Tema 1. Introducere.

Activitatea de transport
Viaţa oamenilor nu mai poate fi concepută decât dinamic în spaţiu şi timp, necesitatea
mişcării pentru asigurarea existenţei constituind o componentă esenţială a societăţii organizate.
Aceasta, în evoluţia ei, a avut nevoie în permanenţă de căi de comunicaţie, ca mijlocitor intrinsec al
schimburilor de orice natură (economice, culturale), de bunuri sau de persoane.
Pentru realizarea transporturilor sunt necesare două elemente principale, şi anume:
- calea de transport sau calea de comunicaţie, respectiv suportul material pe care se face
transportul, mediul care face posibilă circulaţia, elementul fix;
- mijlocul de transport, adică vehiculul care transportă, elementul mobil.
Desfăşurarea unui transport în condiţii optime presupune o corelare perfectă între cele
două elemente, o dezvoltare simultană atât a căii de transport cât şi a vehiculelor, indiferent de
tipul lor. De asemenea foarte important în desfăşurarea activităţii de transport o constituie
îndeplinirea simultană a două condiţii pentru procesul de transport şi anume desfăşurarea acestuia
în condiţii de perfectă siguranţă a circulaţiei şi de confort sau de integritate pentru mărfurile
transportate.
Chiar dacă este foarte importantă ca ramură în economia unei ţări, activitatea de transport
nu este practic producătoare de bunuri materiale, fiind un consumator de resurse într-o primă
etapă. De aceea, pentru o economie funcţională, transporturile trebuie să fie eficiente, reţelele de
drumuri, căi ferate, canale navigabile, transport aerian, trebuie să deservească zone cât mai întinse
şi să asigure intersecţii convenabile între ele.
Fiecare tip de transport are anumite particularităţi şi anume:
- transportul rutier (calea de transport este drumul, mijlocul de transport este vehiculul
rutier), numit de transportatori şi transport “din poartă în poartă” este foarte utilizat în prezent
datorită facilităţilor de a ajunge direct la destinatarul transportului.Este relativ scump (nu se
pot transporta cantităţi mari) dar oferă avantajul că se pot transporta orice tip de mărfuri pe
orice distanţe(cu rezeva mărfurilor perisabile sau periculoase)
Transportul rutier de mărfuri cât și transportul rutier de persoane se pot desfășura în:
trafic național - operațiune de transport rutier care se efectuează între două localități situate pe
teritoriul aceluiași stat, fără a depăși teritoriul statului respectiv;
trafic internațional - operațiune de transport rutier care se efectuează între o localitate de
plecare și o localitate de destinație, situate pe teritoriul a două state diferite, cu sau fără
tranzitarea unuia sau mai multor state;
trafic interurban
Atât transportul de marfă cât și cel de persoane, pot îmbrăca forma de:
 transport rutier public – și anume când transportul rutier este efectuat pe bază de contract,
contra plată, de către operatorii de transport rutier care dețin în proprietate sau cu orice alt
titlu vehicule rutiere.
transport in cont propriu - și anume când transportul se efectueaza fără încasarea unui tarif
sau a echivalentului în natură ori în servicii al acestuia.
- transportul pe cale ferată (calea de transport este calea ferată, mijlocul de transport sunt
convoaiele de cale ferată alcătuite din vehicule feroviare, resoectiv locomotive şi vagoane)
este mai convenabil ca preţ/tonă/km dar are inconvenientul că, având o infrastructură mai
complexă, costurile de construcţie şi de întreţinere sunt mai mari decât la drumuri iar un
eventual eveniment (accident) poate perturba pentru un timp mai lung circulaţia pe ruta
respectivă
Concepte şi definiţii utilizate in transportul pe calea ferata
1. Întreprindere feroviară înseamnă orice întreprindere cu statut public sau privat care
furnizează servicii pentru transportul mărfurilor şi/sau a călătorilor pe calea ferată
întreprinderile a căror singură activitate constă în furnizarea de servicii de transport de
pasagerii cu metroul şi tramvaiul sunt excluse.
