Sub.

1 Obiectivele UCC

Obiectivele urmaririi in timpul exploatarii unei constructii in functiune sunt:

 Asigurarea sigurantei si durabilitatii, prin depistarea din timp a fenomenelor periculoase si a
zonelor unde acestea apar
 Supravegherea evolutiei unor fenomene previzibile, cu posibile efecte nefavorbaile asupra
exploatarii
 Semnalarea atingerii criteriilor de avertizare si a valorilor limita date de aparatura de masurare si
control
 Verificarea eficientei tuturor masuratorilor de interventie aplicate
 Verificarea impactului desfasurarii activitatii de UCC asupra mediului inconjurator.

Sub. 2 Clasificarea constructiilor in functie de precizia urmarita

In functie de clasa de importanta a constructiei, de marimea deformatiilor si deplasarilor pe unitatea

de timp (viteza deplasarilor) si de necesitatile de precizie, constructiile pot fi impartite in 3 mari categorii de
precizie:
 Ordinul I de precizie- cuprinde constructii ale caror deplasari se determina cu o precizie <1 mm:
baraje de beton si din material locale cu inaltimea utila <50 m, centrale hidroelectrice, fundatii
pentru turbine, galerii si incaperi subterane etc.
 Ordinul II de precizie- cuprinde constructii ale caror deplasari se determina cu o precizie de 1-5
mm: baraje, diguri, cai de rulare pentru macarale etc.
 Ordinul III de precizie- cuprinde constructii ale caror deplasari e determina cu o precizie de 10-20
mm: depozite de materiale de constructii, halde de steril etc
In faza de verificare a contructiilor in executie si exploatare, principalul obiectiv urmarit este stabilirea
comportamentului in timp al constructiei sub actiunea unui anumit system de incercari, fapt care deteremina
oportunitatea de identificare, in orice punct al constructiei, a tuturor valoriolor sau doar a anumitor valori,
care in mod obisnuit se obtin din calcule (ex: tensiuni, deplasari statice sau dinmine, rotiri, forte taietoare,
forte axiele etc). Dintre aceste marimi,numai o parte pot rezulta in mod direct din informatiile furnizate din
aparatura de masurare, acestea constituind marimi masurabile. Celelalte marimi urmeaza a fi deduse pe baza
relatiilor matematice existente intre diferitele marimi care caraterizeaza comportarea unei constructii.

Sub. 3 Etapele de realizare UCC

In vederea efectuarii UCC, se vor parcurge urmatoarele etape:

1. Proiectarea si realizarea retelei geodezice de urmarire, alcatuita din marci de urmarire M si puncte fixe,
care pot fi statii de observatie S, puncte de control C si puncte de orientare O. Reteaua geodezica de
urmarire este obligatoriu sa fie facuta inintea punerii in functiune a constructiei sau in timpul
exploatarii ei atunci cand se impune refacerea retelei geodezice de urmarire sau se impune
supravegherea unor noi parti din constructie.
2. Efectuarea masuratorilor topo-geodezice in vederea determinarii deplasarilor orizontale si vertical.
3. Prelucrarea masuratorilor si interpretarea rezultatelor.

~1~
 Atat datele primare, din teren, cat si cele rezultate in urma prelucrariii acestora, reprezinta elemente pe
care se bazeaza orice decizie legata de adminsitrarea si buna desfasurare, in conditii de siguranta a
obiectivelor urmarite. De aceea, totalitatea lucrarilor de teren si de birou, effectuate in vederea UCC au un
rol foarte important.

Sub 4. Deplasari si deformatii ale constructiilor si suprafetelor de teren. Notiuni generale. Clasificare.
Precizie

 Notiuni generale

Scopul masuratorilor de deplasari si deformatii este acela de a se determina modificarile geometrice

suferite de constructii. Prin constructii intelegem atat cladirile, podurile, tunelurile , cat si echipamentele si
utilajele. Aceste masuratori au o importanta deosebita in obtinerea de informatii care pot fi folosite la
protectia constructiilor, la siguranta exploatarii si la prevenirea catastrofelor.
Masuratorile efectuate in vederea determinarii deplasarilor si deformatiilor pot avea:
- Caracter relative- atunci cand se masoara apropierea sau departarea dintre 2 sau mai multe puncte
ale constructiei supuse solicitarilor
- Caracter absolute- atunci cand deplasarile punctelor constructiei supuse solicitarilor se masoara in
raport cu repere fixe amplasate in terenuri stabile si in afara zonei de influenta a constructiilor
- Caracter partial- atunci cand se refera la diferentele rezultatelor obtinute in 2 epoci de masuratori
successive.
- Caracter total – atunci cand se refera la diferenta dintre rezultatele masuratorilor effectuate la
momentul initial si la cel actual.

