PROIECTAREA UNUI ZID DE SPRIJIN

Zid de sprijin = construcţie cu caracter definitiv utilizat pe traseele drumurilor şi căilor ferate
în zonele de deal ţi de munte, în lungul canalelor navigabile şi bazinelor portuare, la diferite lucrări
subterane etc. Au ca scop principal susţinerea pământului din amonte, asigurând trecerea pe distanţă
minimă minimă între două cote, atunci când nu există spaţiu pentru asigurara unei treceri taluzate, după
caz, ele pot asigura protecţie împotriva eroziunii, degradărilor din îngheţ etc. Tipuri de ziduri de sprijin:
- de greutate - din elemente prefabricate, gabioane, căsoaie
- tip cornier - de pământ armat etc.
La tema de proiect, se cere proiectarea unui zid de sprijin în varianta de tip cornier din beton
armat. Zidul de sprijin este necesar pentru a realiza o platformă supraînălţată. Se consideră că suprafaţa
terenului este orizontală, iar pământul din spatele zidului este nisip.
Etape de realizare a proiectului:
- predimensionarea zidului de sprijin (determinarea dimensiunilor secţiunii transversale);
- calculul împingerii active de pământ în ipoteza 1;
- calculul împingerii active de pământ în ipoteza 2;
- determinarea grafică a împingerii active a pământului prin metoda CULMANN;
- armarea zidului de sprijin.

I. PREDIMENSIONAREA ZIDULUI DE SPRIJIN → dimensiuni secţiune transversală

Elementele secţiunii transversale sunt determinate în funcţie de înălţimea totală h a zidului

conform notaţiilor din figura 1.
***Dimensiunile secţiunii tranversale se rotujesc superior la multiplu de 5 cm.

II. CALCULUL ÎMPINGERII ACTIVE ÎN IPOTEZA 1 → Presupune următoarele ipoteze:

- planul de rupere este vertical, prismul de pământ se reazămă direct pe talpa zidului deplasându-se
slidar cu zidul;
- nu se mobilizează frecarea pe planul de rupere.
 Împingerea activă a unui masiv necoeziv se poate calcula coform figurii 2. Împingerea totală Pa
este:
- împingerea activă datorată presiunii geologice
- împingerea activă datorată suprasarcinii

→ , - coeficientul împingerii active.

Obs. Calculele se fac entru 1m liniar de zid.
Verificarea zidului la alunecare pe talpă, figura 3
Coeficientul de siguranţă la alunecare:

N, Pa – rezutantele forţelor verticale, respecti, orizontale ce acţionează asupra tălpii zidului;

f - coeficientul de frecare dintre talpa zidului şi terenul de fundare.
Obs. În Gn trebuie inclus şi efectul suprasarcinii q ce acţionează pe suprafaţa .
Verificare stabilitate zid la alunecare pe talpă: .
Din considerente economice valoarea se plafonează la 1,4, cu condiţia ca toate celelalte
verificări să fie împlinite.

Verificarea stabilităţii zidului la răsturnare, figura 4

Sub acţiunea împingerii active Pa cunoscută ca punct de aplicare, mărime şi discuţie zidul se
poate roti în jurul punctului M. Momentul de răsturnareeste dat de împingerea activă Pa, iar momentul de
stabilitate de greutatea zidului (G1 ... Gn).
Coeficientul de siguraţă la răsturnare:

Ms – momentul de stabilitate corespunzător tuturor forţelor ce se opun tendinţei de răsturnare a

zidului în raport cu punctul M;
Mr – momentul de răsturnare corespunzător forţei Pa;
bi - distanţa dintre punctul M şi dreapta suport a greutăţii G;
ba - distanţa dintre punctul M şi dreapta suport a împingerii active Pa.
 Verificare stabilitate la răsturnare: : .

Verificarea presiunilor pe teren, figura 5.a.

Acţiunea compusă a forţelor care acţionează asupra zidului de sprin se transmite către terenul de
fundare prin intermediul tălpii acesteia. Se face reducerea tuturor forţelor în raport cu cele din greutatea
tălpii, figura 5.b.
Admiţând o distribuţie liniară a presiunilor pe teren, valorile extreme ale acestora sunt:

N – rezultanta forţei verticale;

M – momentul tuturor forţelor în raport cu mjlocul tălpii;
A – aria suprafeţei de rezemare a zidului pe teren.

- modulul de rezistenţă

Presiunile calculate trebuie să împlinească simultan condiţiile:

pentru încărcări din grupări fundamentale

pentru încărcări din grupări speciale
 III CALCULUL ÎMPINGERII ACTIVE A PĂMÂNTULUI ÎN IPOTEZA 2 → Metoda
presupuneurmătoarele ipoteze:
- planul de rupere format în masivul de pământ trece prin extremitatea amonte a tălpii (punctul c,
figura 6);
- împingerea activă se mobilizează pe planul ABCD.

Se calculează eforturilenormale verticale σ1 şi σ2 datorate greutăţii proprii a pământului, γ şi

uprasarcina q, pe cele două plane verticale şi respectiv .