2. Cale ferată este calea de comunicaţie pe şine destinată exclusiv pentru uzul vehiculelor de
cale ferată.
3. Vehicul de cale este echipamentul mobil rulând exclusiv pe calea ferată: se disting vehicule
motoare (vehicule de tracţiune) sau vehicule remorcate (vagoane de pasageri, remorci,
furgoane şi vagoane de marfă).
4. Transportul bunurilor (mărfurilor) pe calea ferată înseamnă mişcarea mărfurilor folosind
vehiculele de cale ferată între locul de la care se face încărcarea şi locul la care se face
descărcarea
5. Transportul pasagerilor pe calea ferată înseamnă mişcarea pasagerilor folosind vehiculele
de cale ferată între locul de îmbarcare şi locul de debarcare. Transportul pasagerilor cu
metroul, tramvaiul sau tramvaiul uşor este exclus scopului cercetării.
6. Transport naţional înseamnă transport pe calea ferată între două locuri (un loc de
încărcare/îmbarcare şi un loc de descărcare/debarcare) localizate în aceeaşi ţară.
7. Transportul internaţional înseamnă transportul pe calea ferată dintr-un loc (de
încărcare/îmbarcare sau descărcare/debarcare) situat într-o ţară şi un alt loc (de
încărcare/îmbarcare sau descărcare/debarcare) din altă ţară.
8. Tranzit înseamnă transportul pe calea ferată în cadrul unei ţări între două locuri (un loc de
încărcare/îmbarcare sau descărcare/debarcare) din afara ţării respective. Operaţiunile de
transport care implică încărcarea/îmbarcarea sau descărcarea/debarcarea de mărfuri şi
pasageri la frontiera ţării raportoare pe/de pe alt mod de transport care nu este considerat
tranzit.
9. Călătorul/pasagerul pe calea ferată este orice persoană, excluzând membrii personalului de
însoţire şi control, care fac o călătorie cu trenul.
10. Numărul de pasageri înseamnă numărul de călătorii efectuate de pasageri pe calea ferată
unde fiecare călătorie este definită ca o mişcare de la locul de îmbarcare la locul de debarcare
cu sau fără transferuri de la un vehicul de cale ferată la altul.
11. Pasageri-km înseamnă unitatea de măsură reprezentând transportul unui pasager pe calea
ferată pe o distanţă de un kilometru. Este luată în calcul numai distanţa pe teritoriul naţional
în cadrul ţării.
12. Greutate este cantitatea de mărfuri (în tone). Greutatea care trebuie considerată include
greutatea bunurilor transportate, greutatea ambalajelor, tara containerelor, paleţilor, ca şi
vehiculele transportate pe calea ferată în decursul operaţiunilor de transport combinate.
13. Tone-km înseamnă unitatea de măsură a bunurilor/mărfurilor transportate şi reprezintă
transportul unei singure tone (1000 kg) de mărfuri pe calea ferată pe o distanţă de un
kilometru. Este luată in calcul numai distanţa pe teritoriul naţional.
14. Tren înseamnă unul sau mai multe vehicule de cale ferată tractat de una sau mai multe
locomotive rulând sub un număr dat sau cu o anumită destinaţie între un punct fixat iniţial la
un punct fixat de destinaţie. O locomotivă care călătoreşte singură nu este considerată un tren.
15. Tren-km înseamnă unitatea de măsură reprezentând mişcarea trenului pe distanţa de un
kilometru. Distanţa de folosit este distanţa efectiv parcursă sau distanţa standard pe reţeaua de
transport între punctele de origine şi destinaţie. Este luată în calcul numai distanţa pe teritoriul
nacional al statului raportor.
16. Transport cu tren complet înseamnă orice transport care cuprinde unul sau mai multe
vagoane de marfă transportate în acelaşi timp, de acelaşi expeditor către aceeaşi staţie şi
înaintate/expediate fără nici o schimbare în componenţa trenului, la acelaşi destinatar şi la
aceeaşi gară de destinaţie.
