CALCUL ELEMENT DE SPRIJIN

2020-2021
Structuri de sprijin - Master IG an I

Calculul sprijinirilor (flexibile) considerând interacțiunea cu terenul

1 Generalități. Parametri de calcul

Metodele aproximative pentru calculul unor pereți de sprijinire nu țin seama de rigiditatea
peretelui și nici nu iau în considerare conlucrarea lui cu terenul pe adâncimea de încastrare f. În
aceste metode, poziția punctului de rotire rigidă a peretelui se consideră cunoscută, ceea ce este
inexact (fig.1).
Metoda numerică de calcul cvasiexactă, care ține seama de rigiditatea peretelui și de
conlucrarea lui cu terenul, este valabilă pentru elementele flexibile.

Fig.1 Schema de calcul

Pentru aceasta se consideră terenul de pe adâncimea f ca un mediu elastic de tip Winkler.
Coeficientul de pat al terenului este kh pentru deplasări orizontale și kv pentru deplasări verticale.
Coeficientul kh crește liniar cu adâncimea după relația kh = mz, m fiind coeficientul de
proporționalitate dat în tabelul 1. Dacă o bară este așezată vertical în acest mediu și este încărcată
cu o sarcină concentrată orizontală H (fig.1), la o adâncime z ea va înregistra o deplasare y(z), iar
între bară și teren va apare o presiune orizontală σh(z). Conform ipotezei Winkler, această presiune
este proporțională cu deplasarea după relația:
 h ( z) = kh y( z)
Dacă pe fișa f terenul este stratificat (fig.2), se calculează o valoare echivalentă a
coeficientului m cu relațiile:
-pentru două straturi:

m1h1 (2hm − h1 ) + m2 (hm − h1 )

2
m= 2
hm

-pentru trei straturi:

m1h1 h1 + 2(h2 + h3 ) + m2 h2 (h2 + 2h3 ) + m3h3

2
m= 2
hm

1
 CALCUL ELEMENT DE SPRIJIN
2020-2021
Structuri de sprijin - Master IG an I

h1 m1

hm
m1

h1
m2
h2

hm
m3 m2

Fig.2 Coeficientul m pentru teren stratificat

unde hm = 3,5d + 1,5 ≤ f este o adâncime convențională, d este latura secțiunii elementului de
perete paralelă cu direcția de acțiune a sarcinii H.
Pentru a aprecia rigiditatea elementului, se introduce fișa redusă
1/ 5
 mb 
f = αf unde α =   ,
 EI 
b fiind lățimea de calcul a elementului de sprijin, iar EI rigiditatea la încovoiere a acestuia.

Dacă f ≤ 2,5 elementul se consideră rigid, iar dacă f > 2,5 elementul se consideră
flexibil.
Pentru pereții continui din palplanșe și pentru cei turnați din panouri dreptunghiulare,
b = 1,0m.
Pentru pereții din piloți forați cu diametrul mai mic decât 0,80m și pentru barete dispuse
pe un singur rând, b = d + 1 unde d este diametrul pilotului sau lățimea secțiunii panoului
(dimensiunea perpendiculară pe direcția de acțiune a forței).
Pentru celelalte cazuri, b = 1,5d + 0,5.
Când elementele sunt dispuse pe două sau trei rânduri, se introduce un coeficient de
conlucrare de ansamblu k, iar lățimea de calcul este b = (d + 1)k, unde
1−  L
k=+ 1 (11.4)
0,6 hp

β = 1,0 pentru elemente pe un rând, β = 0,6 pentru elemente pe două rânduri și β =0,5 pentru
elemente pe trei rânduri; L este lumina dintre elemente, iar hp = 3(d + 1) este o adâncime
convențională de fundare.

