişcare şi o p r i r e a
de rezistenţă ale construcţiilor n i t u i t e care lucrează l a s a r c i n i dinamice,. căruciorului, poansonarea găurilor şi p u n e r e a d i n n o u în mişcare a căru­
p r e c u m şi l a construcţiile i m ­ c i o r u l u i după oprire) sînt a u t o m a t i z a t e .
p o r t a n t e , găurile se poansonează
cu u n diametru c u 3 — 6 m m
m a i m i c decît c e l proiectat şi
a p o i se alezează după asam­
b l a r e a elementelor.
Presele de poansonat c u u n
s i n g u r poanson a u o adîncime
liberă de 750 m m ; presiunea
dezvoltată de ele este de 8 0 — 1 0 0
t. Producţia medie a presei, l u -
crînd după semne date c u p u n c ­
t a t o r u l , este de 2 500 — 3 000 d e
găuri p e s c h i m b .
L a operaţia de poansonare,
cea m a i mare parte d i n t i m p u l
c o n s u m a t n u este necesară pen-
Fig. 163. Presă cu mai multe poansoane t r u
poansonarea propriu-zisă, c i
p e n t r u deplasarea şi aşezarea
pieselor. Operaţia de poansonare
după u n şablon de c a r t o n măreşte producţia presei l a 3 0 0 0 — 4 000 de
găuri pe s c h i m b . Şablonul se fixează de piesă c u o pereche de cleme de
strîngere; poansonarea se face c u p o a n s o n u l fără d i s p o z i t i v de centrare
(fig. 162), aşezînd p o a n s o n u l în g a u r a şablonului.
P e n t r u accelerarea operaţiei de poansonare fără să m a i fie necesar
să se însemne c u p u n c t a t o r u l şi fără şablonare, presa este prevăzută c u
d i s p o z i t i v e c u role şi c u alte d i s p o z i t i v e speciale. C e l m a i s i m p l u dispo­
z i t i v se compune d i n t r - o serie de o p r i t o r i aşezaţi pe o riglă, l a distanţe
corespunzînd c u distanţa d i n t r e găuri. O riglă divizoare se aşază de-a l u n g u l
d r u m u l u i de deplasare a e l e m e n t u l u i sub presă. Capătul e l e m e n t u l u i se
propteşte în o p r i t o r i c u a j u t o r u l u n e i ieşituri speciale. Fig. 164. Secţiune transversală printr-o presă de poansonat cu
mai multe poansoane :
Dacă distanţa d i n t r e găuri este constantă, r i g l a poate f i înlocuită
I — montantul b a t l u l u i ; ! - traversa inferioară: 3 — masa pentru aşezarea uneltei;
cu u n o p r i t o r sau bolţ aşezat l a o distanţă de l a a x a p o a n s o n u l u i presei < — traversa c u dispozitiv de eliberare; « — b e r b e c ; s - traversa superioară:
i — b i e l ă ; » - arbore cu e x c e n t r i c ; » — / » - arbori c u transmisie Intermediari;
egală c u distanţa d i n t r e găuri. A c e s t o p r i t o r se i n t r o d u c e în g a u r a care a fost II — v o l a n ; 11 — i e — angrena] c u roti dinţate; 17 — electromotor: is - placa pen­
poansonată a n t e r i o r şi în f e l u l acesta elementul se deplasează de fiecare tru matriţă; 19 — matriţa; 20 — mandrină pentru poanson; 21 — bulonul poan­
sonului c u piuliţă; 21 — p o a n s o n ; 21 — găleţi pentru acţionarea poansonului;
dată c u distanţa stabilită în proiect. 24- arborii al manivelele de acţionare; 23 - ghidajul berbecului; « « - c o n s o ­
lele mecanismului de transmisie
P e n t r u poansonarea găurilor în piese l u n g i , c u găuri aşezate după o
reţea de coordonate d r e p t u n g h i u l a r e , se folosesc prese c u m a i m u l t e p o a n ­
soane şi c u d i s p o z i t i v e de d i v i z a r e . Presele a u t o m a t e c u m a i m u l t e poansoane, p e n t r u table, m a i au,,
Presa cu mai multe poansoane (fig. 163 şi 164) se compune d i n t r - o pe Mngă aceasta, cuţite c u l u n g i m e a de 200 m m , folosite p e n t r u desfacerea
presă de poansonat, d i n t r - o masă a maşinii, d i n t r - u n p l a t o u de l u c r u foilor, p r e c u m şi p e n t r u tăiere şi poansonare simultană; în acest c a z ,
(de divizare), servind l a aşezarea şi l a rezemarea pieselor, şi d i n t r - u n distanţa de l a m a r g i n e a t a b l e i pînă l a p r i m a b n i e de n i t u i r e longitudinală
cărucior c u d i s p o z i t i v e de strîngere în care se strînge capătul piesei. După poate f i de n u m a i 50 m m , i a r pînă l a a d o u a , de m i n i m u m 100 m m .
m e t o d a de deplasare a căruciorului, presele c u m a i m u l t e poansoane se P r e s i u n e a l a presele c u m a i m u l t e poansoane p e n t r u t a b l e a t i n g e
împart î n : prese m a n u a l e şi prese a u t o m a t e . L a presa manuală, r o t i n d 1 0 0 0 t, i a r l a presele p e n t r u poansonarea găurilor în corniere şi g r i n z i
u n v o l a n , se deplasează căruciorul c u piesa fixată pe e l . Căruciorul are u n l a m i n a t e , 550 t. M a n d r i n e l e c u poansoane şi matriţele se p o t deplasa în