17. Transport cu vagoane complete înseamnă orice transport de mărfuri pentru care este
necesară folosirea exclusivă a vagonului chiar dacă se utilizează sau nu întreaga capacitate de
încărcare.
18. TEU înseamnă o unitate de măsură statistică standard fixată de către ISO pentru
containere de 20 picioare lungime (6,10 m). Standardul ISO arată că un container de 40
picioare este egal cu 2TEU, containerul sub 20 picioare corespunde cu 0,75 TEU , între 20 şi
40 picioare cu 1,5 TEU şi
peste 40 picioare cu 2,25 TEU.
19. Mărfuri transportate exprimă în tone greutatea mărfurilor transportate cu mijloace de
transport pe calea ferată. În transportul pe calea ferată se cuprind mărfurile încărcate în
vagoane şi expediate pe reţeaua de cale ferată indiferent de destinaţie, precum şi mărfurile
încărcate în vagoane intrate prin staţii de frontieră. Sunt excluse transporturile necomerciale,
bagajele şi autovehiculele care însoţesc pasagerii ca şi corespondenţa poştală.
Cantitatea marfurilor transportate se înregistreaza în momentul expedierii. O expediţie se
considera efectuată când s-a terminat încărcarea mijlocului de transport şi s-au încheiat actele
de transport sau de predare a mărfii transportatorului. Transbordarea mărfurilor cauzată de
apariţia unor defecţiuni tehnice ale mijloacelor de transport sau încărcării lor
necorespunzătoare, precum şi schimbării ecartamentului căii ferate nu se consideră o
expediţie. La stabilirea greutăţii mărfurilor transportate se iau în calcul şi greutăţile
ambalajelor, paleţilor sau containerelor folosite pentru transport, precum şi vehiculele rutiere
pentru transport de mărfuri transportate pe calea ferată.
20. Parcursul tarifar al mărfurilor se calculează prin însumarea rezultatelor înmulţirii cantităţii
mărfurilor transportate cu distanţele parcurse pentru transportul mărfurilor, de la locul de
expediţie până la locul de destinaţie pentru transportul naţional. Pentru transportul
internaţional şi de tranzit se ia în calcul numai distanţa parcursă pe reţeaua de cale ferată de
pe teritoriul României. Parcursul tarifar al mărfurilor se calculează pe ruta dintre locul de
încărcare şi locul de descărcare în funcţie de distanţa înscrisă pe documentul de transport al
mărfii. Parcursul mărfurilor se înregistrează în perioada calendaristică în care a avut loc
expediţia.
21. Traficul cu vagoane complete reprezintă expediţiile de mărfuri, inclusiv grupări de
expediţii cu amănuntul, pentru care folosirea exclusivă a vagonului este taxată la capacitatea
vagonului chiar dacă se utilizează parţial capacitatea lui.
22. Timpul mediu de rulaj al vagoanelor de marfă exprimă durata medie a unui ciclu de
transport complet al vagoanelor de marfă în limitele reţelei, respectiv timpul mediu între două
încărcări succesive.
23. Încărcătura medie statică a vagoanelor de marfă exprimă volumul mediu - în tone - ce
revine pe o osie încărcată a vagonului de marfă.
24. Greutatea medie brută a trenurilor de marfă se determină ca raport între parcursul de
exploatare brut şi numărul de tren-km. Nu se includ trenurile de manevră, de coletărie, de
serviciu şi parcursul locomotivelor izolate.
25. Parcursul de exploatare brut al mărfurilor se calculează prin însumarea rezultată din
înmulţirea greutăţii brute a trenurilor cu distanţa parcursă de acestea şi se grupează pe feluri
de remorcare (diesel, electric); criteriul de grupare este felul locomotivei din capul trenului.
