DETERMINAREA ANOMALIILOR CAMPULUI GRAVITATII

1. Reducerile geofizice aplicate valorilor brute ale campului gravitatii

Valorilor brute ale campului gravitatii respective valorilor relative corectate si
compensate li se aplica urmatoarele reduceri geofizice:
1.1. Reducerea de elevatie (Re)
Punctele de masurare, sau statiile gravimetrice in care sunt determinate valorile
campului gravitatii sunt situate pe un relief topografic la diferite distante de
distributia de msa din subsol. Pentru ca valorile campului gravitatii masurate in
aceste statii sa fie compatibile intre ele, sunt raportate la o suprafata de referinta
unica, numita suprafata Bouguer. Suprafata de referinta este in general o portiune
din elipsoidul geodezic de referinta sau o suprafata paralela cu a acestuia si situata
la o anumita distanta.
Aceasta se realizeaza prin aplicarea reducerii de elevatie, datorita careia valorile
masurate ale campului gravitatii in statii situate pe suprafata topografica reala
devin ca si cum ar fi fost masurate in puncte situate pe suprafata de referinta (in
proiectia punctelor de pe suprafata topografica reala pe suprafata de referinta), intre
care nu exista nicio diferenta de nivel.
Reducerea de elevatie contine doi termini, cu ajutorul carora se elimina doua efecte
diferite si anume:
a) Termenul de aer liber (Faye sau Young) – urmareste eliminarea efectului
introdus numai prin diferenta de elevatie (cota topografica), care exista intre statiile
situate pe suprafata topografica reala si proiectiile acestora pe suprafata de referinta
(figura 1).

Page 1 of 10
Figura 1 – Suprafata topografica si suprafata de referinta
Expresia analitica a acestui termen de reducere este:
g0 = g + 2 x (g / R)x h
Aceasta relatie ne arata ca valoarea g0 a campului gravitatii pe suprafata de
referinta este egala cu g, valoarea campuli gravitatii in punctul corespunzator situat
pe suprafata topografica reala, la care se adauga termenul 2 x (g/R) x h, care
reprezinta tocmai termenul de aer liber.
Daca inlocuim in aceasta expresie pe g cu valoarea medie a campului gravitatii pe
suprafata Pamantului si pe R cu valoarea razei Pamantului, se obtine formula care
ne da valoarea reducerii in aer liber, in functie de elevatia h a punctului de pe
suprafata reala in raport cu suprafata de referinta si care este :
Rf = 0,3086 x h

Page 2 of 10
In aceasta relatie Rf se obtine in mgal daca se inlocuieste h in m, coeficientul
0,3086 reprezentand tocmai valoarea medie a gradientului vertical al campului
gravitatii la suprafata Pamantului, exprimata in mgal/m.
Valoarea redusa a campului gravitatii pe suprafata de referinta va fi:
G 0 = g + Rf
b) Termenul Bouguer – urmareste eliminarea efectului de atractie pe care il
exercita masa pachetului de material, care se gaseste intre suprafata de referinta si
suprafata topografica (figura 2).

Figura 2 – Reducerea Bouguer

Pachetul de material, care poarta numele de placa sau strat intermediar este
considerat marginit de doua suprafete plane, paralele intre ele si infinit extinse in
toate directiile orizontale, care se gasesc la distanta h egala cu elevatia statiei
respective.
RB = - 0,04191 x δ x h, in care:
δ = densitatea medie a startului intermediar, se exprima in g/cm3
h = se exprima in m
reducerea se obtine in mgal.
Semnul negativ al acestei reduceri provine din faptul ca efectul stratului
intermediar se manifesta de jos in sus catre punctul de masura, adaugandu-se la
campul gravitational al maselor din subsol.
Reducerea de elevatie va fi reprezentata de suma algebrica a acestor doi termeni:
Re = RF + RB = (0,03086 – 0,04191 x 𝛿) x h

Page 3 of 10
Valoarea redusa a compului gravitatii pe suprfata de referinta, tinand cont de
ambele efecte de mai sus, va fi:
g’ = g = RF + RB
Reducerea de elevatie se poate determina pentru fiecare statie gravimetrica, daca se
cunoaste h si δ.
Elevatia h este stabilita prin masuratori de nivelment geometric sau trigonometric
iar densitatea medie a stratului intermediar δ se stabileste prin metode directe sau
indirecte de determinare sau se alege pe baza datelor geologice generale din
regiune.
La baza stabilirii expresiei analitice a reducerii de elevatie stau unele aproximatii
care par la prima vedere destul de gosolane (neglijarea campului de rotatie, strat
intermediar infinit extins); aplicarea lor insa a dovedit ca aceste aproximatii nu
intrec ordinele de marime al erorilor operative la aparatele de masura, rezultatele
din punct de vedere geologic fiind cu totul satisfacatoare.
1.2. Reducerea de relief (Rr)
Reducerea de relief urmareste eliminarea efectului de atractie al maselor de
suprafata (create de volumele cuprinse intre suprafata topografica reala si suprafata
superioara a stratului intermediar) care este cuprins in valorile masurate ale
campului gravitatii in statia respectiva (Figura 3)

Figura 3 – Masele de suprafata al caror efect este evaluat prin reducere de relief
Reducerea de relief corecteaza aproximatia facuta in evaluarea termenului
Bouguer, la care s-a considerat suprafata superioara a stratului intermediar ca fiind
plana.
Evaluarea reducerii de relief se bazeaza pe geometrizarea acestor mase de
suprafata, pentru mase de forma geometrica regulata. Forma geometrica cea mai
Page 4 of 10
convenabila pentru geometrizarea maselor de suprafata este sectorul de inel
cilindric.
Pentru evaluarea efectului gravitational al reliefului de suprafata, terenul din jurul
statiei este impartit prin cercuri concentrice si diametre intr-o suma de sectoare
convenabile (Figura 4a).

Figura 4 (a si b) – Evaluarea efectului maselor de suprafata prin geomitrizare in

sectoare de inel cilindric
La fiecare dintre sectoare trebuie evaluata inaltimea medie a sectorului in raport cu
punctul de statie (Figuta 4b) si care reprezinta inaltimea pe care ar avea-o sectorul
daca partea lui superioara ar fi nivelata.
In mod practic, reducerea de relief se face in doua etape:
a) Reducere topografica
Prin aceasta se evalueaza efectul gravitational al portiunii de teren din imediata
vecinatate a statiei, cuprinsa in interiorul unui cerc cu centrul in statia respectiva si
cu raza de 100m.

Page 5 of 10
Pentru evaluare se folosesc un numar de 64 de sectoare, determinate prin 4
diametre simetrice si prin 8 raze si anume: 3 m, 5 m, 10 m, 20 m, 30 m, 50 m, 70
m, si 100 m. In fiecare sector, inaltimea medie este determinata in teren prin
nivelment trigonomertic.
b) Reducerea cartografica
Prin aceasta se evalueaza efectul gravitational al portiunii de teren din jurul statiei,
cuprinsa intre cercul de raza cu 100 m si cercul cu raza de 20 km.
Pentru aceasta se folosesc tot un numar de 64 de sectoare, determinate prin 4
diametre simetrice si prin 8 raze si anume: 0.2 km, 0.5 km, 1 km, 2 km, 3 km, 5
km, 10 km si 20 km. In fiecare sector inaltimea medie se determina dupa curbele
de nivel a hartii topografice, folosind o abaca de hartie transparenta cu cercurile si
diametrele trasate pe ea.
Aplicarea reducerii de relief conduce la valoarea campului gravitatii pe suprafata
de reducere, eliberata de influenta reliefului din jurul punctului de masurare care
poate fi scrisa astfel:
g0’’ = g + RF + RB + Rr.
Semnul reducerii de relief este intotdeauna pozitiv pentru excesele sau deficitele de
masa creata de formele de relief apropiate. Acest lucru apare clar in imaginea
vectoriala reprezentata in figura 5, din care reiese ca prezenta unui exces de masa
(figura 6a) sau a unui deficit de masa (figura 6b), in vecinatatea punctului de
masurare, micsoreaza valoarea masurata a campului gravitatii fata de cea reala,
care ar fi fost masurata in acel punct, daca terenul ar fi fost plan.
Semnul reducerii de relief devine negativ numai in cazul formelor de relief care
creeaza excese de masa (munti), situate la distanta mare si sub planul orizontal care
trece prin punctul de masurare.

Figura 5 – Semnul reducerii de relief pentru excese si deficite de masa create de

formele de relief

Page 6 of 10
 1.3. Reducerea de camp normal (-γ0)
Campul gravitatii variaza pe suprafata Pamantului in diferite puncte si datorita
formei acestuia. Aceasta variatie provine din doua cauze si anume:
a) Diferenta de raza vector la diferite puncte datorita formei Pamantului, care
modifica valoarea campului gravitational in functie de coordonatele geografice ale
punctului respectiv;
b) Diferenta de raza de rotatie la diferite puncte datorita distantei variabile a
acestora la axa de rotatie, care modifica valoarea campului de rotatie de asemenea
in functie de coordonatele geografice ale punctului respectiv.
Aceste doua efecte se combina si se manifesta ca o variatie a campului gravitatii pe
suprafata Pamantului.
Pentru a face comparabile intre ele vlorile campului gravitatii masurate in diferite
puncte, va trebui sa eliminam efectul variatiei introduse pe aceasta cale, operatie
care se face prin aplicarea reducerii de camp normal.
Pentru calculul reducerii de camp normal se foloseste formula internationala
propusa de Cassinis si adoptata de Congresul Asociatiei Internationale de Geodezie
de la Stockolm (1930), bazata pe ipoteza ca Pamantul are forma unui elipsoid de
revolutie cu turtirea 1/297 (coincizand cu elipsoidul geodezic de referinta):
γ0 = 978,049 x (1 + 0,0052884 sin2φ – 0,0000059 x sin2φ)
Folosind aceasta formula, au fost calculate tabele de valori ale campului normal al
gravitatii pe elipsoidul geodezic de referinta, la diferite intervale de latitudine.
Pe teritoriul tarii noastre, variatia campului normal de-a lungul meridianului
geografic are valoare medie de 1 mgal / 1250 m, respectiv 4 mgal / 5 km.
Calculul reducerilor de camp normal sa face pe baza statiilor gravimetrice
amplasate pe harti topografice, prin operatii prealabile de ridicare topografica si pe
baza formulei Cassinis.
Reducerile pot fi determinate fie in valoare absoluta, folosind tabele de valori pe
baza latitudinii geografice a fiecarui punct de masurare, fie in valoare relativa,
folosind un sistem de linii de egala valoare a reducerii trasate la o echidistanta
convenabila (1 mgal sau 0,5 mgal) pe hartile topografice, a caror directie este

Page 7 of 10
paralela cu directia paralelei geografice si in raport ce care se determina aceasta
reducere pentru fiecare statie in parte.
Aplicarea reducerii de camp normal ne conduce la valoarea anomaliei campului
gravitatii in reducere Bouguer, care se noteaza ca mai jos:
Δg0’’ = g + RF + RB + Rr - γ0
Dupa cum se poate deduce din aceasta formula, anomalia campului gravitatii in
reducere Bouguer reprezinta abaterea fata de valoarea normala a campului
gravitatii redusa pe suprafata elipsoidului geodezic de referinta si degajata de
influenta maselor creata de relieful de suprafata. Din cauza aceasta, valorile acestei
anomalii exprima numai influenta distributiei de masa creata de elementele
geologice din subsol, adica numai a acelor elemente care prezinta interes din punct
de vedere geologic si care reprezinta obiectivul si justificarea cercetarilor prin
prospectiunea gravimetrica.
2. Reprezentarea cartografica a anomaliei campului gravitatii in reducere
Bouguer
Produsul final al unei prospectiuni gravimetrice pe baza campului gravitatii il
reprezinta valorile anomaliei in reducere Bouguer pentru un sistem de puncte de
masurare in suprafata de prospectat. Pentru o exploatare cat mai eficienta a acestor
date in vederea interpretarii geologice este necesar ca ele sa fie reprezentate intr-un
mod corect si sugestiv.
Reprezentarea cartografica a anomaliei campului gravitatii in reducerea Bouguer se
poate face in doua moduri, dupa datele pe care le avem la dispozitie, care insa nu
se exclud reciproc, pentru aceeasi regiune prospectata gravimetric, putand face
reprezentarea in ambele moduri.
2.1. Reprezentare prin profiluri de variatie
Acest mod de reprezentare se foloseste atunci cand prospectiunea gravimetrica este
efectuata pe profilurile rare sau pentru punerea mai sugestiv in evidenta a
anomaliilor atunci cand prospectiunea este efectuata pe profiluri dese sau retele
geometrice de statii.

Page 8 of 10
Valorile anomaliei gravimetrice sunt raportate la scara in dreptul punctelor de
masurare si unite printr-o linie continua care da aspectul variatiei acestei marimi pe
directia profilului (figura 6)

Figura 6 – Profil de variatie a anomaliei gravimetrice in reducere Bouguer

Astfel de profile sunt foarte sugestive pentru interpretarea distributiei de masa din
subsol si pe baza lor se pot face diverse ipoteze asupra structurii geologice care ar
fi provocat variatia respectiva.
2.2. Reprezentarea prin harti cu curbe de egala valoare a anomaliei
In cazul in care repartitia punctelor de masurare pe suprafata prospectata este
suficienta si relativ uniforma, se construiesc harti cu curbe de egala valoare a
anomaliei campului gravitatii in reducere Bouguer.
Valorile anomaliei sunt inscrise pe un plan de situatie in dreptul punctelor de
masurare, dupa care se procedeaza la interpolarea curbelor de egala valoare a
acestei marimi (figura 7).

Page 9 of 10
Figura 7 – Harta cu curbe de egala valoare a anomaliei gravitatii in reducere
Bouguer
Acest mod de reprezentare ne da indicatii asupra intinderii si dezvoltarii laterale a
zonelor de minim sau de maxim gravimetric, pe baza carora se poate face o mai
buna interpretare geologica a exceselor sau a deficitelor de masa care le-au
provocat.

