Republica Moldova.

Ministerul Educației și Cercetării.

Colegiul de Ecologie.

Referat
Istoria fotogrammetriei

Eleva: Hrolovici Alexandra

Grupa: GTC-041

Profesor: Burlac Iulian

Chișinău 2021
 Procesul de crerarea a bazelor teoretice de depistre formei a obiectelor, mărimilor acestora și poziției
bazânduse pe imagini perspective s-a început încă în Epoca Renașterii. Lucrările lui Alberti (1511), Durer
(1525), Desarga (1636) au creat baza pentru dezvoltrea teoriei perspectivei, care au ajutat matematicianului
elvețian Lambert să creeze și să publică lucrarea sa „Perspectivă liberă”. Utilizarea practică a imaginilor
făcute cu camera obscura în topografie este legată de numelo Cappeler (1725), Lomonosov (1764), Botan-
Borprhe (1791).

Oun eveniment cel mai important din istoria fotogrammetriei este inventrea fotografiei și
stereofotografiei. Primele dezvoltări teoretice și practice de utilizare a imaginii fotografice în crearea hărților
topografice aparțin oficerului francez Lossed (1849-1868)
 O contribuție mare în dezvoltarea teoriei și prracticii a lucrărilor fotogrammetrice, crearea
instrumentelor speciale au adus inginerii ruși. Primele lucrări experimentale de filmari fototopografice au
fost efectuate în Rusia în 1891 de Viller, în procesul de construcție a căii ferate Transcaucazice. În 1897 Tile
și Șiurov au implementat filamrea fototeodolitică în procesul de construcți a căilor ferate Tranbaikalia și
Manciuria. Au fost publicate câteva lucrări din domeniul fotogrammetriei de Coppe, Devile, Șibuev,
Veselovskii.

Împreună cu metoda de fotografiere de pe suprafața Pământului, se dezvoltă și aerofotografierea

(baloane, aerostate). Primele fotografii de pe o bază aeriană au fostfăcute în anul 1858 de inginer francez
Nadar.

Dezvoltarea aviației, înstrumentelor precise și opticii a dus la perfecționarea continuă a metodelor în

fotogrammetrie. Momentele decisive în istoria fotogrammetriei au mai fost inventarea principiului mărcii de
măsurarea de Shstoltz în 1892, instrumentului stereoscopic pentru crearea hărților bazate pe fotografii de
Devil în 1895, stereocomparatorului de Pulfrich în 1901.

În anul 1914 firma lui Zeiss prezintă primul instrument universal.

În perioada 1918-1923 în Europa au fost construite primele avione spepciale pentru aerofotografiere,
au fost create fotoaparate de acțiune complet automatică, înventate și construite fototransformatori de
acțiune semiautomatică și automatică.

În anul 1922, firma lui Zeiss a prezentat primul model de stereoplanigraf, cu ajutorul căruia a fost
posibil de a crea planul cu orizontale folosind principiu de vedere stereoscopică. Aceste instrumente au
devenit instrumente stereofotografice universale, iar metodele de lucru – metodele universale de filmare
stereografică.
 Principii de bază a orientării reciproce a unei perechi de fotogarmme au fost intoduși în
fotogrammetrie încă în anul 1899 de Fintzervalder.
 Spre finele secolului 20 tehnologie fac o săritură bruscă. Apar primele mașine de calcul și primele
programe. Mai multe domenii trec de la format analog spre cel digital, fotogrammetria tot implementează
inovații digitale: camerele digitale cu memorie electrimagnetică, a căror posibilități tehnice cresc din an în,
softuri generale pentru prelucrarea imaginilor și cele specializate anume pentru lucrări fotogrammetrice.
Apare tehnologia de preluare a fotografiiilor de la sateliți și legarea automată a punctelor fotografiate de
coordonatele. Pentru lucrări mai mici acum se folosec dronele.