Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1. Generalităţi
Mişcarea complexă descrisă de garnitura de foraj în gaura de sondă, atât de partea inferioară
care condiţionează direcţia de avansare a sondei, cât şi de zona prăjinilor de foraj sau a celor
intermediare influenţează uzura şi durabilitatea elementelor în contact. Acest fapt a impus studii şi
cercetări care au permis elaborarea de modele specifice de calcul [5, 20, 46, 47, 52]. Aceste modele
au evidenţiat că atât prăjinile grele, cât şi prăjinile de foraj au uneori o mişcare neordonată în gaura
de sondă.
– 13 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Dacă garnitura de foraj efectuează o mişcare planetară cu viteza unghiulară , zona de uzură va
cuprinde parţial sau total circumferinţa burlanului (fig. 2.1, b).
– 14 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
A A .
Parametrii principali care influenţează mişcarea de vârtej sunt: viteza de rotaţie a garniturii de
foraj, forţele de frecare dintre elementele garniturii de foraj şi celelalte elemente ale mediului de lucru
– fluidul de foraj, coloana de tubaj, peretele găurii de sondă; jocurile radiale garnitură-coloană de
tubare s0 (jocul radial racord-burlan) şi c0 (jocul radial prăjină-burlan) (fig. 2.2); excentricitatea
centrului de masă al elementului studiat; traiectul găurii de sondă. Forma spaţială a găurii de sondă şi
frecările sunt elementele care introduc maximul de incertitudine în ceea ce priveşte acurateţea
rezultatelor obţinute.
Cinematica elementului de garnitură considerat este prezentată în figura 2.3. Prăjina de foraj
se roteşte în jurul axei proprii (punctul A) cu viteza unghiulară şi în jurul axei coloanei
(punctul O) cu viteza de vârtej . Pentru a scrie dependenţa dintre viteza tangenţială v şi viteza
unghiulară de vârtej se consideră raza interioară a burlanului Rb , raza exterioară a racordului
Rr şi raza prăjinii de foraj R p . Se consideră un sistem de coordonate cartezian (xyz) cu axa z
pozitivă îndreptată în sus, iar rotaţia se consideră pozitivă în sensul trigonometric privit de sus în jos.
Viteza de alunecare între prăjini şi suprafaţa interioară a coloanei de tubare
v Rb R p R p . (2.1)
Viteza de alunecare condiţionează modul în care corpul prăjinii intră sau nu în contact
alunecător (abraziv) cu peretele interior al burlanului.
Din relaţia (2.1) se observă că viteza tangenţială v creşte liniar cu . Aceasta din urmă
porneşte de la o valoare minimă corespunzătoare unei viteze de alunecare nule, vârtej pur fără
alunecare, dată de relaţia:
R p
p
R
b Rp
, (2.2)
unde p reprezintă viteza unghiulară a vârtejului înapoi fără alunecare, până la o valoare maximă
egală cu Rb – în condiţii de mişcare de vârtej înainte şi sincronism ( ).
Variaţia vitezei tangenţiale de alunecare în funcţie de viteza unghiulară de rotaţie în jurul axei
coloanei (de vârtej) este prezentată în figura 2.4, din care se observă că mişcarea de rotaţie în jurul
axei proprii a garniturii de foraj (vârtejul înapoi cu alunecare) apare pentru 0 . Pentru v 0
mişcarea este fără alunecare, condiţie din care rezultă valoarea vitezei unghiulare de vârtej înapoi fără
alunecare (relaţia 2.2). Mişcarea de precesie dispare pentru situaţia 0 (garnitura se roteşte
numai în jurul axei proprii). Dacă 0 şi apare mişcarea de vârtej înainte cu alunecare (cele
– 15 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
două viteze unghiulare au acelaşi sens) În afara domeniului ( p , ) mişcarea de vârtej este puţin
probabil să apară, respectiv pentru p nu apare vârtej înapoi şi pentru nu apare
vârtej înainte.
Pentru exemplificare, în tabela 2.1 sunt calculate valorile frecvenţelor proprii, de vârtej, de
încovoiere şi viteza de alunecare pentru un burlan cu diametrul interior de 220,52 mm (D = 9 5/8 in,
t = 11,99 mm) şi un racord special de 161,90 mm la o viteză de rotaţie de 120 rot/min acceptând
diferite forme de vârtej.