Deplasarea reprezinta modificarea pozitiei spatiale a unui punct situate pe o constructive sau suprafata
de teren supusa solicitarilor.
Deformatia reprezinta modificarea formei unui obiect prin marirea sau micsorarea distantei dintre
punctele unei constructii.

Deplasarile si deformatiile se clasifica in:

a. Deformatii si deplasari liniare

1. Tasarile- reprezinta deplasarile suferite de o fundatie si de terenul de fundare pe vertical, de sus in

jos. Cauzele aparitiei acestui fenomen sunt multiple: incarcarile contructiei cu utilaje, cu materiale,
infiltratiile apei, o proiectare defectuoasa etc
2. Sagetile- sunt caracteristice grinzilor, stalpilor sau placilor care, din cauza incarcarii pe orizontala
sau vertical, se incovoaie
3. Inclunarile liniare- apar datorita solicitarilor inegal distribuite si nu afecteaza structura de resitenta
a constructiei din punct de vedere al stabilitatii si sigurantei
4. Crapaturile si fisurile- reprezinta rupturi in plan datorita deplasarilor si deformatiilor neuniforme.
5. Deplasarile pe orizontala- se caracterizeaza prin modificarea pozitei in plan orizontal a contructiei.
Aceste deplasari apar datorita alunecarilor de teren, datorita efectului apelor subterane si
supraterane sau datorita modificarii cracteristicilor terenului de fundare, si pot afecta toata
contructia, in ansamblul ei sau parti ale constructiei.

~2~
 b. Deformatiile si deplasarile unghiulare – sunt reperezentate de rotirile aparute atat in plan orizontal
cat si in plan vertical datorita solicitarilor alunecarilor de teren sau infiltrarilor de apa. Rotirile in pln
orizontale ale constructiei se numesc rasuciri, iar cele in plan vertical se numesc inclinari unghiulare, si
sunt caracterizate prin unghiurile formate de pozitia muchiei sau a fatadei unei constructii, si se
determina prin masuratori in perioada de referinta si in cea curenta.

c. Deformatiile specifice- sunt reprezentate de alungirile sau scurtarile elementelor constructiei, datorita
tensionarilor sau comprimarilor cauzate, in principiu de forte exterioare.

Clasificare
1. Clasificarea dupa durata aparitiei fenomenelor

Avem urmatoarea clasificare:

1. Oscilatii- reprezinta deplasarile pe o perioada scurta 0.01-1 sec, cum ar fi cele ale instalatiilor de masini
si cele cuprinse intre 1-10 sec in cazul constructiilor. Aceste miscari au o amplitudine foarte mica, fiind
foarte greu de determinat pe cale topo; de obicei, pentru determinarea lor se folosesc aparate
electronice de tipul oscilatoarelor.

2. Miscari de scurta durata- sunt cuprinse in intervalul 10 sec-10 zile si cuprind deformatii ale
constructiilor supuse la solicitari, iradieri si miscarilor diurne specifice.

3. Miscari de lunga durata- sunt cuprinse in intervalul 10 zile-10 ani, incadrnadu-se aici tasarile si
miscarile sezoniere ale constructiilor noi. La aceste miscari se adauga si miscarile constructiei in
perioada 10 ani-1000 ani datorate miscrailor scoartei terestre

Pentru studiul deplsarilor si deformatiilor unei constructii, trebuiesc stabilite puncte caracteristice pe intreg
conturul constructiei. Aceste puncte se marcheaza cu bolturi sau placate fixate rigid pe constructive, acestea
miscandu-se odata cu constructia propriu-zisa; punctele pot fi folosite atat pentru determinari indirect in czul
marcilor de urmarire, cat si pentru determinari directe, in cazul punctelor aflate de o parte si de alta a
rosturilor. Dispunerea si numarul punctelor poate avea o mare importanta atat in controlul masuratorilor, cat
si in cazul planificarii si executarii acestora.