Page 10 of 10
PRELUCRAREA ANOMALIILOR GRAVIMTRICE

Prelucrarea anomaliilor gravimetrice este operatia care precede si pregateste

interpretarea geologica a acestora. Ea urmareste separarea anomaliilor
gravimetrice in anomalii produse de surse anomale individuale si conturarea
acestor surse in expresia unor corpuri geometrice de o forma comparabila cu
aceea a obiectelor geologice producatoare de anomalii gravimetrice.
1. Separarea anomaliilor gravimetrice
1.1. Cauzele cumularii anomaliior gravimetrice
Existenta unui contrast unic de masa in patura superioara a litosferei care sa
produca o anomalie gravimetrica bine individualizata este destul de rara in
natura. De obicei, conditiile geologice reale creeaza doua sau mai multe
contraste de masa, iar anomaliile produse de fiecare in parte se insumeaza, astfel
incat prin prospectiunea gravimetrica se carteaza efectul cumulat al acestora
intr-o anomalie gravimetrica unica.
Pebtru ca succesul prospectiunii gravimetrice sa fie asigurat, este necesar ca in
subsol sa nu existe un numar prea mare de contraste de masa, iar anomaliile
gravimetrice pe care acestea le produc sa fie de intensitate suficient de mare,
adica sa depaseasca de cateva ori eroarea operativa a aparaturii intrebuintata.
Anomaliile gravimetrice pot fi produse de mai multe feluri de elemente
geologice. Astfel, contraste de masa care sa produca anomalii pot aparea
datorita:
- Elementelor tectonice din subsol – cute, falii, flexuri;
- Cauzelor stratigrafice – aflorimente de strate, variatii laterale de facies;
- Variatiilor tipurilor de roci din subsol – contacte geologice, injectiile de
roci eruptive in roci sedimentare sau cristaline.
- Prezentei unor minerale utile in concentratii importante – sarea in terenuri
sedimentare, mineralele metalifere in terenuri cristaline sau eruptive.
In general, prospectiunea gravimetrica este avantajata in rezolvarea problemei
geologice, daca elementele geologice din subsol, al caror efect se cumuleaza in
anomalia unica de suprafata, sunt de acelasi fel. Evident, cumularea anomaliilor
gravimetrice poate aparea in natura intr-o mare diversitate de cazuri.

Page 1 of 12
 1.1.1. Cumularea de anomalii produse de elemente geologice de
adancime cu altele produse de elemente geologice de suprafata
In figura 1 este schitat cazul cumularii a doua anomalii gravimetrice si anume:
- Una produsa de un element geologic de suprafata – cuta anticlinala mio-
pliocena;
- Cealalta produsa de un element geologic de adancime – un fundament de
roci dense care inclina progresiv intr-o anumita directie.

Figura 1 – Cazul cumularii anomaliilor produse de un element geologic de

adancime si unul de suprafata
Acest caz de cumulare a anomaliilor gravimetrice este destul de frecvent in
zonele precarpatice, unde platformele (mezozoica si podolica) cedeaza in trepte
catre avanfosa carpatica si unde sedimentele de umplutura pe care le suporta
aceste platforme sunt suficient de groase si tectonizate sub forma de cute
anticlinale.
Dupa cum se poate remarca in figura 1, maximul gravimetric produs de cuta
anticlinala, precum si variatia regionala a campului gravitatii produsa de
substartul de roci dense, sunt cumulate intr-o anomalie unica care sugereaza
ambele cauze.

Page 2 of 12
 1.1.2. Cumulare de anomalii produse de elemente geologice de la
adancime comparabila, situate la distanta mica intre ele
In figura 2 este schitat cazul cumularii a patru anomalii gravimetrice produse de
patru msive de sare suficient de adanci si diferite ca dimensiuni laterale, insa
situate aproximativ la aceeasi adancime.

Figura 2 – Cazul cumularii anomaliilor produse de elemente geologice de la

adancime comparabila
Dupa cum se poate remarca, cele patru minime gravimetrice individuale sunt
cumulate intr-un minim unic, al carui apex se gaseste aproximativ in zona
centrala a celor patru masive de sare.
In acest caz, anomalia cartata nu mai sugereaza de loc mai multe elemente
geologice, care prin anomaliile lor ar participa la producerea ei.

Page 3 of 12
 1.1.3. Cumulare de anomalii produse de elemente geologice de la
adancimi comparabile cu altele produse de elemente geologice de la adancimi
diferite
In figura 3 este schitat cazul cumularii a trei anomalii gravimetrice si anume:
- Doua produse de doua cute anticlinale situate in partea superioara a unei
cuverturi de sedimente cutata si stransa;
- A treia produsa de un element geologic de adancime, in speta un
fundament de roci dense care inclina progresiv intr-o anumita directie.

Figura 3 – Cazul cumularii a doua anomalii gravimetrice produse de elemente

geologice de suprafata cu acela al unei anomalii produsa de un element geologic
de adancime
Acest caz se intalneste in zona precarpatica externa, in care sedimentele au o
grosime mare si sunt suportate de un fundament inclinat de roci dense
reprezentat prin platforme.
Dupa cum se poate constata, cele doua structuri anticlinale, din cauza distantei
mici intre axele lor si adancimii lor destul de mari, dau nastere unei anomalii
unice de maxim grefata pe o variatie regionala a campului gravitatii produsa de
substratul inclinat de roci dense.
Page 4 of 12
In acest caz, anomalia cartata sugereaza numai partial elementele geologice care
participa la producerea ei.
Desigur, numarul exemplelor de acest fel se poate multiplica, data fiind
varietatea cazurilor pe care le poate oferi natura. Concluzia importanta care se
degaja din cele de mai sus apare in mod clar si numai din cele trei cazuri
prezentate si anume ca la interpretarea geologica a unor anomaii gravimetrice
cartate trebuie sa fim foarte atenti ca nu cumva sa fim in situatia inselatoare in
care o anomalie unica reprezinta in realitate efectul cumulat a doua sau chiar
mai multe elemente geologice diferite. Daca se intampla asa, vom fi condusi la
o interpretare geologica cu totul eronata si in acest caz scopul prospectiunii
gravimetrice nu va fi atins.
Pentru o corecta interpretare geologica a anomaliilor gravimetrice este necesara
separarea anomaliilor care eventual se cumuleaza in anomalia unica ce a fost
cartata prin prospectiunea gravimetrica. Prin aceasta vor fi separate si
contrastele de masa care le provoaca si care apoi vor putea fi interpretate
geologic in mod just, in elemente geologice corespunzatoare.
1.2. Metode de separare a anomaliilor gravitatii
Pentru separarea anomaliilor gravimetrice exista o serie de metode, diferite ca
fundamentare fizico-matematica si a caror folosire preferentiala se impune de la
caz la caz, pe baza unor analize atente a avantajelor si dezavantajelor lor.
1.2.1. Metode de separare directa pe baza valorilor de camp al
gravitatii
Aceste metode sunt folosite, in general, in cazul in care este necesara separarea
unei anomalii locale de una regionala, adica in cazul in care anomalia cartata
este rezultatul cumularii a doua anomalii gravimetrice produse de elemente
geologice situate la adancimi net diferite.
Separarea directa, pe baza valorilor de camp a gravitatii, poate fi facuta pe mai
multe cai:
a) Metoda grafica – se bazeaza pe nivelarea grafica a curbelor anomaliei
cartate, anomalia astfel nivelata urmand a reprezenta anomalia regionala.
Anomalia regionala este estimata de la caz la caz dupa aspectul general al ei
care apare din anomalia cartata. Daca suntem in cazul in care curbele de egala
valoare a anomaliei cartate au un aspect regulat, cu un paralelism accentuat,

Page 5 of 12
avand aspectul unui fascicul practic paralel, perturbat local prin digitatii sau
inflexiuni ale curbelor intr-o anumita zona (figura 4), atunci putem considera ca
anomalia regionala are un gradient orizontal constant (variatia valorilor
anomaliei regionale pe directia perpendiculara curbelor de egala valoare fiind
liniara).

Figura 4 – Metoda de separara grafica in cazul unei anomalii regionale cu

gradient orizontal constant
In acest caz, nivelarea curbelor se va face ca in figura 4 (vezi portiunile nivelate
marcate prin linii intrerupte), iar anomalia locala va fi reprezentata de diferenta
intre anomalia cartata si anomalia regionala astfel estimata, conform relatiei:
Δgloc = Δg0’’ – Δgreg
Anomalia locala poate fi calculata in fiecare punct de masura pe baza relatiei de
mai sus si conturata prin curbe de egala valoare sau conturata direct prin curbe
de egala valoare, stabilite pe baza scaderii curbelor anomaliei cartate si a
anomaliei regionale estimate, asa cum s-a procedat in figura 4.
Daca anomalia regionala, asa cum apara din anomalia cartata, are un aspect mai
putin regulat, ea poate fi estimata prin alte procedee de nivelare grafica. In
sensul acesta ea poate fi reprezentata prin curbe de egala valoare, care unesc
punctele de inflexiune in suprafata a curbelor anomaliei cartate sau poate fi

Page 6 of 12
determinata prin profiluri medii stabilite prin punctele de inflexiune ale variatiei
anomaliei cartate pe profiluri.
In figura 5 este reprezentat ultimul caz, in care anomalia regionala este estimata
pa baza variatiei anomaliei cartate pe profil.

Figura 5 – Metoda de determinare a anomaliei regionale pe profiluri prin

punctele de inflexiune a anomaliei cartate
Dupa cum se poate remarca, anomalia regionala (curba intrerupta) este estimata
printr-o linie continua ce uneste punctele de inflexiune ale curbei care reprezinta
anomalia cartata. Diferenta dintre ele, reprezentata in partea de jos a figurii,
reprezinta anomalia locala.
Metoda nivelarii grafice are un caracter subiectiv, pentru ca se bazeaza pe
aprecierea punctelor de inflexiune a unor curbe in generel neregulate.
b) Metoda analitica – se bazeaza pe determinarea anomaliei regionale prin
calcul, folosind metoda mediilor mobile.
Prin aceasta metoda, anomalia regionala in fiecare punct de masurare este
determinata pe baza valorilor anomaliei cartate in nodurile unei retele patratice
cu latura de 500 – 10000 m, folosind un grafic ca acela din figura 6 si relatia
Δgreg = 1/9 x Σ08gi

Page 7 of 12
deci ca medie aritmetica a valorii anomaliei cartate in punctul de calcul si in
cele 8 puncte adiacente ale retelei patratice folosite.

Figura 6 – Configuratia punctelor de calcul pentru determinarea anomaliei

locale prin metoda mediilor mobile
Anomalia locala este calculata apoi in fiecare punct de masurare cu ajutorul
relatiei:
Σgloc = g0 - 1/9 x Σ08gi
Aceasta metoda de estimare a anomalieie regionale are avantajul ca este
obiectiva, in schimb ofera posibilitatea ca in anomalia regionala sa mai fie
cuprinsa si o parte din anomalia locala, daca latura retelei patratice care sta la
baza evaluarii nu este bine aleasa.

Page 8 of 12
Pentru a ocoli dezavantajele introduse de metodele descrise mai sus este
recomandabil a se proceda in felul urmator: se face in prealabil o evaluare a
anomalieie regionale prin metoda analitica, dupa care se construieste o harta cu
curbe de egala valoare a acesteia. Daca aceasta harta mai pastreaza urmele unor
efecte locale (digitatii, inflexiuni, etc.), atunci se face o nivelare a curbelor de
egala valoare, folosind metoda punctelor de inflexiune. Pe baza acestei anomalii
regionale si a anoalieie cartate se poate evalua apoi cu o precizie mai mare
anomalia locala.
1.2.2. Separarea anomaliilor gravimetrice pe baza continuarii
analitice a campului gravitatii in semispatiul inferior
Metoda aceasta se bazeaza pe observatia ca anomalia campului gravitatii are o
asemanare cu atat mai mare cu elementul geologic care o produce, cu cat acest
element se gaseste mai aproape de suprafata. Asemanarea este cu atat mai mare,
cu cat suprafata pe care se fac masuratorile este mai aproape de cauza care
produce anomalia.
Tinand cont de aceasta observatie, s-a imaginat continuarea analitica a campului
gravitatii in semispatiul inferior, care consta in a calcula, pe baza datelor
masurate la suprafata pamantului, valorile campului gravitatii in diferite planuri
inferioare (ca si cum ar fi fost masurate in aceste palnuri daca in mod practic
s-ar putea face acest lucru), pentru a accentua efectul distributiei de masa
producatoare a anomaliei gravimetrice si a pune in evidenta detaliile structurale.
Metoda de calcul a valorilor campului gravitatii continuate analitic in
semispatiul inferior este standardizata, calculul facandu-se pe baza unor formule
de lucru, a caror structura este asemanatoare cu aceea a formulelor pentru
gradientii verticali de ordin superior. Ca un exempul vedeti mai jos formula
Peters pentru calculul vaorilor continuate analitic in semispatiul inferior, in
planul la adancimea h fata de suprafata
g(-h) = Σ09 Cn x gn
in care gn reprezinta valoarea medie a campului gravitatii pe cercul de raza n
(0≤n≤9), iar Cn sunt coeficienti numerici a caror valoare se gaseste in tabelul 1
(adancimea h fiind exprimata in functie de latura l a retelei patratice care
serveste pentru evaluarea valorilor medii a gravitatii pe cercuri).

Page 9 of 12
Tabelul 1
Metodele de separare a anomaliilor gravimetrice descrise mai sus reprezinta un
ajutor pretios la interpretarea geologica a acestor anomalii. Folosirea
preferentiala a lor este impusa de structura geologica a regiunii si de avantajele
legate de economia aplicarii lor, precum si de urgenta cu care ne sunt necesare
rezultatele. Pentru aceasta, alegerea metodei de separare trebuie facuta cu multa
grija, cantarind cu atentie avantajele si dezavantajele care deriva din elementele
de mai sus.
2. Determinarea surselor de anomalii gravimetrice
A doua etapa a prelucrarii anomaliilor gravimetrice consta in stabilirea unor
solutii geometrice echivalente obiectelor geologice reale care produc anomaliile
gravimetrice individuale.
Determinarea unor solutii geometrice corespunzatoare surselor de anomalii
gravimetrice se realizeaza prin rezolvarea problemei directe sau a problemei
inverse a potentialului.
2.1. Problema directa a potentialului
Rezolvarea problemei directe a potentialului consta in determinarea anomaliilor
gravimetrice produse de distributii anomale de masa cu o forma geometrica
simpla. In acest sens se alege tipul de corp geometric, contrastul de densitate pe
care il realizeaza cu mediul inconjurator, dimensiunile si adancimea corpului si
prin aproximatii succesive se modifica in mod convenabil acesti parametri, pana
cand se obtine o anomalie gravimetrice ce se suprapune cat mai bine cu
anomalia obtinuta in urma prospectiunii.