Tabela 2.1. Frecvenţa mişcării şi viteza de alunecare pentru diverse tipuri de vârtej.
Frecvenţa Frecvenţa Frecvenţa de Viteza de
Tipul de vârtej de vârtej
proprie /2 încovoiere (-)/2 alunecare v
/2
– cicluri/s cicluri/s cicluri/s m/s
Înainte sincron Av= – 0,25 –2,00 –2,00 0,00 1,27
Înainte cu alunecare Av= – 0,125 –2,00 –1,00 1,00 1,14
Fara vârtej (rotaţie) Av= 0 –2,00 0,00 2,00 1,02
Înapoi cu alunecare Av= 0,25 –2,00 2,00 4,00 0,76
Înapoi fara alunecare Av= 1,00 –2,00 8,00 10,00 0,00
Pe baza studiului comportării ansamblurilor de adâncime prezentate în [46, 47] s-a extrapolat
modelul fizic, considerând semiunda de flambaj a prăjinilor de foraj sau intermediare, (cazul cel mai
– 16 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
defavorabil fiind zona imediat deasupra prăjinilor grele sau, în cazul sondelor deviate, zona de
curbură a găurii de sondă).
Modelul de calcul al mişcării de precesie a garniturii de foraj. Vibraţiile laterale ale
garniturii de foraj, ce pot avea în anumite situaţii caracter pulsatoriu, pot duce la accentuarea
fenomenului de uzare reciprocă a contactului racord special-coloană. Studiul mişcării laterale a
prăjinilor de foraj are la bază un model cu două grade de libertate (translaţiile pe direcţiile x şi y). În
centrul de simetrie al secţiunii transversale a prăjinilor (secţiunea A-A) se concentrează:
– porţiunea de prăjini aflate pe lungimea semiundei de încovoiere;
– o parte din masa fluidului de foraj din vecinătatea acestora.
De regulă, centrul de masă al secţiunii prăjinilor de foraj nu coincide cu centrul lor geometric.
Această excentricitate eo împreună cu alţi parametri determină traiectoria centrului O. Dacă se
admite că viteza de rotaţie a garniturii este constantă şi se neglijează influenţele forţelor
gravitaţionale, a fluidului de foraj, a frecării şi a jocului radial racord-coloană, ecuaţiile de mişcare ale
centrului de masă [20] sunt:
mx k rc x meo ω 2 cos ωt , (2.6)
– 17 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Aceste ecuaţii descriu vibraţia laterală plană a prăjinilor sub acţiunea forţei de inerţie, a forţei
elastice (apare când racordul este în contact cu peretele coloanei de tubare şi este proporţională cu
deplasarea prăjinii pe direcţie radială) şi a excitaţiei armonice. Luând în considerare teoriile dinamicii
nelineare şi aplicând principiul lui d’Alambert se obţine ecuaţia de mişcare sub formă complexă a
cărei rezolvare s-a realizat aplicând o metodă numerică. Elementele de nelinearitate sunt introduse
de: greutatea fluidului de foraj antrenat în mişcare de prăjini; forţa elastică; forţele de interacţiune
(frecare de rostogolire şi/sau alunecare) racord/prăjini-coloană; greutatea proprie a prăjinilor.
Expresiile acestor forţe în planul complex sunt:
1. forţa de inerţie a prăjinilor
Fi mz me0 exp(i ω t ) ; (2.8)
3. forţa elastică
Fe [ λ1 (ρ)k rc (ρ s0 ) λ2 (ρ)k pc (ρ c0 )] exp(iθ) , (2.11)
0 pentru ρ s0 , c0 0 pentru ρ c0
λ1(ρ) λ2 (ρ)
1 pentru ρ s0 , c0
unde: şi ; (2.12)
1 pentru ρ c0
4. forţa de interacţiune racord-burlan
Frc λ1 (ρ) rc k rc (ρ s0 ) exp(i (θ / 2)) ; (2.13)
– 18 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
– pentru cazul rezemării simple constanta elastică racord (prăjină)-coloană are expresia
krc= 48EI/L3;
unde EI este rigiditatea secţiunii racordului (prăjinii de foraj);
– sensul vectorului viteză tangenţială
d
S sgn θ p ;
2 c0
f
– factorul de flotabilitate b 1 ;
0
– coeficientul de amortizare vâscoasă cv şi coeficientul de rezistenţa la înaintare cf;
– unghiul de înclinare al sondei .
