6.3.

Analiza comparativă a comportării burlanelor la

turtire cu MEF

Metoda elementelor finite (MEF) s-a dezvoltat pornind de la metoda deplasărilor, cunoscută
din mecamica corpului deformabil [6, 37, 53].
Orice corp (structură) poate fi studiată descompunând-o într-un număr finit de domenii mai
mici, a căror geometrie şi comportare fizică individuală sunt modelabile prin funcţii continue,
denumite elemente finite. Acestea sunt descrise prin precizarea şi notarea extremităţilor sale
denumite noduri.
În rezistenţa materialelor sunt cunoscute două metode pentru rezolvarea sistemelor static
nedeterminate caracteristice structurilor deformabile: metoda eforturilor şi metoda deplasărilor [6].
MEF foloseşte preponderent metoda deplasărilor deoarece aceasta permite o algoritmizare şi
programare pe calculator relativ simplă.
În faza preliminară, sistemul de studiat se descrie prin noduri şi elemente. Etapele de
rezolvare constau în:
– stabilirea de relaţii între forţe şi deplasările nodale (etapa de mecanica solidului
deformabil);
– se stabilesc ecuaţiile de echilibru între forţele nodale (etapa de mecanica rigidului).
Algoritmul metodei deplasărilor. Se porneşte de la analiza deformaţiilor elementelor – relaţii
de tipul:
F  K  ,
(e) (e) (e)
(6.14)

în care: F (e )  este vectorul global al forţelor exterioare;

K  – matricea de rigiditate globală a structurii;
(e )

  – vectorul global al deplasărilor nodale.

(e )

Ecuaţiile de echilibru se scriu în funcţie de deplasări, astfel că se elimină problema gradului

de nedeterminare. Etapele de rezolvare ale problemei cu MEF sunt:
1. preprocesarea (descrierea sistemului prin date de intrare – geometrie, proprietăţi fizice, mod de
rezemare, încărcare); aceasta se realizează în două etape:
– etapa I: calculul forţelor nodale în funcţie de deplasările nodale;
– etapa a II-a: scrierea ecuaţiilor de echilibru, ce se poate face în două moduri:
a. echilibrul global – se scriu toate ecuaţiile de echilibru şi după ce se impun condiţiile la
limită se rezolvă prin metoda Gauss sau cele derivate din aceasta sistemul obţinut; metoda este
numită şi “naturală” şi este aplicată în programe ca SAP, COSMOS, NASTRAN;

– 119 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

b. echilibrul parţial – ecuaţiile se scriu cu începere de la un element al structurii şi urmează

să se completeze prin adăugare succesivă pentru celelalte elemente; acest sistem de abordare
permite eliminarea pe parcursul rezolvării a unor necunoscute, se numeşte metoda “frontală” şi este
folosită de programele ANSYS, SAMCEF.
2. post-procesarea – prelucrarea şi prezentarea rezultatelor; utilizatorul unui program
specializat cere programului acele rezultate care îi sunt necesare;
3. interpretarea rezultatelor – în această fază a analizei se face validarea modelului ales şi se
decide dacă este cazul aplicării unei strategii de optimizare.
Schema logica a unui program ce are la bază metoda deplasărilor este prezentată în
figura 6.10.

START

Date de intrare: Se transferă elementele matricei [K(e)] într-o

1. NN (noduri), NE (elemente); matrice cu dim. globale [K(e)]G; se scriu
2. Condiţii la limită (blocaje nodale); ecuaţiile de bilanţ (echilibru) însumând [K(e)]G
3. Elemente (nr.noduri, material, geometrie); în matricea globală [K].
4. Sarcini (pe noduri sau pe elemente)

?
e=1 e  NE
e=e+1

Matricea [K(e)] pentru elementul e

Se obţine un sistem de ecuaţii prin impunerea
condiţiilor la limită şi introducerea sarcinilor
? (în noduri sau pe elemente – pe suprafeţe sau
e  NE volume).

e=e+1
Se rezolvă sistemul de ecuaţii obţinându-se
Dacă G = NN g (g: grade de libertate pe nod), deplasările nodale
se declară o matrice globală [K] cu dim. GG
şi cu toţi termenii nuli.
Se calculează pentru fiecare element mărimile
ce prezintă interes (forţe sau tensiuni)
e=1
Tipărire rezultate (deplasări, forţe şi momente
nodale, reacţiuni sau tensiuni).