2
 CALCUL ELEMENT DE SPRIJIN
2020-2021
Structuri de sprijin - Master IG an I

2 Metodă numerică de calcul

Terenul de pe fișa f se consideră a fi un mediu elastic de tip Winkler caracterizat de coeficientul
de pat la deplasări orizontale kh și de coeficientul de pat pentru deplasări verticale kv. Coeficientul
kh crește liniar cu adâncimea după relația kh = mz, m fiind coeficientul de proporționalitate dat în
Tabelul 1. Dacă o bară este așezată vertical în acest mediu și este încărcată cu o sarcină orizontală,
la o adâncime z ea va înregistra o deplasare orizontală y(z), iar între bară și teren va apare o
presiune orizontală σh(z). Conform ipotezei Winkler, această presiune este proporțională cu
deplasarea după relația:
 h ( z) = kh y( z) (1)

Fig.3 Modelarea interacțiunii perete- teren

Din punct de vedere fizic, mediul Winkler este alcătuit din arcuri elastice dispuse între element și
o bază rigidă. Conform relației (1), coeficientul de pat kh este presiunea orizontală care apare
într-o secțiune dacă săgeata din acea secțiune este egală cu 1. Se împarte fișa f a elementului în
segmente de lungime a, iar rezemarea continuă dintre element și teren se înlocuiește cu o rezemare
punctuală în centrele acestor segmente. Rezemarea punctuală se realizează prin intermediul
arcurilor elastice legate la o bază rigidă. Întrucât peretele reazemă și vertical pe teren, se introduce
și un arc pe această direcție la extremitatea de jos a peretelui.

3
 CALCUL ELEMENT DE SPRIJIN
2020-2021
Structuri de sprijin - Master IG an I

Tabelul 1 Coeficientul de proportionalitate

Când elementul se deformează sub acțiunea împingerii pământului, în arcuri apar reacțiuni
elastice. Reacțiunea elastică din arcul orizontal i este
Rei = mzi abyi (2)

Unde:
m – coeficient de proportionalitate;
zi – adâncimea de la suprafața de alunecare;
a – lungimea segmentului calculat;
b – lățimea de calcul al elementului de sprijin;
yi – săgeata (deplasarea);

Considerând coeficientul de pat al terenului pentru deplasare verticală kv egal cu coeficientul de

pat orizontal de la adâncimea f (kv = mf), reacțiunea elastică din arcul vertical este
Rev = mfAzv (3)

A - fiind aria secțiunii transversale a peretelui, iar zv este deplasarea verticală a peretelui; b este
lățimea elementului de perete.
Valoarea mziab din relația (1) reprezintă reacțiunea din punctul i dacă săgeata yi = 1, adică
rigiditatea reazemului elastic din i. La fel, mfA din relația (3) este rigiditatea arcului vertical. Aceste

4
 CALCUL ELEMENT DE SPRIJIN
2020-2021
Structuri de sprijin - Master IG an I

rigidități trebuie introduse în programul de calcul alături de celelalte date de intrare. Dacă peretele
este rezemat (ancorat) și la partea superioară, se introduc și rigiditățile acestor reazeme.
Programul de calcul va da valorile deplasărilor, reacțiunilor și eforturilor secționale (N,
M și Q) în toate punctele i alese pe perete. Din reacțiuni se obține presiunea orizontală σh dintre
perete și pământ: σh = Rei/(ab), presiune care poate fi calculată și cu relația (1).
Valoarea maximă a acestei presiuni trebuie să fie inferioară capacității portante a terenului la
acțiune orizontală (CPh), care se poate calcula cu relația:
CPh = 2(ztg + c)

în care γ,  și c sunt caracteristicile terenului de pe fișa f; dacă pe fișă terenul este stratificat, se
folosesc valorile medii ponderate ale acestora.
Întrucât capacitatea portantă variază cu adâncimea z, verificarea σh(z) ≤ CPh se va face
atât pentru valoarea maximă pozitivă a presiunii cât și pentru valoarea maximă negativă a
acesteia. Dacă verificarea nu este satisfăcută, fișa f este insuficientă. Se ia o altă valoare pentru
fișa f și se repetă calculele. Având în vedere că rezultanta diagramei σh(z) este egală cu rezultanta
sarcinii aplicată, prin mărirea fișei se vor micșora ordonatele diagramei, iar verificarea va fi
îndeplinită.
Referitor la programul de calcul, există programe specializate pentru asemenea elemente
de sprijinire, dar se poate utiliza orice program de calcul structural care acceptă reazeme elastice.
Coeficientul de pat al terenului se poate calcula si cu relatia (Schmitt, P. (1995): "Estimating the
coefficient of subgrade reaction for diaphragm wall and sheet pile wall design", in French.
Revue Française de Géotechnique, N. 71, 2° trimestre 1995, 3-10.):

Unde: Eoed – modulul de deformatie edometric al terenului

EI – rigiditatea elementului de sprijin pe o lungime de 1,00 m