Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing.

Florin BEJAN | 2019-2020

TEMA 2
Factorul de siguranță este definit ca raportul între
rezistența la forfecare disponibilă (𝜏𝑓 ) și rezistența la
forfecare necesară pentru echilibru (𝜏𝑒𝑐ℎ )
Proiectarea unui taluz

B E 20
𝑅𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛ț𝑎 𝑙𝑎 𝑓𝑜𝑟𝑓𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙ă 𝜎 ∙ 𝑡𝑎𝑛𝜙 + 𝑐
𝐹𝑠 = =
𝑇𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑡𝑎𝑛𝑔𝑒𝑛ț𝑖𝑎𝑙ă 𝑙𝑎 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑢 𝜏𝑒𝑐ℎ
2.1. Generalități
unde 𝜙 și 𝑐 sunt unghiul de frecare internă și coeziunea
Taluzurile rezultă fie prin realizarea unor săpături în corespunzătoare criteriului de cedare Mohr-Coulomb.

N
masivele de pământ (gropi pentru fundații, canale pentru
irigații, debleuri pentru căi de comunicații etc.) fie prin
realizarea unor umpluturi din pământ (diguri, baraje,
ramblee pentru căi de comunicații etc.).
Stabilitatea sau instabilitatea masei de pământ depinde de
greutatea proprie a acesteia, forțele externe ce
acționează asupra acesteia (suprasarcini sau accelerații

0
cauzate de acțiuni dinamice), rezistența la forfecare și
Taluzul reprezintă o suprafață plană, de regulă artificială,
presiunea apei din pori pe suprafața de alunecare și de

JA
care mărginește un masiv de pământ, înclinată cu un
anumit unghi β, față de orizontală și care asigură legătura rezistența oricărei armături ce intersectează suprafața de
între două cote diferite (Fig. 2.2). alunecare.

2
Proiectarea taluzurilor presupune stabilirea înclinării 2.3. Predimensionarea taluzurilor
acestora astfel încât să se asigure stabilitatea generală
a masivului de pământ. Înclinări prea abrupte ale taluzului În practica de proiectare și în execuție se obișnuiește ca
conduc la pierderea stabilității masivului de pământ iar panta taluzului să se dea sub forma unei fracții având
pante prea line conduc la o soluție neeconomică. numărătorul egal cu unitatea și numitorul m cu valori
I rotunjite.

2.2. Analiza stabilității generale 𝟏 (2.1)

𝐭𝐚𝐧𝛃 = = 𝟏: 𝐦
𝐦
O R ȚI
Metodele clasice, utilizate în practica geotehnică, pentru
analiza stabilității generale a masivelor de pământ taluzate unde m = 1,0; 1,5; 2,0; 2,5 … etc. pentru taluzuri puțin
înalte (până la 2 ... 3 m). Pentru taluzuri mai înalte se
evaluează echilibrul static al unei mase de pământ limitată
admit și valori m intermediare precum
la partea inferioară de o suprafață de lunecare și la partea 1,25; 1,75; 2,25 … etc.
superioară de suprafața terenului (Fig. 2.2). Această masă
de pământ tinde să se deplaseze sub influența gravității.
Unghiul β al taluzului se poate stabili folosind Metoda
Se analizează secțiuni plane (2D) și sunt considerate
FL DA

Goldstein punând condiția ca valoarea factorului de

condițiile stări plane de deformații.
siguranță obținut pentru diferite pante ale taluzului să fie
Metodele echilibrului limită consideră că rezistența la mai mare decât un factor de siguranță admisibil Fs,adm =
IN
forfecare a pământului în lungul suprafeței potențiale de 1,5.
lunecare este guvernată de relația liniară dintre rezistența
la forfecare și tensiunea normală pe planul de cedare
(criteriul de cedare Mohr-Coulomb). Se face o comparație
între forțele, momentele sau tensiunile ce tind să cauzeze
instabilitatea masei de pământ și cele ce se opun
instabilității. Se consideră suprafețe potențiale de
N

alunecare succesive până când se găsește suprafața de

cedare critică (cel mai mic factor de siguranță).

