Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Colectarea probelor de sita si prepararea lor este un proces important in activitatea de mud-logging,
corectitudinea efectuarii lui influentind intocmirea coloanei litologice precum si detectarea zonelor de
interes in timpul forajului.
- probe globale- pentru colectarea lor se aseaza o tabla sau un recipient la marginea sitei unde
debitul de detritus este cit mai redus, astfel incit proba sa fie cit mai reprezentativa.
Colectarea probei de pe tabla respective se face prin metoda sfertuirii sau injumatatirii in
functie de cantitatea de proba adunata
- Probe spot- se colecteaza proba direct de pe sita vibratoare, de pe banda unde proba nu
stationeaza la marginea sitei
Intervalele de colectare si numarul de probe globale pe interval sint de regula impuse de beneficiar.
Obisnuit rata de probare este de:
Pentru obtinerea informatiilor cit mai detaliate despre litologie este bine ca probele globale sa fie
completate de probe spot ori de cite ori este suspectata o schimbare de litologie.
Proba globala colectata se prepara pentru analizele ulterioare dupa urmatoarea schita:
Proba bruta se introduce din sita #1, se omogenizeaza si se portioneaza astfel:
1. Probe pentru analiza la microscop- din proba omogenizata se ia o cantitate mica de proba care
se pune separat pe o tavita, fiind spalata si trecuta ulterior prin site. Proba de pe ultima sita
se aseaza cit mai uniform pe o farfurie lasindu-se citeva minute la uscat inainte de a fi analizata la
microscop.
OBS: a nu se clati proba excesiv pentru a nu se dizolva argila
2. Probe nespalate (unwashed samples)- din proba bruta se ia o cantitate de cca. 500 g de proba care
se introduce in punga de plastic, si apoi intr-un saculet de pinza. Fiecare saculet va fi etichetat de
preferinta cu markerul astfel:
- numele clientulului
- numele sondei
OBS: pentru intervalele unde din anumite motive (pierderi de circulatie, site defecte etc) nu avem
probe de sita, se va lasa saculetul etichetat adaugindu-se mentiunea “Lipsa proba”.
Probele astfel etichetate se vor depozita in ordine in cutii, mentionindu-se pe cutie urmatoarele:
- numele clientului
- numarul cutiei
- numarul setului
- numele sondei
- tipul probei
- intervalul de probare
- adresa
3. Probe geochimice (geochemical samples)- din proba bruta se ia cca. 750 g proba care se
introduce in cani de metal de cca. 1 litru (cca. ¾ din cutie trebuie sa fie cu proba). Se umple cutia
cu apa si se adauga 2-6 picaturi de bactericid functie de solutia folosita. Se pune capacul, se agita
cana pentru omogenizare si se depoziteaza in cutii de lemn cu capacul in partea de jos. Canile si
cutiile se vor eticheta la fel ca probele nespalate.
4. Probe spalate si uscate (washed and dried samples)- proba ramasa pe sita #1 se va spala iar
detritusul acumulat pe sita #2 se va pune intr-o tavita fiind apoi clatit in mai multe ape. Proba
astfel pregatita se va introduce la cuptor (105 grade) pina la uscarea completa. Daca pe sita #1
ramine detritus cu forma aschioasa se poate spune ca avem daramatura. Dupa uscare se ia cca. 100
g proba si se introduce in pungi mici cu fermoar etichetate ca mai sus.
5. Proba nespalata si uscata (unwashed and dried samples)- proba bruta se introduce in saculeti de
pinza si se usuca in aer intr-un loc special acoperit (se solicita mai rar de catre beneficiar)
a. calcimetrie
b. fluoroscop
OBSERVATIE: Pentru fluidele pe baza de petrol avem doua metode de spalare:
Descrierea litologica a probelor de sita se realizeaza cu ajutorul microscopului binocular. Prin examinarea
probelor de sita la microscopul binocular se determina urmatoarele caracteristici a formatiunilor traversate
in timpul procesului de foraj:
- culoarea
- textura
- porozitatea
OBS: este important ca intensitatea luminii si unitatea de marire (de regula x10) sa fie constante pentru
obisnuirea ochiului si intrarea mudloggerului intr-o rutina.
Pentru estimarea procentuala a diferitelor tipuri litologice dintr-o proba de sita se poate lua ca model
figura. 1.
Figura 1: Estimarea procentuala a probei de sita
OBS: daca tipul de roca apare in proba de sita intr-un procent <5% ea se va descrie in caietul de litologie
ca “urme” sau “rare” (“traces” sau “rare”).
1. Numele rocii
3. Duritate / fisibilitate
Atit duritatea agregatelor minerale (duritatea rocii) cit si fisibilitatea ei ne indica gradul de diageneza a
rocii.
Duritatea este un parametru fizic subiectiv bazat pe forta necesara (aplicata perpendicular) pentru a
sparge agregatul de minerale utilizind acul de proba.
4. Caracteristici majore (valabila numai pentru argile)- sint o functie a continutului de carbonat,
silt, nisip, mica din argile.
5. Textura
- dimensiunea granulelor
- natura granulelor
- dimensiunea granulelor
6. Ciment / Matrice
- Cimentul: ocupa spatiile intergranulare ale rocilor, formindu-se prin procesul de precipitare
chimica a silicei, carbonatilor sau a altor solutii minerale. Cimentul poate fi primar (depus
odata cu fractiunea detritica) si secundar (rezultat in urma proceselor diagenetice)
- Matricea: se datoreaza proceselor mecanice, este de natura detritica fiind formata din
fractiuni granulometrice inferioare componentilor de baza. Prin tasare si compactizare
matricea devine liant. Diferenta dintre matrice si ciment este dificil de observat pe proba de
sita. In general cind contactul intergranular nu are loc putem spune ca materialul care umple
spatial dintre granule este matrice (tinind cont si de natura materialului).
- tipul cimentului
- grad de cimentare
8. Estimarea porozitatii vizuale- este exprimata in termini calitativi fiind o functie de textura,
duritate si gradul de cimentare.
9. Indicatii de hidrocarburi
I. ROCI CLASTICE
Roci constituite din fragmente si granule minerale rezultate in urma proceselor de dezagregare mecanica a
unor roci preexistente. . Dupa natura materialului de origine rocile clastice sint reprezentate prin depozite
epiclastice (de origine terigena) si depozite piroclastice (de origine vulcanica).
A. ROCI EPICLASTICE
Sint alcatuite din fragmente si granule de natura minerala si petrografica eterogena, acumulate pe cale
mecanica, prezentindu-se sub forma neconsolidata si consolidata.