STOP

Fig.6.10 Schema logică a unui program de calcul rezolvat prin analiza cu MEF.

În tabela 6.2 sunt prezentate valorile deplasărilor nodurilor 1, 13, 79, 89, 155 (fig.6.16) ale
structurii uzate şi încărcate la presiune exterioară de la 0 pînă la 100 MPa; încărcarea se face liniar
în 20 paşi de timp, valoarea de creştere a presiunii între doi paşi este de 5 MPa.

– 122 –
 INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

Tabela 6.2. Variaţia deplasărilor nodale cu presiunea exterioară (v. fig. 6.16)
Presiunea Deplasare Nod-1 Deplasare Nod-13 Deplasare Nod-79 Deplasare Nod-89 Deplasare Nod-155
de turtire Axa X Axa Y Axa X Axa Y Axa X Axa Y Axa X Axa Y Axa X Axa Y
[MPa] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
5 – 0,0368 0 0,016 – 0,024 – 0,016 – 0,011 – 0,016 – 0,030 – 0,012 – 0,002
10 – 0,0736 0 0,032 – 0,048 – 0,032 – 0,022 – 0,033 – 0,061 – 0,024 – 0,005
15 – 0,1104 0 0,048 – 0,072 – 0,048 – 0,034 – 0,049 – 0,091 – 0,035 – 0,007
20 – 0,1472 0 0,064 – 0,096 – 0,064 – 0,045 – 0,065 – 0,122 – 0,047 – 0,009
25 – 0,1840 0 0,080 – 0,120 – 0,080 – 0,056 – 0,082 – 0,152 – 0,059 – 0,012
30 – 0,2208 0 0,096 – 0,144 – 0,096 – 0,067 – 0,098 – 0,182 – 0,071 – 0,014
35 – 0,2575 0 0,113 – 0,167 – 0,111 – 0,079 – 0,114 – 0,213 – 0,082 – 0,017
40 – 0,2943 0 0,129 – 0,191 – 0,127 – 0,090 – 0,131 – 0,243 – 0,094 – 0,019
45 – 0,3311 0 0,145 – 0,215 – 0,143 – 0,101 – 0,147 – 0,273 – 0,106 – 0,021
50 – 0,3679 0 0,161 – 0,239 – 0,159 – 0,112 – 0,163 – 0,304 – 0,118 – 0,024
55 – 0,4143 0 0,173 – 0,267 – 0,164 – 0,128 – 0,179 – 0,343 – 0,110 – 0,028
60 – 0,4868 0 0,176 – 0,305 – 0,137 – 0,157 – 0,193 – 0,408 – 0,054 – 0,038
65 – 0,6005 0 0,163 – 0,359 – 0,068 – 0,210 – 0,204 – 0,514 0,070 – 0,058
70 – 0,7758 0 0,131 – 0,449 0,048 – 0,296 – 0,209 – 0,671 0,261 – 0,086
75 – 1,2350 0 0,024 – 0,663 0,353 – 0,559 – 0,219 – 1,115 0,762 – 0,152
80 – 2,2360 0 0,114 – 1,198 0,656 – 0,914 – 0,437 – 2,004 1,338 – 0,224
85 – 3,2580 0 0,382 – 1,799 0,643 – 1,227 – 0,777 – 2,853 1,545 – 0,285
90 – 4,2050 0 0,653 – 2,371 0,564 – 1,517 – 1,102 – 3,647 1,657 – 0,343
95 – 5,1150 0 0,939 – 2,928 0,430 – 1,795 – 1,430 – 4,408 1,694 – 0,399
100 – 5,9990 0 1,234 – 3,475 0,259 – 2,065 – 1,761 – 5,146 1,680 – 0,453

Graficele din figurile 6.266.29 reprezintă prelucrarea datelor calculate de programul

COSMOS pentru nodurile alese în tabela 6.2.