Dacă aceste mărimi se introduc în ecuaţiile de mişcare (2.6) şi (2.7) şi se separă partea reală
de cea imaginară, se obţine un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul al doilea, neomogen şi neliniar.
Acesta, pus sub o formă convenabilă pentru condiţiile iniţiale (, ) împreună cu derivatele de
ordinul întâi nule, poate fi rezolvat cu metoda Runge-Kutta:
ρ u
θ v
u C1 (t, ρ, θ, ρ , θ ) sin θ C2 (t, ρ, θ, ρ , θ ) cos θ (2.17)
– 19 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Deoarece raza vectoare apare şi la numitorul unor expresii matematice ale algoritmului de
calcul, ultima condiţie la limită a sistemului de ecuaţii diferenţiale (2.17) nu poate fi riguros
respectată. S-a considerat că poziţia iniţială a centrului de masă a prăjinilor de foraj este
(0) = 1 mm, aproximaţie care nu afectează sensibil corectitudinea soluţiei.
Tabela 2.2. Valorile parametrilor în cazurile studiate.
Nr. (*) rc(*) pc(*) 1 cf cv s0 c0 e0 L Figura
crt. rad/s 0
- - - kg/m kg/s mm mm mm m nr.
Prăjini de foraj
1 3 0 0,20 0,20 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.a
2 2 0 0,20 0,00 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.b
3 0 0,20 0,20 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.c
4 3 10 0,35 0,20 1,15 600 1 41 70 13 19 2.8.a
5 3 20 0,15 0,10 1,15 600 1 41 70 1 19 2.8.b
6 2 15 0,20 0,20 1,15 600 1 41 70 8 9 2.8.c
7 2 20 0,25 0,20 1,15 600 1 27 44 13 9 2.9.a
8 2 20 0,25 0,10 1,15 600 500 27 44 13 28 2.9.b
9 2 20 0,05 0,00 1,15 600 100 27 44 13 19 2.9.c
Prăjini intermediare
10 2 15 0,20 0,10 1,10 900 1 24 44 7 6,5 2.10.a
11 2 5 0,20 0,20 1,10 900 1 24 44 10 22 2.10.b
12 4 0 0,00 0,00 1,10 900 1 24 44 10 11 2.10.c
13 3 25 0,30 0,20 1,25 900 100 63 83 1 33 2.11.a
14 2 10 0,20 0,10 1,25 900 1 63 83 5 20 2.11.b
15 2 45 0,15 0,01 1,25 900 600 63 83 10 15 2.11.c
* , rc, rp sunt înclinarea sondei, respectiv coeficienţii de frecare racord- coloană şi corp prăjină- coloană.
În figura 2.7 sunt prezentate graficele de variaţie ale vitezei unghiulare de rotaţie în jurul axei
coloanei şi traectoria de mişcare pentru cazurile 13 din tabela 2.2. Se constată că viteza unghiulară
este neuniformă. Până la contactul cu peretele coloanei, prăjinile au o mişcare imprevizibilă, cu
schimbări bruşte ale direcţiei de deplasare. După stabilizarea mişcării, semnul acestei viteze rămâne
constant negativ, situaţie ce corespunde unui sens de rotire orar, acelaşi cu sensul de rotire al
prăjinilor în jurul axei proprii cu viteza ; aceasta influenţează calitativ mişcarea, iar frecvenţa
contactului periodic cu peretele coloanei creşte în mod corespunzător. Viteza unghiulară de rotire în
jurul axei coloanei , păstrează acelaşi sens (vârtej înainte), iar contactul prăjini-coloană se
realizează pe toată circumferinţa coloanei.