2. Clasificarea dupa modul de determinare al deplasrilor si deformatiilor

Statiile de observare care materilizeaza directiile de referinta pentru masurarea unghiurilor, trebuie sa
fie pozitionate in afara zonei de influenta a constructiilor studiate, iar stabilitatea lor este obligatorie. Pozitia
lor se determina cu ajutorul punctelor de control din apropiere, eventualele deplasari ale punctelor fixe fata
de cele de control fiind usor de determinat. In general, punctele fixe sunt situate in afara zonei de influenta ,
cat mai departe de constructii,pentru determinarea punctelor caracteristice fiind folosite punctele de
observatie, situate in apropierea obiectivului supravegheat.
Atat pozitia punctelor fixe, cat si cea a celor din care se fac observatiile, este bines a fie marcata cu
pilastrii cu dispozitiv de centrare fortata. Punctele de statie pot fi amplsate in zone de influenta a contructiei,
lucrarea ffind determinate cu ajutorul punctelor fixe. Daca punctele de observatie nu sunt influentate de
deplasari, atunci sunt considerate fixe, iar masuratorile effectuate din ele spre obiectul studiat sunt
considerate absolute.
In functie de modul de determinare al deplasrilor si deformatiilor, putem avea:

~3~
 a. Masuratori relative- atunci cand se masoara deplasarea intre punctele constructiei, fara a avea
o referinta exterioara. In aceste caz, se folosesc apare situate in interiorul constructiei si de
regula, sunt netopografice
b. Masuratori absolute- determina deplasarile punctelor constructiei fata de puncte fixe,
exterioare. In aceasta categorie intra masuratorile effectuate cu aparate instalate in exteriorul
constructiei respective.
Forma retelei de urmarire pentru masurarea deformatiilor este conceputa in functie de forma
contructiei, de directiile asteptate pentru deplasare, cat si in functie de metodele de masurare prevazute.
Determinarea deplasarilor si deformatiiilor presupune cunoasterea unei situatii intiale care se considera de
referinta, stabilita printr-o serie de masuratori denumita epoca de masuratori initiale sau masuratori de baza.
Aceasta prima etapa de masurare trebuie sa fie in asa fel conceputa incat sa permita repetarea masuratorilor
dupa o anumita perioada, sa permita pastrarea punctelor caracteristice, alegerea aparaturii penru a putea
surprinde toate deformatiile aparute fara niciun fel de lacune in ceea ce priveste masuratorile si evolutia lor in
timp.
Dupa epoca de masuratori initiala, la un interval de timp bine stabilit, vor fi determinate ale epoci de
masuratori, care vor fi comparate intre ele si/sau cu epoca de masuratori initiala. Alegerea momentelor la care
se executa masuratorile, trebuie forte bine facuta pentru a putea surprinde cu maxima acuratete orice
schimbare a pozitiei punctelor obiectului. Pentru stabilire acestor momente, se colaboreaza indeproape cu alti
specilisti din sicipline competente: inginer constructor, geolog etc.

Precizie
Se stabileste in functie de problemele care trebuiesc rezolvate pe baza anlizei valorilor masurate ale
deplasarilor sau deformatiilor aparute, avandu-se in vedere scopurile practice si stiintifice si structura
constructiei. Luand in calcul conditiile de mai inainte, se ajunge la cerinte ale precizie de masurtori de 10 ori
mai mari decat deplasarile si deformatiile.
Cea mai frecventa si importanta deplasare in cazul constructiilor si instlatiilor o reprezinta tasarea.
Precizia de masurare, in cazul acestor deplasri, se stabileste in functie de sensibilitatea constructiei si
instalatiei fata de tasarile inegale, de caracteristicile terenului de fundare, de conditiile in care se vor desfasura
masuratorile si in functie de viteza de evolutie a deplasarilor.
In cazul studierii unor deplasari care au o evolutie rapida, precizia de masurare trebuie sa fie de cel mai
inalt nivel, pentru a putea detecta rapid si sigur, marimile cu care acestea se modifica.
Daca pentru studiul deplasarilor folosim interval mari de timp, atunci precizia de masurare poate fi
putin mai redusa deoarece marimea deplasarii poate fi mai usor observata. In cazul in care precizia necesara
se stabileste in functie de neuniformitatea tasarilor, trebuiesc determinate valorile limite alea acestora
(tasarilor).
Precizia de masurare a distantei

Procedeul de masurare Abaterea standard Conditii

Masuratori electro-optice de
distante
Masuratori electro-optice de
distanta cu aparate de
precizie
Masuratori mecanice cu fire
de invar sau rulete
Masuratori paralactice
1.0 mm+distanta in km*10-6
2.2 mm+distanta in km*10-6
0.1 mm+ distanta in km
<1 mm
Distante mai mici de 2 km
Distante mai mici de 2km
Distante egale cu lungimea
firului sau a ruletei
Distante < 15 m

~4~
Sub. 5 Metode geodezice de măsurare în vederea determinării deplasărilor orizontale. Microtriangulaţia.
Metoda poligonometrică. Metoda unghiului paralactic.