Depl. N13 pe X Depl. N13 pe Y Depl. N79 pe X Depl. N79 peY

5 15 25 35 45 55 65 75 85 95
5 15 25 35 45 55 65 75 85 95
1.2
0.8 1
0.6 0.8
0.6
Deplasarea, [mm]

0.4
Deplasarea, [mm]

0.4
0.2 0.2
0 0
-0.2 -0.2
-0.4 -0.4
-0.6
-0.6
-0.8
-0.8
-1
-1 -1.2
Presiunea de turtire, [MPa] Presiunea de turtire, [MPa]

Fig.6.26. Deplasarea nodului 13 în funcţie Fig.6.27. Deplasarea nodului 79 în funcţie

de presiunea exterioară. de presiunea exterioară.

depl. N89 pe X Depl. N89 pe Y

5 15 25 35 45 55 65 75 85 95
0.4
0.2
0
– 123 –
area, [mm]

-0.2
-0.4
-0.6
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

Fig.6.28. Deplasarea nodului 89 cu încărcarea

la presiunea exterioară.

Depl. N155 pe X Depl. N155 peY

5 15 25 35 45 55 65 75 85 95

0.6

0.4
Deplasarea, [mm]

0.2

-0.2

-0.4

-0.6
Presiunea de turtire, [MPa]

Fig.6.29. Deplasarea nodului 155 cu încărcarea

la presiunea exterioară.

Analiza efectuată cu MEF pentru calculul eforturilor şi a deplasărilor nodale în domeniile

deformaţiilor elastice şi plastice a burlanelor de tubaj noi şi uzate, solicitate la presiune exterioară
uniformă (s-a considerat starea plană de tensiuni), a evidenţiat modul de deformare, concentrarea
eforturilor în zona uzată şi comportarea acestora cu plastifierea. În domeniul plastic, burlanul uzat
se ovalizează; axa mică a elipsei se generează după direcţia perpendiculară pe diametrul maxim al
acestuia (ce corespunde adâncimii maxime a canalului uzat).
Acţiunea combinată a solicitărilor de tracţiune şi presiune exterioară este prezentată pe un
exemplu tridimensional. S-a considerat un element de volum de burlan de tip solid cu 8 noduri pe
elementul finit. Pentru a mări gradul de discretizare şi micşora durata de calcul s-a considerat
elementul plan simetric. Burlanul analizat este de acelaşi tip şi dimensiuni ca cel din exemplul de
calcul în plan cu: diametrul de 9 5/8 in, grosimea de perete de 11,99 mm şi confecţionat din oţel
grad P-110 (cu limita minimă de curgere de 755 MPa). S-au studiat comparativ cazul burlanului
neuzat şi a celui uzat local (adâncimea maximă a canalului uzat a fost de 1,6 mm) în domeniul
deformaţiilor liniare şi a deformaţiilor neliniare. S-a acceptat pentru studiul comportării neliniare

– 124 –
 INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

modelul biliniar, modulul de elasticitate tangent pentru exemplul de calcul este de zece ori mai mic
decât modulul de elasticitate liniar. Încărcarea burlanului pentru analiza liniară a fost de 40 MPa la
presiune exterioară şi de 486 kN la tracţiune. Pentru domeniul neliniar de comportare încărcarea s-a
făcut în patru paşi de timp a câte 2,5 s, solicitările au crescut liniar de la zero la de 1,6 ori valoarea
din domeniul elastic. Rezultatele analizei sunt prezentate în anexa 11 figurile A11-1A11-13.
La analiza tridimensională se remarcă acelaşi mod de deformare a burlanului ca şi la cea
plană. Efectul acţiunii combinate a solicitărilor duce la scăderea rezistenţei materialului, observaţie
semnalată şi de alţi cercetători [38, 42].

6.4. Influenţa modului de comportare a oţelului de burlane

în domeniul plastic

Analiza comparativă a comportării burlanelor la solicitarea de presiune exterioară în

domeniul elasto-plastic:
1. Modelul biliniar pentru curba efort unitar-deformaţie specifică. Legea de variaţie a
presiunii de turtire are expresia:
D / t 1
pcr  2 o f ( ET ) ; (6.38)
(D / t)2

