COLEGIUL DE ECOLOGIE

Curs de prelegeri
HĂRȚI ȘI PLANURI
TOPOGRAFICE

Profesor de specialitate: Florică Mariana

 CAPITOLUL I: Planuri și hărți topografice

 1.1 Definiții, clasificarea planurilor și hărților;

 1.2 Scara topografică, precizia ei;

 1.3 Elementele planurilor și hărților;

 1.4 Semne convenționale topografice;

 1.5 Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel

 1.6 Probleme în legătură cu folosirea planurilor

și hărților topografice

2
 1.1 Definiții, clasificarea planurilor și hărților
Planul topografic este reprezentarea convenţională la scară, care prin
detaliile planimetrice şi altimetrice pe care le conţine, redă fidel porţiunea
din scoarţa terestră, servind în general în scopuri tehnice (proiectare,
organizare, evidenţă etc.), datorită preciziei ridicate pe care o asigură şi
scărilor mari la care se întocmeşte (1: 500 ÷1: 10 000).

Totalitatea obiectelor amplasate pe teren se numeşte situaţie, iar

totalitatea diverselor forme de accidente a suprafeţei terestre se numeşte
relief. Planul terenului pe care este reprezentată numai situaţia se
numeşte plan de situaţie, iar planul care conţine informaţie despre
situaţie şi despre relief se numeşte topografic.

Harta topografică este reprezentarea convenţională la scară, ce ţine

seama de curbura Pământului, obţinută la baza unei proiecţii cartografice
şi care conţine în mod generalizat detaliile altimetrice şi planimetrice ale
unei porţiuni din scoarţa terestră, redată pe baza de semne convenţionale.
Hărţile topografice se întocmesc de regulă la scări mai mici (1:20 000).

3
 1.1 Definiții, clasificarea planurilor și hărților
Clasificarea planurilor și hărților topografice
În funcţie de scară se definesc următoarele grupe de hărţi şi
planuri:
 Hărţi la scări mici, se redacteazã la scări mai mici sau egale cu
1:1 000 000.
 Hărţi la scări medii, se redactează la scările: 1:50 000; 1:100 000; 1:200
000 și 1:500 000.
 Hărţi la scări mari, se redactează la scările 1:25 000 şi 1:20 000.
 Planuri topografice de bază, la scările 1:10 000 şi 1:5 000.
 Planuri topo-cadastrale de bază, la scările 1:10 000; 1:5 000 şi 1:2
000.
 Planuri topografice de situaţie, la scările 1:2 000 sau 1:1 000.
 Planuri topografice urbane, la scările 1:1 000 şi 1:500.
4
 Planuri de detaliu la scările 1:200; 1:100 şi 1:50.
 1.1 Definiții, clasificarea planurilor și hărților

Diferenţieri
HARTA PLANUL
Redă o suprafaţă mai mare de Redă o suprafaţă mai mică de
teren cu detalii mai puţine în teren cu multe detalii
funcţie de scară
Scara de reprezentare este mai Scara de reprezentare este mare
mică decât la plan (de la 1:25 000 1:10 000 până la 1:50
până la scări foarte mici)
Ţine cont de curbura suprafeţei Nu ţine cont de curbura
terestre suprafeţei terestre

Proiectarea punctelor de pe Transpunerea punctelor se face

suprafaţa terestră se face cu fără a folosi un sistem de
ajutorul unei proiecţii cartografice proiecţie cartografică

5
1.1 Definiții, clasificarea planurilor și hărților

,,o hartă înseamnă o

mare economie pentru
învăţătură, ........ că
toate ştiinţele, ori de
câte ori au putut, s-au
folosit şi se folosesc tot
mai mult de hartă." G.
Vîslan.

6
1.1 Definiții, clasificarea planurilor și hărților

Plan topografic
Scara 1:500

7
 1.2 Scara topografică, precizia ei
Scara se defineste ca fiind raportul constant dintre distanța grafică (de
pe plan) d și corespondenta orizontală de pe teren D, exprimate în aceeași
unitate de măsură. d
N 
D
Scările se clasifică în: numerice şi grafice.
Scara numerică se scrie de obicei, sub formă de fracţie 1:N.
Ex:1: 500 , 1:1 000, 1:2 000.
Scările grafice, sunt figuri formate din linii drepte sau curbe (construcții
grafice), gradate după o anumită regulă. Ele servesc la stabilirea cu
rapiditate a distanței naturale de pe teren, în funcție de distanțele de pe plan
și invers.
După modul de construcţie a scării grafice se deosebesc:
 scara grafică liniară (simplă), precizia este de 1/10 din valoarea bazei.
Exemplu: Să determinăm cât va reprezenta distanţa din teren D=62m pe harta
la scara 1:1 000.