Page 10 of 12
In general, corpii geometrici folositi, pentru care anomaliile gravimetrice au
expresii analitice mai simple sunt urmatorii:
- Sfera, cu care se asimileaza masivele de sare, unele zacaminte metalifere
de tipul corpurilor neregulate, cuiburilor, precum si unele mase de roci eruptive
de tipul stockurilor, lakolitelor;
- Cilindrul orizontal infinit cu care se asimileaza anticlinalele, cordilierele,
sau unele zacaminte metalifere de tipul lentilelor orizontale;
- Treapta dreapta sau inclinata cu care se asimileaza accidentele rupturale
de tipul faliilor, fracturilor, incalecarilor;
- Cilindrul vertical semiinfinit cu care se asimileaza masivele columnare de
sare si unele mase de roci eruptive ca de exemplu neckurile, apofizele;
- Stratele verticale sau inclinate cu care se asimileaza unele zacaminte
metalifere de tipul filoanelor si lentilelor inclinate sau lentilele de sare.
In cazul in care anomalia gravimetrica este mai putin regulata sau este
asimetrica, sursa de anomalii poate fi considerata ca fiind formata din mai multe
corpuri geometrice regulate, al caror efect singular este insumat pentru a se
obtine o anomalie totala, care apoi este comparata cu anomalia masurata (de
exemplu, un zacamant constituit din mai multe strate inclinate, paralele intre
ele). De asemenea, combinarea a doua forme geometrice simple poate conduce
la o noua forma geometrica (de exemplu combinarea efectului a doua trepte
inclinate este echivalent cu efectul unei prisme orizontale infinita – forma cu
care se poate asimila un anticlinal).
2.2. Problema inversa a potentialului
Rezolvarea probemei inverse a potentialului urmeaza o cale contrara, plecand de
la anomalia gravimetrica obtinuta prin prospectiune. Se procedeaza direct la
determinarea unor elemente dimensionale ale corpului perturbant, in ipoteza ca
acesta are o forma geometrica simpla, avand la baza curba zecimala a anomaliei
cartate si alegand in prealabil valoarea contrastului de proprietati fizice ca cel
mai probabil.
Metoda aceasta este limitata in aplicarea numai la anomaliile gravimetrice care
au o morfologie sinpla si sunt practic simetrice fie izometrice (produse de
distributii de masa asimilabile cu o sfera), fie foarte alungite (produse de
distributii de masa asimilabile cu un cilindru orizontal infinit).
Pe baza problemei directe sau inverse a potentialului se ajunge la o imagine
geometrica a sursei anomaliei gravimetrice, care reprezinta imaginea stilizata a
Page 11 of 12
cauzei geologice. Aceasta, impreuna cu ordinul de marime al dimensiunilor si
adancimii sunt de un pretios ajutor in conducerea procesului de interpretare
geologica a anomaliilor gravimetrice.

Page 12 of 12
GRAVITATEA SI TEORIA IZOSTATICA

1. Date generale

Valoarea absoluta a campului gravitatii la suprafata pamantului, neglijand efectul de

rotatie care este independent de constitutia interna a acestuia, reprezinta suma a mai
multor efecte si ale caror cauze sunt urmatoarele:

A. 1. Elevatia
2. Relieful suprafetei topografice
B. 1. Relieful stratelor crustale
2.Variatiile de densitate din interiorul pamantului.

Daca la valorile masurate ale campului gravitatii pe suprafata pamantului se aplica

reduceri pentru eliminarea efectelor produse de cauzele din categoria A, atunci se
obtin rezultate satisfacatoare pentru regiuni mici, putin intinse, cu privire la
distributia de masa din patura superioara a litosferei. Acestea sunt reducerile, la care
se adauga evident reducerea de camp normal, care se aplica la valorile campului
gravitatii atunci cand masuratorile sunt efectuate in scopuri de prospectiune
geologica.

Daca insa dorim informatii mai ample cu privire la constitutia interna a pamantului,
atunci va trebui sa folosim valorile masurate ale campului gravitatii pentru regiuni
foarte intinse sau chiar pentru intreaga suprafata a pamantului si in acest caz, vor
trebui eliminate din aceste valori si efectele din categoria B.

Aplicarea reducerilor numai pentru efectele din categoria A conduce la anomalii

gravimetrice care nu pot fi explicate decat prontr-o distributie neomogena de masa in
interiorul pamantului.

Anomalia campului gravitatii in reducerea Bouguer (care reduce numai efectele din
categoria A) are in general valori puternic negative in regiunile muntoase, puternic
pozitive in regiunile oceanice si valori mici (in jurul valorii de zero) in regiunile
continentale.

Aceste observatii au condus la concluzia ca exista o interdependenta intre relieful

topografic al suprafetei pamantului si distributia de masa din interiorul lui, in sensul
ca variatiile de relief ale suprafetei topografice trebuie sa fie compensate prin variatii
de masa din interior, astfel ca final sa se realizeze un echilibru general pentru
intreaga suprafata a pamantului.

Starea aceasta de echilibru general poarta numele de izostazie si trebuie inteleasa ca

o stare de echilibru complet a maselor crustale in raport cu substratul plastic care
suporta aceasta crusta.

Page 1 of 11
 2. Ipoteze izostatice

Pentru a explica modul in care distributia de masa din interiorul pamantului

realizeaza echilibrul izostatic, adica compensarea variatiilor de relief topografic ale
suprafetei acestuia, au fost emise doua ipoteze si anume:

2.1. Ipoteza AIRY

In aceasta ipoteza, crusta terestra este considerata ca reprezentand o scoarta solida, de

densitate constanta, care pluteste pe un substrat plastic de densitate mai mare. Sub
zonele muntoase, baza crustei patrunde mai adanc in substratul plastic (radacina), in
timp ce sub zonele oceanice baza crustei petrunde mult mai putin (antiradacina).

Fig. 1 Experienta care a inspirat ipoteza izostatica a lui Airy

Fig. 2 Schita pentru exemplificarea ipotezei lui Airy

Ipoteza aceasta este inspirata de o experienta simpla de fizica dupa care o serie de
bucati de cupru, de densitate 8.9 g/cm3, avand dimensiuni diferite, plutesc intr-un vas
cu mercur, de densitate 13.6 g/cm3.
Page 2 of 11
Ipoteza lui Airy acorda acestei cruste o grosime variabila intre nivelul mediu al
marilor si oceanelor si baza ei, crusta fiind astfel mai groasa in zonele muntoase si
mai subtire in cele oceanice. In felul acesta, variatiile de relief topografice ale
suprafetei pamantului sunt compensate prin variatii in grosime a crustei mai putin
dense dacat substratul plastic si care pluteste pe acesta.

Privite prin prisma acestei ipoteze, anomaliile campului gravitatii in reducerea

Bouguer, care sunt raportate la suprafata de referinta a elipsoidului geodezic
international, devin usor de explicat, minimele acestei marimi obtinute in zonele
muntoase fiind datorate ingrosarii crustei mai putin dense in raport cu substratul, iar
maximele obtinute in zonele oceanice fiind datorate subtierii acesteia.

2.2. Ipoteza Pratt

In aceasta ipoteze, crusta terestra este considerata ca reprezentand o scoarta solida de

densitate variabila, care pluteste pe un substrat plastic de densitate mai mare.

Crusta terestra este considerata a avea o grosime constanta intre nivelul mediu al
marilor si oceanelor si baza ei.

Fig. 3 Experienta care a inspirat ipoteza izostatica a lui Pratt

Fig. 4 Schita pentru exemplificarea ipotezei lui Pratt

Ipoteza aceasta este inspirata de o experienta de fizica dupa care o serie de bucati de
diferite materiale, de densitati diferite, avand dimensiuni diferite insa aceeasi

Page 3 of 11
sectiune, plutesc intr-un vas cu mercur, de densitate 13.6 g/cm3, mai mare decat al
oricarui material folosit.

Dupa ipoteza izostatica a lui Pratt, variariile de relief topografic ale suprafetei
pamantului ar atrage dupa sine variatii in densitatea diferitelor blocuri, astfel incat
presiunea exercitata de crusta pe suprafata substratului plastic sa fie aceeasi in orice
punct.

Astfel, sub zonele muntoase exista deficite de masa, din cauza densitatii mici a
materialului crustal, iar sub cele oceanice excese de masa din cauza densitatii mai
mari a materialului crustal, care produc egalarea presiunii pe suprafata substratului
plastic.

Privite prin prisma ipotezei lui Pratt, anomaliile campului gravitatii in reducere
Bouguer devin usor de explicat, minimele acestei marimi obtinute in zonele
muntoase fiind datorate deficitelor de masa create de densitatea scazuta a crustei din
aceste zone, iar maximele obtinute in zonele oceanice fiind datorate exceselor de
masa create de densitatea mai ridicata a crustei din aceste zone.

Datele seismice arata o scadere a vitezei de propagare a undelor elastice sub zonele
muntoase si o crestere a valorii acesteia sub zonele oceanice.

Ipoteza lui Airy pare mai aproape de reralitate.

3. Tipuri de anomalii gravimetrice folosite in studii de izostazie

Pentru studiul echilibrului izostatic al crustei pamantului se folosesc trei tipuri de

anomalii gravimetrice:

3.1. Anomalia campului gravitatii in reducerea Bouguer

Aceasta anomalie reprezinta abaterea valorii masurate a campului gravitatii si reduse

pe elipsoidul geodezic de referinta (prin eliminarea efectului de aer liber, Bouguer si
a efectului de relief), fata de valoarea normala a campului gravitatii in acelasi punct
pe elipsoidul geodezic de referinta.Valoarea acestei anomalii este data de relatia;

Δg0’’ = g + RF + RB + Rr – γ0

Valoarea zero a acestei anomalii intr-o regiune muntoasa sau oceanica arata lipsa
realizarii echilibrului izostatic. Existenta echilibrului izostatic se manifesta in
marimea anomaliei campului gravitatii in reducerea Bouguer prin valori negative in
zonele muntoase, pozitive in zonele oceanice si practic nule in zonele continentale.

3.2. Anomalia campului gravitatii in reducerea Faye

Page 4 of 11
Valoarea acestei anomalii este data de relatia:

Δg0 = g + RF – γ0

Aceasta anomalie reprezinta abaterea valorii masurate a campului gravitatii redusa pe

elipsoidul geodezic de referinta (numai prin eliminarea efectului de aer liber), fata de
valoarea normala a campului gravitatii in acelasi punct pe elipsoidul geodezic de
referinta.

Valoarea zero a acestei anomalii in orice regiune, indiferent de caracterul morfologic

al acesteia, arata ca echilibrul izostatic este aproape perfect realizat. Pentru ca
echilibrul izostatic sa fie perfect realizat, trebuie ca valoarea acestei anomalii sa fie
usor diferita de zero, intr-un sens sau in altul, dupa cum este densitatea coloanelor
crustale adiacente.

3.3. Anomalia izostatica a campului gravitatii

Valoarea acestei anomalii este data de relatia;

Δgi = g + RF + RB + Rr – γ0 + I = Δg0’’ + I

I = reducerea izostatica – cauta sa compenseze variatiile de relief ale crustei terestre

fie prin variatii in grosime a acesteia (ipoteza Airy), fie prin variatii de densitate a ei
(ipoteza Pratt).

Valoarea zero a anomaliei izostatice intr-o regiune oarecare arata ca echilibrul

izostatic este perfect realizat in acea regiune. Valorile pozitive ale anomaliei
izostatice arata prezenta unei subcompensari, iar cele negative ale unei
supracompensari izostatice.

Valoarea lui I este pozitiva in zonele muntoase si negativa in cele oceanice, daca
echilibrul izostatic este realizat sau aproape realizat.

Adancimea la care se gaseste suprafata de compensare izostatica, in ipoteza Pratt, a

fost determinata prin incercari, ca fiind aceea care produce cea mai mica anomalie
izostatica medie pe suprafata pamantului. Valoarea obtinuta in acest mod a fost 113,7
km si aceasta este folosita in calculul reducerilor izostatice in ipoteza Pratt.

4. Concluzii care apar din studiile izostatice

Studiile privind situatia echilibrului izostatic al crustei pamantului in raport cu

substratul plastic care o suporta, permit sa se traga unele concluzii generale:

- In general, continentele se apropie de starea de echilibru izostatic perfect.

Continentul american (de nord) prezinta o anomalie izostatica de cativa miligali si
este aproape perfect compensat, in afara de coasta Oceanului Pacific, de-a lungul

Page 5 of 11
careia este prezenta o anomalie de –20 mgal, care ar pute fi exemplificata prin
eroziunea puternica a zonei de coasta care a deranjat echilibrul izostatic existent
initial.
- Oceanele sunt in echilbru izostatic cu exceptia Oceanului Indian, care prezinta
o anomalie de –20 mgal.
- Cele mai intense anomalii izostatice negative, atingand –200 mgal, se gasesc
situate de-a lungul gropilor oceanice din vestul si estul Indiei si au fost interpretate ca
fiind datorate unor pene de material crustal care patrund adanc in substratul plastic.
- Cele mai intense anomalii izostatice pozitive se gasesc amplasate in insulele
mari, de exemplu +100 mgal in insula Cipru, +70 mgal in insula Oahu.

Dupa cum se poate remarca crusta terestra nu se gaseste in echilibru izostatic in orice
punct al ei; echilibrul izostatic este atins din punct de vedere general, adica intreaga
crusta fata de substratul plastic.