ET  p
o    p  ; (6.39)
1  ET / E

unde:  o este efortul unitar;

f ( ET ) – o funcţie care depinde de modulul de elasticitate tangent ET , dedusă prin analiza cu
metoda elementului finit [48];
 p – limita minimă de curgere a oţelului de burlane;
p – excentricitatea burlanului acceptată ca deformaţie specifică la limita de curgere a
materialului.
Legea de variaţie a presiunii de turtire în domeniul plastic raportată la comportarea elastică
este exprimată prin relaţia:

pcr  ET  p 
 1   f ( ET ) . (6.40)
pcr ( ET  0)  (1  ET / E )  p 

2. Modelul exponenţial al curbei efort unitar-deformaţie specifică. Ecuaţiile modelului sunt:

D / t 1
pcr  2 o g (n) ; (6.41)
(D / t)2

1
o  [  p /( E  p    p ) ]
n 1n
; (6.42)

– 125 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

1
pcr g (n)
 [  p /( E  p    p ) n ]1n ; (6.43)
pcr ( ET  0)  p

unde: g (n) este funcţia de putere pentru comportarea oţelului în domeniul plastic, şi a fost dedusă
tot pe baza analizei cu metoda elementului finit;
n – exponent de plasticitate, dependent de gradul oţelului.

Exemplu de calcul. Pentru un burlan cu raportul D/t = 16 şi limita minimă de curgere de

755 MPa au fost trasate curbele de comportare la turtire ale burlanului pentru deformaţii specifice
de până la 0,2 %. Funcţiile f(ET) şi g(n) pentru oţelul ales au forma:
-7
f(ET) = 1 + 7,710 ET ,

g(n) = 1 + 0,231 n1,3 .

În figura 6.30 sunt prezentate comparativ graficele de variaţie ce exprimă reducerea presiunii
de turtire la burlanele ovale în raport cu cele circulare pentru diverse valori ale raportului D/t şi oţel
grad J-55. Se observă o puternică influenţă a ovalităţii la valori mici ale acesteia (sub 0,1 %) şi
pentru burlanele care se apropie de domeniul de curgere (D/t mic). În cazul curbelor trasate cu
relaţiile API modificate valoarea iniţială cu care se reduce presiunea de turtire este mare dar pe
ansamblu panta curbelor scade iar valorile se apropie de cele determinate de Tokimasa şi Tanaka
[48] cu MEF.

a. b.

Fig.6.30. Influenţa ovalităţii asupra presiunii de turtire: a – relaţiile API modificate; b – formula Timoshenko.

Graficele din figura 6.31 evidenţiează influenţa pe care gradul oţelului şi dimensiunile
geometrice ale burlanului o au asupra comportării la turtire a burlanelor ovale în comparaţie cu cele
circulare.
Prin combinarea relaţiilor (6.7) pentru burlane excentrice, cu relaţiile (6.8)(6.12) pentru
burlane ovale s-a studiat influenţa simultană a ovalităţii şi uzurii interioare a burlanelor. În figura

– 126 –
 INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

6.32 sunt analizate aceste influenţe: acţiune combinată şi la diverse rapoarte D/t (fig.6.32, a), separat
şi împreună pentru oţelul P-110, D/t = 16 (fig.6.32, b).

a. b.

Fig.6.31. Reducerea presiunii de turtire (formula Timoshenko):

a – influenţa rezistenţei oţelului; b – influenţa dimensiunilor geometrice ale burlanului.

a. b.

Fig.6.32. Influenţa combinată a ovalităţii şi excentricităţii asupra rezistenţei la turtire a burlanelor:

a – acţiunea simultană la diferite valori D/t; b – prezentarea comparativă.

Analiza comportării elasto-plastice a unui burlan cu raportul D/t = 16 şi dintr-un oţel cu

limita minimă de curgere 755 MPa s-a făcut pentru cele două modele (relaţiile (6.34)(6.39)). În
figurile 6.33 şi 6.34 sunt prezentate influenţele modului de comportare al materialului asupra
presiunii de turtire; în domeniul plastic – modelul biliniar (la diverse valori ale modulului de
elasticitate tangent) şi modelul exponenţial – cu acceptarea unei deformaţii specifice de maximum
0,2 %.

– 127 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

a. b.
Fig.6.33. Influenţa deformaţiei plastice asupra presiunii de turtire:
a – modelul biliniar; b – modelul exponenţial.

a. b.
Fig.6.34. Influenţa deformaţiei plastice asupra reducerii presiunii de turtire în domeniul plastic:
a – modelul biliniar; b – modelul exponenţial.