In functie de dimensiunea granulelor (scara Wentworth) pentru rocile epiclastice avem urmatoarea
clasificare:
1. Tipul rocii
Tip roca
Consolidate Neconsolidate
Brecia Pietris
Tillite Till
ARENITE
Gresie Nisip
SILTITE
Siltit Silt
CONGLOMERAT: roca detritica consolidata prin intermediul unei matrici sau a unui ciment,
format din particule rotunjite cu dimensiuni > 2mm
- constituienti alogeni (minerale provenite din rocile sursa): litoclaste diferite ca natura
petrografica (magmatica, metamorfica si sedimentara) si granule minerale (cuart, calcedonie,
feldspati, calcite, minerale grele) si rar bioclaste
- constituienti autigeni (precipita din solutii prin procese chimice si biochimice): cuart, calcit,
calcedonie, opal, limonit care apar in cadrul cimentului
BRECIA: roca detritica consolidata prin intermediul unui liant (matrice aleuro-pelitica) si
constituita din elemente colturoase nerulate, cu dimensiunea > 2mm.
TILLITE: amestec haotic de blocuri cu material pelitic ce joaca rol de liant. Rocile apar
associate cu formatiunile continentale fluvio-glaciare.
GRESIE SI NISIP
Compozitie petrografica:
- constituienti autigeni: glauconit, oxizi de Fe, calcite, siderit, dolomit, anhidrit, pirita
Tinind cont de cei trei constituienti petrografici principali care intra in alcatuirea arenitelor avem
urmatoarea diagrama ternara (figura 2 ):
Astfel avem:
SILTIT SI SILT
Compozitie petrografica:
2. Culoarea
Culoarile sint variabile (cenusiu, roscat, maronie etc) si se datoreaza constituientilor mineralogici si
liantului.
3. Duritate
- friabil: roca se sfarma la aplicarea unei presiunii (forte perpendiculare) usoare. Granulele se
detaseaza usor cu acul de proba
- duritate medie: roca se sparge in fragmente la aplicarea unei presiuni iar granulele se pot
detasa cu acul de proba
- dur: granulele sint dificil de detasat. Este nevoie de o presiune mare pentru sfarmarea rocii
intre granule
- foarte dur: granulele nu se pot detasa iar la aplicarea unei presiuni mari roca se va sparge
prin granule
4. Textura
b. Gradul de rotunjire
- angular- granula are forma cu muchii si colturi. Poate fi prezenta o usoara uzura a muchiilor
si a colturilor
- subangular- fata granulei este neatinsa, dar muchiile si colturile sint rotunjite
- subrotunjit- muchiile si colturile s-au redus la curbe usoare iar aria fetei originale este
redusa.
- rotunjit- fata originala este complet distrusa aparind o fata plata. Muchiile si colturile
originale s-au transformat in curbe largi
- foarte rotunjit- muchiile, colturile si fata originala nu mai exista. Toata suprafata granulei
consta in curbe largi iar fata plata este absenta.
- foarte elongat
- elongat
- subelongat
- subsferic
- sferic
- foarte sferic
Observatie: La SILTIT gradul de rotunjire, sfericitate si sortare este dificil de estimat datorita dimensiunilor
foarte mici ale granulelor.
5. Ciment / Matrice
- bine cimentat
- matrice
Astfel avem:
- tillite: matrice argilo-siltica constituite din particole fine de cuart, feldspati, clorite, mice,
carbonati si minerale argiloase.
ARENITE
- silicios- este asociat in special cu gresiile cuartitice formindu-se cristale secundare peste granulele de
cuart existente . Opalul, calcedonia si chert-ul sint alte forme de ciment cuartitic
- anhidritic- este asociat mai ales cu cimentul dolomitic, silicios rar calcitic
- sideritic
- hematitic
Matricea: cele mai comune materiale care intra in constitutia matricii sint argila si siltul. Astfel putem avea:
- matrice argiloasa
- matrice siltica
- matrice argilo-siltica
- matrice argilo-carbonatica
SILTITE
- silicios
- calcitic
- matrice argilo-carbonatica
Pe linga mineralele primare si cimentul care constituie roca mai apar si minerale accesorii. Acestea de
regula sint:
- biotit
- chert
- feldspati
- glauconit
- lignit
- muscovit
- olivine
- pirita
- calcopirita
- siderit
In functie de procentul din proba de sita a mineralelor accesorii avem urmatoarea clasificare a mineralelor
accesorii:
6.b. Fosile
Cele mai comune fosile intilnite sint: alge, brachiopode, briozoare, corali, crinoide, foraminifere,
gasteropode, ostracode.
Descriere
Porozitatea (%) Termen
Duritate mare, granulatie fina-mare, granule angulare, subsferice, sortare
slaba, bine cimentata
0-5 Porozitate vizuala neglijabila
Exemplu: 2020-2030m: GRESIE cuarto-litica, cenusie, friabila, grosiera la foarte grosiera, rotunjite,
sferice, bine sortata, slab cimentata, ciment carbonatic, glauconit, litoclaste, porozitate vizuala
intergranulara buna, fara indicatii de hidrocarburi. Abundent: fosile.
CONGLOMERAT+BRECIE:
- viteza de avansare poate sa scada usor in functie de gradul de compactare si de tipul matricii
- sapa torsioneaza (bate la masa),
GRESIE:
- la forajul in gresie cuartitica viteza de avansare scade foarte mult iar sapa torsioneaza.
SILTITE:
A2. LUTITE
Roci pelitice formate predominant din minerale argiloase (peste 60%) cu dimensiuni sub 0.002mm.
- constituienti alogeni reprezentati prin granule de cuart, feldspati, mice, minerale grele si
bioclaste
1. Tipul rocii
- argila
- shale
- marna
Diferenta majora intre argila si shale este fisibilitatea, astfel argila apare structural ca o masa compusa din
minerale argiloase iar “shale” este compus din lamine fine de minerale argiloase, silt, mica ce au un
paralelism puternic.
2. Culoare
3. Caracteristici majore
- calcar: >90%
Functie de continutul in nisip (siltit) avem:
- argila: nisip+siltit<10%
- nisip: nisip>90%
4. Duritate / Fisibilitate
- plastic: se modeleaza usor si se pastreaza sub diferite forme. Este dificil de spalat si se
prinde de acul de proba
-duritate medie (firm): materialul este definit ca forma si structura. Proba se sparge la
penetrarea cu acul (penetrarea cu acul se face relativ usor)
In functie de gradul de duritate, forma si fisibilitatea sedimentelor argiloase separam alte citeva
caracteristici:
- amorfa: caracteristica valabila pentru argilele soft si plastice cind mineralele argiloase apar
ca o masa globulara
- microbloc: caracteristica valabila pentru argilele de duritate medie si dure, cind la penetrarea
cu acul agregatul argilos se desparte in microblocuri
OBS: Aceasta caracteristica este valabila pentru sedimentele argiloase cu duritate medie, casante sau dure,
argilele soft si plastice fiind amorfe.
6. Accesorii / Fosile
Mineralele accesori cele mai frecvente care apar in depozitele argiloase pot fi:
- mica
- glauconit
- pirita
- silt
Exemplu:2020-2050m: ARGILA cenusie, calcaroasa, duritate medie, microbloc, textura catifelat, mica, silt.
Abundent: fosile
- daca argila este plastica proba de sita este dificil de spalat, iar prin spalare excesiva se poate
pierde o cantitate de argila.
B. ROCI PIROCLASTICE
Rocile piroclastice reprezinta produse ale activitatii vulcanice explozive, depuse prin actiune gravitationala
in diverse medii de sedimentare.
