CĂI FERATE

11.1 Generalităti

Transporturile feroviare reprezintă o pondere însemnată în

economia transporturilor terestre la nivelul întregii ţări. Chiar dacă
în ultimii ani acestea au pierdut teren în favoarea transporturilor
rutiere, ele au anumite avantaje printre care se pot enumera:
capacitate mare de transport, regularitate, siguranţă, viteza medie
mare, continuitate, preţ de cost redus pentru distanţe şi volume
mari.
Calea ferată reprezintă un ansamblu de lucrări inginereşti
menite să asigure realizarea transporturilor feroviare, alcătuite din:
- liniile ferate cu totalitatea instalaţiilor pentru dirijarea,
supravegherea şi siguranţa circulaţiei;
- construcţii necesare deservirii traficului de călători cum sunt
gări, peroane, depozite;
- construcţii şi instalaţii necesare întreţinerii şi reparaţiei
materialului rulant;
- lucrări de artă, viaducte, poduri, podeţe, consolidări,
tuneluri.
Suprastructura căii (fig.11.1) se compune din:
- şine,
- material mărunt de cale (metalic şi nemetalic),
- traverse,
- prisma de balastare.

Fig.11.1 Profil transversal tip de cale ferată

1- şină; 2- traverse; 3- prismă de balastare;
4- strat de repartiţie; 5- terasament
 11.2 Şinele de cale ferată

Şinele de cale ferată au rolul de a ghida roţile materialului

rulant în direcţia căii, de a prelua sarcinile de la acesta şi de a le
transmite traverselor. Şinele sunt fabricate din oţel special, cu rezistenţe
mari la rupere şi uzură. Secţiunea transversală a şinei este denumită
profilul şinei, care în Europa este de tip vignole.
Şinele se diferenţiază între ele prin tipul lor, care reprezintă
valoarea rotunjită a masei unui metru liniar de şină, exprimată în
kilograme. În ţara noastră, pe reţeaua SNCFR se folosesc următoarele
tipuri de şine:
- şina de tip uşor: tip 40 şi tip 45;
- şina de tip mediu: tip 49 şi tip 54;
- şina de tip greu: tip 6G şi tip 66.

Fig. 11.2 Detaliu de şină

Lungimea normală a şinelor depinde de furnizor şi este de 15 m

(tip 49), 22,5 m, 25,0 m şi 30,0 m în curbe, pe firul interior se folosesc
şine de lungime mai mică, denumite şine cu lungime scurtată (de
exemplu, lungimii normale de 15,0 m îi corespund lungimile scurtate de
14,93 şi, respectiv, 14,97 m). Folosirea şinelor scurtate face posibilă
aranjarea şinelor pe cele două fire încât capetele lor să fie aproximativ
situate în lungul aceleaşi raze.
 11.3 Materialul mărunt de cale

În categoria materialului mărunt de cale metalic intră materialul

care serveşte pentru legarea şinelor între ele şi pentru prinderea
şinelor de traverse, dispozitivele contra fugirii şinelor şi plăcile
intermediare de lemn şi polietilenă şi plăcuţele de cauciuc.
-materialul mărunt de cale metalic poate fi grupat în:
- material mărunt laminat (eclise, plăci metalice, cleşti);
- material mărunt filetat (buloane verticale şi orizontale,
buloane pentru aparatele de cale);
- material mărunt trefilat (tirfoane);
- alte materiale mărunte metalice (inele resort, crampoane,
dispozitive contra fugirii şinelor).
În figura 11.3 sunt prezentate elementele prinderii, care vor fi
dezvoltate în cele ce urmează.

Fig. 11.3 Elementele prinderii

Material mărunt laminat
a) Eclise pot fi normale şi de racordare. Eclisele normale servesc
pentru legarea şinelor cap la cap în vederea realizării continuităţii firului
de şină.

Eclisele normale pot fi:

- eclise cornier (fig. 11.4.a) care

se utilizează la şina tip 40;

- eclise platbande (fig. 11.4.b), se

utilizează la şine tip 45, 49, 54,
60 şi 65;

-eclise de racordare, care servesc

la legarea a două tipuri de şine
a. b. diferite.
Fig. 11.4 Tipuri de prinderi

b) Plăcile metalice se aşează între talpa şinei şi traversă, având

rolul de a prelua sarcinile de la şine şi a le transmite la traverse pe o
suprafaţă mai mare, evitând astfel strivirea traverselor sub şine.
Plăcile metalice pentru traverse de beton sunt mai înguste decât
cele pentru traverse din lemn şi sunt prevăzute cu numai două găuri
pentru tirfoane, în comparaţie cu cele pentru traverse de lemn, care
au patru găuri.
La joante se folosesc plăci pod, care sprijină pe două traverse
alăturate (traverse joantive).
c) Cleştii servesc pentru prinderea şinei de traversă, prin
intermediul tirfonului la prinderile directe şi mixte sau prin intermediul
bulonului vertical la prinderile indirecte.