Anomaliile izostatice puternic negative arata o ingrosare a scoartei terestre, pe cand

cele puternic pozitive o subtiere relativa. In primul caz se poate vorbi de o
supracompensare izostatica, privind sectoarele muntoase de pe continente, sau
subcompensare izostatica, scoarta subtiindu-se in mod apreciabil pe platourile
oceanice.

Pe continente, anomaliile izostatice negative se pot observa in regiunile

supracompensate, in prezenta unui relief muntos denivelat prin eroziune.

In sectoarele continentale cu anomalii izostatice negative se poate vorbi de o tendinta

a reajustarii echilibrului izostatic prin miscari verticale de ridicare. Pe mari sau pe
oceane, in sectoarele unde exista supracompensare izostatica, este de presupus
tendinta de ridicare a unor noi catene muntoase, prin miscarea de inversiune a
geosinclinalelor oceanice.

Anomaliile izostatice pozitive arata subcompensarea izostatica. Subcompensarea, in

general, admite o tendinta la izostazie, prin miscari verticale de coborare a sectorului
respectiv, continental sau oceanic.

In platforme, anomaliile izostatice sunt relativ mici si arata apropierea de starea de

compensare izostatica.

In regiunile muntoase apar sectoare cu anomalii izostatice pozitive si negative, cu

tendinte de reechilibrare prin miscari diferentiate de scufundare si de ridicare, ce
intereseaza structuri mari tectonice ale sistemului muntos, in depresiunile
intermuntoase si de avanfosa.

Page 6 of 11
In depresiunile intermuntoase se inscriu anomalii izostatice pozitive, variabile, in
avanfose predomina anomaliile izostatice negative. Anomalia izostatica negativa
arata ca scoarta este mai groasa in avanfose decat in bazinele intermuntoase

5. Exemple de anomalii izostatice

5.1. Anomalia izostatica in zona centrala a Carpatilor vestici slovaci

Carpatii vestici slovaci sunt caracterizati prin urmatoarele unitati geologice

principale:

- Zona externa – depozite de flis – gresii si argile, avand o densitate medie de

2.35 – 2.40 g/cm3;
- Zona mediana – argile cu o densitate medie de 2.35 g/cm3;
- Zona Carpatilor centrali – cristalin cu injectii de granite paleozoice, avand o
densitate medie de 2.75 g/cm3; masele cristaline suporta depozite sedimentare ;
intreaga structura este impinsa catre nord sub forma de panze, constituita din calcare
cu densitatea medie de 2.30 – 2.50 g/cm3;
- Zona depresiunii carpatice interne, cu sedimente avand o densitate medie de
2.35 g/cm3.

In fig. 5 este prezentata anomalia campului gravitatii in reducere Bouguer (dupa

Valek) pentru zona centrala a Carpatilor vestici slovaci

Page 7 of 11
Fig. 5 Anomalia campului gravitatii in reducerea Bouguer pentru zona centrala a
Carpatilor vestici slovaci

In harta se remarca un minim puternic al carui ax corespunde liniei crestelor inalte

ale Muntilor Tatra Mare si Tatra Mica, adica in zona de roci cristaline-eruptive mai
dense si nicidecum in zona externa, acolo unde densitatea rocilor este mult mai mica.

Page 8 of 11
Aceasta arata ca anomalia campului gravitatii in reducerea Bouguer isi are originea
in cauze profunde, nu in repartitia de mase de la suprafata sau din imediata vecinatate
a suprafetei.

In fig. 6 este redata anomalia izostatica in aceeasi regiune

Fig. 6 Anomalia izostatica pentru zona centrala a Carpatilor vestici slovaci

Page 9 of 11
Aplicarea reducerilor izostatice nu modifica sensibil aspectul anomaliei campului
gravitatii in reducerea Bouguer ca sub Muntii Tatra sunt prezente mase de roci cu
densitate mica.

5.2. Anomalia izostatica in Romania

In fig. 7 este prezentata imaginea anomaliei izostatice in Romania, calculata in

ipoteza Airy, cu grosimea medie a crustei (sial) de 30 km (M.Socolest et. al).

Fig. 7 Anomalia izostatica in Romania

Dupa cum se poate remarca, imaginea anomaliei izostatice pune in evidenta

orientarea axelor anomale produse de masele subcrustale, paralele cu directia
generala a arcului carpatic. Aceasta situatie sugereaza ideea ca acest lant muntos este
intim legat de structura de adancime a scoartei terestre.
Page 10 of 11
In exteriorul arcului carpatic este prezenta o puternica linie de minim a anomaliei
izostatice, cu o ramificatie secundara in zona depresiunii predobrogene, ce indica o
ingrosare a maselor sialice in dauna celor subsialice care se retrag in adancime. In
interiorul arcului carpatic este prezenta o puternica linie de maxim a anomaliei
izostatice, paralela cu precedenta, care trebuie pusa pe seama subtierii maselor sialice
si a avansarii catre suprafata a maselor subsialice.

In Transilvania de vest apare o a doua linie de minim a anomaliei izostatice, indicand

o alta zona de ingrosare a maselor sialice.

Aceste date au condus pe autori la ideea ca lantul carpatic pe teritoriul tarii noastre
este situat deasupra unei trepte sau a unei flexuri a maselor subsialice, structura de
care pare intim legat.

Din exemplele de mai sus apare clar interesul pe care il prezinta studiile izostatice
pentru lamurirea structurii de adancime a crustei terestre si a relatiilor acesteia cu
structura geologica de suprafata.

Page 11 of 11
Cursul 21-22

INTERPRETAREA GEOLOGICA A ANOMALIILOR MAGNETICE

1. Aplicabilitatea prospectiunii magnetometrice. Capacitatea de rezolvare a

problemelor geologice

Aplicabilitatea prospectiunii magnetometrice este conditionata de existenta in subsol

a unei distributii neomogene a intensitatii de magnetizare, creata de contrastele de
magnetizare dintre elementele geologice individualizate (structuri cutate, accidente
tectonice sau aglomeratii de minerale utile in zacaminte) si rocile sau formatiunile
geologice care formeaza mediul inconjurator al acestora. Existenta unor contraste de
intensitate de magnetizare in subsol este o conditie necesara pentru aplicabilitatea cu
succes a prospectiunii magnetometrice, dar nu este suficienta, deoarece mai este
necesar ca acestea sa fie suficient de mari in valoare si situate la o adancime relativ
redusa.

Conditii geologice mai importante si mai frecvente intalnite in natura, in care apar
contraste de proprietati magnetice in masura sa produca anomalii magnetice
cartabile:

A) Situatii geologice in terenuri sedimentare

1) Contraste de susceptibilitate magnetica situate la suprafata sau in
imediata vecinatate a cuverturii
- Variatii laterale a proprietatilor magnetice a rocilor ca urmare a
variatiilor laterale de facies petrografic a acestora;
- Aflorarea diverselor formatiuni geologice cu caractere petrografice
diferite, indeosebi la marginea bazinelor de sedimentare;
- Prezenta de blocuri sau fragmente de roci cu proprietati magnetice
ridicate in materialele aluvionare;
- Prezenta de roci eruptive in cuprimsul cuverturii care o strapung,
ajungand pana la suprafata sub forma de dyckuri, lakkolite, piloni, etc.
- Prezenta de concentratii de materiale magnetice produse prin procese
chimice sau mecanice, uneori sub forma de zacaminte de minerale utile;
- Prezenta stratelor de carbuni sau a masivelor de sare;
- Magnetizari locale datorita fenomenelor meteorologice.

Aceste contraste de suprafata ale susceptibilitatii magnetice pot produce (daca au

asociate si contraste de masa magnetica) anomalii magnetice de intensitate variabila,
in general mare si care au caracteristic faptul ca au o mica extindere in suprafata,
fiind circumscrise situatiei geologice respective.

Page 1 of 16
 2) Contraste de susceptibilitate magnetica situate in interiorul cuverturii
- Variatii laterale sau pe verticala a proprietatilor magnetice a rocilor in
functie de faciesul petrografic al acestora, cum ar fi de exemplu: variatii de facies pe
orizontala in bazinele de sedimentare, succesiunea stratigrafica pe verticala
continand pachete de roci cu facies diferit, variatii laterale de grosime a stratificatiei;
- Tectonizarea formatiunilor sedimentare, sub forma de anticlinale si
sinclinale, cute, falii, fracturi;
- Prezenta de depozite de minerale utile cuprinse in coloana sedimentara
la diferite nivele, cum ar fi: strate de carbuni, gips sau sare, masive diapire de sare;
- Prezenta de mase de roci eruptive in coloana sedimentara, sub forma de
dyckuri, lakkolite, ramase cu partea superioara in interiorul acesteia;
- Intercalatii de cenusi vulcanice sau curgeri de lave la diferite niveluri.

Aceste contraste de proprietati magnetice din interiorul cuverturii pot produce

anomalii magnetice de intensitate, in general mica, insa cu o extindere in suprafata
mai mare decat cele din cazul anterior.

3) Contraste de susceptibilitate magnetica situate la suprafata sau in interiorul

fundamentului
- Relieful topografic produs prin eroziune a suprafetei fundamentului,
cum ar fi in cazul platformelor tabulare, sau cu relief minor, reliefuri ingropate,
cordiliere vechi;
- Tectonizarea suprafetei fundamentului sub forma de cute, falii;
- Resturi de elemente tectonice in interiorul fundamentului (cute, falii)
trunchiate la suprafata lui prin eroziune sau elemente structurale majore conservate in
interiorul acestuia;
- Varietatea rocilor cu propietati magnetice diferite care constituie
fundamentul;
- Mase intrusive in interiorul sau pana la suprafata fundamentului
(batholite, lakkolite);
- Variatii in grosime a crustei terestre;
- Variatii in proprietati magnetice ale materialului subcrustal.

Aceste contraste de fundament produc in general anomalii magnetice regionale,

intense si extinse pe suprafete mari.

B) Situatii geologice in terenuri cristaline si eruptive

In zonele in care structura geologica este constituita din roci cristaline sau eruptive se
disting urmatoarele situatii in care pot aparea contraste de susceptibilitate magnetica,
capabile de a genera anomalii cartabile:

Page 2 of 16
 - Varietatea petrografica a rocilor cristaline (epizonale, mezozonale sau
katazonale) sau a rocilor eruptive (intrusive sau efuzive, cu toata gama de tipuri de
roci a acestora);
- Contacte geologice intre roci cristaline sau eruptive si sedimentare,
cristaline si eruptive sau eruptive intre ele;
- Tectonizarea rocilor cristaline sau eruptive sub forma de anticlinorii,
fracturi;
- Trecutul geologic al rocilor cristaline sau eruptive, prin actiuni termice,
chimice, presiuni, datorita tectonizarii sau cutremurelor de pamant, are ca urmare
modificari ale proprietatilor magnetice a acestor roci;
- Magnetizari locale de suprafata prin fenomene meteorologice.

Aceste contraste de susceptibilitate magnetica produc in general anomalii magnetice

foarte intense cu extindere variabila in suprafata dupa natura situatiei geologice
specifice.

In general in natura exista pentru fiecare unitate geologica un numar mare de

contraste de susceptibilitate magnetica. Daca pe baza acestora se creeaza si contraste
de masa magnetica, de valoare suficient de mare si situate la adancime relativ redusa,
prospectiunea magnetica poate functiona cu succes.

2. PRINCIPALELE PROBLEME GEOLOGICE REZOLVABILE PRIN METODA

DE PROSPECTIUNE MAGNETOMETRICA
a) Probleme de geologie structurala regionala
- Delimitarea formelor structurale regionale din platforme si din arii
geosinclinale;
- Determinarea reliefului fundamentului sedimentelor, ca, de exemplu,
cordiliere, reliefuri ingropate;
- Determinarea tectonicii ascunse a fundamentului cuverturii sedimentare,
cum ar fi horsturi, grabbene, fracturi, flexuri, anticlinorii, sinclinorii;
- Determinarea prezentei rocilor active magnetic din cuprinsul coloanei
stratigrafice, cum ar fi, mase de roci eruptive in batholite, lakkolite;
- Informatii asupra variatiilor de compozitie mineralogica si prin aceasta
informatii asupra caracterului petrografic al rocilor care constituie fundamentul
sedimentar.
b) Probleme de geologie economica
1) In terenuri sedimentare
- Determinarea de structuri favorabile acumularilor de petrol, cum ar fi:
anticlinalele, reliefurile ingropate, etc.;
- Determinarea de structuri favorabile acumularilor de petrol si gaze, cum
ar fi bombamentele de platforma, structurile domale, etc.;
- Determinarea masivelor de sare;
Page 3 of 16
 - Determinarea reliefului de fund a bazinelor carbonifere si a tectonicii
acestora.
2) In zone cu roci cristaline sau eruptive
- Determinarea zacamintelor metalifere filoniene, in care diferite metale
native (aur, argint, cupru, etc.) sau minerale de interes economic sa gasesc in
asociatii mineralogice si minerale feromagnetice;
- Determinarea zacamintelor de concentratie mecanica in care metale
native se gasesc impreuna cu minerale feromagnetice, de exemplu conglomerate sau
aluviuni aurifere, cuprifere, platinifere;
- Determinarea zacamintelor de concentratie chimica, cu continut de
minerale feromagnetice.
c) Probleme de hidrogeologie
- Determinarea zonelor structurale favorabile prezentei stratelor acvifere,
cum ar fi determinarea limitelor laterale stratigrafice sau de eroziune a bazinelor, a
faliilor, a fracturilor, a anticlinalelor, a dyckurilor.
d) Probleme de geologie tehnica
- Determinarea extinderii orizontale si verticale a unor depozite de
materiale de constructie, cum sunt cele de pietrisuri, nisipuri, marne, roci eruptive;
- Informatii asupra fundamentului privind relieful si natura acestuia, in
zonele unde se construiesc hidrocentrale, uzine, etc.

Domeniul mare de aplicabilitate al prospectiunii magnetometrice este insa in

probleme de geologie structurala regionala si de geologie economica in cristalin si
eruptiv, indepsebi in legatura cu zacaminte de minereuri de fier.