Petrografic sint constituite din particule de sticla vulcanica (constituient principal), silt, litoclaste
1. Tipul rocii
TUF
2. Culoare
- alb
-cenusiu deschis
- maroniu
3. Duritate- casant
-spartura concoidala
5. Minerale accesorii
- silt
- litoclaste
- viteza de avansare este mai mica decit in gresii dar mai mare decit in argila
- nu reactioneaza cu HCl 10%, sau poate reactiona slab la inceput functie de impuritati
A. ROCI CARBONATICE
Roci sedimentare poligene constituite din minerale carbonatice in proportie de peste 50% (calcite, aragonit,
dolomit, siderit, ankerit, magnezit) si subordonat alte minerale alogene (cuart, minerale argiloase etc.) si
autigene (feldspati, fosfati, oxizi).
1. Tipul rocii
- calcar CaCO3
- dolomit (Ca,Mg)(CO3)2
Intre aceste doua tipuri principale de roci carbonatice exista urmatoarea serie de tranzitie:
- argila: carbonat<10%
- matricea (ortocheme) sau fluidul calcaros- compusa din particule carbonatice sub
0.02mm. Initial matricea a fost un material fluid care ulterior s-a intarit prin compactare
(eliminarea apei interstitiale) si posibil recristalizare.
- peletele: corpusculi calcarosi fara nucleu genetic, de forma sferica sau ovoidala (uzual de
0.1mm diametru), omogene, criptocristaline, formate prin procesul de acretionare
- oolite si pisolite: corpusculi calcarosi sferici sau ovoidali cu un nucleu genetic (cochilie,
cuart etc) si un cortex calcaros. Oolitele au diametru sub 1mm iar pisolitele au
diametru>1mm
In industria petrolului cea mai utilizata clasificare a rocilor carbonatice este clasificarea “Dunham”. In
functie de gradul de diageneza si mediul de depunere, dupa Dunham rocile carbonatice se clasifica astfel:
- Mudstone- fluid carbonatic >90%; granule sau alte elemente<10%. In timpul depunerii
apa a fost calma.
- Wackestone- compus in principal din fuid carbonatic, dar cu peste 10% granule
1. Clasa sparite- roci carbonatice constituite din alocheme prinse intr-o matrice sparitica. S-au
format in medii de plaja unde valurile au spalat fluidul carbonatic.
2. Clasa micrite- roci carbonatice constituite din alocheme prinse intr-o matrice micritica. S-au
format in medii cu energie mica, fluidul calcaros nefiind spalat.
3. Roci microcristaline- roci carbonatice constituite dintr-o matrice micritica care are alocheme sub
10%. S-au format in medii unde apa era putin adinca.
2. Culoarea
Rocile carbonatice au diferite culori functie de prezenta materialului detritic (alb, maroniu, gri, transparent,
translucent)
3. Duritatea
- soft
- friabil
- casant
- duritate medie
- dur
4. Textura
2 mm -
Megacristalin
1 mm 2 mm
Cristale foarte grosiere
0.5 mm 1 mm
Cristale grosiere
0.250 mm 0.5 mm
Cristale medii
0.125 mm 0.250 mm
Cristale fine
0.063 mm 0.125 mm
Cristale foarte fine
0.004 mm 0.063 mm
Microcristalin
- 0.004mm
Criptocristalin
- cerata
- sidefata
- sticloasa
- pamintoasa
- zaharoasa
- amorfa
- “vuggy”
- stilolitica
- cretoasa
- calcit
- silice
- dolomit
- glauconit
- mica
- pirita
- anhidrit
- gips
- alge
- briozoare
- echinoderme
- foraminifere
- moluste
- oolite
- fosile
Mineralele accesorii si fosilele se descriu si ca procent pe proba de sita (vezi rocile epiclastice)
6. Porozitatea vizuala
- secundara: ia nastere secundar in timpul formarii rocii. Cele mai comune tipuri de
porozitati secundare sint: fracturile, fisurile, vacuolara (vuggy)
- porozitatea cretoasa: porii sint prea mici pentru a fi observati la microscop dar aceasta
porozitate se deduce din textura rocii. Porozitatea este ridicata dar permeabilitatea este
sub 1 md
- porozitatea intergranulara: spatiul liber dintre elementele constructive ale rocii (fosile,
particule)
- porozitate oolitica
La rindul lor tiprile de porozitate enumerate mai sus sint estimate procentual astfel:
7. Indicatii de hidrocarburi
Exemplu: - clasificarea Dunham: MUDSTONE calcaro-dolomitic, cenusiu deschis, duritate medie, amorf,
pirita, porozitate intercristalina slaba, fara indicatii de hidrocarburi.
- calcar: proba reactioneaza instantaneu si violent. Proba pluteste pe acid, fiind complet
dizolvata in citeva minute, acidul raminind spumos.
- calcar dolomitic: proba reactioneaza imediat dar reactia este moderata si continua. Proba
nu va pluti in acid.
- dolomit calcitic: reactia este inceata la inceput, dar se accelereaza dupa citeva minute.
- dolomit: reactia este foarte inceata si ezitanta. Acidul trebuie incalzit ca reactia sa
continuie. Dupa dizolvarea dolomitului acidul va ramine laptos.
- imersam proba de carbonat in HCl- 10%, iar apoi o introducem in apa distilata
- adaugam doa picaturi de Alizarin Red S si asteptam 45 s pentru a avea loc reactia
- examinam proba la microscop: calcitul va avea pete roz iar dolomitul isi va pastra
culoarea intacta
Sint roci sedimentare formate predominant din silice amorfa criptocristalina si / sau cuart. Apare sub forma
de strate sau ca mase neregulate cu caracter accidental in masa altor roci.
- zgirie sticla
C. ROCI EVAPORITICE
Sint roci formate in urma evapoarii apelor in bazine lagunare si precipitarea sarurilor din solutii. Sarurile
cele mai putin solubile sint depozitate primele.Secventa de precipitare pentru rocile evaporitice este
urmatoarea:
Anhidrit
Halit
Silvina
Carnalit
1. Tipul rocii
- gips primar- roci microcristaline alb-cenusii cu structura laminata. Pe linga gips mai pot
apare minerale argiloase, minerale carbonatate si rar bioclaste.
- Gips primar resedimentat- apare interstratificat intre stratele de gips primar. Are un
continut ridicat de material argilos si mai poate contine cuart, glauconit, etc.
- Gipsuri secundare- au aspect zaharoid si culoare alba, fiind constituit din granule mari de
gips. Poate contine si incluziuni de anhidrit si minerale carbonatice.