Fig. 2.3 Tipuri de suprafețe de rupere

𝐜
𝐅𝐬 = 𝐀 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟 + ∙𝐁 (2.2)
𝛄∙𝐇
FU

unde ϕ este unghiul de frecare interioară a pământului,

c este coeziunea pământului, γ este greutatea volumică a
pământului, H – înălțimea taluzului și A și B – coeficienți
adimensionali dați în Tabelul 1.

Dacă terenul este stratificat, pentru extragerea datelor din

Fig. 2.2 Elementele geometrice ale unui taluz
Dacă rezistența la forfecare a pământului în lungul
suprafeței de cedare o depășește pe cea necesară
asigurării echilibrului, masa de pământ este stabilă.
tabel, se utilizează valorile medii ponderate ale
caracteristicilor geotehnice (γm , ϕm , cm ) intersectate de
suprafața potențială de alunecare.

5
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020

∑ 𝛄𝐢 ∙ 𝐡𝐢 ∑ 𝛟𝐢 ∙ 𝐡𝐢 ∑ 𝐜𝐢 ∙ 𝐡𝐢 𝐪
𝛄𝐦 = ; 𝛟𝐦 = ; 𝐜𝐦 = (2.3) 𝐡𝐞𝐜𝐡 = (2.4)
∑ 𝐡𝐢 ∑ 𝐡𝐢 ∑ 𝐡𝐢 𝛄
unde γi este greutatea volumică a pământului din stratul unde q este suprasarcina uniform distribuită și 𝛾 este

B E 20
i, ϕi este unghiul de frecare internă a pământului din greutatea volumică a pământului.
stratul i, ci este coeziunea pământului din stratul 1, hi
grosimea stratului i.

N
Tabel 2.1 Coeficienții A și B pentru calculul factorului de siguranță după Goldstein
Suprafață ce trece Suprafețe cu tangenta orizontală la adâncimea d (2)
Panta prin piciorul

0
taluzului (1) 𝐝 = 𝟎, 𝟐𝟓 ∙ 𝐇 𝐝 = 𝟎, 𝟓 ∙ 𝐇 𝐝 = 𝟏, 𝟎 ∙ 𝐇 𝐝 = 𝟏, 𝟓 ∙ 𝐇
1:m

JA
A B A B A B A B A B
1:1,00 2,34 5,79 2,56 6,10 3,17 5,92 4,32 5,80 5,78 5,75
1:1,25 2,64 6,05 2,6 6,32 3,24 6,62 4,43 5,86 5,86 5,80

2
1:1,50 2,64 6,50 2,80 6,53 3,32 6,13 4,54 5,93 5,94 5,85
1:1,75 2,87 6,58 2,93 6,72 3,41 6,26 4,66 6,00 6,02 5,90
1:2,00 3,23 6,70 3,10 6,87 3,53 6,40 4,78 6,08 6,10 5,95
1:2,25 3,19 7,27 3,26 7,23 3,66 6,56 4,90 6,16 6,18 5,98
1:2,50 3,53 7,20 3,46 7,62 3,82 6,74 4,08 6,26 6,26 6,02
1:2,75 3,59 8,02 3,68 8,00 4,02 6,95 5,17 6,36 6,34 6,05
1:3,00I 3,59 8,81 3,93 8,40 4,24 7,20 5,31 6,47 6,44 6,09
O R ȚI
În cazul existenței unei suprasarcini în relația de calcul se Suprafața potențială de alunecare trece prin piciorul
consideră o înălțime echivalentă taluzului.

2.4. Metoda Fellenius

În Metoda Fellenius (1927) masivul de pământ de
FL DA

deasupra suprafeței de cedare, de formă circulară, este

împărțit într-un număr finit de fâșii. Fiecare fâșie este
considerată individual iar interacțiunea dintre fâșii este
IN
neglijată.

Aceste ipoteze permit un calcul simplu al echilibrului static,

considerând doar greutatea proprie a pământului
împreună cu tensiunile normale și tangențiale în lungul
planului de cedare. Pentru fiecare fâșie se consideră atât
unghiul de frecare internă cât și coeziunea.
N

Pentru evaluarea stabilității unui taluz folosind Metoda Fig. 2.4 Trasarea suprafeței potențiale de alunecare
Fellenius este necesară parcurgerea următorilor pași: folosind metoda Fellenius.