In afara de problemele geologice specificate mai sus, cercetarea magnetometrica mai

poate fi folosita si in unele probleme tehnice cu rezultate importante. Acestea sunt:

- Localizarea conductelor ingropate pentru care nu mai exista planurile de

montaj;
- Localozarea de obiecte sau instalatii ingropate, indeosebi de fier, a caror
situatie este necunoscuta.

3. Trasaturile specifice ale interpretarii geologice a anonmaliilor magnetice.

3.1. Cercetari magnetice regionale

Cercetarile magnetice regionale dau informatii asupra:

- fundamentului platformelor;
- fundamentul depresiunilor cu fundamente situate nu prea adanc;
- unor contraste majore de proprietati magnetice, cu mare intindere in
suprafata, din interiorul coloanei sedimentare.

Page 4 of 16
Anomaliile regionale cartate pot reflecta:

- alcatuirea petrografica a acestor fundamente;

- reliful fundamentului;
- tectonica fundamentului.

Delimitarea magnetica a fundamentului platformelor se face pe liniile magnetice ce

separa sectoare de fundament diferentiate magnetic. Cand aceste linii separa unitati
structurale diferentiate prin evolutia lor tectonica, ele pot coincide cu fracturi.

In interiorul acestor sectoare, liniile de anomalii pozitive pot fi definite ca linii de

fracturi profunde pe care s-a ridicat si s-a consolidat magna. Legate de acestea se pot
pune in evidenta fracturi regionale sau locale pe care au avut loc intruziuni sau
efuziuni de magme eruptive, care pot genera zacaminte de substante minerale utile.

Daca fundamentul nu este prea adanc, si este alcatuit din roci ce prezinta un contrast
de proprietati magnetice destul de mare fata de rocile sedimentare, se pot obtine
informatii asupra:

- ridicarilor fundamentului;
- scufundarilor fundamentului;
- rupturilor regionale ale fundamentului.

Relieful si tectonica fundamentului au influentat geologia invelisului sendimentar,

conditionand, in anumite cazuri, formarea unor acumulari de hidrocarburi sau de alte
minerale utile.

Cercetarea magnetica regionala, folosita pentru delimitarea unitatilor mari structurale

in care se pot produce acumulari de substante minerale utile, precede prospectiunea
magnetica de detaliu. Ea da primele indicatii despre aceste acumulari restrangand
suprafetele in care se se vor efectua cercetarile amanuntite pentru conturarea cat mai
precisa a eventualelor zacaminte. Pentru cercetarile magnetice regionale se foloseste
metoda aeromagnetometrica de prospectiune care permite prinderea mai clara a
trasaturilor mari regionale, ale structurii geologice.

Exemplu:

1) Harta magnetica ΔZ din Dobrogea, Moldova de sud si estul Campiei Romane

(fig. 1) intocmita de St. Airinei. Imaginea prezentata este obtinuta dupa eliminarea
campului geomagnetic normal, astfel ca ea reda nivelul real al anomaliilor pozitive si
negative.

Page 5 of 16
Fig. 1 Harta anomaliei magnetice ΔZ, pentru Dobrogea, Moldova de sud si estul
Campiei Romane

Regiunea este constituita din mai multe unitati geologice distincte, carora le
corestund compartimente magnetice. Se separa un numar de sapte astfel de
compartimente, dintre care 4 sunt situate in Dobrogea de nord.

1. Compartimentul A cuprinde:
a) partea de NV a Dobrogei, adica zona Muntilor Macin constituiti din:
Page 6 of 16
 - depozite paleogene;
- fundament de sisturi cristaline cutat;
- roci eruptive granitice ce strabat fundamentul.
b) Teritoriul situat intre Prut si Siret din Moldova de sud, constituit din:
- Depozite cuaternare, pliocene si sarmatiene;
- Fundament de roci paleogene sisturi cristaline si diorite.

Anomaliile regionale din compartimentul A sunt datorate maselor granitice, care desi
afloreaza izolat fac parte dintr-un masiv intrusiv unic. Dezvoltarea anomaliilor indica
prelungirea structurii dobrogene in fundamentul Moldovei de sud, fapt confirmat de
foraje. Rocile eruptive magnetizate se pun in evidenta prin anomalii inchise, intinse,
atat in zonele in care acestea afloreaza, cat si in cele care se gasesc in adancime.

2. Compartimentul B care cuprinde

a) Sinclinalul Babadag, constituit din:
- Depozite cretacice;
- Depozite paleozoice in vest;
- Depozite triasice in est.

3. Compartimentul C care cuprinde:

a) Zona triasica:
b) Partea de SE a sinclinalului Babadag.

4. Compartimentul D care cuprinde:

a) Delta Dunarii, constituita din:
- Depozite cuaternare;
- Fundament de roci jurasice.

Apare ca un minim deschis spre Marea Neagra.

5. Compartimentul E care cuprinde:

a) Dobrogea centrala alcatuita din:
- Sisturile verzi.

Acest compartiment se prelungeste unitar la vest de Dunare, in directia Focsani.

6. Compartimentul F, Constanta – Tandarei, cuprinde:

a) O parte a Dobrogea de sud alcatuita din:
- Depozite cretacice si jurasice;
- Fundament cristalin.
b) O zona din Campia Romana.

Acest compartiment se prelungeste la vest peste Dunare. In interiorul sau apar

anomaliile puternice Palazu, Tandarei si Cilibia.
Page 7 of 16
 7. Compartimentul G situat in:
a) Sudul Dobrogei

Interpretare

Faptul ca rocile sedimentare ce apar in intreaga regiune, indiferent de varsta lor, au

proprietati magnetice foarte reduse duce la concluzia ca ele nu contribuie esential la
producerea anomaliei observate.

Anomalia cartata se datoreaza variatiei petrografice a rocilor cristaline ce alcatuiesc

fundamentul si rocilor eruptive intrusive si efusive ce-l strapung.

Deoarece rocile sedimentare nu constituie un ecran, diversele compartimente ale

anomaliei reflecta sectoare de fundament cu constitutii petrografice diferite iar
anomaliile de maxim – liniile de eruptiuni.

Spre deosebire de gravimetrie, care pune in evidenta mai ales relieful fundamentului
dobrogean, cercetarea magnetometrica este influentata de constitutia petrografica a
acestuia.

In fig. 2 se prezinta structura geologica profunda a Dobrogei, dupa datele

magnetometrice. S-a stabilit ca fundamentul Dobrogei este format din mai multe
sectoare, alcatuite din formatiuni diferentiate magnetic dupa compozitia petrografica,
evidentiindu-se de asemenea o serie de linii de eruptii paleozoice.

Page 8 of 16
Fig. 2 Harta structurii profunde a Dobrogei (pe baza datelor magnetometrice)

2) Ca un exemplu de folosire a metodei aeromagnetometrice, la cercetari

regionale, fig. 3 reda, dupa Logacev, distributia de profile a campului magnetic
anomal ΔT la limita de Est a Platformei Siberiene, catre lantul muntos Enisei.

Page 9 of 16
Fig. 3 Profile magnetice ΔT la limita intre Platforma Siberiana si lantul muntos Elisei

Se constata ca la trecerea peste limita dintre aceste regiuni, intensitatea campului se

modifica brusc, trecand de la valori scazute deasupra regiunii muntoase, la valori
ridicate deasupra platformei.

In fundamentul cristalin al platformei, se gasesc mase mari de roci magnetizate, care

produc anomalii intinse de intensitate mare. In regiunea lantului muntos, anomaliile
sunt reduse in suprafata, mai neregulate si de amplitudini relativ mici, ele fiind
produse de roci care afloreaza sau care sunt situate la adancimi mici.

3.2. Prospectarea magnetica a zacamintelor de fier

In prospectarea zacamintelor de fier, metodele magnetometrice isi gasesc cel mai

larg camp de aplicabilitate. Faptul ca minereurile de fier sunt in majoritate
feromagnetice si au un grad ridicat de magnetizare, face ca prezenta lor sa se
evidentieze prin anomalii puternice, care pot fi cartate direct.

Dintre minereurile de fier, zacamintele de magnetita produc cele mai puternice

anomalii magnetice.

Page 10 of 16
Pentru zacamintele cu mare extindere in suprafata si constituite din minereuri cu
proprietati magnetice ridicate, se va executa in prima faza o cartare aeromagnetica. In
zonele anomale descoperite, se vor efectua apoi lucrari terestre de recunoastere si de
detaliu pentru completa punere in evidenta a tuturor particularitatilor anomaliei.

1) In fig. 4 este reprezentata in izolinii ΔZ o parte a unei mari anomalii provocate

de un strat de cuartite feruginoase si sisturi amfibolice.

Fig. 4 Anomalia componentei magnetice verticale deasupra unor cuartite feruginoase

afectate de linii de dislocatie.
Page 11 of 16
Este vorba de anomalia de la Crivoi Rog, produsa de asa numita serie precambriana
de Crivoi-Rog constituita din roci puternic metamorfozate. In orizonturile superioare
ale acesteia se gasesc cuartite feruginoase si sisturi cloroamfibolice puternic
magnetizate, pe cand orizonturile inferioare sunt reprezentate prin sisturi slab
magnetizate.

Minereurile bogate in fier sunt reprezentate in special de hematit si foarte rar

magnetit si sunt legate de cuartitele feruginoase puternic magnetizate. Izolinia de 102
se inchide in limitele fiecarui bloc separat de minereu, iar axele anomaliilor urmeaza
axele sisturilor cristaline.

2) In fig. 5 este prezentat un exemplu de cartare aeromagnetometrica deasupra

unei zone de contact mineralizate intr-o regiune de dezvoltare a unor intruziuni
bazice.

Page 12 of 16
Fig. 5 Campul magnetic masurat din avion intr-o regiune de dezvoltare a unor
intruziuni bazice; 1 – valori ΔZ pozitive; 2 – valori ΔZ negative

Campul magnetic ΔZ este reprezentata sub forma de profile. In partea din dreapta sus
a figurii se observa o zona de valori pozitive. Maximele formeaza un arc de cerc, in
interiorul caruia valorile scad. In partea din stanga se observa o alta zona inchisa de
valori pozitive. Prin lucrari ulterioare, pe arcul valorilor ΔZ maxime s-a descoperit
un zacamant compus din corpuri mineralizate de magnetita. Pentru anomalia din
partea din stanga s-a stabilit legatura ei cu rocile bazice, insa nu s-au gasit
mineralizatii.

3) In fig. 6 este reprodusa imaginea anomaliei componentei verticale a campului

magnetic la Mina Terezia de la Ocna de Fier.

Page 13 of 16
Fig. 6 Anomalia componentei verticale a campului magnetic la Ocna de Fier (Mina
Terezia)

In aceasta regiune, la contactul banatitelor cu calcarele, apar zacaminte de contact

compuse din oxizi de fier (magnetita, hematita) si din sulfuri metalice.

Prospectiunile magnetice au pus in evidenta anomalii provocate de zacamintele de

magnetita – precum si de dispersiuni de magnetita, mai mult sau mai putin
concentrata.

4) In fig. 7 este conturata anomalia componentei verticale a campului magnetic

de la varful Rusca.

Fig. 7 Anomalia componentei verticale a campului magnetic deasupra zacamantului

de magnetita de la Varful Rusca (Bistrita)

Aici se gaseste un zacamant de magnetita in sisturi cristaline, in legatura probabil cu

eruptiile de banatite.

Harta ΔZ indica mai multe zone de maxim, separate de zone de minim. Se observa ca
in afara zacamantului campul magnetic este foarte linistit.

Faptul ca anomaliile de maxim sunt dublate de anomalii de minim, arata ca toate

corpurile de magnetita au caderi rapide si se gasesc aproape de suprafata.

Page 14 of 16
 5) In zona Palazu Mare, unde nu exista la suprafata indicatii asupra unor
acumulari de minereuri utile, prospectiunea magnetomatrica regionala a pus in
evidenta o anomalie magnetica intensa si de intindere mare in suprafata (fig. 8)

Fig. 8 Harta ΔZ de detaliu a apexului anomaliei Palazu – Mare

Fig. 9 Harta continuarii analitice a valorilor ΔZ la adancimea de 400 m, pentru

apexul anomaliei Palazu - Mare
Page 15 of 16
Profilul geologic al regiunii cuprinde de sus in jos formatiuni cuaternare, sarmatiene,
senoniene, jurasice si sisturi verzi.

Examinandu-se harta ΔZ de detaliu a zonei apexului ca si harta continuarii analitice

la adancimea de 400 m, s-a constatat ca puternica anomalie pusa in evidenta nu se
putea datora formatiunilor sedimentare din regiune, care au proprietati magnetice
reduse.

Cauza anomaliei trebuie sa fie o zona puternic mineralizata situata in fundamentul

regiunii.

Prospectiunile magnetice de detaliu, completate cu alte metode de prospectiuni

geofizice si verificate prin lucrari de foraje, au dus la descoperirea unei zone
mineralizate intr-un complex metamorfic de mezozona inclus in masa sisturilor verzi.

Adancimea de intrare in corpul perturbator a fost evaluata ca fiind de 550 – 600 m si

a fost verificata de foraje. In zona apexului anomaliei, inclinarile stratelor
mineralizate cu intercalatii de magnetit, ca si inclinarea intensitatii de magnetizare,
sunt aproape de 900.

Page 16 of 16
Cursul 23

INTERPRETAREA GEOLOGICA A ANOMALIILOR SI ELEMENTELOR

STRUCTURALE DEDUSE PRIN PROSPECTIUNEA ELECTROMETRICA

1. Aplicabilitatea prospectiunii electrometrice. Capacitatea de rezolvare a

problemelor geologice

Aplicabilitatea prospectiunii electrometrice este conditionata de existenta unui

contrast de proprietati fizice, in speta conductibilitatea electrica, intre obiectul
geologic de prospectat din subsol si rocile sau formatiunile geologice in care acesta
se gaseste; in plus, contrastul de proprietati fizice trebuie sa fie cat mai mare in
valoare, iar obiectul geologic sa fie situat la o adancime cat mai mica.