Analiza efectuată pentru un tub circular cu D/t = 16, limita minimă de curgere a materialului
de 755 MPa şi pentru deformaţii specifice în limitele 0,00,2 % a permis să se tragă următoarele
concluzii:
 în cazul unei deformaţii specifice nule presiunea de turtire creşte atât cu creşterea
modulului de elasticitate tangent (modelul biliniar), cât şi cu creşterea valorii exponentului n
(modelul exponenţial);

– 128 –
 INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

 la valori mici ale deformaţiei specifice (< 0,05 %, în domeniul plastic), pentru modelul
biliniar presiunea de turtire rămâne aproximativ constantă dacă ET < 50 000 MPa (v. fig.6.33, a);
pentru modelul exponenţial se constată aceeaşi observaţie dacă exponentul n < 0,4 (v. fig.6.33, b);
 pentru materialele din care sunt fabricate burlanele de tubaj modulul ET are valori în
limitele 5 00080 000 MPa, iar exponentul n în domeniul 0,050,4 [48];
 pentru domeniile de valori prezentate rapoartele pcr /pcr (E = 0) şi pcr /pcr (n = 0) rămân în jurul
T

unităţii dacă deformaţia specifică nu depăşeşte 0,05 %.

6.5. Modul de utilizare a modelelor de uzare la proiectarea

construcţiei sondelor

Scopul lucrării, în ansamblu, este de a determina factorii principali care influenţează uzarea
coloanelor, realizarea unui model de calcul al uzării, stabilirea capacităţii de rezistenţă a burlanelor
uzate şi, în final, utilizarea acestora la proiectarea profilului coloanelor, în special, în zonele deviate
ale sondelor.
Din cele prezentate în capitolele precedente, pentru un anumit profil al sondei şi anumite
condiţii de lucru în interiorul unei coloane date se determină:
– punctul de uzură maximă în interiorul coloanei; din analiza comportării cuplei
racord-coloană prezentată în capitolul 2 s-a admis ca zonă critică, porţiunea de creştere a devierii
sondei, pentru care garnitura freacă local, iar forţa de contact este maximă;
– coeficientul de frecare, estimat pe baza rezultatelor experimentale proprii şi a celor
prelucrate din analiza referinţelor bibliografice;
– forţa axială maximă dată de greutatea ansamblului de sub punctul de uzură – sunt
disponibile mai multe modele de calcul aplicabile pentru orice tip de profil al sondei (atât plan cât şi
spaţial), în concordanţă cu operaţiile executate şi adaptate în lucrare obiectivului propus;
– forţa maximă de contact racord-coloană de tubare; aceasta rezultă din forţa axială pentru
fiecare interval al sondei; în cadrul modelelor au fost dezvoltate proceduri iterative de calcul.
Din acest punct problema poate fi abordată în două moduri.
a. Se admite o uzură maximă – exprimată prin o scădere a grosimii peretelui burlanelor
(corelată cu rezistenţa minimă admisibilă a burlanelor uzate şi prezentată în acest capitol) şi, pentru
un profil dat se calculează durata forajului (intervalul posibil de forat) sub şiul coloanei fără a creşte
riscul cedării acesteia la solicitări;
b. Se calculează uzura maximă, pe baza modelului uzurogramelor, pentru o situaţie dată, se
verifică rezistenţa coloanei şi, în funcţie de aceasta, se reconsideră grosimea de perete a burlanelor
din zona de risc.
Indiferent de modul de abordare, problema poate fi soluţionată cu ajutorul modelelor
prezentate cu rezerva incertitudinilor semnalate în lucrare, în special legate de corelarea mărimilor
estimate experimental cu cele reale din sondă.