8
 1.2 Scara topografică, precizia ei
 scara grafică transversală este o scară care oferă o precizie
superioară scării grafice simple, 1/100 din valoarea bazei.
Exemplu: Să arătăm pe scara grafică transversală cât reprezintă
distanţa din teren D=29,2m

Precizia scării este segmentul de pe teren care corespunde unui

segment pe plan cu lungimea de 0,1mm.
Precizia scării ajută la stabilirea scării necesare planului topografic cât
şi în procesul ridicării detaliilor.
Concluzie: Pentru a putea transpune lungimile măsurate în teren, pe
planuri și hărți, după ce s-a efectuat reducerea acestora la orizontală, este
necesară micșorarea de un anumit număr de ori, fapt ce se realizează cu
9
ajutorul scărilor.
 1.3 Elementele planurilor și hărților
Un plan sau o hartă conține trei elemente de bază, care se pot
descompune și care joacă roluri distincte:
A. – Elemente matematice;
B. – Elemente de conținut (geografice);
C. – Elemente de întocmire și redactare.
A. Elementele matematice sunt acele elemente care alcătuiesc baza
geodezică a hărții, dându-ne posibilitatea identificării detaliilor de conținut pe
baza unor reguli matematice.
Aceste elemente sunt:
 rețeaua cartografică;
 cadrul hărții;
 caroiajul rectangular;
 puncte de sprijin;
 scara planului sau a hărții.

Rețeaua cartografică este dată de ansamblul meridianelor și

paralelelor, reprezentate în planul hărții printr-o proiecție cartografică.
10
 1.3 Elementele planurilor și hărților
Cadrul hărții este alcătuit din:
 Cadrul interior este linia de atingere a câmpului hărții;
 Cadrul gradat (geografic) indică împărțirea spațiilor dintre meridiane și
paralele în grade sau minute, având înscrise lângă el, valorile acestora
(latitudinea și longitudinea);
 Cadrul extern este linia groasă sau dublă de la exterior.

Punctele de sprijin sunt punctele geodezice sau topografice de

coordonate cunoscute, determinate cu precizie.
11
 1.3 Elementele planurilor și hărților
Caroiajul rectangular (rețeaua kilometrică) este alcătuit din două
grupe de linii drepte paralele și perpendiculare între ele, formând pe toată
întinderea planului sau a hărţii, pătrate egale, ale căror dimensiuni depind
de scara planului sau hărţii.
Aceste linii sunt paralele cu axele de coordonate ale sistemului
rectangular ales, iar valorile înscrise la capetele liniilor reprezintă
depărtarea în kilometri față de axele x și y. Depărtarea este de unul sau
mai mulți kilometri în funcție de scara hărții.
Caroiajul kilometric ajută la determinarea coordonatelor unui punct
cât şi la raportarea pe hartă a punctelor date prin coordonate.

12
 1.3 Elementele planurilor și hărților
B. Elemente de conținut (geografice) sunt reprezentate prin simboluri
și semne convenționale, constituind totalitatea detaliilor ce le conțin hărțile și
planurile topografice:
 baza geodezică, cu puncte de sprijin planimetrice și altimetrice;
 detaliile din interiorul localităților: rețeaua stradală, spații verzi, construcții
industriale, agricole, social – culturale, civile, cvartale, etc.;
 obiective industriale: fabrici, coșuri, uzine, centrale, silozuri e.t.c.;
 rețele de comunicații: rețeaua de drumuri cu autostrăzi, căi ferate, șosele,
drumuri, poteci;
 conducte, rețele, împrejmuiri și limite: conducte de gaz, apă, petrol, rețele
electrice, telefonice, garduri de toate tipurile, frontiere, limite
administrative;
 relieful ce se prezintă prin curbe de nivel de culoare sepia și puncte
colorate: râpele, ravenele, alunecările de teren, etc.;
 hidrografia și construcțiile hidrotehnice: izvoare, fântâni, ape curgătoare,
ape stătătoare, diguri, baraje, poduri, lacuri de acumulare e.t.c.