Cu cat aceste conditii sunt mai bine satisfacute, cu atat mai mult este asigurat
succesul prospectiunii electrometrice.

2. Principalele probleme geologice rezolvabile prin metoda de prospectiune

electrometrica
2.1. Probleme de geologie structurala regionala

In probleme privind:

- Determinarea reliefului fundamentului cristalin;

- Determinarea inclinarilor regionale;
- Determinarea caracteristicilor structurale ale cuverturii sedimentare;

Cele mai eficiente metode sunt:

- Metoda curentilor telurici;

- Metoda magnetotelurica.

In anumite cazuri, atunci cand grosimea cuverturii de sedimente nu este prea mare,
pot fi aplicate si metode bazate pe fenomene electrice artificiale in curent electric
continuu pentru prospectarea fundamentului, cum ar fi metoda sondajului electric
vertical; in aceste cazuri ar trebui sa fie satisfacute anumite conditii si anume;

- Cuvertura sa fie constituita dintr-o succesiune de roci cu caracteristici electrice

comparabile;
- Stratificatia cuverturii sa fie extinsa lateral cat mai mult si sa aiba continuitate;
- Grosimea cuverturii sa nu treca de 1000 – 1500 m;
- Fundamentul sa aiba o grosime mai mare si sa fie intr-un contrast de
rezistivitate specifica cu cuvertura pe care o suporta, de cel putin 5 – 20 x
rezistivitatea specifica a cuverturii;
- Inclinarea fundamentului sa nu intreaca maxim 200.

Page 1 of 3
Pentru determinarea unor:

- structuri regionale;
- a corpurilor eruptive care strapung pana la o anumita adancime cuvertura
sedimentara;

este recomandat;

- sondajul electric vertical.

2.2. Probleme de geologie economica
a. In terenuri sedimentare
- Pentru determinarea structurilor posibil petrolifere sau gazeifere, cele mai
eficiente metode sunt sondajul electric vertical, metoda curentilor telurici, metoda
magnetotelurica;
- Pentru determinarea masivelor de sare si a structurilor de tip diapir cu sambure
de sare se recomanda metoda profilarii electrice, sondajul electric vertical, metoda
curentilor telurici si metoda magnetotelurica;
- Pentru determinarea zacamintelor de carbuni, mai eficiente sunt metoda
potentialului natural si metoda liniilor echipotentiale in curent continuu.
b. In terenturi cristaline sau eruptive
- Pentru zacaminte metalifere bogate in oxizi, carbonati, sulfuri se recomanda
metoda potentialului natural, metoda Turam, metoda liniilor echipotentiale in curent
continuu si alternativ, sondaje electrice verticale;
- Pentru zacaminte metalifere sarace, indeosebi de sulfuri complexe se
recomanda metoda potentialului natural, petoda potentialului provocat;
- Pentru determinarea zacamintelor de grafit, cea mai eficienta este metoda
potantialului natural.
2.3. Probleme de hidrogeologie

Pentru determinarea;

- orizonturilor acvifere,
- albiilor ingropate in rauri,
- sectoarelor cu ape subterane salinizate sau indulcite,

cele mai eficienta metode sunt:

- sondajul electric vertical;

- motoda profilarii electrice.

De remarcat ca acestea sunt metode geofizice capabile sa prospecteze direct prezenta

apei in subsol.

Page 2 of 3
 2.4. Probleme de geologie tehnica

Pentru studiul naturii rocilor, a adancimii si a reliefului acestora, care constituie

fundamentul in zon constructiilor importante (uzine, fabrici, hidrocentrale, baraje,
tuneluri, viaducte, poduri, diguri, etc.), a fenomenelor carstice, a zonelor de inghet
permanent, cele mai eficiente metode sunt metoda profilarii electrice si sondajului
electric vertical.

3. Trasaturile specifice ale interpretatrii geologice a rezultatelor prospectiunii

electrometrice.

Interpretarea geologica a rezultatelor obtinute prin oricare metoda de prospectiune

electrometrica nu se poate supune unor standarde si criterii fixe.

Ceea ce este universal valabil in materie de interpretare geologica, comun pentru

toate metodele si deci si pentru acelea de prospectiune electrometrica, este faptul ca
succesul acestei operatii se bazeaza pe o cat mai buna cunoastere a caracteristicilor
structurii geologice din regiunea in care a avut loc prospectiunea.

Fara o buna cunoastere a structurii geologice pe de o parte si pe de alta parte fara o

profunda intelegere a sensului fizico-matematic si fizico-geologic, in conditiile
concrete de teren a marimilor fizice determinate prin fiecare metoda in parte, nu este
posibila o analiza justa care sa separe efectele care reprezinta reflectarea
caracteristicilor obiectelor geologice de prospectat si alte efecte neinteresante, dar
uneori foarte puternice, produse de strate acvifere la diferite niveluri in coloana
stratigrafica, umiditatea diferita a rocilor de suprafata, efecte de relief topografic,
efecte produse de variatii laterale de conductibilitate electrica pentru acelasi tip de
roca etc.

O data efectuata aceasta analiza si separate efectele interesante urmeaza transpunerea

acestora in termeni geologici, tinand cont de valoarea probabila a parammetrilor
geoelectrici in regiune (rezistivitatea specifica a rocilor prezentate).

In ceea ce priveste specificul interpretarii geologice a rezultatelor prospectiunii

electrometrice – anomalii sau elemente structurale deduse – acesta este mai greu de
conturat cu aspect de generalitati, ca in cazul altor metode geofizice, dat fiind
numarul mare al metodelor electrometrice si diversitatea marimilor fizice in care se
reflecta obiectele geologice.

Page 3 of 3
Cursul 24

INTERPRETAREA GEOLOGICA A ELEMENTELOR STRUCTURALE

DEDUSE DIN DATE SEISMOMETRICE

1. Principalele probleme geologice rezolvabile prin metoda de prospectiune

seismometrica
1.1. Probleme de geologie structurala regionala
- Delimitarea unitatilor structurale regionale si a caracteristicilor acestora, cum
ar fi platformele, ariile geosinclinale, marile bazine de sedimentare; - rezolvarea
acestor probleme geologice este posibila mai mult prin metodele bazate pe refractia
undelor elastice;
- Determinarea reliefului fundamentului depozitelor sedimentare; - metoda de
rezolvare a acestor probleme este aceea bazata pe refractia undelor elastice;
- Determinarea tectonicii fundamentului depozitelor sedimentare, cum ar fi
horsturile, grabenele, fracturile si flexurile regionale, anticlinoriile, sinclinoriile -
rezolvarea este posibile prin seismica de refractie;
- Determinarea structurilor regionale din cuvertura, cum ar fi anticlinoriile,
monoclinele regionale; - pentru rezolvarea acestor probleme geologice sunt folosite
cu prioritate metodele bazate pe reflexia undelor elastice;

Problemele de geologie structurala regionala se trateaza de obicei prin lucrari

combinate de prospectiune gravimetrica si seismometrica, uneori si magnetometrica.
Interpretarea geologica a rezultatelor obtinute conduce la rezultate importante atat
din punct de vedere pur stiintific, pentru lamurirea structurii geologice ascunse, cat si
din punct de vedere practic, pentru conturarea zonelor de perspectiva pentru diferite
zacaminte de minerale utile si indeosebi de hidrocarburi.

1.2. Probleme de geologie economica in structuri sedimentare

- Determinarea de structuri posibil petrolifere;
= daca zacamantul este legat de o cuta diapira cu sambure de sare sau de relief
ingropat, atunci este indicata seismica de refractie a undelor elastice;
= daca zacamantul este legat de un anticlinal, dom cu sau fara sare, falie, relief
ingropat, atunci ete indicata seismica de reflexie a undelor elastice;
- Determinarea de structuri posibil gazeifere, de tipul domurilor; - metoda de
prospectiune seismometrica este aceea bazata pe reflexia undelor elastice;
- Determinarea masivelor de sare; - aceasta problema geologica este rezolvabila
prin seismica de reflexie;
- Determinarea reliefului de fund a bazinelor carbonifere si a tectonicii acestor
bazine, eventual a pozitiei stratelor groase de carbune; - in acest caz sunt foloite
deopotriva metodele bazate pe reflexia si refractia undelor elastice;

Page 1 of 5
 - Detrminarea zacamintelor de concentrare mecanica de tipul canalelor sapate in
formatiuni sedimentare mai vechi umplute cu material aluvionar, care contin metale
native sau minerale ale unor elemente rare; in rezolvarea acestei probleme se
foloseste in exclusivitate seismica de refractie.
1.3. Probleme de geologie economica in terenuri cristaline sau eruptive
- Determinarea zacamintelor de concentrare mecanica de tipul canalelor sapate
in roci cristaline sau eruptive umplute cu material aluvionar; - se foloseste seismica
de refractie
1.4. Probleme de hidrogeologie
- Determinarea zonelor structurale favorabile prezentei stratelor acvifere, cum ar
fi limitele laterale stratigrafice sau de eroziune a bazinelor, falii, fracturi, anticlinale,
prezenta maselor de roci eruptive sub forma de dyckuri, lakkolite; - in rezolvarea
acestor probleme se folosesc combinat metodele bazate pe reflexia si refractia
undelor elastice.
1.5. Probleme de geologie tehnica
- Determinarea extinderii in directii orizontala si verticala a depozitelor de
materiale de constructie ca pietrisuri, nisipuri, marne, calcare, roci eruptive; - se
foloseste seismica de refractie;
- Determinarea adancimii fundamentului si a tipului de roci care il constituie in
zona marilor constructii, ca: diguri, canale, tuneluri, puturi, poduri, viaducte, cai
ferate, baraje, hidrocentrale, uzine; - se foloseste seismica de refractie;

Din cele specificate mai sus apare clar atat domeniul mare de aplicabilitate a
prospectiunii seismometrice in rezolvarea diferitelor probleme geologice cat si
contributia importanta pe care aceasta poate sa o aduca la avansarea cunostintelor
geologice asupra constitutiei subsolului in legatura cu care pot exista diferite
zacaminte de substante minerale utile. Aceasta justifica importanta care este acordata
metodelor de prospectiune seismometrica, ca metode majore in prospectarea
subsolului si indeosebi in legatura cu descoperirea de noi zacaminte de hidrocarburi.

Domeniul mare de aplicabilitate al metodelor de prospectiune seismica poate fi

conturat astfel;

- Pentru metodele bazate pe refractia undelor elastice in probleme de:

= geologie tehnica;
= geologie economica in sedimentar (sare);
= geologie structurala regionala.
- Pentru metodele bazate pe reflexia undelor elastice in probleme de:
= geologie economica in sedimentar (petrol, gaze);
= geologie structurala regionala.

Page 2 of 5
 2. Trasaturile specifice ale interpretarii geologice a rezultatelor prospectiunii
seismometrice. Exemple

Metoda de prospectiune seismometrica fiind o metoda cu controlul adancimii

conduce la elemente structurale deduse indirect (adancimi si inclinari ale suprafetelor
de reflexie sau refractie a undelor elastice) si prin aceasta la o imagine concreta
asupra formelor structurale prezente in sectiunea geologica.

Este de specificat ca daca se iau toate precautiile privind pregatirea materialului

seismometric pentru interpretarea geologica si aprecierea calitatii lui (studierea
caracteristicilor dinamice ale undelor pe seismograme pentru punerea in evidenta a
reflexiilor multiple sau a undelor difractate, folosirea in calcul a valorii celei mai
corecte a vitezei, marcarea judicioasa a caracteristicilor structurale pe sectiuni,
construirea corecta a hartilor structurale) si daca se folosesc in bune conditii
informatiile extrageofizice existente, transpunerea in termeni geologici a rezultatelor
prospectiunii seismometrice se face direct.

2.1. Problemed de geologie structurala regionala

- Determinarea structurii fundamentului depresiunii din sudul Moldovei

Fig. 1. Sectiune seismica de refractie pe directia nord – sud in depresiunea din sudul
Moldovei

Fig. 2. Sectiune seismica de refractie pe directia est – vest in depresiunea din sudul
Moldovei

Regiunea ofera bune posibilitati aplicarii prospectiunii seismometrice pe baza

refractiei undelor elastice, deoarece contrastul de viteza de propagare a undelor
elastice intre formatiunile mio-pliocene de cuvertura (v = 1900 – 2400 m/s) si

Page 3 of 5
fundamentul paleozoic constituit din roci in parte metamorfozate (v = 4500 m/s) este
mare.

In figuriel 1 si 2 sunt reproduse doua sectiuni seismice pe directia est – vest,

respectiv nord-sud, din care reiese structura fundamentului acestei depresiuni. Se
constata o cadere regionala de la est catre vest a fundamentului care permite
ingrosarea progresiva a sedimentelor de cuvertura pe aceasta directie.

Este de prcizat ca orizontul de referinta determinat seismometric a fost controlat prin

datele catorva sonde din regiune constatandu-se diferente de adancime care nu intrec
45 m.

2.2. Probleme de geologie economica in terenuri sedimentare

- Anticlinalul Margineni – Aricesti

Fig. 3. Harta structurala a regiunii Margineni – Aricesti construita prin prspectiune

seismica de reflexie

Dupa cum se poate vedea in figura 3, anticlinalul Margineni – Aricesti are pareta
vestica faliata, flancul sudic este linistit cu inclinari mai mici, in timp ce acela nordic

Page 4 of 5
este tectonizat, fiind afectat de un sistem de falii. Faliile longitudinale si transversale
afecteaza si sinclinalele cutei de la nord si sud.

- Regiunea Buftea – Urziceni

Fig. 4. Harta structurala la limita tertiar/mezozoic in regiunea Buftea – Urziceni

Dupa cum se poate remarca in figura 4, harta structurala reda caderea continua, catre
nord a limitei tertiar/mezozoic, care se manifesta ca un orizont fizic de reflexie.
Acesta cadere nu este continua ci intrerupta de niste zone longitudinale, in care
impulsul reflexiei caracteristice dispare (delimitate pe harta structurala prin curbe
pline sau intrerupte si trasate mai gros decat izobatele) si care corespund unor trepte
(fracturi) ale suprafetei depozitelor cretacice. Deosebit de interesant este faptul ca
majoritatea forajelor de explorare amplasate in aceste zone mute ale reflexiei
caracteristice au fost productive pentru gaze, ceea ce arata ca aceste trepte ale
cretacicului produc ecranarea diverselor orizonturi productive din miocen, creand in
aceste zone niste capcane tectonice.