ANHIDRIT CaSO4- are structura fibroasa, paralela si radiala, roca care apare ca o masa compacta,
zaharoida, amorfa
2. Transparenta si Culoare
- transparent
- translucent
- opac
GIPS ANHIDRIT
3. Duritate
ANHIDRIT: este relativ dur chiar casant. Avem urmatoarele grade de duritate pentru anhidrit:
- duritate mica
- casant
- duritate medie
- dur
4. Textura
4.1. Dimensiunea cristalelor
1 mm 2 mm
Cristale foarte grosiere
0.5 mm 1 mm
Cristale grosiere
0.250 mm 0.5 mm
Cristale medii
0.125 mm 0.250 mm
Cristale fine
0.063 mm 0.125 mm
Cristale foarte fine
0.002 mm 0.063 mm
Silt
<0.002 mm
Amorf (cretos)
4.2. Luciu
5. Accesorii si incluziuni:
- anhidrit
- argila
- materiale carbonatice
- dolomit
- glauconit
- gips
- pirita
- sare
6. Porozitate
7. Indicatii de hidrocarburi
Exemplu: 2127-2134m: ANHIDRIT transparent, alb, casant, cristale fine, luciu subvitros, fara porozitate,
fara indicatii de hidrocarburi.
- nu se dizolva in HCl- 10%, totusi reactioneaza foarte slab la inceput functie de impuritati
- adaugam 10 picaturi solutie BaCl2, prezenta sulfatilor fiind indicata de un precipitat alb
- pudra se va dizolva usor iar prin racire gipsul si anhidritul vor precipita in cristale
aciculare pe marginea sticlei de ceas
C.2. HALITE
HALIT (NaCl): este identificat prin cristalele cubice, luciu si gust. Culoarea in general este alba, dar sarea
poate avea si alte culori functie de impuritati.
SILVINA (KCl) apar in general cu sarea dar se
diferentiaza de ea prin gustul
decit a sarii).
A. SHALE NEGRU
Aceste roci contin frecvent materie organica sub forma de kerogen sau bitum. Aceste sedimente sint
importante deoarece ele ar putea fi rocile sursa pentru hidrocarburi. Descrirea lor se realizeaza dupa
modelul argilelor, dar se va efectua si o analiza la fluoroscop (vezi capitolul 3 “ Analiza probelor de
sita la fluoroscop”).
B. CARBUNII
Elementul cel mai important in compozitia acestor roci este carbonul, a carui variatie si continut determina
tipul de carbune. Ceilalti componenti care intra in alcatuirea carbunilor sint oxigenul, hidrogenul si azotul.
1. TURBA- apare ca o masa fibroasa de resturi si plante. Materialul vegetal este recunoscut cu
usurinta. Culoarea este de obicei bruna spre galbena, devenind mai intunecata spre baza
depozitelor datorita cresterii gradului de compactare. Se formeaza in zonele unde aportul
bacteriilor este minim si pot aparea acumulari constante de material in perioade lungi de timp.
2. LIGNIT- apare ca un material intunecat, brun spre negru, moale spre casant (1-2.5 scara Moh’s)
depinzind de gradul de compactare a materialului., Este mai compact decit turba, dar cu material
vegetal ce poate fi inca recunoscut. In aer lignitul se usuca si se sfarma usor.
5. ANTRACITUL: este de culoare negru intens, casant, spartura concoidala, luciu stralucitor, fara
stratificatie evidenta. Nu murdareste miinile
Testarea sondelor se bazeaza partial pe indicatiile pozitive de hidrocarburi din proba de sita si de la
cromatograf.
Pentru evaluarea indicatiilor de petrol din probele se sita este necesara o examinare vizuala, precum si o
examinare la microscop si fluoroscop a fluidului, probei nespalate si probei spalate, si a granulelor
individuale.
- miros
- fluorescenta reziduala
Cind observam aparitia petrolului in fluidul de foraj sau suspectam prezenta lui, expunem o proba de fluid
la lumina U.V. Vom descrie:
Introducem apoi proba intr-o sticla si agitam sticla. La deschiderea sticlei verificam mirosul.
Daca sintem nesiguri de prezenta petrolului, adaugam apa distilata la proba de fluid, pentru separarea
petrolului de fluid.
- miros puternic
Orce pata din proba de sita care nu este superficiala exceptind petrolul din rezervoarele de fractura impune
verificarea ei la fluoroscop. Urmele de petrol din proba de sita sau carote sint o functie de permeabilitate.
2. Culoare
Culoarea urmelor de petrol este o functie de densitatea petrolului (culoare deschisa denota o densitate
mare). Functie de culoarea petelor avem:
- urme maroniu-inchis
- urme maroniu-deschis
3. Distributie
3.1.4. Fluorescenta
Fluorescenta este un test foarte sensibil pentru evidentierea prezenta hidrocarburilor in fluid, proba de sita
si carota. Hidrocarburile in special cele aromate sint stimulate de bogata energie a U.V. emitind lumini sub
forma de spectru. Cu cit petrolul este mai matur cu atit spectru este mai pronuntat. Este necesar ca testul de
fluorescenta sa fie efectuat rapid deoarece volatilele se evapora, fluorescenta scazind in intensitate. De
obicei fluorescenta apare in jurul granulelor constituiente.
Petrol brut da da
Minerale da nu
Raspunsul diferitelor roci prin expunerea la lumina U.V. este redata in tabelul urmator (fluorescenta
directa):
Creta violet
2. Culoare
a. maroniu
b. oranj
c. galben
d. auriu
e. alb
f. alb-albastrui
Relatia intre densitatea petrolului si culoarea fluorescentei si culoarea petelor de petrol este redata in tabelul
de mai jos.
b. pal (pale)
c. moderata (dull)
d. puternica (bright)
Fluorescenta “pinpoint” este asociata cu granulele individuale indicind prezenta condensatului sau a
gazului
O serie de probe avind fluorescenta uniforma dar prezentind o scadere in intensitatea culorii este un
indicator pentru:
b. Fluorescenta indirecta- fluorescenta care apare dupa tratarea probei cu solventi organici, datorita
extragerii petrolului de catre solvent.
Testul pentru fluorescenta directa: o cantitate mica de detritus din proba spalata se aseaza pe o sticla de
ceas si introdusa la lampa UV.
OBS: daca proba are fluorescenta directa dar nu are fluorescenta indirecta, adaugam peste solvent HCl-
10%. Daca proba nu are nici dupa tratare cu HCl fluorescenta indirecta atunci fluorescenta directa se poate
datora permeabilitatii foarte mici a rocii sau mineralelor.
- fluorescenta instantanee (flash cut)- fluorescenta este instantanee dupa tratarea probei cu
solvent si expunerea ei la lumina UV
Viteza de reactie la adaugarea solventului este functie de densitatea petrolului. Pentru petrol de densitate
mare fluorescenta indirecta este instantanee, viteza scazind odata cu densitatea petrolului.
c. Fluorescenta reziduala- fluorescenta care dupa tratarea probei cu solvent si evaporarea solventului.
Testul pentru fluorescenta reziduala: lasam proba tratata cu solvent in atmosfera timp de 20-30 min pentru
evaporarea solventului. Pe farfuria va ramine in reziduu petrolier avind culoarea petrolului initial in lumina
naturala. De asemenea va apare un inel fluorescent in jurul probei. Se va descrie culoarea rezidului
petrolifer si culoarea inelului fluorescent
Este un test foarte sensibil pentru verificarea prezentei petrolului in proba de sita, in special in zonele
carbonatice. Testul nu este valabil cind se utilizeaza fluide pe baza de petrol.