26. Parcursul de exploatare net al mărfurilor - pentru trenurile de marfă - se calculează prin
însumarea rezultatelor înmulţirii greutăţii mărfurilor încărcate cu distanţa parcursă de trenuri
pe calea ferată, pe teritoriul României.
27. Parcursul trenurilor cuprinde totalitatea distanţelor parcurse de trenurile de marfă şi
serviciu (egale cu parcursul locomotivelor din capul trenurilor).
28. Parcursul locomotivelor cuprinde totalitatea distanţelor parcurse de locomotivele din
capul trenurilor de marfă.
29. În parcursul mediu zilnic al locomotivelor folosite pentru transportul mărfurilor nu se
cuprinde parcursul utilizat pentru manevrarea vagoanelor, iar în cazul locomotivelor care sunt
utilizate în acelaşi timp pentru transportul mărfurilor şi al pasagerilor, se va evalua proporţia
duratei totale de serviciu consacrată tracţiunii trenurilor de marfă.
30. Parcursul mediu zilnic al vagoanelor de marfă se calculează prin raportarea parcursului
vagoanelor de marfă la numărul de vagoane - zile din parcul de lucru.
31. Viteza medie comercială a trenurilor de marfă exprimă distanţa parcursă în medie, într-o
oră de circulaţie şi se calculează ca raport între parcursul total al trenurilor şi timpul de
circulaţie între staţiile cap de linie.
La trenurile de marfă nu se includ trenurile de manevră, de coletărie, de serviciu şi trenurile
constituite din locomotive izolate. În timpul de circulaţie se include timpul de deplasare
propriu - zis şi timpul de oprire în staţiile intermediare.
32. Mărfuri transportate în containere reprezintă greutatea mărfurilor încărcate, inclusiv
greutatea containerelor şi exclusiv greutatea transcontainerelor. În cazul transporturilor
combinate (cale ferată - auto, cale ferată - maritim etc.), raportarea se face de fiecare operator
transport care a participat la efectuarea prestaţiei.
33. Parcursul mediu zilnic al vagoanelor de pasageri se calculează prin raportarea parcursului
vagoanelor de pasageri la numărul de vagoane-zile din parcul de lucru.
34. Viteza medie comercială a trenurilor de pasageri exprimă distanţa parcursă în medie, întro
oră de circulaţie şi se calculează ca raport între parcursul total al trenurilor şi timpul de
circulaţie între staţiile cap de linie. La trenurile de pasageri nu se includ trenurile speciale şi
mixte. În timpul de circulaţie se includ timpul de deplasare propriu-zis şi timpii de oprire în
staţiile intermediare.
35. Locul de îmbarcare locul în care pasagerul pe calea ferată s-a urcat în mijlocul de
transport feroviar pentru a fi transportat cu acesta.
36. Locul de debarcare locul în care pasagerul pe calea ferată a părăsit (a coborât din)
mijlocul
de transport feroviar, după ce a călătorit cu el.
37. Locuri-km oferite reprezintă suma produselor dintre locurile existente în vagoane, pe
scaune şi în picioare, cu distanţa în km pe care o parcurge fiecare tren efectiv.
38. Accident feroviar înseamnă orice accident care implică cel puţin un tren în mişcare pe
calea ferată, rezultând cel puţin o persoană ucisă sau grav rănită, sau provoacă pagube
importante. Sunt excluse accidentele survenite în ateliere, antrepozite şi depouri.
39. Accident cu rănire gravă înseamnă orice accident care implică cel puţin un tren în mişcare
pe calea ferată rezultând cel puţin o persoană ucisă sau grav rănită. Sunt excluse accidentele
survenite în ateliere, antrepozite şi depouri.
40. Persoană omorâtă înseamnă orice persoană omorâtă într-un accident feroviar imediat sau
în decurs de 30 zile de la producerea accidentului, excluzând sinuciderile.
41. Persoană grav rănită înseamnă orice persoană rănită care a fost internată în spital mai mult
de 24 ore ca rezultat al unui accident feroviar, excluzând încercările de sinucidere.