PASUL 1. Desenarea la scară a taluzului Tabel 2.2 Valorile unghiurilor β1 și β2 în funcție de panta
taluzului
PASUL 2. Trasarea suprafeței potențiale de alunecare Unghiul de Panta
FU

𝛃𝟏 𝛃𝟐
înclinare 𝛃 1:m
Studiile realizate de Fellenius au arătat că centrul cercului 60° 1:0,58 29° 40°
corespunzător suprafeței de cedare cu factorul de 45° 1:1,0 28° 37°
siguranță minim se află în vecinătatea unei drepte, definită 33°41′ 1:1,5 26° 35°
prin două puncte, M și O1 , ale căror poziții se stabilesc 26°34′ 1:2,0 25° 35°
astfel (Fig. 2.4): 18°26′ 1:3,0 26° 35°
14°02′ 1:4,0 25° 36°
- Punctul M are abscisa egală cu 4,5 ∙ H spre amonte și
11°19′ 1:5,0 25° 39°
ordonata egală cu H, față de piciorul taluzului;
- Punctul O1 se află la intersecția segmentelor O1 B și PASUL 3. Împărțirea masei de pământ alunecătoare în
O1 A care fac unghiurile β1 și β2 cu linia AB, respectiv fâșii
cu orizontala. Valorile β1 și β2 se stabilesc în funcție
de panta taluzului (Tabelul 2.2). Masa de pământ alunecătoare se împarte în fâșii cu
frontiere verticale respectând următoarele reguli (Fig. 2.5):

6
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020

• baza unei fâșii trebuie să aparțină unui singur strat

𝐌𝐫 ∑ 𝐅𝐢 + ∑ 𝐂𝐢 (2.7)
geologic; 𝐅𝐬 = =
𝐌𝐦 ∑ 𝐓𝐢
• lățimea, bi , a unei fâșii, i, nu trebuie să depășească unde

B E 20
1/10 din R; valorile bi se aleg pe cât posibil cu valori 𝐌𝐫 – momentul forțelor ce se opun lunecării (rezistive),
rotunjite.
𝐌𝐦 – momentul forțelor ce determină lunecarea
• în mod curent, numerotarea fâșiilor se face dinspre (motoare),
amonte spre aval. 𝐅𝐢 – rezistența la forfecare a pământului dată de frecarea

N
internă
𝐅𝐢 = 𝐍𝐢 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟𝐢 = 𝐆𝐢 ∙ 𝐜𝐨𝐬𝛂𝐢 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟𝐢
𝐂𝐢 – rezistența la forfecare a pământului data de coeziune
𝐂𝐢 = 𝐜𝐢 ∙ 𝐥𝐢

0
𝐓𝐢 – component tangențială a greutății proprii a fâșiei

JA
𝐓𝐢 = 𝐆𝐢 ∙ 𝐬𝐢𝐧𝛂𝐢
𝐜𝐢 – coeziunea pământului la baza fâșiei i,
𝛟𝐢 – unghiul de frecare internă a pământului la baza

2
fâșiei i,
𝐥𝐢 – lungimea bazei fâșiei i,
𝛂𝐢 – unghiul de înclinare al bazei fâșiei față de orizontală.
Fig. 2.5 Împărțirea masei de pământ de deasupra
suprafeței potențial aluncătoare în fâșii
Uzual calculul se realizează tabelar (Tabel 2.3).
PASUL 4. Calculul greutății fiecărei fâșii
I
Asupra fiecărei fâșii acționează greutatea Gi (greutatea
O R ȚI
pământului și eventuala suprasarcină aplicată la suprafața
terenului), care trebuie echilibrată de forțele care se
dezvoltă pe suprafața de cedare aferentă fâșiei.

𝐆𝐢 = (𝐀𝐢 ∙ 𝛄𝐢 + 𝐪𝐢 ∙ 𝐥′𝐢 ) ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 [𝐤𝐍] (2.5)

unde
𝐀𝐢 – aria fâșiei „i”, m2 ;
𝛄𝐢 – greutatea volumică a pământului în stare naturală,
FL DA

kN/m3 ,
𝐪𝐢 – suprasarcina uniform distribuită pe lungimea l′i
[kN/m2 ]
IN
În cazul în care o fâșie conține două sau mai multe straturi
de pământ greutatea totală a fâșiei se calculează prin
însumarea contribuției fiecărui strat.

