Sunteți pe pagina 1din 9

DESPRE TRANSPORTUL GAZELOR NATURALE LICHEFIATE (GNL)

Dr.ing Ion Irimia ZECHERU Expert CEN-ISO Ecopetrol Consulting Ltd.

Gazul natural lichefiat (GNL) este gazul natural care a fost răcit la un punct la care să condenseze în lichid, care e produce la o temperatură de aproximativ -162 0 C și la presiune atmosferică. Lichefierea reduce volumul de aproximativ 600 de ori, făcând mai economic transportul între continente. Căldură care intră în GNL, denumită în continuare "căldură falsă" produce încălzirea GNL-ului. Pentru a menţine presiunea şi temperatura constantă cantitatea de căldură adsorbită de GNL trebuie să fie eliberată prin fierberea lichidului la gaz. Acest lucru este cunoscut sub numele de auto- refrigerare. Metanul, compusul principal al gazului rezultat prin fierbere, este un gaz cu efect de seră puternic atunci când este eliberat în atmosferă. Trebuie remarcat faptul că, în timp ce cantitatea de emisii de CH 4 nu pare semnificativă, comparativ cu cea de CO 2 , luând în considerare potenţialul de încălzire globală al CH 4 ,(metanul are efect de seră de aproximativ 21 de ori mai mare decât dioxidul de carbon), aceste emisii sunt responsabile pentru aproximativ 13% din emisiile totale CO 2 echjivalent. Numai arderea cu flacară contribuie cu mai mult de 1% la emisiile globale de CO 2 (IEA, 2008). Gazul rezultat prin fierbere, în esenţă GNL regazificat la presiune atmosferică are valoare substanţială de combustibil. Cu exceptia impactului negativ pe care emisiile de gaze naturale îl exercita asupra mediului, nu este profitabilă economic să se dispune fierberea de gaze prin evacuarea în aerului. Cu toate acestea, în prezent, industria GNL contribuie doar întro mică parte la emisiile globale de CH 4 din sectorul de petrol şi gaze, dar poate deveni o sursă puternică de emisii de gaze cu efect de seră în în viitorul apropiat. Potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE), GNL va conta la 70% din creşterea comerţului cu GN până în 2030. Dacă acest lucru s-ar intampla, GNL ar constitui 50% din gaze pe plan internaţional tranzacţionate până în 2030. GNL ar genera cantităţi mari de gaz regazeificat, care ar deveni o important sursă de emisii de CH 4 . Datorită creşterii cererii la nivel mondial, Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii de combatere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial este evidentă importanța în viitor a regazeificării GNL.

GNL prezintă risc de incendiu mai mic decât alte hidrcarburi, scurgerile de GNL sunt uşor detectate norul umed fiind vizibil, datorită vaporizării immediate; GNL aprins in piscină deschisă nu provoacă explozie, viteza de deplasare a flăcării de GNL fiind mai lentă, comparată chiar cu mersul pe jos (cca 4 km/ h). Energia conținută întrun singur tanker de capacitate standard de 125000m 3 este echivalentă cu 7/ 10 Mt de TNT, sau aproximativ cincizeci și cinci bombe de la Hiroșima. La temperaturi GNL scăzute poate cauza fragilizarea materialelor de structură și chiar ruperea/ spargerea acestora. Tehnica de conversie a gazelor naturale în GNL a fost dezvoltată în Germania, în 1893, dar nu a fost folosită pana în 1941 când prima instalație comercială de producere a GNL a fost construită (în present s-a ajuns la a 5-a generație de tehnologie de lichefiere). În Europa, gazul natural a constituit o sursă tot mai importantă de energie începând din anul 1960, atât pentru consumatorii industriali şi cât și pentru cei privați. În Olanda, GNL a fost relativ necunoscut, deoarece zăcământul gazeifer de la Slochteren a fost până în 2011 în măsură să îndeplinească toate nevoile de gaze naturale ale ţării 1 . Transportul gazelor naturale lichefiate răcite la -162 ° C de la terminalele de lichefiere la terminalele de recepție ale clientului, în care sunt din nou transformate în stare gazoasă prin regazeificare, reprezintă o orientare modernă în planificarea globală a fluxurilor de energie. De la primul transport de GNL în 1959 atunci când tankerul Pioneer Metan a transportat primii 5000 m 3 de GNL de la Louisiana în Anglia, tehnologia de construire a tankerelor de GNL cu punerea în aplicare a noi materiale şi dezvoltarea de noi sisteme de rezervoare de GNL, precum şi concepția motoarelor navelor, au condus la dezvoltarea unei rețele de transport contemporane, cu noi rute intercontinentale. În mod tradiţional, cel mai mare număr de tankere pentru transportul GNL este legat de un anumit proiect de terminale GNL şi este deţinut de către exportatori/ proprietarii sau de companiile importatoare, dar un număr de societăţi independente, dedicate numai pentru a transporta GNL, și-au manifestat interesul lor pentru contractarea