Aplicam peste citeva fragmente de roca solutie de HCl-10 %. Prezenta petrolului este indicata de marimea
mare a bulelor in timp ce acidul reactioneaza cu carbonatul sau cu matricea carbonatica a rocii. Cresterea in
marime a bulelor este efectul cresterii suprafetei de tensiune datorata prezentei petrolului. Cind petrolul este
prezent in cantitate mare bulele tind sa devina iridiscente.
3.1.6. “Wettability”
Alunecarea apei pe fragmentele de detritus precum si tendinta de plutire a detritusului in apa este o
indicatie a prezentei petrolului.
Indicatiile de gaz din timpul forajului sint urmarite si inregistrate “on-line” prin intermediul sistemului
degazor-cromatograf. Indicatiile sint de ordin calitativ si nu cantitativ, fiind influenntate de urmatorii
parametrii:
- permeabilitatea rocii
- viteza de avansare
- densitatea si viscozitatea fluidului
- presiunea de formatie
- eficenta degazorului
- eficenta cromatografului
- variatii de debit
- C1- metan
- C2- etan
- C3- propan
OBSERVATII:
2. in conditii de adincime (presiune si tempertura ridicata) doar metanul si etanul sint in stare gazoasa
celelalte componente fiind sub forma lichida. In timpul circulatiei pe masura urcarii fluidului spre
suprafata faza lichida se va transforma in faza gazoasa datorita scaderii presiunii si temperaturii. De
asemenea gazele vor expanda pe masura apropierii lor de suprafata.
Abilitatea geologului de a interpreta curbele de gaz inregistrate in timpul procesului de foraj necesita o
intelegere a tipurilor de gaze ca ocurenta si legatura lor cu presiunile de formatie, porozitatea formatiunii,
capacitatea de curgere a formatiunii (kh), caracteristicile reologice a fluidului de foraj si parametrii de foraj.
Avem urmatoarele tipuri de gaz:
Valoarea “zero” de gaz (True zero gas): este valoarea inregistrata la cromatograf cind degazorul este in
aer. In acest caz inainte de reluarea forajului (nu avem circulatie), cind sapa este in coloana, sau in timpul
carotajului geofizic la cromatograf trebuie sa avem valoarea zero de gaz.
Fondul “zero” de gaz (Background zero gas): valoarea de gaz inregistrata la cromatograf in timpul
circulatiei, in sonda fiind un fluid omogen cu o densitate suficenta pentru a asigura contrapresiunea pe strat.
Fondul “zero” de gaz trebuie restabilit periodic datorita schimbarii in diametru a gaurii de sonda sau
schimbarii compozitiei fluidului. Orice abatere de la acest fond de gaz in timpul circulatiei se poate datora
gazului recirculat sau contaminarii fluidului.
Fondul de gaz (Background gas): este gazul inregistrat in timpul forajului la o litologie constanta, valoare
care se va reprezenta si in “Litholog”. Este datorat gazului eliberat in fluid din volumul de roca dislocuit de
sapa, cantitativ fiind o functie de diametrul sapei, viteza de avansare, porozitatea formatiunii, saturatia in
gaz a rocii.
Gaz de formatie (Gas shows / Formation gas): orice deviatie (cantitate sau compozitie) a gazului de la
gazul de fond stabilit, si necesita interpretarea cauzelor. Este datorat gazului eliberat in fluid din volumul de
roca dislocuit de sapa combinat cu gazul care curge din formatie, cantitativ fiind o functie de diametrul
sapei, viteza de avansare, densitatea fluidului, presiunea de formatie, capacitatea de curgere a stratului,
porozitatea si saturatia in gaze.
Gazul de formatie se va nota in raport si in “Litholog” cu valoarea maxima de GT (gaz total) doar daca
valorile de gaz depasesc de cinci ori fondul anterior.
Gaz de conexiune (Connection gases): este gazul care apare la pornirea circulatiei dupa punerea bucatii
datorita conditiilor de subechilibru create in momentul opririi circulatiei (ECD-densitatea echivalenta la
circulatie) sau datorita pistonarii la manevrarea garniturii. Este un indicator pentru stratele suprapresurizate.
Gazul de conexiune va fi notat in raport, iar pentru un peak mai mare de cinci ori fondul va fi notat si in
“Litholog” cu valoarea maxima de GT.
Gaz de mars (Trip gases): este gazul care apare dupa mars sau dupa o stationare mai lunga (wiper trip
gas) datorita pistonarii sau subechilibrului hidrostatic creat in urma opririi circulatiei. Gazul de mars va fi
notat in raport, iar pentru un peak mai mare de cinci ori fondul va fi notat si in “Litholog” cu valoarea
maxima de GT. Daca avem mai multe marsuri consecutive la aceeasi adincime in “Litholog” se va trece
valoarea maxima a gazului de mars.
Gazul de deviatie (Survey gas): apare la reluarea circulatiei dupa efectuarea deviatiei prin prajini. Se
poate datora atit pistonarii la manevrarea garniturii cit si contrapresiunii insuficiente pe strat in timpul
stationarii. (ECD). Gazul de deviatie va fi notat in raport, iar pentru un peak mai mare de cinci ori fondul va
fi notat si in “Litholog” cu valoarea maxima de GT
Gazul de la oprirea pompelor (Pump off gas): apare la reluarea circulatiei dupa o intrerupere de
circulatie datorita unor defectiuni tehnice. Se poate datora atit pistonarii la manevrarea garniturii cit si
contrapresiunii insuficiente pe strat in timpul stationarii. (ECD). Gazul de la oprirea pompelor va fi notat in
raport, iar pentru un peak mai mare de cinci ori fondul va fi notat si in “Litholog” cu valoarea maxima de
GT.
Gazul de conexiune, de mars, de deviatie si gazul de la oprirea pompelor sint gaze care “curg” in gaura de
sonda din stratul poros permeabila, cantitativ depinzind de capacitatea de curgere a formatiunii (kh) ,
densitatea fluidului si presiunea de formatie.
Gaz recirculat (Recycled gas): daca instalatia de foraj nu este dotata cu degazor sau daca nu s-a circulat
suficent pentru degajarea gazului de formatie din fluid gazul va fi pompat inapoi in gaura de sonda si dupa
un ciclu (circuit complet) va reapare la suprafata. Gazul recirculat nu va fi mai mare decit originalul iar
compozitia gazului reciclat va avea o proportie mai mare de componente grele, componetele usoare fiind
mai usor eliberate in atmosfera. Gazul recirculat nu se va lua in considerare la intocmirea diagramei tip
“Litholog”.
Gaz de contaminare (Contamination gas): adaugarea de motorina sau de titei in fluidul de foraj conduce
la aparitia gazului de contaminare. De asemenea degradarea aditivilor organici din fluid (lignosulfat, soltex,
lignit) conduce la cresterea cantitatii de metan. Contaminarea fluidului se observa prin cresterea
nejustificata a fondului de gaze, fond care va persista si dupa oprirea pompelor. Deoarece acest tip de gaz
persista pe un interval mai mare de timp afectindu-ne fondul de gaz, se va nota in raport si pe “Litholog”
adincimea la care a aparut si posibila sursa a lui.