1. METODA TRIGONOMETRICA- MICROTRIANGULATIA

Se aplica pentru a determina deplasarea orizontala a marcilor de urmarire fixate rigid pe contructia
studiata. Deplasarile se determina fata de un sistem de referinta alcuatuit din puncte amplasate pe terenuri
nedeformabile si in afara zonei de influenta a constructiei- aceste puncte formeaza reteaua de
microtriangulatie.
Reteaua de microtriangulatie trebuie sa fie determinata cu precizie mare. Compensarea directiilor trebuie
sa se faca cu precizie, utilizand MCMP, cu scopul de a obtine cele mai probabile valori ale coordonatelor
retelei.

In alcatuirea retelei de microtriangulatie intra urmatoarele puncte:

 Marcile de urmarire M- sunt de diferite forme si sunt dispuse pe elementele de rezistenta ale
constructiei; sunt confectionate din materiale rezistente la coroziune si au forma de disc in general.
Diametrul lor trebuie sa fie 1:20 din distanta statie-marca
 Statiile de observatie S- sunt punctele din care se fac observatiile asupra marcilor de pe constructive.
Ele se materializeaza pe teren prin pilastrii din beton armat, cu fundatie adanca si prezinta la partea
superioara piese speciale de centrare si prindere a teodolitelor.
 Punctele de control C- din aceste puncte se determina eventualele schimbari ale statiilor de
observatie; sunt amplasate in terenuri stabile, la distanta de 200-300 m fata de contructia luata in
studio.
 Punctele de orientare O- sunt amplasate la distante mai mari, in terenuri foarte stabile si sunt realizate
pentru a asigura orientarea precisa a retelei de urmarire.

~5~
Reteaua de triangulatie se poate prezenta in 3 moduri:
1. retea completa- cuprindele cele 4 tipuri de puncte (M,S, C, O) si in care exista vize reciproce intre S si C
2. retea incompleta- nu sunt asiguarate vize reciproce intre S si C
3. retea superficiala- compusa din S, C si O

La realizarea retelei de microtraingulatie, se va alege un sistem de axe rectangular, care sa coincide cu

axele principale ale constructiei observate.
Observatiile in punctele retelei de microtraingulatie se fac cu precizia retelelor de ordin I si II si se executa
prin metoda seriilor sau prin metoda Schreiber.
In calculul deplasarilor orizontale ale marcilor, unghiurile, distantele si coordonatele determinate in epoca
initiala, devin, dupa compensare, elemente de referinta; fata de ele se raporteaza toate elementele obtinute
in epocile ulterioare.
In fiecare epoca de masurare se verifica pozitia punctelor S, iar in cazul deplasarii unor dintre ele, se
introduc corectiile corespunzatoare.
Instrumentele folosite pentru determinarea deplasarilor orizontale, trebuie sa:
- aiba o precizie corespunzatoare
- sa permita executarea rapida a masuratorilor
- sa aiba stare generala buna si erori instrumentale cat mai mici.
In microtraingulatie se folosesc teodolite moderne, de mare precizie.

Erorile cele mai importante care afecteaza precizia de determinare a deplasarilor orizontale sunt:
 eroarea de centrare a aparatului in punctul statie
 eroarea de centrare a semnaului vizat
 erorea instrumentala
 eroarea de masurare
 erori datorate conditiilor exterioare

Deoarece in retelele complete exista vizibiliate reciproca intre punctele S si C, pentru a determina
stabilitatea punctelor S se utilizeaza metoda intersectiei combinate.
Pentru fiecare directie observata se scrie o ecuatie de erori; forma ecuatiilor difera de la o viza la alta, in
functie de tipul punctelor observate.
Conform desenului, se pot scrie urmatoarele ecuatii de erori:

~6~
 Atunc cand se vizeaza din statiile S1,S2, S3 la marcile de urmarire M1, M2, M3, M4, se scrie, in mod similar,
pentru fiecare punct statie, un sistem de ecuatii de erori.