Viteza unghiulară , [rad/s]
– 20 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Figurile 2.8 şi 2.9 ilustrează cazurile 49 din tabela 2.2. Ele evidenţiază influenţele variaţiei
celor mai importanţi factori (excentricitatea centrului de masă, înclinarea coloanei, coeficientul de
frecare, jocul garnitură de foraj-coloană şi lungimea semiundei de flambaj) asupra modului de
mişcare a prăjinilor de foraj. După cum era de aşteptat, la valori ale înclinării ce depăşesc 15 0 şi
semiunde formate din cel puţin două bucăţi de prăjini mişcarea devine neordonată, sensul de rotire în
jurul axei sondei schimbându-se la intervale neregulate iar contactul cu peretele coloanei este
cvasilocal.
Viteza unghiulară , [rad/s]
a. b. c.
– 21 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
a. b. c.
Fig.2.9. Influenţa variaţiei lungimii semiundei de flambaj şi a coeficientului de frecare
asupra modului de mişcare a prăjinilor de foraj de 5 in şi racorduri de 161,9 mm:
a – cazul 7; b – cazul 8; c – cazul 9 (tabela 2.2).
În continuare sunt analizate cazurile 1015 din tabelul 2.2. Datele corespund prăjinilor
intermediare de 5 in (fig.2.10) şi 5 1/2 in (fig.2.11). Din analiza stărilor studiate se constată că
principalele elemente care conduc la un contact local între prăjini şi coloană sunt înclinarea,
coeficientul de frecare, excentricitatea centrului de masă şi lungimea semiundei (care la rândul său
este sensibil influenţată de valoarea jocului radial).
Viteza unghiulară , [rad/s]
a. b. c.
a. b. c.
Fig.2.11. Traiectoria de mişcare şi viteza unghiulară de rotaţie a prăjinilor intermediare
de 5 1/2 in pentru diferite valori ale parametrilor ce le influenţează în condiţiile:
– 22 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
prăjinilor de foraj), în schimb este sensibilă la variaţia proprietăţilor reologice ale fluidului (înglobată
în coeficientul de rezistenţă la înaintare a prăjinilor în fluid c ); f
traiectoria centrului de masă este sensibil influenţată de jocurile radiale (s0, c0), precum şi de
poziţia spaţială a coloanei;
înclinarea axei sondei la valori mai mari de 10 – 150 în combinaţie cu valori ridicate ale
coeficienţilor de frecare face ca prăjinile să rămână în contact local cu peretele inferior al coloanei.
– 23 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
În cele două figuri sunt trasate şi curbele ce delimitează situaţiile de contact ale corpului
prăjinilor cu peretele coloanei (curbele pline 1 şi 2 ):
a. fără contact (porţiunea din stânga curbei pline 1);
b. cu contact punctual (zona dintre cele două curbe pline);
c. cu contact pe lungimea unui arc (domeniul din dreapta curbei pline 2).
– 24 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Relaţiile de calcul pentru forţele de contact şi pentru condiţiile de delimitare a celor trei
cazuri sunt:
a. porţiunea din stânga curbei pline 1:
Fnr 2 Fto ; (2.19)
Fto k E I so ; (2.20)
F
k ; (2.21)
EI
so k L c . (2.22)
b. porţiunea dintre curbele pline 1 şi 2: Relaţiile (2.19) şi (2.20) rămân valabile, în schimb
formula (2.22) devine:
r
0,5 2 kL sh kL ch kL 1
so k L c
L c . (2.23)
2 ch kL 1 kL sh kL
Pentru calculul forţei normale şi al forţei axiale pe corpul prăjinii se utilizează relaţiile:
Fnp 2 Ftp ; (2.24)
sh kL kL 0,5 r
kL ch kL 1
L2 c . (2.26)
co k L c
2 ch kL 1 kL sh kL
c. Domeniul din dreapta curbei pline 2: Forţa normală la racord Fnr se determină tot cu
relaţiile (2.19) şi (2.20), dar so depinde de o lungime necunoscută, Z ce este evidenţiată în figura
2.14 şi se determină iterativ iar
kZ ch kZ sh kZ
so c . (2.27)
ch kZ 1
În figura 2.14 se observă existenţa a două tipuri de reacţiuni ale peretelui coloanei asupra
corpului prăjinilor de foraj:
*
a. reacţiunea R p , concentrată în punctele de tangenţă B şi B ' ;
b. reacţiunea uniform distribuită pe porţiunile de contact BC şi B ' C ' . Rezultanta acestor
**
reacţiuni este R p .