“Kelly cut” gaz (Kelly cut gas): o indicatie falsa de gaz apare in momentul introducerii in sistemul de
fluid a unei cantitati de aer (aerul aflat in tija la punerea bucatii sau aerul din prajini la efectuarea marsului)
care poate creea o conditie de subechilibru la talpa si de asemenea “taie” fluidul de foraj (fluidul este aerat,
spumat) modificind astfel volumul de noroi degazat. Acest tip de gaz apare dupa un circuit complet si este
foarte usor de confundat cu gazul de conexiune sau de mars (care apar dupa “lag-time”).
O evaluarea calitativa a fluidului din rezervor pe baza indicatiilor de la cromatograf se poate realiza prin
compararea concentratiilor relative a componentilor gazosi inregistrati (analiza ratiilor).
Combina trei ratii care plotate impreuna sugereaza caracterul fluidului din porii rocii.
Wh=((C2+C3+C4+C5)/ (C1+C2+C3+C4+C5))x100
Bh=(C1+C2)/(C3+C4+C5)
Wh=17.5- 40; Bh<Wh Se poate face diferenta intre petroluri de densitati diferite
Acest parametru este utilizat cind gazul uscat (metan) este in exces intirziind Wh si Bh. Daca metanul nu
este in exces Ch poate fi folosit ca o verificare pentru indicarea potentialului de gaz, titei si condensat.
Ch=(C4+C5)/C3
- Ch<0.5: indica un potential de gaz, verificam daca interpretarea Bh functie de Wh este
corecta
Interpretare: se realizeaza plotarea ratiilor functie de adincime si urmata de analiza vizuala a pozitiei celor
trei curbe.
- Pas #1: analiza pozitiei curbei Wh determinind astfel tipul posibil de fluid
- Pas #2: comparam pozitia relativa a curbei Bh fata de curba Wh confirmind caracterul
fluidului
Rezultatul obtinut din analiza trebuie corelat cu litologia, gazul total si fluorescenta.
In figura 8 este reprezentata relatia dintre curbe pentru diferite tipuri de hidrocarburi.
Figura 8: Relatia dintre curbe pentru diferite tipuri de hidrocarburi
A- gaz uscat foarte usor: metanul este predominant, etanul fiind in proportie foarte mica. Aparitia
etanului se remarca printr-o crestere usoara a curbei Wh, curba Bh nemodificindu-se. Valoarea mare a Bh
(Bh>100) indica gazul uscat. Absenta hidrocarburilor grele conduc la fondul foarte mic al curbei Ch
B- gaz de densitate medie: curba de Wh nu depaseste 17.5 sugerind un potential de gaz iar curba de Bh
este sub 100 indicind prezenta gazelor umede.Ch<0,5 indica doar prezenta gazului
C- capac de gaz sau petrol de densitate mica: scaderea valorilor de Bh indica contributia gazelor
grele/titei usor, iar faptul ca Wh<17.5 indica gazul. Curba de Ch >0.5 sugerind ca gazul este asociat cu
petrol/condensat.
D- orizont de carbune: prezenta orizonturilor carbunoase este indicata prin cresterea concentratiei de
metan si etan. In acest caz Wh>17.5 sugerind petrolul, dar faptul ca Ch<0.5 si Bh>100 confirma ca nu este
vorba de petrol ci de contaminarea gazului datorita carbunelui. Corelarea cu litologia este foarte utila
F- petrol residual: curba de Wh>40, Bh<Wh, fluidul fiind adesea asociat cu asfalt si hidrocarburi
reziduale
4. Evaluarea continutului in carbonat
Evaluarea procentuala a continutului de carbonat din roci se realizeaza prin intermediul calcimetrului.
- reactia dintre carbonat si HCl are loc cu degajare de CO2, presiunea dezvoltata in urma
reactiei chimice fiind masurata cu ajutorul traductorului de presiune
Prepararea calcimetrului:
- infiletam incet capacul calcimetrului astfel incit proba sa nu intre in contact cu acidul
Efectuarea calcimetriei:
- timpul de reactie trebuie sa fie de 15 min sau pina la stabilizarea curbei de carbonat
OBS: deoarece reactia este exoterma este indicat ca acidul si apa distilata sa fie pastrate in frigider pentru a
nu avea variatii de presiune.
- dupa stabilizarea curbei introducem in casuta “Upper concentration” cifra 100 si tasta
ENTER pentru ajustarea punctului doi de calibrare
- salvam calibrarea prin apasarea butonului “Save this calibration” si apoi o salvam si in
baza de date
1. Calcar pur: reactia dintre acid si calcar pur va fi reprezentata pe diagrama printr-o linie aproape
verticala de la 0% la 100%, reactia realizind-se rapid (figura 11).
timp
Forma curbei depinde finetea granulelor din proba si prezenta petrolului rezidual astfel:
- daca proba este pudra linia va fi verticala si proba nu contine petrol residual
- linia usor inclinata indica granulatia “grosiera” (intre 0.063mm si 0.125mm) a probei sau
prezenta petrolului rezidual
2. Roca calcaroasa (50-100% CaCO3): procentul de CaCO3 va fi reprezentat pe diagrama printr-o linie
aproape verticala de la 0% la peste 50% functie de continutul in CaCO3 al rocii, reactia realizindu-se rapid
(figura 12).
Diferenta de pina la 100% CaCO3 este reprezentata prin rezidurile necarbonatice din roca (argila, cuart,
materie organica, etc).
3. influennta hidrocarburilor: prezenta hidrocarburilor (petrol din porii rocii sau petrol residual) tinde sa
inhibe reactia dintre acid si CaCO3, astfel ca pe diagrama continutul de CaCO3 va fi reprezenta printr-o
linie inclinata datorita incetinirii reactiei (figura 13).
timp
Figura 13: Diagrama pentru roca
calcaroasa+influennta hidrocarburilor
4. Dolomit pur: reactia acidului cu dolomitul pur porneste imediat dar foarte incet fiind reprezentata pe
diagrama printr-o linie curba care creste pe masura consumarii reactiei (figura 14).
Pentru un dolomit pur (100% dolomit) curba va iesi din scala deoarece calibrarea calcimetrului este
efectuata pe calcit, care are densitate mai mica decit a dolomitului (2.71 kg/cdm pentru calcit si 2.85
kg/cdm pentru dolomit). In acest caz valoarea de dolomit citita din diagrama va fi corectata cu o constanta
care reiese din raportul concentratiilor calcit/dolomit (aducerea procentului de dolomit la 100%).
5. Dolomit (50-100% dolomit): roca este un dolomit impur dar care va avea aceeasi reactie ca si dolomitul
pur diferind doar procentul de dolomit care este in functie de impuritati din roca (figura 15)
Reactia cu acidul va incepe imediat sau vor fi necesare citeva minute pina la producerea de CO2.