1 Zecheru, I. I.,Constanţa - hub de gaz natural lichefiat - GNL la Marea Neagră?, Monitorul de petrol și gaze, nr. 10, octombrie 2011;

construcţiei de tankere moderne cu caracteristici tehnice specifice, în conformitate cu noile condiţii ale comerţului mondial de GNL. La nivelul anului 1977, piața internațională de GNL se prezenta conform Tabelului 1, iar tankerelor de transport acopereau rutele maritime din figura nr. 1. Având în vedere transportul GNL în condiţii criogenice, structurile navelor sunt strict prevăzute în standardele internaţionale ("Codul pentru constructia si echipamentul navelor care transportă gaze lichefiate în vrac" şi "International gaze Code-CIG, Capitolul VII Convenţia SOLAS"). Normele acestor documente de bază sunt în continuă revizuire, întotdeauna cu scopul sporirii securității şi sistematic acceptate de toate societăţile de clasificare care le-au încorporat în legislaţia lor. Măsurile de securitate impun soluţii tehnice pentru construirea de rezervoare de nave cu materiale rezistente la temperaturi extrem de scăzute, impun utilizarea conductelor impermeabile şi controlul atmosferei în zonele apropiate de marfă, impun izolarea primară şi secundară a spaţiului de depozitare, definirea zonelor periculoase pentru

Tabelul 1. Piața internațională de GNL la nivelul anului 1877

Anul startului

De la producător la importator

Cantitatea zilnică, în mil. ft 3

exportului

1972

Brunei spre Japonia

737

1977

Indoenzia spre Japonia

550

1964

Algeria spre Franța

400

1969

Libia spre Italia

235

1969

Libia și Algeria spre Spania

160

1969

Alaska spre Japonia

135

1964

Algeria spre UK

100

1971

Algeria spe Boston, Mass.-USA

44

Sursa: Pipeline and Gas Journal, June 1977

Figura nr. 1 Rutele maritime internationale de GNL la nivelul anului 1977 construcţiile echipamentelor electrice

Figura nr. 1 Rutele maritime internationale de GNL la nivelul anului 1977

construcţiile echipamentelor electrice instalate şi eliminarea tuturor surselor inflamabile din zonele în care GNL evaporat ar putea intra în contact aerul. După tipul de depozitare a GNL în tankere, sistemele principale de transport a GNL, sunt prezentate în figura nr. 2.

de transport a GNL, sunt prezentate în figura nr. 2. Figura nr. 2 Sistemele principale de

Figura nr. 2 Sistemele principale de transport a GNL Sursa: www.hansa-online.de

Elementele specific de proiectare caracteristice celor trei sisteme de depozitare pentru transportul cu tankere a GNL sunt prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2. Elementele de proiectare ale rezervoarelor tankerelor de GNL

Tanker de GNL cu sistem prismatic independent

Tanker de GNL cu sistem autoportant (Tip sferă Moss)

Tanker de GNL cu sistem membrană din două straturi

Tanker de GNL cu sistem membrană din două straturi Material: Aliaj din aluminiu Material: Aliaj din
Tanker de GNL cu sistem membrană din două straturi Material: Aliaj din aluminiu Material: Aliaj din
Tanker de GNL cu sistem membrană din două straturi Material: Aliaj din aluminiu Material: Aliaj din

Material: Aliaj din aluminiu

Material: Aliaj din aluminiu; Fără rigidizări

Două straturi de membrane realizate din tablă de oţel cu 36% nichel (Invar) de 0,7 mm la 1,5 mm grosime

Proiect: IHI Design-Japonia

Proiect: Moss design Norvegia

Proiect: GTT Design (France); NO 96, Mark III, CSI

Numai două nave de acest tip sunt în operare

Capacitate de încărcare limitată

Capacitate de încărcare ridicată; sistemul Q-Flex până la 250 mii m 3

Ample rigidizări structurale interne

Durată și costuri ridicate de execuție, dar condiții excelente de înregistrare navală

Experinență mare de execuție și durată relative mică de execuție

Predispuse la oboseală structurală

Proprietăți excelente la oboseală structurală

Unele restricții de umplere

 

Fără restricții de umplere

 
 

Fără modificări aduse sistemului de izolare necesare pentru utilizarea ca FSRU; un terminal plutitor de GNL întotdeauna este umplut parțial.

 

Lanțul procesului GNL - de la extracţie, prelucrare şi transport la consumatorul de GNL este prezentat în figura nr. 3.