13
 1.3 Elementele planurilor și hărților
C. Elemente de întocmire și
redactare sunt elementele cu
privire la:
 nomenclatura planului sau
hărții (adică notații alcătuite
din cifre și litere sau numai
cifre) pentru localizarea
acestor foi din cuprinsul unei
regiuni (țări),
 indicații cu privire la
racordarea foilor,
 schema limitelor
administrative și dimensiunile
trapezului,
 scara pantelor,
 unitățile și persoanele care
participă la realizarea foii. etc.
14
 1.4 Semne convenționale topografice
Semnele convenţionale sunt notaţii sub formă de simboluri, cu
ajutorul cărora se marchează pe hartă poziţia unor obiecte şi
fenomene precum şi caracteristicele lor cantitative şi calitative.
Există următoarele principii de alegere şi desenare a semnelor
convenţionale:
 pe planuri şi hărţi se reprezintă proiecţia orizontală a obiectelor
şi suprafeţelor de pe teren;
 forma semnului trebuie să fie cât mai adecvată pentru a sugera
obiectul din natură;
 semnul să poată fi desenat uşor, să fie amplasat astfel încât să
nu îngreuneze cititul hărţii şi dimensiunile lui să permită observarea
lui cu ochiul liber;
 lucrările în construcţie şi obiectele din subterane se reprezintă
cu linii întrerupte;
 grosimea liniilor se alege astfel încât să sugereze importanţa
obiectului;
 utilizarea culorilor - pentru a uşura citirea hărţii.
15
 1.4 Semne convenționale topografice
După modul de folosire semnele convenţionale pot fi clasificate în:
 Semne convenționale de contur, se folosesc la reprezentarea obiectelor
care pot fi exprimate la scara dată.
- lacuri; 3 adâncimea apei în m;

- 1-livezi, pepiniere de pomi fructiferi; 2-plantaţii

diverse (trandafiri, coacăze, hamei, zmeură);

 Semne convenționale liniare, ne arată obiectele cu caracter liniar,

lungimea cărora poate fi exprimată la scara dată, iar lăţimea nu.
- autostrăzi; 2 numărul benzilor pe un sens de circulaţie; 4
lăţimea unei benzi în metri; B = beton, materialul de acoperire;

- conducte de gaze subterane sau sub apă;

16
 1.4 Semne convenționale topografice
 Semne convenţionale care nu pot fi exprimate la scara dată
(poduri, fântâni, unele clădiri), aceste semne determină numai poziţia
obiectelor pe plan.
- 1-păduri care nu se pot reprezenta la scara hărţii; 2-fâşii de
pădure, perdele de protecţie a căror lăţime nu se poate
reprezenta la scara hărţii; 8 înălţimea medie a copacilor în m;
- 1-clădiri izolate cu curţi; 2-clădiri proeminente;

- puncte topografice; 1-la sol; 2-pe movile; 3-pe biserici;

 Semne convenţionale explicative, se foloseşte pentru a da o

caracteristică deplină detaliilor topografice. Ele sunt folosite combinat cu
celelalte semne convenţionale.
- puncte de nivelment; 167,75 = cota în m;

- 1-poduri; B = beton, materialul de construcţie; 15-9,1 lungimea şi

lăţimea carosabilă a podului în m; 50 rezistenţa la sarcină în tone.

Toate semnele convenţionale sunt strânse sub forma unei colecţii,

cunoscute sub numele Atlas de semne convenţionale.
17
(www.arfc.gov.md)
 1.5 Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel
Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel a fost făcută pentru prima
dată de către M. Ducarlos - Boniface (Geneva 1771), iar prima hartă
topografică în curbe de nivel a fost harta Franţei (1818 - 1866).
Pentru reprezentarea curbelor de nivel, în funcţie de scara hărţii, se
alege o echidistanţă, E, reprezentând distanţa pe verticală între două
suprafeţe de secţiune a terenului
P5
E
P4
P3 E
P2 E
E
P1

