1.2.

REPREZENTAREA RELIEFULUI CU AJUTORUL CURBELOR DE NIVEL; FORME DE

RELIEF; BAZINUL HIDROGRAFIC.

După cum s–a precizat şi în paragraful 1.1, curbele de nivel sau izohipsele se definesc ca fiind linii imaginare
ce unesc între ele punctele de aceeaşi cotă. În cazul în care curbele de nivel redau relieful unui teren acoperit de apă
(râu, lac, mare), acestea se numesc curbe batimetrice.
Curbele de nivel trasate pe plan compun figuri asemenea cu cele de pe teren, micşorate de un anumit număr de
ori, corespunzător scării la care este întocmit planul. Pentru a se putea reprezenta sistematic curbele de nivel şi pentru a
se putea urmări uşor relieful terenului, planele orizontale care determină curbele de nivel se aleg la distanţe egale.
Distanţa verticală dintre planele care determină două curbe de nivel consecutive se numeşte echidistanţă numerică sau
naturală.
Echidistanţa numerică se alege în funcţie de precizia ce se urmăreşte la reprezentarea terenului, în funcţie de
gradul de frământare al terenului, de scara planului şi de scopul lucrării pentru care se întocmeşte planul. Astfel, dacă
terenul este accidentat şi planul s–a întocmit la o scară mică, se va alege o echidistanţă mare (10m, 20m, 50 m etc); dacă
terenul prezintă denivelări uşoare iar scara este mai mare, se poate alege o echidistanţă de 1m, 2m sau 5m; pentru
lucrările de irigaţii şi mai ales pentru lucrările de desecare–drenaj, lucrări ce se amplasează în general pe terenuri plane,
se recomandă o echidistanţă mică, de 0,10m, 0,20m sau 0,50m.
Fiecare curbă de nivel se cotează (prin înscrierea valorii înălţimii la care se află planul orizontal care determină
curba de nivel, faţă de planul de comparaţie).
Pentru planurile topografice întocmite în scopul realizării unor lucrări de geniu rural, echidistanţele recomandate
în funcţie de scara planului şi de gradul de frământare al terenului sunt redate în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3
Echidistanţe naturale ale planurilor topografice
Echidistanţa naturală (m) Echidistanţa naturală (m)
Teren
Scara Teren plan Teren Scara Teren
Teren plan sau Teren
sau uşor mediu mediu
accidentat uşor accidentat
ondulat frământat frământat
ondulat
1: 200 0,10 0,20–0,25 0,50 1: 2.000 1,00 2,00–2,50 5,00
1: 500 0,20–0,25 0,50 1,00 1: 5.000 2,00–2,50 5,00 10,00
1: 1 000 0,50 1,00 2,00 1: 10.000 5,00 10,00 20,00

Formele de relief pot fi generale (şes, podiş, deal şi munte) şi forme de relief speciale (depresiune, mamelon, bot de deal,
vale, pinten şi şa).
 Depresiunea (crovul). Este o formă de relief negativă care se reprezintă prin curbe de nivel închise, cotate
descrescător de la exterior către interior (fig. 1.2.a.). Partea cea mai de jos a formei de relief se numeşte fundul
depresiunii.

a. Depresiune b. Mamelon c. Vale

d. Bot de deal e. Pinten f. Şa

Fig. 1.2 Modul de reprezentare pe plan a diferitelor forme de relief

  Mamelonul. Este o formă de relief pozitivă, care se reprezintă prin curbe de nivel închise, cotate progresiv de la
exterior către interior (fig. 1.2.b.). Punctul cu cota cea mai mare se numeşte vârful mamelonului iar partea
înclinată se numeşte versant.
 Botul de deal. Este o formă de relief pozitivă care se reprezintă prin mai multe curbe de nivel deschise, în formă
de V şi cotate progresiv de la exterior către interior (figura 1.2.d). Intersecţia celor doi versanţi ai dealului se
numeşte linie de cumpănă a apelor, linie de creastă sau linie de separaţie a apelor.
 Valea. Este o formă de relief negativă care se reprezintă, ca şi botul de deal, printr–o succesiune de curbe de
nivel cotate însă descrescător de la exterior spre interior (fig. 1.2.c). Partea înclinată a văii se numeşte versant. O
vale are doi versanţi. Linia de intersecţie a celor doi versanţi ai văii se numeşte firul văii sau talveg.
 Pintenul. Se reprezintă printr–o combinaţie între un bot de deal şi un mamelon (fig. 1.2.e.).
 Şaua. Este alcătuită din două mameloane între care se află o vale (fig. 1.2.f.).

Bazinul hidrografic (figura 1.3). Reprezintă suprafaţa terenului de pe care se colectează apele într-un râu sau o
vale.

Fig. 1.3 Bazin hidrografic

(1) – Fir de vale (talveg); (2) – Linie de cumpănă a apelor

Liniile caracteristice ale unui bazin hidrografic sunt: talvegul central, talvegurile secundare (eventual terţiare) şi
linia de separaţie a apelor (cumpăna apelor). Cumpăna apelor trece pe crestele cele mai înalte ale versanţilor care
separă bazinele hidrografice între ele. Ea este bine conturată în zonele cu relief frământat.

1.3. CALCULUL PANTEI; REPREZENTAREA TALUZULUI; EXPOZIŢIA TERENULUI;

Panta terenului (I). Este un parametru foarte important în proiectarea şi execuţia lucrărilor de geniu rural. La
modul general, panta unei linii se defineşte ca fiind raportul între distanţa verticală (h) şi distanţa orizontală (D) dintre
două puncte. Astfel, valoarea acestui raport reprezintă tangenta unghiului de pantă , format de linia înclinată cu proiecţia
ei pe planul orizontal

Inversând acest raport, rezultă: .

În acest caz, între I şi m există următoarea relaţie:

În lucrările de geniu rural, cu relaţia I = tg se exprimă panta terenului şi pantele axelor longitudinale ale
lucrărilor. În mod uzual se mai foloseşte şi panta exprimată la sută (%) sau la mie (‰). Panta la unitate se foloseşte de
regulă în formulele de calcul hidraulic. Cu ajutorul exprimării procentuale (%) se redau pantele drumurilor, debuşeelor etc,
iar cu ajutorul raportării la mie (‰) se redă în general panta canalelor.
 Cu relaţia se exprimă înclinarea taluzurilor digurilor, canalelor, teraselor etc. Astfel: de
unde D (proiecţia pe orizontală a taluzului) =mh.

(a) (b)

Fig. 1.4 Calculul pantei (a) şi reprezentarea taluzului (b).

Expoziţia terenului se defineşte ca fiind punctul cardinal către care este orientat versantul respectiv. Pentru a se
putea preciza expoziţia, este necesar ca pe fiecare plan de situaţie să fie marcată direcţia nordului, ca direcţie de referinţă
(N).

Calculul pantei (I)

B
1:m
h tg  = BC/AB = h/D = I  D / h = ctg  = m

C A deci:
D
I = tg  = h/D = 1/ctg = 1/m

Se dă situaţia: scara 1: 5 000; h = 25 m; D = 1,3 cm.

D = 5 000 x 1,3 = 6 500 cm = 65 m

I = h/D = 25/65 = 0,38  I = 38 %

Determinarea expoziţiei terenului