𝐆𝐢 = ∑(𝐀𝐢,𝐬𝐣 ∙ 𝛄𝐢.𝐬𝐣 ) ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 [𝐤𝐍] (2.6)

Fig. 2.6 Forțele ce acționează asupra unei fâșii

unde
N

𝐀𝐢,𝐬𝐣 – aria fâșiei în stratul j

𝛄𝐢,𝐬𝐣 – greutatea volumică a pământului din stratul j
PASUL 5. Determinarea factorului de siguranță pentru
suprafața considerată
FU
PASUL 6. Determinarea factorului de siguranță minim
Zona centrelor corespunzătoare celor mai mici valori ale
factorului de siguranță se află, de regulă, în jurul punctului
O1 . Valoarea minimă a factorului de siguranță se găsește
calculând factorii de siguranță pentru suprafețe de cedare

Factorul de siguranță se calculează considerând echilibrul
momentelor tuturor fâșiilor față de centrul cercului (Fig.
2.6) cu relația:
cu centrele aflate în nodurile unui caroiaj cu ochiuri pătrate
de latură 0,15H … 0,2H care se află în jurul punctului O1 .
Pentru simplificare se pot considera numai centrele aflate
pe dreapta Fellenius, în stânga, respectiv în dreapta lui O1 ,
la distanțe egale cu 0,3H.

7
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020

B E 20
N
0
JA
i
I 2Gi
Fig. 2.7 Stabilirea cercului corespunzător suprafeței de cedare cu factorul de
siguranță minim folosind metoda Fellenius.

Tabel 2.3 Tabel centralizator pentru calculul factorului de siguranță

αi cos(αi) Ni sin(αi) Ti tanϕi Fi ci li Ci
O R ȚI
[kN] [°] [-] [kN] [-] [kN] [-] [kN] [kPa] [m] [kN]
0 1 2 4 5 3 6 7 8 9 10 11
1
2
…
n
ΣTi = ΣFi = ΣCi =
FS =1,81
FL DA
IN
N
FU

8
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020

ANEXA 2.1
Exemplu de calcul factor de siguranță folosind metoda Fellenius

B E 20
Date de intrare
înălțimea totală a taluzului H = 6,00 [m]
panta 1: 1,50

N
înclinarea taluzului β = 33,7 [°]
Strat 1
grosimea stratului h1 = 4,00 [m]

0
greutatea volumică γ1 = 18,00 [kN/m3]

JA
unghiul de frecare internă ϕ1 = 12,00 [°]
coeziunea c1 = 15,00 [kPa]

2
Strat 2
grosimea stratului h2 = 2,00 [m]
greutatea volumică γ2 = 20,00 [kN/m3]
unghiul de frecare internă ϕ2 = 20,00 [°]
coeziunea c2 = 10,00 [kPa]

Rezolvare
I
O R ȚI
PASUL 1. Desenarea la scară a taluzului (SG 4)

PASUL 2. Trasarea suprafeței potențiale de alunecare – arcul de cerc AC (SG 4)

unghiul β1 = 26 [°] Tabel 2.2
unghiul β2 = 35 [°] Tabel 2.2
FL DA
IN
N
FU

Fig. A2.1 Trasarea suprafeței potențiale de alunecare folosind metoda Fellenius.

PASUL 3. Împărțirea masei de pământ alunecătoare în fâșii (SG 4)

PASUL 4. Calculul greutății fiecărei fâșii

fâșia 1 G1 = 0,5 x 2,67 x 1,18 x 18 = 28,60 [kN]
fâșia 2 G2 = 0,5 x (2,67 + 4,00) x 1,00 x 18 = 60,03 [kN]
fâșia 3 G3 = 51,09 [kN]
fâșia 4 G4 = 93,40 [kN]
fâșia 5 G5 = 108,00 [kN]
fâșia 6 G6 = 119,20 [kN]
fâșia 7 G7 = 121,57 [kN]
fâșia 8 G8 = 115,60 [kN]

9
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020

fâșia 9 G9 = 107,43 [kN]

fâșia 10 G10 = 97,17 [kN]
fâșia 11 G11 = 85,00 [kN]

B E 20
fâșia 12 G12 = 70,83 [kN]
fâșia 13 G13 = 53,90 [kN]
fâșia 14 G14 = 34,10 [kN]
fâșia 15 G15 = 11,80 [kN]

N
PASUL 5. Determinarea factorului de siguranță pentru suprafața considerată - se poate folosi template-ul Excel de pe pagina
www.florinbejan.ce.tuiasi.ro .