Material mărunt filetat

Buloanele sunt piese metalice formate din două părţi distincte:
şurubul şi piuliţa. Ele servesc pentru prinderea şinei de placă la prinderea
indirectă sau pentru legarea şinelor cap la cap, trecând prin eclise şi şine
(buloane orizontale). Buloanele servesc de asemenea pentru
asamblarea diferitelor piese ale aparatelor de cale.

Material mărunt trefilat

Tirfoanele sunt piese metalice în formă de şurub cu cap special,
confecţionate pentru a putea fi introduse şi scoase din traverse. Ele
servesc pentru fixarea şinelor şi a plăcilor metalice de traverse, la
prinderile indirecte precum şi pentru prinderea plăcilor metalice la
prinderile directe şi mixte.
Alte materiale mărunte metalice
a) Inele resort - servesc pentru asigurarea strângerii continue a
buloaneior orizontale şi verticale. Inelele resort folosite pe reţeaua
SNCFR sunt simple, duble sau triple.
b) Crampoanele - servesc la prinderea şinei şi a plăcii suport de
traversă la liniile cu ecartament îngust prevăzute cu şine de tip 30 - 34,5.
c) Dispozitive contra fugirii şinelor - servesc pentru solidarizarea
legăturii între şină şi traversă, pentru a stopa deplasarea şinelor în lung şi
a menţine mărimea reglementară a rostului de dilataţie.

Materiale mărunte nemetalice

a) Plăci aşezate între şine şi placa metalică - se confecţionează
din cauciuc natural sau sintetic, având rolul de a asigura o prindere
elastică între şină şi placa metalică, de a micşora alunecarea şinei pe
placa metalică, precum şi de a repartiza uniform sarcina transmisă de
şină pe placa metalică, amortizând totodată zgomotul produs de
rularea vehiculelor feroviare.
b) Plăci aşezate între piesa metalică şi traversă - se
confecţionează din mase plastice sau lemn tratat cu răşini sintetice,
având rolul de a reduce uzura mecanică a traverselor şi de a spori
izolarea electrică pe liniile prevăzute cu traverse de beton şi înzestrate
cu linie electrică şi centralizare electrodinamică.

11.4 Traverse de cale ferată

Traversele de cale ferată sunt elemente ale suprastructurii
căii, confecţionate din lemn, beton sau metal, dispuse transversal căii,
având rolul de a prelua sarcinile transmise de roţile materialului rulant
prin intermediul şinelor şi de a asigura şi menţine distanţa [ecartamentul]
dintre cele două şine. În România, se folosesc traverse din lemn şi beton.
Prin poza traverselor se înţelege numărul de traverse pe 1 km de
linie, respectiv pe un panou de lungime normală.
Traverse de lemn
Lemnul este materialul care se pretează cel mai bine la executarea
traversei. Pentru a evita distrugerea în scurt timp, datorită agenţilor
atmosferici, traversele de lemn se protejează prin impregnare cu creozot.
Datorită acestei impregnări creşte durata de serviciu a traverselor de
lemn, Traversele se confecţionează din lemn de fag, stejar, ulm etc.
Traversele de lemn se folosesc pe reţeaua SNCFR obligatoriu în
curbele cu raze mai mici de 500 m, la calea pe poduri metalice şi la
aparatele de cale. Ele sunt de mai multe tipuri:
- traverse normale;
- traverse pentru poduri;
- traverse speciale.
 a)Traversele normale au lungimea de 2,40; 2,50; 2,60 m,
înlăţimea de 0,21-0 : 26 m şi înălţimea de 0,14-0,16 m.

Fig. 11.5 Tipuri de traverse

a şi b din lemn, b. beton precomprimat

b)Traversele pentru poduri sunt traverse de tip Al, având

următoarele dimensiuni: 0,24x0,24(71 (pentru lungimi de 2,70 şi 2,80 m),
0,22x0,22m şi 0,22x0,24m (pentru lungimi de 2,50 şi 2,60 m), respectiv
0,20x0,22m şi 0,20x0,24m (pentru lungimi de 2,40 m).
c) Traversele speciale sunt de tip A1, cu dimensiunea de 0,16x0,26
m şi lungimi de 2,80-5,60 m, din 0,10 în 0,10 m.

Traverse din beton armat şi beton precomprimat

a) Traversele din beton armat pot fi monobloc, cu secţiune
constantă sau variabilă, sau traverse bibloc, alcătuite din blocheţi
solidarizaţi cu profile metalice sau din grinzişoare din beton armat,
prinse articulat în blocheţi cu tije metalice sau cabluri.
b) Traversele din beton precomprimat (fig.11.5.b) au o formă
care rezultă din condiţii constructive şi de rezistenţă.
Pe reţeaua SNCFR se folosesc traverse T13, TS13, T16, T17, iar
pe liniile industriale se folosesc traversele tip Ti şi Tsi.
Pentru fixarea şinelor de traverse cu ajutorul tirfoanelor, în
traversele de beton precomprimat sunt amplasate patru dibluri în
poziţie fixă. Diblurile sunt elemente din lemn sau polietilenă.
 Fig. 11.6 Tipuri de traverse din beton.