Interesant in acest caz este faptul ca obiectul geologic de prospectat, respectiv

capcanele tectonice de care sunt legate zacamintele de hidrocarburi gazoase, au fost
stabilite indirect prin prospectiunea seismometrica si anume ca zone mute pentru
reflexie in contrast cu restul structurii geologice, al carui aspect este bine precizat
prin datele seismometrice.

Page 5 of 5
LIMITE GEOLOGICE SI ORIZONTURI GEOFIZICE DE REFERINTA

Caracterizarea limitelor geologice dupa forma, geneza si caractere litologice, in

legatura cu interpretarea rezultatelor prospectiunilor geofizice, devine necesara cand
aceste limite realizeaza contraste fizice intre formatiuni de roci caracteristice.

Aceste limite pot fi:

- Stratigrafice (de stratificatie, de discordanta);

- Tectonice (de faliere);
- De litofacies (fara sens istoric-stratigrafic).

Problema limitelor geologice in interpretarea geologica este fundamentala si revine

la reperarea formatiunilor de roci caracteristice, a caror influenta are importanta in
masuratorile geofizice.

Ca formatiuni de roci caracteristice se pot considera masele de sare, de calcare,

dolomite, masele de roci eruptive si cristaline sau de alte roci sedimentare (marne,
argile, nisipuri, gresii, conglomerate), care formeaza in profilul terenurilor cercetate
geofizic contraste caracteristice dupa una sau mai multe proprietati fizice ca:
densitatea, intensitatea de magnetizare, rezistivitatea electrica, viteza de propagare a
undelor elastice. In aceste cazuri, orizonturile geofizice se refera in general la
formatiunile de roci litologic caracteristice.

Dupa caracterul transant al delimitarii lor fizico-litologice, corelabila si stratigrafic in

timp si spatiu, limitele geologice devin propriu-zis repere geofizice.

Posibilitatea de corelare continua, pe suprafete mari, da acestor orizonturi sau repere

geofizice caracterul de orizonturi geofizice de referinta, in sensul ca ele devin obiecte
geologice care pot explica fenomenele locale sau regionale observate in
prospectiunea geofizica. Este necesar ca reperele geofizice sa fie contunuu corelabile
pe suprafete mari, pentru a constitui orizonturi de referinta.

Limitele geologice si caracterele orizonturilor geofizice de referinta in

magnetometrie si gravimetrie

Problema interpretarii geologice se rezolva numai calitativ dupa datele cartarii la

suprafata a elementelor fizice masurate. Acestea apar in cartarea geofizica sub forma
de imagini ale anomaliilor magnetice, gravimetrice si de rezistivitate. Ele pot fi
caracteristice pentru unele tipuri de structuri geologice; dintre acestea se considera
tipul de structura care poate sa existe in regiunea cercetata.

Page 1 of 11
In cazul in care profilul cercetat cuprinde numai o formatiune de roci caracteristice,
spre exemplu sare masiva, calcare groase, roci cristaline sau mase de roci magmatice
(bazice), de mari contraste fizice fata de terenurile sedimentare din cuvertura lor, si
dispune de o limita litologica transanta fata de acestea din urma, pentru o forma
structurala care se poate asimila cu un corp de forma geometrica simpla (sfera,
cilindru, prisma, etc.), aceasta limita capata importanta unui reper fizic caracteristic
in interpretarea directa. In aceste conditii o anomalie de gravitate sau magnetica
poate caracteriza foarte bine structura corpului perturbator si cu aproximatie permite
sa se aprecieze forma si adancimea limitei geologice caracteristice care-l contureaza
in adancime. In interpretarea directa, cantitativa, corpul perturbator este comparat cu
un model geometrizat, care corespunde cel mai bine structurii geologice (anticlinal
diapir, dom de sare, relief de eroziune, batholit, neck, stock etc.).

In magnetometrie si gravimetrie, obiectele sau formatiunile geologice caracteristice

pot fi definite dupa contrastele pozitive sau negative ale proprietatilor fizice in raport
cu formatiunile inconjuratoare. O masa de sare, ca sambure diapir intr-un anticlinal,
cu densitate mai mica decat a terenurilor inconjuratoare, este un corp geologic de
contrast negativ de densitate (deficit de masa).

Obiectele geologice de referinta, delimitate dupa raporturile structurale cu rocile

inconjuratoare, pot explica indirect anomaliile geofizice observate, ceea ce de fapt
duce la rezolvarea problemei inverse a interpretarii.

In gravimetrie, regularitatea cresterii densitatii cu adancimea, care creeaza contraste

pozitive de densitate (excese de masa), cu exceptia cazurilor cand intervin anomalii
de densitate in profilul geologic, care dau contraste negative, este o premisa generala
a interpretarii anomaliilor de maxim pe anticlinale si de minim pe sinclinale.
Anomaliile de densitate pe profilul geologic, care schimba sensul contrastelor,
facand sa apara contraste negative, dau loc la anomalii de minim pe anticlinale si de
maxim pe sinclinale. In unele cazuri, aceste schimbari au loc pe anticlinalele diapire
cu sambure de sare, sau pe domurile de sare. In aceste cazuri, masa de sare
(samburele anticlinalului) constituie obiectul geologic perturbator, ca orizont de
referinta in interpretarea geologica a minimului de gravitate.

In domurile gazeifere din Transilvania, masa de sare din adancime si cupola de gaze
a domului, de pe sare, sunt doua obiecte geologice caracteristice, ce trebuie
considerate ca orizonturi separate de referinta, cu contraste de densitate de acelasi
semn. Efectele lor sunt cumulate in valoarea locala a minimului gravitatii, dar
corespund la doua obiecte geologice perturbatoare diferite, grupate, ca forma
structurala, intr-un dom de sare cu cupola gazeifera.

In multe cazuri, obiectele geologice perturbatoare coincid cu formatiuni de roci

caracteristice (sare, calcar, roci eruptive, argile, gresii, nisipuri) sau in care aceste
Page 2 of 11
roci predomina. Aceste formatiuni sunt considerate ca orizonturi de referinta in
interpretarea geologica a anomaliilor locale de gravitate.

Sondajul electric vertical; influenta limitelor geologice si caracterul

orizonturilor de referinta

Orizonturile electrice de referinta se stabilesc prin masuratori de carotaj electric in

sonde si prin SEV. Ele sunt realizate in prezenta unor strate de roci caracteristice
dupa conductibilitatea electrica, separate prin limite geologice transante cu stratele
vecine. Ca si in carotajul electric al sondelor, aceste orizonturi servesc la corelatia
curbelor SEV si la interpretarea lor geologica. Cele mai sigure orizonturi de referinta
sunt stratele de inalta rezistivitate, practic infinit mare.

Stratele mai mult sau mai putin groase de calcare sau gresii compacte, stratele de
anhidrit, gips, sare, sisturi cristaline si formatiunile de roci magmatice, precum si
gresiile gipsifere sunt de natura sa formeze orizonturi electrice de referinta de inalta
rezistivitate. Uneori ne putem insa sprijini in corelatii si pe terenuri de rezistivitate
joasa, in special pe stratele de marna sau argila, panzele acvifere, etc.

Este necesar sa remarcam ca in prospectiunea electrica nu exista posibilitatea de a

identifica si separa formatiuni diferite de roci care dispun de aceeasi rezistivitate,
intrucat curbele de rezistivitate aparenta, date de SEV, prezinta caracteristici electrice
determinate nu numai de natura petrografica a rocii, ci si de cea a solutiilor minerale
care le impregneaza. De aceea, o schimbare brusca a pozitiei sau adancimii
orizontului de referinta in sectiunea geoelectric cercetata, obisnuit interpretabila prin
faliere sau cutare, trebuie uneori suspectata ca eroare de corelatie, prin trecerea de la
un orizont stratigrafic la altul cu aceeasi comportare electrica.

In concluzie, deductiile bazate pe interpretarea msuratorilor cu SEV pot fi facute

numai dupa ce stabilim natura orizontului de referinta si pozitia lui startigrafica,
urmarindu-l in sectiunile geoelectrice pana la iesirea lui la suprafata solului sau mai
bine pana la cea mai apropiata sonda carotata electric cu profilul geologic cunoscut.

Trebuie observat ca orizonturile electrice de referinta, de regule, nu coincid cu

limitele complexelor litologice, ci se plaseaza undeva in zona trecerii de la un
complex la altul, rezistivitatile electrice ale acestor complexe inregistrandu-se in
curbele SEV la valori aparente diferite. Exactitatea reprezentarii structurii geologice
depinde mai mult de caracterul constant si continuu al orizontului electric de
referinta, pe suprafete mari, de intindere cel putin egala cu a obiectului geologic
prospectat (anticlinal, sinclinal, etc.).

Page 3 of 11
Caracterul limitelor geologice si orizonturilor de referinta in prospectiunea
seismica.

- Orizonturi de referinta in seismica prin reflexie

Spre deosebire de sensul mai larg dat orizonturilor geofizice de referinta in

gravimetrie, magnetometrie, electrometrie, in care anumite complexe litologice
formeaza obiecte geologice de referinta, separate de limite la care se schimba in mod
brusc sau gradat proprietatile fizice ale rocilor, in seismometrie notiunea de orizont
seimic de referinta se precizeaza in stransa legatura cu fiecare limita litologica care
are calitatea de suprafata de reflexie sau de refractie si care isi pastreaza aceasta
calitate in mod continuu pe un teritoriu mare.

Orizonturile sesimice de referinta, corelate dupa reflexii caracteristice, se raporteaza

la limite litologice si pot apare in seismograme sau in sectiuni seismice ca orizonturi
continue de reflexie separate de zone fara reflexii (fig. 1)

Fig. 1. Sectiune seismica in Depresiunea Precarpatica din vestul Munteniei

Dacianul si meotianul Depresiunii Precarpatice prezinta orizonturi caracteristice de

reflexie; reflexiile seismice din dacian sunt separate de cele ale meotianului printr-un
interval fara reflexii; acest interval cuprinde in general etajul pontian.

In platforme, discordantele constituie suprafete de reflexie continue pe teritorii vaste,

formand cele mai bune orizonturi seismice de referinta. In Campia Romana
(Platforma Moesica), profilele seismice de reflexie continuu corelate prezinta un
orizont caracteristic de referinta pe limita de discordanta de la suprafata cretacicului
platformei, peste care transgreseaza formatiuni neogene.

In partea nordica a Platformei Moldovenesti exista un orizont de reflexie in tortonian,

legat de un strat de anhidrit, continuu corelabil prin reflexie.

In sud-estul Moldovei, suprafata cristalinului, stabilita la adancimi in jur de 1000 m

sub pliocen, constituie un oriziont de reflexie corelabil in prospectiunea seismica.

In Depresiunea Pannonica din vestul tarii, suprafata fundamentului cristalin, situata

sub depozite sarmato-pliocene la adancimi variabile de la cateva sute de metri pana
Page 4 of 11
la peste 3000 m, constituie, in zonele ridicate ale fundamentului, orizontul de
referinta in reflexie.

In Bazinul Transilvaniei, unele strate de tufuri din sarmatian si suprafata sarii din
tortonianul inferior constituie orizonturi caracteristice de reflexie. S-a stabilit un
orizont sesimic de referinta la nivelul tufului de Hadareni, corelabil prin reflexie pe
suprafete mari.

In lipsa orizonturilor de referinta, corelabile continuu pe suprafete mari ca repere

seismice caracteristice de reflexie, in sectiunile seismice care contin multe elemente
reflectatoare discontinue, grupate in coridoare de reflexii la diferite niveluri
startigrafice ale profilului, se utilizeaza asa-numitele orizonturi conventionale de
referinta. Ele sunt orizonturi fictive, ce nu corespund la limite geologice
caracteristice si se traseaza urmarind paralelismul cu elementele reflectatoare din cate
un coridor de reflexii.

Alegerea orizonturilor de refrinta in profilul sectiunilor seismice si corelarea lor cu

datele profilului geologic este operatiunea de baza in interpretarea geologica. Acesta
oparatiune are aceeasi importanta la oricare metoda de prospectiune geofizica si se
bazeaza pe cercetarea detaliata si multilaterala a proprietatilor fizice ale rocilor ce
compun profilul studiat, dupa datele geologice de foraj si prin corelatia lor cu
masuratorile geofizice in sondele de explorare.

CONSTITUTIA SI RELIEFUL FUNDAMENTULUI CRISTALIN

In regiunile cutate, de avanfosa (Depresiunea Precarpatica), de care tin numeroase

forme structurale ce conditioneaza existenta acumularilor de petrol si gaze,
fundamentele cristaline, constituite din roci magmatice sau metamorfice, stau la
adancimi atat de mari incat nu influenteaza rezultatele prospectiunilor geofizice
locale.

In platforme (Podisul Moldovei), precum si in unele sectoare ale depresiunilor

intermuntoase (Bazinul Transilvaniei, Depresiunea Panonica), adancimea
fundamentului cristalin este accesibila metodelor de prospectiune geofizica, care se
aplica pentru cercetarea reliefului si a constitutiei lui petrografice. In platforme
cauzele anomaliilor magnetice si de gravitate sunt in legatura cu variatia constitutiei
petrografice a rocilor din fundament sau cu variatia adancimii lui. Ambele cauze pot
interveni simultan.

Dependenta anomaliilor magnetice si gravimetrice de constitutia fundamentului

cristalin se stabileste in mod evident la aparitia la suprafata a rocilor cristaline in
regiunea vechilor scuturi (Scutul Baltic, Scutul Podolic) sau unde acestea stau la
mica adancime sub cuverturi sedimentare mai subtiri (Dobrogea centrala), unde
reiese clar ca anomaliile magnetice si gravimetrice, ca acele observate, de exemplu,
Page 5 of 11
la Kursk, (Platforma Rusa) sau la Palazu – Constanta (Platforma Moesica), sunt
conditionate de prezenta in formatiunile precambriene, ce constituie fundamentul
cristalin al platformelor, a unor mase de roci mai dense, imbogatite cu magnetit si
hematit (cuartite feruginoase).