6. Dolomit calcitic (10-50% CaCO3; 50-90% (Ca,Mg)(CO3)): curba rezultata pe diagrama in urma
reactiei va avea doua componente (figura 16)
timp Figura
16: Diagrama pentru dolomit-calcitic
- primul component care intra in reactie va fi calcitul, care va apare reprezentat printr-o linie specifica
calcitului
Daca trecerea de la calcit la dolomit este dificil de remarcat vom considera timpul de reactie a calcitului cu
HCl de 30 secunde dupa care intra dolomitul in reactie
Sint mai multe metode pentru determinarea densitatii argilelor, si functie de preferintele clientului cele mai
utilizate sint:
- Microsol
- Variable-Density Column
Prepararea probei
- prelevam din proba de sita o cantitate de argila necesara pentru a umple cupa balantei
- umplem cupa cu argila pina cind balanta ajunge la echilibru pentru 1 g/ccm sau 8.35
ppg (1 g/ccm sau 8.35 ppg pentru cupa+argila+capacul cupei)
- indepartam capacul, umplem cupa cu apa distilata, fixam capacul inapoi la cupa si
masuram densitatea (d2)
dS=1/(2-d2)
dS=8.35/(16.7-d2)
Solutie de Phenolphthaleina
Prelevarea probelor de carota are ca scop obtinerea de noi informatii referitoare la rocile traversate in
procesul de foraj, in special informatii despre rocile colectoare. Principalele informatii obtinuate din analiza
probelor de carota sint:
- virsta formatiunii
- structura sedimentara
- inclinarea stratelor
- porozitatea rocii
- permeabilitatea rocii
- probe laterale de carota (sidewall cores): probele de carota se extrag din peretii gaurii de
sonda dupa terminarea forajului si efectuarea carotajului geofizic
1. Carote conventionale
Datorita costului ridicat al operatiei de carotaj carotele se extrag din topul zonelor poros-permeabile, posibil
cu hidrocarburi in scopul determinarii proprietatilor fizice (porozitate si permeabilitate) si continutului in
fluide a rocilor colectoare, si mai rar se extrag carote pentru diferentierea lito-startigrafica a formatiunilor.
Beneficiarul in functie de informatiile pe care le detine inainte de inceperea forajlui (informatii din
investigarea seismica sau din sondele vecine) va stabili numarul de carote si intervalele orientative de
carotaj pentru sonda respectiva, care vor fi trecute in “Programul Geologo-Tehnic”.
In timpul saparii sondei “punctul de carota” (adincimea de extragere a carotei) este stabilit de catre
geologul aflat la sonda din partea beneficiarului (Wellsite Geologyst) pe baza informatiilor oferite de
geologii ce deservesc cabina MLU precum si o eventuala corelare cu sondele vecine. In lipsa geologului
din partea beneficiarului punctul de carota va fi stabilit de catre datalogger.
- daca proba de sita este preponderent constituita din roci cu caracteristici de rezervor si
avem indicatii la cromatograf (gaz de formatie) se ia decizia de extragere a carotei
Procesul de carotaj
- se vor preleva probe de sita din fiecare metru pe tot parcursul operatiei de carotaj
OBSERVATIE
- deoarece capul de carotiera taie rocile traversate, cantitatea de proba care va veni la sita
va fi mica iar rata de penetratie este de regula mai mare decit in foraj
- de regula cind tubul carotier este plin cu proba rata de penetratie va descreste rapid
La recuperarea carotei din tubul carotier trebuie sa asiste in podul sondei geologul din partea beneficiarului
impreuna cu echipa mudlogging.
- se vor pregati in podul sondei cutiile de carota (1m lungime) care vor avea inscriptionate
pe ele adincimea si numarul cutiei
- proba de carota recuperata din tubul carotier va fi asezata in ordine (baza-top) in cutiile
de carota si va fi transporta in cabina MLU (figura 18).
Figura 18: Recuperarea probei si asezarea ei in cutii
- daca sint portiuni de carota foarte sfarmate acestea se vor introduce intr-o punga de
plastic, iar punga se va aseza in cutie la adincimea corespunzatoare
OBS: daca carota recuperata nu este egala cu intervalul carotat, se considera portiunea lipsa la baza (talpa)
carotei.
- se indica orientarea bucatilor de carota prin sageti orientate baza-top si prin trasarea a
doua linii paralele, rosie la stinga si neagra la dreapta, trasate de la top la baza (figura 19)
Figura 19: Marcarea carotei
- estimarea hidrocarburilor gazoase prin introducerea unui fragment mic de carota in apa
si observarea bulelor de gaz
excelenta: carota este slab consolidata, sfarmindu-se in timpul recuperarii din tubul carotier
foarte buna: fluidul din carota va iesi sub forma de bule dind o impresie de efervescenta
buna: dupa curatarea fluidului de pe suprafata carotei, suprafata nu se va usca, fluidul indepartat fiind
inlocuit de fluid din interiorul carotei
moderata: carota se va usca dupa curatarea fluidului, dar dupa o perioada de timp va fi uda din nou
regionala: fluidul de foraj de pe suprafata carotei se va usca in aer fara stergere
Pentru examinarea microscopica a carotei se vor preleva fragmente din fiecare tip litologic, descriindu-se
urmatoarele caracteristici:
- tipul rocii
- culoare
- duritate
- minerale accesorii/fosile
- porozitate
4. Analiza la calcimetru: se vor analiza la calcimetru doar probele de argila sau carbonat.
Descrierea probei de carota se va face pentru fiecare tip litologic (vezi anexa 2). Daca este posibil se va
intocmi pe linga crochiu si un “Core-log” (vezi anexa 3). De asemenea in “Litholog” se va trece simbolul
pentru carota in dreptul adincimii respective.
Dupa analiza insituu a probei de carota aceasta va fi impachetata in folie de aluminiu, folie de plastic, sau
va fi parafinata. Cutiile de carota vor fi etichetate pe exterior astfel:
- numarul cutiei
- adresa
In interior cutiile vor avea inscriptionat pe capete adincimea de prelevare a probei. De asemenea se va
introduce in cutie o eticheta infoliata in plastic care sa contina urmatoarele date:
adincimea de prelevare a probei la capetele cutiei
- numele companiei
- numele sondei
- numarul carotei
- adincimea probei
- locatia sondei
Well: 2 BILCA
Int: 1500-1501
Location: Bilca
Suceava
Descrierea carotei
Crochiu
Core-Log
Proba de carota astfel impachetata va fi trimisa la adresa data de beneficiar si ulterior distribuita catre
laboaratoarele de probe fizice si micropaleontologice.
Daca beneficiarul doreste selectarea probelor pentru laborator de catre echipa mudlogging, atunci se vor
parcurge urmatorii pasi:
Sonda: Nume #2
Carota #1
Proba #1
Micropaleontologie
Cluj
OBS: probele de argila se trimit la laboratorul de micropaleontologe iar probele de gresie la cel de probe
fizice.
2. Probe laterale de carota
Probele laterale de carota sint dictate de geologul din partea beneficiarului dupa finalizarea forajului si
efectuarea carotajului geofizic. In functie de informatiile oferite de geofizica cu cablu corelata cu probele
de sita se vor stabili punctele de extragere a probelor. De regula probele se vor preleva din roci slab
consolidate.