2. METODA DRUMUIRII PLANIMETRICE DE PRECIZIE

Se mai numeste si metoda drumuirii poligonometrice si se foloseste pentru constructii de lungime mare
(galerii subterane, tuneluri etc), atunci cand metoda microtriangulatiei sau cea a aliniamnetului ar da erori
mari sau nu ar putea fi aplicate.Aceasta metoda se mai foloseste cu succes la determinarea alunecarilor de
teren.

In figura de mai sus se prezinta forma drumuirii poligonometrice in raport cu care se determina deplasarile
orizontale ale marcilor M1…M4. S-a ales un sistem de axe rectangular, astfel incat punctele de sprijin ale
drumuirii S1 si S2 sa fie dispuse pe axa Y.
Metoda consta in determinarea cu precizie a unghiurilor orizontale si a laturilor drumuirii. Se noteaza
marimile masurate la diferite epoci astfel:
 β1- unghiurile masurate in epoca initiala
 β1’- unghiurile masurate in epoca curenta
 D1- distantele msurate la epoca initiala
 D1’- distantele masurate in epoca curenta

Deplasarea orizontala a unei marci “I” este data de diferenta de coordonate rectangulare care rezulta din
compensarea masuratorilor din epoca initiala si cea curenta:

∆Xi= X1-X0 si ∆Yi= Y1-Y0

Unde: X0 si Y0 sunt coordonatele din epoca initiala de masuarre

X1 si Y1 sunt coordonatele din epoca curenta de masurare

~7~
 Pe baza acestor componente se calculeaza deplasarea orizontala a punctului si orientarea lui, cu
urmatoarele relatii:

L= √∆ +∆ si ѲL = arctg( ∆X/∆Y)

In general, deplasarea unui punct se determina cu relatia:

( )
Li= li-1 +

3. METODA ALINIAMENTELOR

Metoda unghiului paralactic

Se foloseste la urmarirea deplasarilor constructiilor dezvoltate pe o singura directie.

Metoda presupune masurarea cu precizie a unghiurilor paralactice dintre aliniamentul de baza si directiile ce
pleaca din capetele aliniamentului catre toate marcile de pe constructie. Punctele de statie se semnalizeaza cu
semnale fixe.

In epoca initiala, abaterile marcii M masurate fata de cele 2 puncte de capat ale aliniamentului sunt
date de relatia:

LM’ = D1 LM’’ = D2
Unde α1 si α2 sunt unghiurile paralactice care se masoara cu precizie.
D1 si D2 sunt distantele de la capetele aliniamentului pana la punctul de control.
Abaterea definitiva a punctului in epoca initiala este data de media artimetica( LM’+ LM’’)/2
In mod identic se procedeaza si pentru epoca actuala de masurare.
Deplasarea orizontala a marcii rezulta ca diferente intre cele 2 epoci:

1 0
∆L M= LM - LM

~8~
Sub. 6 Metode geodezice de măsurare în vederea determinării deplasărilor verticale. Metoda nivelmentului
geometric. Metoda nivelmentului trigonometric

1. METODA NIVELMENTULUI GEOMETRIC

Este cea mai preciza metoda si se aplica pentru a studia deplasarile verticale ale halelor industriale
turnurilor radio si TV, podurilor, viaductelor etc).
In functie de tipul, forma si marimea constructiei se creaza reteaua de nivelment, care are in componenta
marcile de urmarire (amplasate pe constructie) si punctele fixe (amplasate in afara zonei de influenta).
Constructia reperelor fixe se face cu minim 3 luni inaintea de urmarirea deplasarilor, pentru a se stabiliza
pozitia lor si pentru a le determina cotele.