Punct
A 0 0 q q
B q
C q
D q

Cu aceste valori calculate ale eforturilor se determină rezultantele împingerilor , ,

, :
; ; ;
Determinarea împingerilor active pe planul de rupere înclinat
Determinare: , figura 7.
Se construieşte cercul lui Mhor corespunzător starii de eforturi din B pe planul , .
OT’ este efortul total în punctual B pe planul BC, .
Determinare: , figura 7. Se trasează cercul lui Mhor corespunzător stării de eforturi din
C pe planul BC, .
OT’ este efortul total în punctual C pe planul BC, .
 Diagrama de presiuni pe planul BC poate fi descompusă într-o diagramă de formă
paralelipipedică şi o diagramă de formă triunghiulară.
Se calculează rezultatele corespunzătoare celor două diagrame de presiuni, p□ şi p∆.
Se descompun rezultantele după două direcţii: orizontală şi verticală, figura 8.

Verificările la stabilitate ale zidului de sprijin

; ; Pconv: Pmed, Pmax, Pmin
ţinând seama de noile rezultante ale împingerii active.

II. DETERMINAREA GRAFICĂ A ÎMPINGERII ACTIVE A PĂMÂNTULUI PRIN

METODA CULMANN are la bază teoria lui Coulomb.
Epura Culmann se aplică în cazul ipotezei 1de calcul a împingerii active a pământului. Pentru
construirea epurei, Culmann se reprezintă la scară planul vertical BB´ de lungime h pe care se consideră
că se exercită împingerea, figura 9. Din punctul B´ de la baza zidului se trasează dreapta de referinţă B
´C, înclinată cu unghiul Φ faţă de orizontală, până ce întâlneşte în C linia terenului natural. Tot din B´ se
trasează dreapta de orientare, înclinată cu unghiul faţă de dreapta de referinţă. Nghiul de

frecare între zid şi umplutură se recomandă a se lua . Pe inia terenului natural se

stabilesc punctele C1,C2 ... la distanţe de preferinţă egale (pentru uşurinţa calculelor ulterioare), distanţe
egale aproximativ cu a zecea parte din înălţimea zidului. Unind aceste punscte cu B´ se definesc planele
posibile de cedare, B´C1 ... B´Ci, ... şi corespunzător acestora prismele de cedare B B´C1, ... , BB´Ci , ...
Se calcuează greutăţile prismelor obţinute ţinând seama şi de prezenţa suprasarcinii q, dacă este
cazul:

.
.

Dacă distanţele se observă că greutăţile sunt multiplu de .

În vederea calculării împingerii după planele B´C1, B´C2, ... , B´Cn, se reprezintă dreapta de
referinţă la o scară convebnabilă a forţelor(avându-se grijă ca reprezententând Gn să nu se depăşească
lungimea segmentului B´C), greutăţile G1, ... , G2. Vectorii G1, ... , Gi , ... , Gn au originea în punctul B´.
Din extremităţile forţelor G1, ... , Gi , ... , Gn se trasează drepte paralele cu dreapta de orientare
până intersectează planle B´C1, ... , B´Cn obţinându-se punctele P1, ... , Pi , ... , Pn. Vectorii
reprezintă împingerile pe BB´ corespunzătoare planurilor de cedare B´C1, B´C2, ... , B´Cn.
Împingerea activă Pa reprezintă cea mai mare forţă P ce se execită şi planul vertical B´B. Curbă
de variaţie a forţelor se obţine unind punctele P1, ... , Pi , ... , Pn. După obţinerea curbei
se trasează o paralelă la drepta de referinţă, dreaptă care să fie tangentă la curbă la curbă. Unind punctul
de tangenţă cu B´ se obţine panul de cedare căruia îi corespunde împingerea activă Pa. Vectorul Pa se
determină ducând prin punctul de tangenţă o dreaptă paraleă la dreapta de orientare, până ce aceasta
intersectează dreapta de referinţă. Valoarea împingerii active se obţine masurând pe epură vectorul Pa şi
transformând mărimea obţănută în forţă utilizând scara de reprezentare a forţelor.
PRINCIPII GENERALE PRIVIND ARMAREA ZIDULUI DE SPRIJIN DE TIP CORNIER
1. Dimensionarea armăturilor de rezistenţă. În figurile 10 – 11 este prezentă schema de încărcare
corespuzatoare ipotezelor de calcul 1 şi 2, pe baza cărora se determină mmentul încovoietor M şi forţa
tăietoare T, în diferite secţiuni.
Aria necesară de armătură de rezistenţă în diferite secţiuni caracteristice se determină în funcţie
de valorile momentului încovoietor M şi respectiv de valorile forţei tăietoare T , utilizând relaţiile de
calcul pentru elemente din beton amat.

2. Criterii constructive:
- procent minim pentru armătura de rezistenţă = 0,05 % ;
- barele de rezistenţă au diametrul minim de 10 mm şi se dispun la distanţe între ele de 10 – 20 cm;
- armătura de rapartiţie ce se dispune în lungul zidului este de minim Φ8/20.
În figura 12 este prezentată o secţiune transversală printr-un zid de sprijin de tip cornier din beton armat
şi schema generală de dispunere a armăturilor de rezistenţă (barele aflate în planul secţiunii) şi de
repartiţie.
REZOLVARE