Procesul de carotaj
- cost redus
- nu se poate determina saturatia rocii, volumul de roca recuperat fiind invadat cu filtrat
Examinarea probelor
In functie cerintele beneficiarului probele prelevate vor fi impachetate si trimise la laborator nefiind
analizate la sonda (frecvent) sau vor fi analizate la sonda (la microscopic, fluoroscop, calcimetru)
intocmindu-se un raport (vezi anexa 4). De asemenea in “Litholog” se va indica prin simbolul aferent
adincimile de prelevare a probelor. Dupa analiza probele vor fi etichetate si impachetate.
8. Abrevieri
I. ROCI CLASTICE
A. ROCI EPICLASTICE
A1. RUDITE+ARENITE+SILTITE
1. Tipul rocii
2. Culoare
3. Duritate
4. Textura
5. Ciment/Matrice
MATRICE MATRIX
Argilo-carbonatica ARG-CARB
6. Minerale accesorii/fosile
Shale SH Shale SH
OBS: deoarece procentul pentru mineralele accesorii si pentru fosile se determina pe proba de sita si nu pe
tipul litologic, ele vor apare descrise la final.
7. Porozitatea
Porozitate intergranulara slaba POR INTERGRAN SLABA Poor intergranular porosity P INTERGRAN POR
Porozitate intergranulara medie POR INTERGRAN MED Fair intergranular porosity FR INTERGRAN POR
Porozitate intergranulara buna POR INTERGRAN BUNA Good intergranular porosity G INTERGRAN POR
Porozitate intergranulara foarte buna POR INTERGRAN EXCEL Excellent intergranular por EXC INTERGRAN POR
8. Indicatii de petrol
Se descrie procentul de perol liber din fluid, culoarea fluorescentei si intensitatea ei (vezi fluorescenta
directa)
8.3.Urme de petrol
CULOARE COLOR
Fara urme vizibile de petrol FARA URME PETROL No visible oil stain N VSBL O STN
Urme maroniu inchis URME MARO INCHIS Dark brown oil stain DK BRN O STN
Urme maronii URME MARO Medium brown oil stain M BRN O STN
Urme maroniu deschis URME MARO DESCHIS Light brown oil stain LT BRN O STN
Reziduu negru asfaltic REZIDUU NEGRU ASF Black asphaltic residue BLK ASPH RESD
Fara urme vizibile de petrol FARA URME PETROL No visible oil stain N VSBL O STN
INTENSITATE INTENSITY
Dull DULL
Fara fluorescenta vizibila FARA URME LA FLOR No visible oil fluorescence N VSBL O FLOR
TIP TYPE
CULOARE COLOR
Fara fluorescenta indirecta FARA FLOR IND No visible cut fluo N VSBL CUT FLOR
Maro FLOR IND MARO Brown cut fluo BRN CUT FLOR
Oranj FLOR IND ORANJ Orange cut fluo ORNG CUT FLOR
Galben FLOR IND GALBEN Yellow cut fluo YEL CUT FLOR
INTENSITATE INTENSITY
Dull DULL
Maroniu inchis URME MARO INCHIS Dark brown oil stain DK BRN O STN
Maroniu deschis URME MARO DESCHIS Light brown oil stain LT BRN O STN
8.7. Fluorescenta inelului rezidual
CULOARE COLOR
Fara fluorescenta residuala FARA FLOR REZIDUALA No residual fluo N RESID FLUO
Maro FLOR REZIDUALA MARO Brown residul fluo BRN RESID FLOR
Oranj FLOR REZIDUALA ORANJ Orange residual fluo ORNG RESID FLOR
Galben FLOR REZIDUALA GALBEN Yellow residual fluo YEL RESID FLOR
Auriu FLOR REZIDUALA AURIE Gold residual fluo GLD RESID FLOR
INTENSITATE INTENSITY
Dull DULL
1800-1804m: GRES q-l, transp, necons, m-grosier, subrot, subsf, bine srt, necmt, glau, lito, por intergran
buna, 5% petrol liber in fluid cu flor galben pal, miros puternic, 50% urme maro-deschis, distributie
pestrita, flor galben intens, galben flor ind instant, reziduu maro-deschis, flor reziduala galben intens. Rar
pyr si abundent: fos
1800-1804: QTZS-LITH SDST, transp, lse, m to c, subrnd, subsph, w srt, uncons, glau, litho, g intergran
por, 5% free o in mud w/pa yel flor, gd hyd od, 50% lt brn o stn, ptch o stn, bri yel flor, yel flash cut, yel bri
flor resdid, lt-brn vis resid. Rare pyr and abundant: fos
A2. LUTITE
1. Tipul rocii
Shale SH Shale SH
2. Culoare
3. Caracteristici majore
4. Duritate / fisibilitate
Fisibilitate Fissibility
5. Textura (luciu)
OBS: Textura este valabila pentru sedimentele argiloase cu duritate medie, casante sau dure, argilele soft
sau plastice fiind amorfe.
6. Accesorii / Fosile
OBS: deoarece procentul pentru mineralele accesorii si pentru fosile se determina pe proba de sita si nu pe
tipul litologic, ele vor apare descrise la final.
1800-1804m: ARG gri-deschis, calc, plas, amorf, mica, slt. Rar: fos.
1800-1804: CLYST lt-gy, calc, plas, amorph, wxy, mica, slt. Rare: fos.
B. ROCI PIROCLASTICE
1. Tipul rocii
2. Culoare
3. Duritate
4. Textura
5. Minerale accesorii
a. ROCI CARBONATICE
1. Tipul rocii
Boundstone BDST
3. Duritate / fisibilitate
OBS: deoarece procentul pentru mineralele accesorii si pentru fosile se determina pe proba de sita si nu pe
tipul litologic, ele vor apare descrise la final.
6. Porozitatea vizuala
7. Indicatii de petrol
Vezi “RUDITE+ARENITE+SILTITE”
1800-1804m: CALC DOL (dupa calcimetrie), micrit, gri deschis, casant, microcrist, text cerata, slt, fara
por intercrist. Rar pyr, fos.
1800-1804: MUDST, DOL LST (by calcimetry), lt-gy, brit, mic xl, wxy, slt, n int xl por. Rare pyr, foss.
b. ROCI SILICIOASE
1. Tipul rocii
3. Duritate
4. Textura
c. ROCI EVAPORITICE
1. Tipul rocii
Varianta romana English
2. Culoare si transparenta
3. Duritate
ANHIDRIT:
5. Accesorii si incluziuni:
6. Porozitate
7. Indicatii de petrol
C.2. HALITE
1. Tipul rocii
2. Culoare si transparenta
3. Accesorii si incluziuni:
CARBUNI
1. Tipul rocii
2. Culoare
3. Duritate
4. Accesorii si incluziuni:
ANEXE
Anexa 1- Crochiu carota mecanica
Anexa 2- Descrierea carotei mecanice
Anexa 3- CORE-LOG