Diferenta de nivel dintre 2 puncte se obtine cu ajutorul citirilor pe cele 2 stadii (lA si lB), amplasate in
punctele A si B, la nivelul directiei orizontale deta de instrument.
∆h= lA-lB ∆h= HA-HB
Aceste relatii se aplica atunci cand porteele sunt mici si cand orizontala data de instrument poate fi
considerata suprafata de nivel a inaltimii de vizare.
Cu cat porteea creste, cu atat curbura Pamantului si refractia atmosferica afecteaza masuratorile cu
valori ce trebuiesc luate in calcul.
Efectul curburii Pamantului si al refractiei atmosferice este:
 Maxim- atunci cand se stationeaza cu aparatul in unul din puncte (nivelment de capat)
 Proportional cu diferenta lungimii porteelor cand se stationeaza undeva intre puncte
 Nul – cand porteele sunt egale (nivelment de mijloc)

In cazul nivelmentului geometric de mijloc cu portee egale , efectul curburii Pamantului si al refractiei
atmosferice se anuleaza, si rezulta relatia:
∆h= lA-lB+ (CA-CB) dar CA=CB si rezulta ∆h = lA-lB

Pentru o buna precizie, trebuiesc respectate urmatoarele:

- Marimea porteelor sa nu fie mai mare de 100-150m
- Instrumentul sa se aseze, pe cat posibil, la mijlocul distantei (la mijlocul nivelelului)

~9~
Cele mai cunoscute metode de nivelment geometric sunt:
 Metoda drumuirii
 Metoda radierii
 Metoda profilelor

Metoda drumuirii

Se foloseste daca se doreste crearea unei retele de nivelment asemantoare sau suprapusa peste cea
planimetrica, dar de obicei sunt independente.
Aceasta metoda poate servi la:
 Indesirea punctelor de nivelement de sprijin intr-o retea de puncte de ordin superior.
 Crearea unei retele de puncte de nivelment care vor servi la indesire
 Ridicarea efectiva a punctelor

Metoda radierii

Se aplica, de obicei, combinat cu metoda drumuirii. Din punctele care formeaza drumuirea se fac si
radieri, pentru a determina cotele diverselor puncte. Metoda se aplica atunci cand punctele de detaliu sunt
apropiate de punctul de cota cunoscuta.

In cadrul drumuirii de nivelment geometric de mijloc, consideram:

- S1, S2- statii de observatie
- M1…..M5- marci de urmarire (tasare)
- h1……h7- diferentele de nivel masurate la masuratoarea de baza
- h1’…….h7’- diferentele de nivel masurate la masuratoarea curenta
- v1…….v7- corectiile diferentelor de nivel in epoca de baza
- v1’……v7’- corectiile diferentelor de nivel in epoca curenta
- ∆1….∆5- deplasarile pe verticala ale marcilor de urmarire

~ 10 ~
Deplasarile pe verticala ale marcilor de urmarire, se determina cu relatia:
∆i= ∆i-1 + hi’- hi

Pentru compensare, se aleg 3 ecuatii din 4 , se pune conditia de minim si apoi se obtine sistemul de
ecuatii normale, de unde se calculeaza corectiile diferentelor de nivel la masuratoarea de baza si la cea
curenta. Diferentele de nivel definitive se determina prin aplicarea de corectii diferentelor de nivel masurate.
Eroarea medie patratica a tasarii rezulta din relatia:

m0=±

2. METODA NIVELMENTULUI TRIGONOMETRIC

Este specfica zonelor de teren accidentate, precum si pentru determinarea de inaltimi la distante mari. Se
foloseste pentru determinarea deplasarilor unor puncte greu accesibile ale contructiilor inalte (baraje); ca
aparatura, se folosesc teodolite de precizie, amplasate pe pilastrii de beton.
Pe cale trigonometrica, diferenta de nivel dintre 2 puncte se determina cu ajutorul unghiului de inclinare si
al distantei dintre cele 2 puncte.
∆h= D* tgα sau ∆h= D* ctg φ (pentru unghiul zenital)
Cunoscand cota punctului A, se poate ajunge la cota punctului B prin adaugarea diferentei de nivel la
cota punctului A: HB= HA+ ∆hAB. Aceasta relatie se poate aplica doar la distante mici, atunci cand vizarea se
face pe stadie, la inaltimea aparatului.

Daca viza este lunga, si punctul vizat este un semnal ce are alta inaltime decat inaltimea aparatului,
rezulta: ∆h= D*tgα+ I-S (I- inaltimea semnaului, S- inaltimea aparatului)
Daca viza este mai lunga de cateva sute de metri, trebuie sa se ia in considerare si efectul curburii
Pamantului si al refractiei atmosferice:
∆h= D*tgα+I-S+C unde C= D2*
~ 11 ~
 Unde: -C- corectia de ansamblu
- R- raza medie de curbura
-k- coeficient de refractie

Eroarea medie patratica de determinare a deplasarilor si deformatiilor se determina cu relatia:

mHB= ± + ∗ + ∗ + +

Prin nivelment geometric la distante mici, se intelege nivelment unde nu se ia in considerare curbura
Pamantului si refractia, deorece sunt neglijabile (<400m).
Ca metode de lucru, cele mai inalnite sunt:
 Metoda drumuirii
 Metoda radierii

Sub. 7 Determinarea inclinarii constructiilor. Metoda firului cu plumb. Metoda bascularii lunetei in plan
vertical. Metoda masurarii unghiurilor orizontale.