Relaţiile de calcul pentru aceste reacţiuni sunt:
R *p EIk c0 sh kZ s0 ch kZ , (2.28)
în care:
Z se determină prin metoda iteraţiilor succesive din ecuaţia
0,5 kZ ch kZ 1 2 ch kZ 1 2kZ sh kZ k 2 r
2
; (2.29)
ch kZ 1 c
– 26 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
S-a constatat că uzura coloanei este cu atât mai mare cu cât forţa de contact racord-coloană
este mai mare; aceasta se produce în zonele curbate ale sondei, în care valoarea forţei axiale este
considerabilă şi de aceea s-a acceptat menţinerea forţei de contact racord-coloană la o valoare de
maxim 9 kN pentru prăjini de foraj cu lungimea de 9,1 m şi fără protectoare drept criteriu pentru
limitarea uzării coloanei la o valoare nepericuloasă [27]. În baza acestei ipoteze au fost trasate
curbele de egală uzură a coloanei pentru diverse lungimi ale prăjinilor de foraj (fig.2.16).
– 27 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
astfel încât pentru orice valoare a distanţei dintre racorduri (punctele de sprijin)
2
Vu 2 L Fn 2 L
. (2.35)
Vu 9 ,1 Fn 9 ,1
Fn 2 L Fn 9 ,1
c2 L , c9 ,1 . (2.37)
F 2L F 9,1
unde c şi c sunt curburile limită ale sondei dependente de forţa normală (9 kN) şi de forţa
2L 9,1
axială pentru prăjini cu diferite lungimi 2L, respectiv prăjini cu lungimea de 9,1 m.
Din ecuaţiile (2.35)(2.37) rezultă:
Fn 9,1 9,1
c2 L ; (2.38)
F 9,1 2L
c2 L 9,1
. (2.39)
c9 ,1 2L
– 28 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Fn F sin F l q g sin
2 2
1
2
, (2.40)
respectiv
– 30 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
600
M 1 0,35 25,3 9,81 0,86 sin 80 0 0,1397 3083Nm .
2
iar forţa normală unitară este o funcţie de valoarea forţei axiale unitare, unghiul de înclinare şi cel
azimutal:
1
2
2
f n f sin f q g 1 n sin .
2
(2.47)
o
În cazul în care schimbarea de azimut este egală cu zero (profil într-un plan vertical), forţa
normală unitară
f n f q g 1 n sin . (2.48)
o
Forţa axială unitară are o variaţie neliniară pe intervalele curbe ale sondei. Pentru calculul
acesteia se foloseşte o procedură iterativă:
f n i f i 1 q g 1 n sin i ; (2.48’)
o
f i q g 1 n cos i f n i ; (2.46’)
o
f i f i 1 f i ;
Modelul Wu-Juvkam-Wold. Pentru intervalele curbilinii (de creştere sau scădere a înclinării
sondei), Jiang Wu şi Hans C.Juvkam-Wold [21] au elaborat un model matematic pe baza căruia au
construit nomograme ce pot fi utilizate rapid pentru determinarea forţei de tracţiune (suplimentată de
frecarea de alunecare) şi a momentului de torsiune dar în condiţii de şantier.
Notaţiile utilizate în modelul propus sunt:
Dr – diametrul exterior al racordului special;
F – funcţia forţei axiale de tracţiune din garnitura de foraj (tracţiune-pozitivă);
Fc – funcţia forţei axiale de compresiune (compresiune-pozitivă);
ff – forţa de frecare unitară dintre racord şi burlan (forţa de frecare F f = f s); f
– 31 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
F F cos F cos
f f R q g R sin
0, (2.50)
2 2 2
F F sin F sin
f n R q g R cos
0, (2.51)
2 2 2
în care f f fn . (2.52)
d F
F q g R cos sin (pentru f n 0 ); (2.53)
d
d F
F q g R cos sin (pentru f n 0 ). (2.54)
d
– 32 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Din ecuaţia (2.55) se poate vedea că forţa de contact unitară f n poate fi pozitivă sau
negativă, depinzând de unghiul şi forţa axială F . Unghiul 1 (în care f n 0 , peste care
f n 0 , şi sub care f n 0 ) delimitează zona de schimbare a contactului racord-burlan.