42. Accident implicând transportul de mărfuri periculoase, înseamnă orice accident sau
incident produs ca urmare a transportului de mărfuri periculoase.
43. Sinucidere înseamnă un act făcut de persoana însăşi având ca rezultat moartea, act
îndosariat şi clarificat de autoritatea naţională de competentă.
44. Încercare de suicid înseamnă un act şi anume o rănire făcută de persoana însăşi rezultând
o rănire gravă, dar nu moartea, act îndosariat şi clarificat de autoritatea naţională de
competentă.
 Calea ferată transiberiană
- transportul aerian ( calea de transport este aerul, cu aerodroame ca destinaţii şi aeronave ca
mijloc de transport) este cel mai rapid dar şi cel mai scump.Este preferat pentru transportul
mărfurilor scumpe, puţin voluminoase care trebuie să ajungă în timp scurt la destinaţie
La fiecare minut, în lume, 20 de tone de mărfuri își iau zborul cu avionul. Cele mai mari
aeroporturi europene sunt la: Paris (Aeroportul Internațional Charles de Gaulle), Londra
(Aeroportul Londra Heathrow), Moscova (Aeroportul Internațional Domodedovo), Frankfurt
(Aeroportul Internațional Frankfurt), Atena (Aeroportul Internațional Atena), Roma
(Aeroportul Internațional Leonardo da Vinci), Copenhaga (Aeroportul Copenhaga).
 Airbus A319
- transportul naval ( apa este calea de transport-canale navigabile,râuri, fluvii, mări, oceane)
este destinat mărfurilor voluminoase,de orice tip, datorită costurilor reduse pentru fiecae tonă
de marfă transportată. Caracteristic este durata mai mare de transport precum şi faptul că
preluarea mărfurilor se face doar în zone special amenajate-porturi, celelalte distanţe fiind
acoperite cu ajutorul căilor de comunicaţie terestre de obicei.
Transportul naval – maritim si fluvial – este, dupa cum se cunoaste, un transport destinat
deplasarii incarcaturilor (marfa sau calatori) de masa mare pe distante lungi, cu viteze reduse,
dar si cu costuri minime.

Transportul fluvial se efectueaza pe ape interioare – rauri si fluvii – si are trei componente
principale: navele, porturile si senalul navigabil, acesta din urma constituind calea de
transport.
In afara de caracteristicile principale si generale ale transportului naval, transportul fluvial in
unele regiuni geografice se caracterizeaza printr-o activitate sezoniera, datorita inghetului din
timpul iernii,
Transportul maritim se efectueaza pe mari si pe oceane si are doua componente principale:
navele si porturile. Calea de transport este insasi marea, care conditioneaza parametrii navelor
si ai porturilor si corelatia dintre acestia.

Dat fiind ca majoritatea activitatii transportului naval se efectueaza in trafic international,

organizarea acestei activitati se face in conformitate cu regulile si normele acestui trafic.

Transportul marfurilor se poate face cu nave proprii sau cu nave straine destinate carausiei,
iar actiunea de punere a navei de catre armator (proprietarul navei) la dispozitia navlositorului
(celui care solicita folosirea navei) pentru efectuarea transportului se numeste navlosire.

In transporturile de calatori, sistemul naval se situeaza, in zilele noastre, pe ultimul loc si

aceasta datorita in principal vitezei mici de deplasare. El ramane insa de actualitate prin
organizarea croazierelor. Datorita cresterii cererii pentru asemenea aranjamente, se manifesta
o relativa sporire a traficului naval si a ponderii pe care acesta o ocupa in traficul total de
calatori. Croaziera este un serviciu de turism care consta in petrecerea sejurului la bordul unei
nave special amenajate, oferindu-se calatorilor nu numai un voiaj obisnuit, ci si unele
divertismente deosebite si totodata posibilitatea vizitarii unor porturi si localitati in afara
granitelor tarii.