In cazul constructiilor inalte, de tip turn, tasarea fundatiilor se face diferentiat datorita incalzirii
neuniforme a constructiei de catre soare, datorita vantului etc. Din acest motiv, in timpul executiei
constructiei si dupa darea ei in exploatare, sunt necesare observatii asupra verticalitatii axei geometrice a
constructiei.

In cazul constructiilor industrial (cosuri de fum, turnuri de apa) determinarea inclinarii acestor
constructii este mecesara pentru a studia deformatiile si pentru a explica cauzele de producer in vederea
asigurarii stabilitatii constructiei si a exploatarii ei in siguranta.

Determinarea inclinarii presupune vizarea mrcilor de urmarire amplasate pe constructive, care se

inclina odata cu constructia.

~ 12 ~
 A. METODA FIRULUI CU PLUMB

Metoda se utilizeaza in cazul constructiilor nu foarte inalte, unde se permite suspendarea unui fir cu
plumb la partea superioara a constructiei.
Se utilizaeaz un fir din otel, cu greutate de 20-30 kg si pentru a reduce oscilatiile, firul suspenda se
introduce intr-un butoi cu apa si rumegus.

Cu ajutorul unor mire gradate milimetric, se masoara distantele orizonatel de la firul suspendat pana la
partea superioara si cea inferioara a constructiei.
Inclinarea pe directia masurata, se obtine ca diferenta a citirilor efectuate la cele 2 parti ale
constructiei: q= c-a
Datorita curentilor de aer, metoda nu are o precizie foarte buna.

~ 13 ~
 B. METODA BASCULARII LUNETEI IN PLAN VERTICAL

Se utilizeaza atunci cand nu se poate fixa firul cu plumb, sau cand constructia este inalta si precizia
oferita de firul cu plumb nu este satisfacatoare.

Pentru a obtine inclinarea totala, se aleg 2 puncte de statie S1 si S2 la o distnta D>H( mai mare decat
inaltime constructiei de studiat). Punctele S1 si S2 se borneaza pe 2 directii, perpendiculare una pe cealalta.
Se stationeaza cu teodolitul in punctele S1 si S2 si se vizeaza marca M’, care apoi se proicteza cu firul
vertical al teodolitului la baza cladirii. Operatia se face in ambele pozitii ale lunetei.
In fiecare epoca, prin proiectia punctului M’ din statia S1 se obtin valorile a1,a2….ai , iar din statia S2 se
obtin proiectile b1,b2,….bi.
Notam cu q1 cresterea partiala a inclinarii din statia S1 si cu q2 cresterile din statia S2, si astfel pute
obtine cresterea inclinarii Q, precum si directia si sensul de inclinare:

q1=ai-a
q2=bi-b
Q= ± + , unde a si b –pozitiile punctului la baza constructiei

Marimea unghiulara a inclinarii se calculeaza cu relatia:

In practica, se executa astfel de determinari pe mai multe laturi ale constructiei. Daca totusi terenul nu
permite acest lucru atunci statiile S1 si S2 se aleg pe directia axelor constructiei.
Precizia de determinare prin acest procedeu este influenta de erori de calare, erori de vizare si erori de
instalare a aparatului in statie.

~ 14 ~
 C. METODA UNGHIURILOR ORIZONTALE

Este cea mai precisa metoda deoarece se masoara unghiurile orizontale dintre 2 puncte pozitionate pe
constructie (unul la baza si unul in partea superioara). Pentru aceasta metoda trebuie sa se realizeze, in zona
constructiei, o retea de puncte de urmarire, dispuse pe directii perpendiculare. Punctele de observatie S
trebuiesc amplasate la o distanta D mai mare decat inaltimea constructiei pentru a reduce erorile de
neverticalitate a axei principale a teodolitului.