– 129 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

Exemplu de calcul. Modul de operare cu modelul propus (de stabilire a uzurii şi, respectiv a
influenţei acesteia asupra capacităţii de rezistenţă la solicitarea de presiune exterioară), este
exemplificat pentru datele:
– coloana prin care se continuă forajul este de 9 5/8 in din oţel J-55 cu grosime de perete de
11,99 mm;
– panta uzurogramei ridicată pe stand m0 = 0,018 mm/h;
– uzura iniţială (fictivă) tb0 = 0,3 mm;
– forţă de contact este de 35 kN/m şi turaţia este de 75 rot/min;
– lungimea intervalului de forat este de 2000 m;
– timpul mediu de manevră pe intervalul considerat este de 6,5 h;
– viteza mecanică medie se consideră în domeniul 125 m/h;
– numărul de sape folosite este de 20, iar durata corectărilor şi rodajului sapelor 1 h.
Cu algoritmii prezentaţi în capitolele 5 şi 6, în anexa 8 este prezentat un program simplificat
de calcul care evidenţiază reducerea presiunii de turtire a burlanelor cu creşterea gradului de uzură a
acestora şi influenţele parametrilor tehnologici (turaţie, forţă de contact) asupra rezistenţei lor la
solicitarea de presiune exterioară.
În figura 6.35 sunt trasate variaţia în timp a grosimii de perete şi a presiunii limită de turtire
în condiţiile uzurogramei ridicată pe stand.

a. b.

Fig.6.35. Curbele de variaţie în timp şi condiţii de stand pentru:

a – grosimea de perete; b – presiunea de turtire.

Simularea condiţiilor reale de lucru în interiorul coloanei este prezentată în figura 6.36.
Panta dreptei de uzură corespunzătoare condiţiilor de lucru (forţă de contact de 40 kN/m şi turaţie
de 110 rot/min), este de 0,028 mm/h.

– 130 –
 INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

a. b.

Fig.6.36. Curbele de variaţie în timp şi condiţii de lucru reale pentru:

a – grosimea de perete; b – presiunea de turtire.

Figurile 6.37 şi 6.38 scot în evidenţă influenţa turaţiei garniturii de foraj asupra ritmului de
uzare a burlanelor din exemplul dat şi scăderea corespunzătoare a rezistenţei lor la solicitarea de
presiune exterioară. Din studiile şi testele efectuate autorul a constatat că uzura nu este direct
proporţională cu turaţia, de aceea s-a adoptat în ecuaţia pantei dreptei de uzură un coeficient
subunitar egal cu 0,6.

Fig.6.37. Influenţa turaţiei asupra gradului Fig.6.38. Influenţa turaţiei asupra variaţiei presiunii
de uzură în timp. de turtire în timp la burlanele uzate.

A fost studiată şi influenţa valorilor forţei de contact asupra intensităţii de uzură şi reducerea
presiunii de turtire corespunzătoare în funcţie de timpul de lucru (viteza de avansare a sapei). În
figura 6.39 este prezentată intensitatea de uzură (reducerea grosimii de perete a burlanului) în timp
pentru exemplul analizat.
Curbele din figura 6.40 arată care este influenţa forţei de contact asupra reducerii presiunii
de turtire la burlanele uzate în procesul de foraj (în timp). Se observă o schimbare de pantă după un
timp de lucru. Aceasta marchează schimbarea domeniului de comportare al burlanului din exemplul
de calcul.

– 131 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ

Fig.6.39. Influenţa forţei de contact asupra Fig.6.40. Influenţa forţei de contact asupra
gradului de uzură în timp. presiunii de turtire.

Exemplul prezentat scoate în evidenţă mai multe aspecte:

1. Uzura burlanelor creşte atât cu creşterea turaţiei, cât şi cu mărimea forţei de contact. În
modelele de calcul ale forţei de contact se remarcă interdependenţa forţă axială-forţă de contact.
Dacă punctul de uzură se află aproape de suprafaţă, iar intensitatea de deviere este mare şi
intensitatea uzurii este mare.
2. Reducerea presiunii de turtire nu este direct proporţională cu grosimea de perete uzată, de
pildă pentru o forţă de contact de 30 kN/m şi o uzură de 35 % a burlanului presiunea de turtire scade
la mai puţin de 45 %.
3. Caracterul celor afirmate este calitativ. Factorii care nu au fost luaţi în discuţie în acest
exemplu au o pondere importantă în procesele de frecare-uzare:
– starea şi duritatea suprafeţelor în contact;
– abrazivitatea mediului de lucru;
– valoarea reală a coeficientului de frecare în zona de contact.

– 132 –