Elementele logistice de baza:
1. Cai navigabile interioare
Prin cai navigabile interioare se inteleg cursurile de apa sau lacurile pe care se efectueaza
transportul marfurilor si calatorilor cu nave de cel putin 50 de tone. Caile navigabile
interioare se impart in doua mari grupe: cai navigabile naturale si cai navigabile artificiale.
Caile navigabile naturale sunt lacurile, fluviile si raurile in stare libera. Imbunatatirea
conditiilor de navigatie a lor este asigurata prin dragare, lucrari de indreptare sau regularizare
a debitului raului. Caile navigabile artificiale sunt bazinele de apa, canalele si sectoarele
ecluzate ale raurilor. Adancimea raurilor si fluviilor nu este uniforma, nici in lungul acestora,
nici in sectiune transversala. Pentru desfasurarea navigatiei, este necesar sa existe o fasie de
apa de o anumita adancime si latime, functie de gabaritul navelor, care sa asigure deplasarea
navelor in bune conditii. Fasia de apa de-a lungul unui rau, fluviu, canal sau lac, care asigura
navigatia corecta, tot timpul anului sau numai intr-un anumit interval de timp, se numeste
senal navigabil.
2. Nave maritime si fluviale
Prin nava se intelege un vehicul amenajat in scopul efectuarii transportului pe apa si echipat,
de cele mai multe ori, cu un grup propulsor propriu necesar deplasarii. Partile principale ale
unei nave sunt corpul, grupul propulsor, masinile, auxiliare, echipamentul si amenajarile.
Corpul navei este constituit din corpul propriu-zis si din suprastructura. Corpul propriu-zis
(numit uneori si coca) este partea cea mai importanta a navei, avand ca scop asigurarea
plutirii, robustetei, mobilitatii si capacitatii de transport. Partea din fata a corpului navei se
numeste prova (sau prora), iar partea din spate se numeste pupa. Formele corpului navei
prezinta anumite plane geometrice caracteristice cu ajutorul carora se determina dimensiunile
principale ale navei. Planul diametral PD este planul longitudinal vertical central care imparte
nava in doua parti: partea din dreapta in sensul de inaintare se numeste tribord, iar cea din
stanga babord Senalul navigabil trebuie sa aiba traseu continuu, alcatuit dintr-o serie de
aliniamente racordate prin curbe, latimea minima necesara circulatiei si incrucisarii navelor,
precum si adancimea necesara pentru asigurarea pescajului maxim al celei mai mari nave
admise pentru circulatie. Navele fluviale de transport se construiesc cu propulsie proprie sau
fara propulsie proprie. Navele cu propulsie proprie, denumite nave autopropulsate, sunt
navele la care grupul propulsor, inclusiv sursa de energie, sunt cuprinse in acelasi corp.
Navele fara propulsie proprie (slepuri, pletine, barje, ceamuri etc.) sunt puse in miscare prin
tragere sau impingere de catre nave propulsoare, numite remorchere sau impingatoare.
Elementele componente ale navei de transport autopropulsate sunt: corpul navei, grupul
propulsor inclusiv sursa de energie, coplexul social al personalului de bord; magaziile de
marfuri sau incaperile pentru calatori; instalatiile de comanda, control si masura. Navele
propulsoare au aceleasi elemente componente, mai putin spatiile pentru magaziile de marfuri
sau incaperile pentru calatori, si au in plus instalatii necesare remorcarii sau impingerii
navelor nepropulsate . Incaperile pentru calatori de pe navele de pasageri sunt dotate cu
scaune in cazul curselor scurte de o zi, sau cu dormitoare si instalatii sanitare corespunzatoare
in cazul curselor mai lungi.
Căile de comunicaţii sunt medii naturale sau realizate de om în mod special, care asigură circulaţia
mijloacelor de transport pentru transportul oamenilor şi a bunurilor materiale.
Ce este drumul?