Echidistanţa curbelor de nivel se alege în funcţie de scară şi de

accidentaţia terenului, echidistanţa grafică fiind E ≥ 0,2mm.
Metoda curbelor de nivel oferă o mare precizie de reprezentare,
rapiditate în execuţie şi posibilitatea executării unor calcule.
Cotele punctelor pot fi determinate cu uşurinţă prin interpolare.
18
 1.5 Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel
Clasificarea curbelor de nivel
1. Curbe normale – se reprezintă cu linie continuă de grosimea 0,1mm.
numitoruls carii
E
5000
Ex: sc. 1: 10 000 → E= 2m
sc. 1: 25 000 → E= 5m
2. Curbe principale – se reprezintă cu linie continuă de grosime 0,3mm.
Echidistanţa E' se alege egală cu 4E sau 5E, astfel încât să rezulte un şir
de valori rotunde pentru curbele principale.
Ex: sc. 1: 5 000 avem E= 1m,
rezultă că E/= 5E → 5, 10, 15 ....
3. Curbe ajutătoare – se reprezintă cu linie întreruptă de grosime 0,1mm.
Echidistanţa fiind E/2.
4. Curbe accidentale – se reprezintă cu segmente mai mici decât curbele
ajutătoare cu grosimea 0,1mm. Aceste curbe se desenează numai pe anumite
porţiuni pentru a putea reda o formă complicată de relief. Pe aceste curbe se
scrie valoarea corespunzătoare al altitudinii. De obicei, echidistanţa se ia E/4
dar poate avea şi valori arbitrare. 19
 1.5 Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel

Proprietăţi ale curbelor de nivel de care se ţine seama la

citirea hărţilor
 în lungul unei curbe de nivel se păstrează aceiaşi cotă;
 altitudinea între două curbe de nivel înlăturate este egală cu
echidistanţa;
 curbele se pot atinge dar nu se pot intersecta(întretăia)
excepţie fac stâncile aplicate;
 au formă convexă pe dealuri şi concavă pe văi;
 cu cât sunt mai dese cu atât panta este mai mare;
 cu cât sunt mai multe cu atât altitudinea este mai mare şi cu
cât sunt mai mari cu atât altitudinea este mai mică cu condiţia ca
echidistanţa să fie aceiaşi.
 cea mai mică distanţă dintre curbele de nivel în plan
corespunde cu direcţia de cea mai mare pantă(L.M.P)

20
 1.5 Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel
Există mai multe forme de relief care la rândul lor se reprezintă pe
planuri şi hărţi prin curbe de nivel:
 Colină (mamelon) - reprezintă un teritoriu ce se ridică de la 50m la
150m faţă de terenul înconjurător.
 Depresiune (pâlnie, căldare)- este forma inversă a mamelonului.
 Crupa (bot de deal, piscul)- este o ridicătură cu doi versanţi, despărţiţi
prin culme sau creastă.
 Valea - este depresiunea formată de doi versanţi care coboară şi se
unesc pe fundul vaii.
 Şa de munte - este o vale situată între două dealuri.
180 180
170
17 0
160
16 0
150 15 0
140 140

1 79,8
17 0 1 80
170
16 0
15 0
140

Colina (mamelonul) botul de deal şaua

21
 1.5 Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel
180 18 0
170 17 0
160 16 0
150 150
140 1 40

1 4 0 ,3
140
150
1 70 160
170
1 80 180

Depresiune (caldarea) valea

Dealul Bălănești
(cunoscut și sub
denumirea de Piscul lui
Miron) este cel mai înalt
punct de pe teritoriul
Republicii Moldova,
având altitudinea
aproximativ de 430 m

22
 1.6 Probleme în legătură cu folosirea planurilor și hărților
topografice

Planurile şi hărţile topografice permit rezolvarea unui şir de probleme

inginereşti ca:

Determinarea coordonatelor punctelor;

Măsurarea şi determinarea distanţelor;
Calculul orientării unei direcţii;
Determinarea altitudinii punctelor;
Determinarea pantei;
Trasarea pe plan a liniilor de pantă dată;
Construirea unui profil topografic al terenului după un plan cu curbe de
nivel.

Rezolvarea acestor probleme vor fi efectuate în cadrul lucrărilor de

laborator la topografie.
23
 APLICAREA METODEI STARBURSTING (EXPLOZIA STELARĂ)

Prin ce se reprezintă relieful pe

planuri si hărti?

Care sunt
formele de
relief? În ce se clasifică
Relieful pe curbele de nivel?
planuri și
hărți

Care sunt Unde se află cel mai

proprietățile înalt punct pe
curbelor de nivel? teritoriul RM?
24
VA MULȚUMESC
pentru atenție!!!

ÎNTREBĂRI???

25