Rezolvând ecuaţiile (2.53) şi (2.54), rezultă
F F 0 A sin 0 B cos 0 e 0 A sin B cos (pentru 1 0 ) (2.56)
şi
F F 1 A sin 1 B cos 1 e 1 A sin B cos (pentru 2 1 ), (2.57)
în care:
2
A qgR;
1 2
1 2
B qgR .
1 2
Dacă forţa axială la partea superioară a intervalului curbiliniu F 2 este determinată, forţa
de frecare de alunecare totală Fd , în porţiunea curbilinie se determină uşor cu relaţia (2.58). Primul
pas al algoritmului de calcul este stabilirea ecuaţiei cu care se determină F 2 :
– dacă prăjinile sunt în contact pe toată lungimea cu partea superioară a zonei curbate,
Fn 0 şi 1 0 , iar F se determină cu relaţia (2.57);
– când 2 1 0 se folosesc ambele relaţii, (2.56) şi (2.57), mai întâi se calculează F 1
prin metoda iteraţiilor succesive cu relaţia (2.56) şi apoi se calculează F 2 cu formula (2.57).
Pentru exemplul de calcul considerat în paragraful anterior
10
0 , 2 , q g 1 n 213,4 N m ,
180 0 2 0
1 180 0
R 86 m ,
i
F 0 73 567 N , A = 11 444,7 N, B = 14 346,7 N,
– 33 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Modelul Maidla. Modelul prezentat de Maidla [31] pentru coloanele de tubare poate fi
aplicat si la garnitura de foraj cu condiţia să fie considerată prezenţa racordurilor speciale. Pentru
cele trei secţiuni caracteristice ale unui profil de sondă deviată (fig.2.20) – de creştere a intensităţii de
deviere, de menţinere a înclinării şi de reducere a înclinării – forţa de tracţiune totală se calculează de
la talpa sondei către suprafaţă.
În cele ce urmează sunt prezentate relaţiile de calcul al forţei de tracţiune şi al forţei normale
de contact pentru cele trei tipuri de interval al găurii de sondă:
1. Intervalul de creştere a înclinării sondei. Pe lânga coeficientul de frecare, forţa totală de
tracţiune este controlată şi de direcţia forţei normale. Pentru acest interval, sunt posibile trei poziţii
ale prăjinii de foraj în raport cu coloana de tubare.
Forţa normală
α α
Fn 2 Fa cos 90 2 Fa sin
2 . (2.59)
2
Deoarece α / 2 (fig. 2.21) este foarte mic, sin(/2) /2. Forţa normală rezultantă
pentru manevra de extragere este
Fn α q g R sin α Fa . (2.60)
– 34 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
La extragerea garniturii de foraj variaţia elementară a forţei axiale Fa Fa 2 Fa1 Fa 0
, pe lungimea arcului elementar α 2 α 1 α 0
Fa μ α q g R sin α Fa α α q g R cos α . (2.62)
Pentru cazul contactului cu partea superioară a coloanei, ( q g R sin α Fa ) < 0, iar ecuaţia
(2.63) capătă forma
dFa
μ Fa q g R (μ sin α cos α ) . (2.64)
dα
Valoarea forţei axiale totale F poate fi determinată prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale
a
Dacă se combină cele două soluţii şi se ţine seama de prima condiţie de capăt,
Fa ( α1 ) Fa1 const . , se obţine
qgReμ(α α1 )
F (α ) e μ(α α1 ) Fa1
1 μ2
2μ cos α 1 sin α 1 1 μ 2
. (2.66)
qgR
1 μ2
2μ cos α sin α 1 μ 2
Cu cea de-a doua condiţie la limită Fa (α 2 ) Fa 2 const . , dacă se notează
e μ(α2 α1 ) K B expresiile forţei axiale pe intervalul de creştere a înclinării sunt:
a. în porţiunea superioară, forţa axială
qgR
Fa 2 K B Fa1 [(1 μ 2 )( K B sin α1 sin α 2 )
1 μ2 , (2.67)
2μ ( K B cos α1 cos α 2 )]
– 35 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
l1 l2
unde R . (2.68)
α1 α 2
– la introducere
– la introducere
– 36 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
qgR
Fa 2 K D Fa1 [(1 μ 2 )(sin α 2 K D sin α1 )
1 μ2 , (2.74)
2μ (cos α 2 K D cos α 1 )]
Modelul de calcul prezentat este valabil pentru profile plane ale găurii de sondă. În general
însă, pentru secţiunea de creştere a devierii sondei, profilul este spaţial. Forţele ce acţionează pe un
element de prăjină sunt prezentate în figura (2.24).