Figura nr. 3 Lanțul procesului GNL (Legendă: Production of natural gas-producere de GN; Liquefaction and

Figura nr. 3 Lanțul procesului GNL (Legendă: Production of natural gas-producere de GN; Liquefaction and storage-lichefiere și depozitare;Tranport of LNG by vessels-transport LNG cu tankere; Gasification and storage- regazeificare și depozitare; Transportation network Distribution-Rețeaua transport și distribuție) (Sursa: BV 2009)

Câteva din riscurile principale ale transportatorului de GNL datorate pericolelor navigației maritime sunt:

1. Accidente în timpul călătoriei pe mare:

- eroare referitoare la adâncimea de navigare;

- deviere față de un punct fix sau naufragiu de navigare;

- coliziune (cu o navă sau un obiect)-datorită unei eroari de navigaţie;

- descărcare/ încărcare;

2. Deteriorare bruscă a navei prin tragere/ descărcare cu arme de foc şi prejudicii

umane;

3. Spargere cocăi din oţel a navei din cauza scurgerii de GNL (super-şoc termic

criogenic la -161 )

4. Atac terrorist cu rachetă sau cu navă cu exploziv şi/ sau deturnare;

5. Deteriorări ale maşinilor navei şi ale sistemului de depozitare a GNL;

6. Riscurile natural: fulger, taifun, uragan şi tsunami;

7. Alte accidente, cum ar fi: incendiu în sala maşinilor, pe pod şi la cazare, turbine cu

abur, defectarea motorului diesel şi deteriorări structurale ale corpului navei. In afara riscurilor de mai sus, trebuie să conştientizăm și costurile ridicate (milioane de dolari) şi perioada lungă de reparaţii (luni) rezultată din cauza staționării navei față de sistemul de transport de GNL. Securitatea fiecărei etape a procesului lanțului de GNL este specific fiecărui terminal. Securitatea poate fi garantată, deoarece industria GNL a început să dezvolte coduri

standard, desene de echipamente şi modele industriale de la începutul anilor 1970 şi-a câştigat o reputaţie excelentă de securitatea de-a lungul anilor. Trebuie mebționat în acest caz faptul că toate problemele de securitate referitoare la terminale sunt valabile și în cazul transportului rutier cu cistern rutiere de GNL, la care se adaugă și regulamentele specific transportului mărfurilor periculoase (de exemplu Regulamentul ADR) (figura nr.4).

periculoase (de exemplu Regulamentul ADR) (figura nr.4). Figura nr. 4 Schema transportului generalizat de GNL Cele

Figura nr. 4 Schema transportului generalizat de GNL

Cele mai cantități de GNL provin din zonele unde au fost descoperite volumele mari de gaze naturale, cum ar fi: Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Indiile de Vest.

La nivel mondial, există 26 de terminale export marine sau de lichefiere, amplasate în 15 ţări care exportă în prezent GNL (anul PIF este în paranteze):

• Republica Algeria (1971)

• Australia (1989)

• Statul Brunei (Darussalam) (1972)

• Republica Guineea Ecuatorială (2007)

• Republica Arabă Egipt (2004)

• Republica Indonezia (1977)

• Libia (1970)

• Malaezia (1983)

• Republica Federală Nigeria (1999)

• Regatul Norvegiei (2007)

• Sultanatul Oman (2000)

• Qatar (1997)

• Republica Trinidad şi Tobago (1999)

• Emiratele Arabe (1977)

• Statele Unite ale Americii (1969)

Emiratele Arabe (1977) • Statele Unite ale Americii (1969) Figura nr. 5 Caracteristicile GNL produs current

Figura nr. 5 Caracteristicile GNL produs current Sursa: LNG Badac (2.31)

La nivel mondial, există deasemenea 60 terminale marine de import sau de regazeificare, amplasate în 18 ţări și în plus, faţă de aceste terminale existente, există proiecte pentru aproximativ 182 terminale cu regazeificare, care au fost fie propuse sau sunt în construcţie în întreaga lume. Nu trebuie să ne aşteptăm că toate terminalele propuse vor fi și construite. Ţările care în prezent au terminale de import cu regazeificarea GNL (anul PIF este în paranteze) sunt:

• Belgia (1987)

• Republica Populară China (2006)

• Republica Dominicană (2003)

• Franţa (1972)

• Grecia (2000)

• Republica India (2004)

• Italia (1971)

• Japonia (1969)

• Mexic (2006)

• Portugalia (2003)

• Puerto Rico (2000)

• Republica Coreea de Sud (1986)

• Spania (1969)

• Taiwan (Republic of China) (1990)

• Turcia (1992)

• Marea Britanie (2005)

• Statele Unite ale Americii (1971)

Potrivit consultanților din industria GNL, punctul de la care se transportă GNL cu tankere este mai ieftin decat transportul de gaze naturale prin conducte (pentru o distanţă de până la 2.000 de kilometri (1250 mile) pentru conducte offshore şi de 3800

km (2375 mile) pentru conductele de pe uscat).