Drumul (provine de la grecescul „dromos”) este o fâşie îngustă şi lungă de teren, relativ subţire,
care în mod natural sau amenajată în mod special, este destinată exclusiv circulaţiei. În general
noţiunea de „drum” se referă la „şosea”.
Şoseaua (provine de la franţuzescul „chausée”) este un drum lucrat, amenajat în mod special pentru
satisfacearea circulaţiei vehiculelor şi oamenilor în orice condiţii de anotimp. Când şoseaua
traversează o localitate ea se numeşte stradă.
Ce este calea ferată? Calea ferată este acea cale de comunicaţie la care vehiculele, prevăzute cu
roţi de construcţie specială, circulă pe o cale metalică proprie lor, realizată din şine de oţel.
1.1 TERMINOLOGIE
Terminologia în domeniul drumurilor este legată de noţiunea de „tehnică rutieră”.
Prin tehnică rutieră se înţelege totalitatea metodologiilor, tehnologiilor, principiilor de proiectare,
execuţie şi întreţinere a elementelor geometrice, a suprastructurii, a infrastructurii drumului.
Prin trafic se înţelege totalitatea vehiculelor care circulă în ambele sensuri pe un drum sau pe o
reţea de drumuri în scopul efectuării unei călătorii sau a unui transport.
Traficul poate fi caracterizat din punct de vedere al:
- felului tracţiunii (mecanic, animal sau mixt)
- intensităţii (foarte intens, intens, mijlociu, slab)
- numărului de vehicule grele (foarte greu, greu, mijlociu, uşor)
- omogenităţii (omogen, eterogen)
- punctelor pe care le leagă vehiculele (local, de tranzit)
Caracteristicile traficului care intervin în problemele rutiere sunt:
- viteza de circulaţie
- componenţa traficului
- caracteristicile constructive ale vehiculului
- intensitatea traficului
Viteza vehiculelor se exprimă fie în kilometri pe oră (km/h) şi în acest caz se notează cu V, fie în
metri pe secundă (m/s), caz în care se notează cu v. Între cele două există următoarea relaţie:
V
v=
3,6
Drumurile se proiectează pe baza unui parametru important numit viteză de proiectare (de
referinţă sau de bază).
Viteza de proiectare este viteza maximă ce trebuie asigurată unui autoturism în punctele cele mai
dificile ale traseului astfel încât circulaţia să se desfăşoare în condiţii de maximă siguranţă şi
confort, presupunând că starea suprafeţei este bună şi condiţiile climatice favorabile.
În funcţie de clasa tehnică a drumului şi de condiţiile de relief se prevăd mai multe categorii de
viteze de proiectare.
Clasa tehnică a drumului se stabileşte în funcţie de intensitatea traficului de perspectivă (vehicule
etalon) exprimată prin media zilnică maximă sau prin debitul maxim orar.
În afara vitezei de proiectare este necesar să se cunoască şi viteza medie cu care circulă vehiculele
pe un anumit traseu. Această viteză medie se stabileşte pe baza vitezelor efective cu care se
realizează circulaţia autovehiculelor.
Pe baza vitezei de proiectare se determină elementele geometrice ale unui drum nou şi se
sistematizează elementele geometrice ale unui drum existent.
Elementele geometrice reprezintă totalitatea elementelor componente ale unui drum în plan, în
secţiune longitudinală şi în secţiune transversală.
Prin sistematizare a unui drum se înţelege adaptarea elementelor geometrice ale drumului existent
la cerinţele circulaţiei autovehiculelor.
Suprastructura (structura rutieră) este partea consolidată care este alcătuită dintr-un pachet de
straturi a căror ordine, grosime, calitate depind şi se calculează în funcţie de trafic.
Infrastructura reprezintă totalitatea lucrărilor care au ca scop susţinerea, rezemarea
suprastructurii, colectarea şi evacuarea apelor şi asigură stabilitatea şi continuitatea drumului.

Fig. 1. Suprastructura și infrastructura drumurilor