Tabel A2.1 Tabel centralizator pentru calculul factorului de siguranță

0
Gi αi cos(αi) Ni sin(αi) Ti tanϕi Fi ci li Ci
i
[kN] [°] [-] [kN] [-] [kN] [-] [kN] [kPa] [m] [kN]

JA
0 1 2 4 5 3 6 7 8 9 10 11
1 28,60 63,23 0,45 12,88 0,89 25,53 0,21 2,74 15,00 2,93 43,95
2 60,03 52,99 0,60 36,14 0,80 47,94 0,21 7,68 15,00 1,66 24,90

2
3 51,09 45,65 0,70 35,71 0,72 36,53 0,36 13,00 10,00 0,93 9,30
4 93,40 39,35 0,77 72,23 0,63 59,22 0,36 26,29 10,00 1,29 12,90
5 108,00 32,32 0,85 91,27 0,53 57,74 0,36 33,22 10,00 1,18 11,80
6 119,20 25,82 0,90 107,30 0,44 51,92 0,36 39,05 10,00 1,11 11,10
7 121,57 19,66 0,94 114,48 0,34 40,90 0,36 41,67 10,00 1,06 10,60
8 115,60 13,73 0,97 112,30 0,24 27,44 0,36 40,87 10,00 1,03 10,30
9 107,43 7,95 0,99 106,40 0,14 14,86 0,36 38,73 10,00 1,01 10,10
10 97,17 2,25 1,00 97,10 0,04 3,81 0,36 35,34 10,00 1,00 10,00
11
12
13
I85,00
70,83
53,90
-3,42
-9,13
-14,94
1,00
0,99
0,97
84,85
69,93
52,08
-0,06
-0,16
-0,26
-5,07
-11,24
-13,90
0,36
0,36
0,36
30,88
25,45
18,95
10,00
10,00
10,00
1,00
1,00
1,03
10,00
10,00
10,30
O R ȚI
14 34,10 -20,91 0,93 31,85 -0,36 -12,17 0,36 11,59 10,00 1,07 10,70
15 11,80 -26,06 0,90 10,60 -0,44 -5,18 0,36 3,86 10,00 1,12 11,20
ΣTi = 318,33 ΣFi = 369,33 ΣCi = 207,15
FS =1,81
FL DA
IN
N
FU

10
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020

ANEXA 2.2
Exemplu de calcul factor de stabilitate folosind Geo5 – Stabilitatea taluzului

B E 20
Pentru evaluarea stabilității taluzurilor sau versanților se poate folosi programul Geo5 – Stabilitatea taluzului. Se consideră
modelul de calcul de la Anexa 2.2.

PASUL 1. Generarea geometriei taluzului. În meniul Interfețe se adaugă punctele corespunzătoare suprafeței taluzului si

N
planului corespunzător

0
JA
I 2
O R ȚI
PASUL 2. Introducerea caracteristicilor geotehnice ale pământului. În meniul Pământuri se introduc valorile caracteristicilor
geotehnice ale pământurilor din cele două straturi.
FL DA
IN
N
FU

11
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020
PASUL 3. Atribuirea caracteristicilor geotehnice celor două straturi. Acest lucru se face în meniul Atribuire.

PASUL 4. Introducerea suprafeței potențiale de alunecare în meniul Analiză. Se consideră aceeași suprafață potențială de
alunecare ca în Anexa 2.1, definită prin poziția centrului și raza cercului.

B E 20
N
0
JA
I 2
O R ȚI
PASUL 5. Realizarea analizei folosind metoda Fellenius pentru verificarea rezultatelor obținute folosind calculul „manual”.
FL DA
IN
N
FU

12
 Îndrumar de proiectare Fundații | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2019-2020
PASUL 6. Obținerea factorului de siguranță minim folosind metoda Spencer.

B E 20
N
0
JA
I 2
O R ȚI
FL DA
IN
N
FU

13