La partea superioara a constructiei se fixeaza o marca M. Din statia S1 se masoara unghiul orizontal α1
format de directia de vizare din statia S1 la marca M si directia catre un punct M’ situate la baza constructiei.
Operatia se repeta si din statia S2. In fiecare epoca, se repta masurarea unghiurilor si se obtine cate o abatere
unghiulara a inclinarii ∆α fata de masuratoarea de origine.
Astfel, pentru epoca de masurare curenta I, din statiile S1 si S2 , se obtin abaterile:

~ 15 ~
Sub. 8 Determinarea inclinarii cosurilor de fum

Determinarea inclinarii cosurilor de fum consta in compararea pozitiilor axei centrale a turnului la nivel
superior, intermediar si la nivelul fundatiei.

Statiile de observatie se amplaseaza la o distanta de 2-3 ori mai mare decat inaltimea turnului, se
materializeaza prin borne si formeaza cu un unghi de 100g. Din cele 2 statii se fac observatii unghiulare catre
punctele caracteristice ale cosului (1-4 din S1 si 5-8 din S2).
Se face media intre cititirle 2-3 si 6-7 si se obtine pozitia axei centrale in partea superioara a cosului. La
fel se procedeaza si pentru partea intermediara si pentru cea de la baza.
Abaterile unghiulare de la verticala cosului de fum sunt date de relatiile:

Deplasarea liniara a axei centrale a cosului de fum se exprima prin relatia din dreapta.

D1 si D2- distantele de la statie la axa cosului de fum.

~ 16 ~
Sub. 9 Urmarirea tasarii podurilor

Urmarirea comportarii podului se face atat pe timpul constructiei lui, cat si pe durata de functionare.
Urmarirea unui pod se face prin nivelment geometric.

Urmarirea tasarii unui pod se face in urmatoarele etape:

- Amplasarea reperelor pe cele 2 maluri si amplasrea marcilor de urmarire pe culee, pile si pe
suprastructura podului
- Stabilirea traseelor de nivelment geometric si legarea lor de reperele fixe de pe maluri
- Alegerea statiilor fixe pt instala aparatul in zone stabile si pentru a avea portee egale
- Alegerea metodei de observare si a intrumentului de nivelment
- Stabilirea perioadelor de observatii in functie de anotimp, temperatura etc
- Prelucrarea masuratorilor si intocmirea de grafice care indica tendinta de tasare

Precizia de determinare a tasarii podului depinde de lungimea porteelor, care trebuie sa fie <150-200 m.

Masuratorile pentru a stabili tasarea podului se fac de 2-3 ori pe an la podurile noi si 1 data pe an la cele
vechi.

~ 17 ~
Sub. 10 Urmarirea deformatiilor obiectivelor hidroenergetice

Obiectivele hidroenergetice care necesita UCC sunt:

 Barajele din beton si pamant
 Centralele subterane
 Batardourile (dig/baraj pentru sedecarea terenului din aval sau pentru a devia apa)
 Fundatiile turbinelor, canalele de aductiune etc.

Metodele de masurare pentru a asigura stabilitatea constructiei sunt:

- Nivelmentul geometric
- Microtriangulatia
- Metoda aliniamentului
- Determinarea inclinarii punctelor de prindere ale pendulelor
- Masuratori cu clinometrul (variata inclinarii fundatiei)
- Masuratori cu dilatometrul ( varitia punctelor de dilatare)
- Masuratori cu pendule (variatia deplasarii blocurilor)

Punctele de statie din care se va viza la marcile de urmarire, trebuiesc materializate prin pilastrii din beton
armat, amplasati in terenuri stabile si astfel incat vizele de intersectie sa fie mai mari de 30g iar diferentele de
nivel dintre statii si marci sa nu fie foarte mari.
La microtringulatie, raportul dintre latura cea mai scurta si cea mi lunga nu trebuie sa fie<1/4. Reteaua de
microtriangulatie trebuie sa satisfaca precizia retelei de ordin I. Masuratorile unghiulare se vor face prin
metoda seriilor complete sau binare.
Pentru a determina deplasarile pe verticala se va folosi metoda nivelmentului geometric pentru care se va
realiza o retea speciala de nivelment
Precizia de determinare a deplsarilor orizonatale este de ±0.5 mm, iar cea de determinare a deplasarilor
verticale se va calcula in functie de lungimea traseului si va lua valori intre 0.1 si 1 mm.

~ 18 ~