11.5 Prisma de balastare

Rolul prismei de balast constă în preluarea sarcinilor transmise

de traverse la platforma căii. Totodată, prisma de balast, împreună cu
stratul de repartiţie, trebuie să permită drenarea apelor din precipitaţii şi
protejarea terasamentului împotriva îngheţului.
Prisma de balast se poate realiza din piatră spartă, pietriş
ciuruit sau neciuruit sau chiar balast.
Dimensiunile prismei de balast depind de ecartamentul căii, de
trafic şi de destinaţia liniei.

11.6 Clasificarea prinderilor

Prinderile se clasifică după mai multe criterii:
a) În funcţie de sistemul constructiv, deosebim: prinderi simple
(fără plăci), prinderi directe, semidirecte (mixte), indirecte.
b) În funcţie de rigiditatea la deplasare a şinelor în prinderi,
deosebim: prinderi rigide şi prinderi elastice.
c) În funcţie de tipul traversei, deosebim: prinderi pentru
traverse de lemn şi pentru traverse de beton.
d) Prinderi indirecte. Se folosesc pentru şinele tip 49, 54, 60 şi
65. Este denumită şi prindere k . La această prindere, între placa
metalică şi traversă se aşează o placă de polietilenă, plăcile metalice se
fixează de traverse prin intermediul tirfoanelor, iar şinele se fixează de
plăcile metalice cu ajutorul cleştilor şi al buloanelor verticale.
În figurile de mai jos sunt prezentate câteva tipuri de prinderi
întâlnite pe reţeaua de căi ferate din România.
Prinderi elastice

Prinderile elastice se bazează pe deformarea elastică iniţială a

elementelor prinderii. Prinderile elastice sunt de mai multe tipuri. La
SNCFR se folosesc cu precădere două prinderi elastice, şi anume tip E1
şi E2.

Fig.11.8 Prindere indirectă la şina tip 49,54,60 şi 65

Fig.11.7 Prindere mixtă la şina tip 45 1-şină; 2- placă metalică; 3-bulon vertical; 4-clesti;
1- şină; 2- placă metalică cu grifă; 3- tirfon; 5-tirfon; 6- placă cauciuc; 7-traversă
4-clesti; 5-inele resort; 6-traversă

a) Prinderea elastică tip E1

Această prindere este o prindere indirectă la care s-a înlocuit

cleştele cu o agrafă elastică din oţel.
 Fig.11.9 Prindere elastică tip E1
1-placă polietilenă; 2- placă metalică; 3-inel resort; 4-tirfon; 5- plăcă metalică;
6-agrafă; 7-şaibă; 8-bulon vertical; 9-piuliţă; 10- şină

b)Prinderea elastică tip E2 (fig. 11.10)

Fig.11.10 Prindere elastica tip E2

1-placă polietilenă; 2- şină; 3-placă izolatoare; 4-suport;
5-clemă elastică; 6-şaibă; 7-tirfon; 8-diblu; 9-traversă

11.7 Realizarea continuităţii căii

Continuitatea căii se realizează prin legarea şinelor, care se poate

face prin:
a) îmbinarea şinelor prin eclisare (joante);
b) sudarea şinelor;

Îmbinarea şinelor prin eclisare (fig. 11.11)

Specificul legăturii prin eclisare constă în prezenţa unei distanţe
între capetele şinelor, numită rost de dilataţie. Această legătură permite
deplasări ale capetelor de şine între eclise, astfel că la variaţii ale
temperaturii din şină este permisă dilatarea sau contractarea şinelor.
 Fig. 11.11 Îmbinarea şinelor prin eclisare
1- eclisă; 2- bulon orizontal; 3- inel resort; 4- piuliţă

Clasificarea îmbinării şinelor prin eclisare (a joantelor)

Joantele se clasifică după mai multe criterii:
a) După modul de rezemare a capetelor şinelor deosebim:
joante suspendate; joante rezemate sau rigide şi joante semirezemate .
b) După poziţia reciprocă a pantelor pe cele două fire,
deosebim joante fa echer , la eşicher şi joante fără nici o ordine.
c) Din punct de vedere al electroizolării deosebim joante
obişnuite şi joante izolante. Joantele obişnuite asigură continuitatea
căii, iar cele izolante se folosesc la electroizoiarea capetelor de şină în
staţiile centralizate electrodinamic.

11.8 Sudarea şinelor

Prin sudarea şinelor cap la cap se obţine o cale de lungime mare,

care poartă denumirea de cale fără ioante. Sudarea şinelor se execută
cu instalaţii speciale, aplicându-se procedeul sudării electrice, prin topire
intermediară şi presiune.