Din condiţia de echilibru ecuaţia diferenţială asociată forţei axiale are expresia
d Fa
Gu ( l ) μ C s ( l ) G N ( l ) , (2.76)
dl
în care:
C (l) este un factor de corecţie ce exprimă influenţa suprafeţei de contact dintre prăjină şi
s
coloană;
G (l) – proiecţia greutăţii în fluidul de foraj pe direcţia normalei principale:
N
1/ 2
Fa (l )
2
GN (l ) Gb (l ) G p (l )
2
; (2.77)
R (l )
– 37 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
β arccos(u x v y w z ) ; (2.83)
u x cos β
a ;
sin β
v y cos β
b ; (2.84)
sin β
w z cos β
c ;
sin β
l1 l 2
R(l ) . (2.85)
arc cos cos(ω1 ω 2 ) sin α1 sin α 2 cos α1 cos α 2
În ecuaţia (2.76) semnul plus este asociat mişcării de ridicare a garniturii de foraj, iar
expresiile (2.772.80) descriu proiecţiile greutăţii unitare pe axele triedrului drept asociat unui punct
dat al traiectului sondei.
Factorul de corecţie C ia în considerare efectul de formă a suprafeţei de contact dintre
s
– 38 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
Valorile acestuia sunt cuprinse între 1 pentru (l) = 0 (contact liniar) şi 4/ pentru (l) = /2.
În ecuaţia (2.86) s-au admis următoarele ipoteze:
1. elementele în contact se deformează elastic;
2. suprafaţa de contact are aceeaşi geometrie pe lungimea de contact;
3. există o dependenţă liniară între factorul de corecţie al suprafeţei de contact şi unghiul de
contact;
4. forma secţiunii de contact generată de intersecţia celor două cercuri se presupune a fi arc
de cerc.
În model nu au fost considerate efectele de răsucire care la rândul lor pot influenţa valoarea
forţei normale.
Iniţial contactul dintre prăjină şi coloană este liniar dar în timp, prin uzare, se formează un
canal cu adâncime variabilă d.
Semiunghiul suprafeţei de contact
2X
(l ) arctg , (2.87)
2Y d ic d r
unde X şi Y sunt coordonatele punctului de intersecţie al celor două cercuri determinate de diametrul
exterior al racordului d şi de diametrul interior al burlanului d (fig. 2.25):
r ic
d 2 d ic2 ( d ic d r 2d ) 2
Y 0,25 r ; (2.88)
d ic d r 2d
– 39 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE
denumirea “wear track length”). În ipoteza că viteza de foraj este mult mai mică decât viteza
lr
circumferenţială a racordului special, timpul de contact al racordurilor cu burlanul este egal cu ts
lp
(l este lungimea de contact a racordulului, l p – lungimea unei prăjini de foraj, t – durata forajului
r s
intervalului propus). În aceast de timp garnitura execută n t s rotaţii şi în final lungimea echivalentă
de alunecare pentru condiţii de şantier
lr
Lar 2Rr n ts (2.90)
lp
prăjini de foraj l p = 9,1 m, pentru o turaţie n = 110 rot/min, o durată a forajului t s 250 ore şi
diametru exterior al racordului Dr 0,165 m , cu relaţia (2.90) se calculează: Lar = 32 675 m.
În condiţii de laborator, pe standul de încercări lungimea probei de burlan este de 0,18 m,
viteza axială a mufei racordului în raport cu proba de burlan vax este echivalentă unei viteze de
avansare de 4,77 m/h şi dacă se admite că Lar = Lal , rezultă cu relaţia (2.91) N c 250 cicluri .
Această mărime permite trasarea de uzurograme (pierderea de grosime a burlanului în funcţie de
condiţiile de foraj).
– 40 –