In partea sudica a Scutului Baltic, de asemenea, s-a constatat coincidenta minimelor

de gravitate adeseori in legatura cu masivele de granit Rappakiwi din fundamentul
cristalin.

Se stie ca o parte insemnata a anomaliilor gravitatii si magnetice din platforme sunt

conditionate de variatia constitutiei petrografice a rocilor din fundament. Printre
acestea se citeaza anomaliile intense observate la nord-vest si la sud de Moscova,
unde adancimea fundamentului cristalin variaza foarte putin. In Dobrogea centrala s-
a constatat o legatura stransa intre anomaliile gravimetrice si magnetice si variatia
compozitiei petrografice a fundamentului cutat, format din sisturi verzi si din sisturi
cristaline.

Influenta reliefului suprafetei fundamentului cristalin al platformelor asupra

campurilor terestre, magnetic si gravitatii, de regula cumuleaza si influenta structurii
si constitutiei petrografice a fundamentului. In prezenta unui relief al suprafetei
fundamentului, ingropat de eroziune sau tectonic, in cele mai multe cazuri ridicarile
acestuia coincid cu maxime de gravitate si magnetice. In partile scufundate ale
reliefului, ingrosarea cuverturii sedimentare mai tinere, de o densitate mai mica decat
a fundamentului, influenteaza in acelasi sens ca si scufundarea rocilor dense din
fundament; depresiunile fundamentului coicid in general cu minime de gravitate.

In Depresiunea Panonica din vestul tarii noastre, ridicari ale reliefului fundamentului
cristalin, ingropate sub depozite neogene, dau anomalii de 10 – 15 mgal pentru
contraste de masa pozitive fata de cuvertura (Δδ = +0.4 g/cm3. In Platforma Siberiei
de vest si in Scutul Canadian ridicarile fundamentului cristalin, cu inchideri de 300m,
ingropate sub depozite mezozoice aproape orizontale, coicid cu maxime de gravitate
de cativa miligali intensitate.

Variatia regionala considerabila a grosimii depozitelor sedimentare din cuvertura

platformei, in depresiunile de la periferia lor, in contrast mai mare de densitate cu
rocile fundamentului, influenteaza campul gravitatii si produce anomalii regionale
puternice de gravitate, pe cand in magnetometrie ea apare mai slab conturata sau este
inexistenta, datorita contrastelor magnetice slabe a rocilor sedimentare din cuvertura
fata de sisturile cristaline din fundament.

Anomaliile gravimetrice sau magnetice date de structura si refieful fundamentului

cristalin in general coincid si sunt de acelasi sens. In multe cazuri, maximele
magnetice si cele gravimetrice au cauze diferite si nu coincid. In alte cazuri insa,

Page 6 of 11
suprapunerea unor anomalii gravimetrice si magnetice de sens opus, de cuvertura si
de fundament, ne obliga sa interpretam datele gravimetrice si magnetice in corelatie
cu datele prospectiunilor electrometrice, seismometrice, pentru a separa cauzele
geologice dupa sediul si natura lor.

Influenta fundamentului cristalin, apare peste tot, intr-o masura oarecare in

masuratorile magnetice si gravimetrice pe platforme. Cu electrometria si seismica de
reflexie se cerceteaza structura depozitelor din cuvertura platformei si cel mult pana
la suprafata fundamentului cristalin. Prin seismica de refractie se pot obtine
informatii si asupra constitutiei petrografice a fundamentului cristalin in conditiile
existentei unei cuverturi sedimentare terigene nu prea groase. Astfel, cele patru
metode majore ale prospectiunii geofizice, gravimetria, magnetometria, electrometria
si sesmometria, se pot combina cu succes in interpretarea geologica complexa a
structurii depozitelor de cuvertura, a structurii fundamentului si a reliefului de la
suprafata lui, precum si a raporturilor dintre fundamentul si cuvertura platformelor.

Rolul deformarilor tectonice

Majoritatea zacamintelor de substante minerale utile sunt legate de diferite tipuri

structurale datorate deformarilor si accidentelor tectonice. In marea lor majoritate,
zacamintele de hidrocarburi sunt legate de roci sedimentare ce au fost supuse la
miscari tectonice care au stabilit noi raporturi structurale si au generat conditii
favorabile pentru acumularea acestora. Cercetarea acestor raporturi, care in general in
geologia petrolului se definesc prin termenul de capcana, este sarcina principala a
prospectiunilor geofizice pentru petrol si gaze.

Anomaliile gravimetrice si cele magnetice apar de regula din cauza dislocarii unor
formatiuni de roci diferentiate dupa densitate si dupa intensitatea de magnetizare, sau
dupa susceptibilitatea lor magnetica. Se presupune ca diferitele orizonturi ale
profilului geologic, separate dupa contraste fizice, se mentin pe toata suprafata
prospectata. Intensitatea anomaliilor geofizice creste o data cu scaderea adancimii si
cu marimea inclinarii limitelor geologice, daca celelalte conditii raman neschimbate.

Anticlinalele si sinclinalele pot provoca anomalii de maxim sau de minim ale

gravitatii, dupa corelatia contrastelor de masa, dupa densitatea formatiunilor de roci
ce compun profilul geologic al regiunii studiate.

Domurile de sare coincid de regula cu minime pronuntate de gravitate.

In afara de anomaliile locale, gravimetrice si magnetice, provocate de unele

accidente tectonice, se observa anomalii regionale provocate de edificii tectonice
mari, ca:

- sisteme muntoase ingropate in fundamentul plarformelor;

Page 7 of 11
 - depresiuni interioare si de la periferia platformelor si a muntilor;
- avanfose;
- grabenuri;
- horsturi.

Rezultatele prospectiunii electrometrice prin SEV si ale seismometriei prin reflexie si

refractie, prin care se stabileste adancimea si pozitia stratelor, sunt in mod evident
influentate de particularitatile tectonice ale regiunilor prospectate.

Profilele si hartile structurale intocmite dupa datele SEV si mai ales dupa
prospectiunea seismica caracterizeaza particularitatile tectonice pentru unul sau mai
multe orizonturi repere geofizic in profilul geologic. Diferenta esentiala intre
profilele si hartile structurale construite dupa datele SEV si seismometrice, fata de
materilele analoge intocmite dupa datele observatiilor geologice directe si ale
forajului, consta in aceea ca cele dintai se bazeaza pe omogenitatea si pe diferentierea
proprietatilor fizice ale formatiunilor de roci ce constituie orizonturi litologice
separate ale profilului, fara sa se tina cont de varsta geologica.

In prospectiunea electrica si seismica, accidentele tectonice rupturale, de tipul

faliilor, se pun in evidente, de regula prin lipsa de informatii geofizice in zona de
ruptura. Prezenta undelor difractate in seismometrie poate fi atribuita si faliilor.
Aspectul unei sectiuni seismice sau a profilului geoelectric, la intreruperea locala a
orizonturilor caracteristice reperate geofizic, sugereaza adeseori existenta
accidentelor tectonice rupturale.

Rolul activitatii magmatice

In regiunile muntoase (Carpatii Orientali si Meridionali, Muntii Apuseni), in

depresiunile interne ale acestora, ca si in zonele periferice si limitrofe ale
depresiunilor externe, precum si in alte regiuni care au facut obiectul unei activitati
magmatice mai vechi, cum ar fi de pilda Dobrogea de nord, unele metode geofizice
si in special cele care folosesc campuri potentiale naturale sunt in masura sa puna in
evidenta prezenta unor mase de roci eruptive ascunse in subsolul acestor regiuni.

Constitutia petrografica a unor astfel de roci eruptive, proprietatile lor fizice

contranstante in raport cu rocile sedimentare sau metamorfice pe care le strapung
partial sau total, volumul pe care il ocupa in subsol si adancimea la care se gasesc
situate sunt factori care influenteaza simultan asupra masuratorilor gravimetrice si
magnetice indeosebi si intr-o masura mai mica, in functie in primul rand de
adancime, asupra celor electrometrice.

Majoritatea zacamintelor de substante minerale utile solide (feroase, neferoase,

auroargentifere, rare si disperse) sunt legate de diferite tipuri de roci eruptive, forme
structurale si faze de eruptie sau de zonele de contact ale acestora cu rocile
Page 8 of 11
inconjuratoare. Astfel, este cunoscut faptul ca unele mineralizatii si roci ferifere sunt
legate de zonele de skarn de la contactul rocilor eruptive bazice cu calcarele, ca
mineralizatiile de sulfuri polimetalice si cele auroargentifere sunt legate de zonele de
intensa alterare hidrotermala ale andezitelor, dacitelor si riolitelor eruptivului neogen.
Zacamintele de cromit sunt in relatie cu rocile bazice de tipul serpentinitelor iar
rocile uranifere cu cuartitele de contact, dioritele sau unele roci bazice. De aceea,
cerecetarea maselor de roci eruptive ascunse, punerea in evidenta a prezentei lor in
subsol, determinarea formei si adancimii relative la care se gasesc, stabilirea legitatii
de aparitie a lor in general pe liniile de dislocatie ale terenurilor in care s-au pus in
loc, precum si cercetarea detaliata a anomaliilor pentru a pune in evidenta
eventualele zone de variatii de facies sau de hidrotermalizare accentuata, sunt
sarcinile principale ale prospectiunilor geofizice pentru substante minerale utile
solide.

In general, majoritatea structurilor eruptive (batholite, lakolite, dyke-uri, neck-uri,

filoane) provoaca o influenta importanta asupra rezultatelor prospectiunilor
geofizice. In terenurile sedimentare contrastele de densitate si de susceptibilitate
magnetica se stabilesc pe suprafete sau limite orizontale sau slab inclinate intre
formatiuni geologice de varsta diferita sau pachete de roci diferentiate litologic si
numai deformarile tectonice sau faliile maresc inclinarea acestor limite; spre
deosebire de acestea, masele de roci eruptive strapung formatiunile inconjuratoare si
de aceea suprafetele de contrast ale proprietatilor fizice au in general o pozitie
verticala sau slab inclinata. Aceasta caracteristica particulara face ca anomaliile
gravimetrice si magnetice produse de corpurile eruptive sa fie bine localizate si sa le
contureze cu atat mai bine cu cat adancimea acestora este mai mica.

Structurilor eruptive le corespund anomalii:

- simetrice, cu caracter izometric – daca sunt produse de dyke-uri si filoane;

- de forma neregulata – daca sunt produse de lakolite, batholite).

Intensitatea anomaliilor geofizice creste pe masura ce adancimea acestor structuri

scade si ele reflecta detaliile de forma si eventual de variatie a compozitiei rocilor
eruptive de asemenea cu atat mai fidel cu cat astfel de structuri sunt mai putin adanci.

Anomaliile gravimetrice se datoresc contrastului de masa pe care rocile eruptive,

prin densitatea lor in general mai mare, il realizeaza fata de rocile inconjuratoare.
Rocile granitice si porfirele din Dobrogea de nord (Muntii Macinului, Galmele
Insirate, Camena, Zebil, Somova) se pun in evidenta prin anomalii de maxim,
deoarece densitate granitelor si porfirelor este mai mare decat a loess-ului si a rocilor
cretacice sau triasice pe care le strapung; acelasi lucru se intampla si cu masivul
granitic de Sichevita din Banatul de sud, cu masele de roci granodioritice (banatite)
din Banat (Ocna de Fier – Dognecea, Buzias) sau din Muntii Apuseni.
Page 9 of 11
De asemenea, masele de roci eruptive bazice, care au densitatile cele mai mari, se
evidentiaza prin anomalii gravimetrice de maxim, cum ar fi de exemplu masivul de
roci alcaline de la Ditrau.

Rocile eruptivului neogen din Muntii Calimani – Harghita, in contrast de masa cu

piroclastite mai putin dense, precum si cele din Muntii Apuseni, care strapung rocile
neogene (tortoniene si sarmatiene), ca si unele cazuri din Masivul Oas – Gutai, unde
sunt in contrast cu lave, dau de asemenea anomalii gravimetrice pozitive; exista insa
cazuri in Muntii Metaliferi, ca si in zona Baia Mare, unde, contrastul realizandu-se
fie cu roci cretacice, fie cu lave de densitate mai mare, anomaliile produse sunt
negative, dupa cum sunt si unele cazuri in care neexistand contrast de densitate intre
andezite si rocile pe care le starpung nu exista conditii de reflectare in anomalii
garvimetrice.

In ceea ce priveste rocile eruptivului neogen, trebuie mentionat ca nu numai tipul de

roca (andezite, dacite, riolite) este cel care conteaza la anliza conditiilor fizico-
geologice de aplicare a prospectiunii gravimetrice, dar si gradul de alterare
hidrotermala a masei acestor roci, cunoscand ca, de exemplu, densitatea andezitelor
scade de la 2.55 g/cm3 pentru roca proaspata pana la circa 2.10 g/cm3 pentru cele de
grad ridicat de argilizare a feldaspatilor prin alterare hidrotermala.

Anomaliile magnetice cele mai puternice sunt produse de rocile eruptive bazice si
intermediare. Ele apar sub forma de maxime unitare, cu intensitati relativ mari in
anomaliile aeromagnetice si sub forma de zone cu valori crescute, fargmentate prin
variatii foarte intense, care circumscriu ariile cu roci eruptive ascunse, in anomaliile
magnetice la sol. Astfel de anomalii au fost puse in evidenta pe masivul de sienite
nefelinice de la Ditrau, in Banat, Muntii Apuseni, Dobrogea. Cauzele acestor
anomalii sunt continuturile diferentiate in minerale feromagnetice si in special in
magnetit.

Rocile eruptive acide se pun in evidenta prin anomalii magnetice de maxim, in

general de intensitate mica, daca sunt cantonate in depozitele sedimentare
(Dobrogea, Banat, Muntii Apuseni, etc.).

Rezultatele electrometrice pot fi, de asemenea, influentate de prezenta unor mase de

roci eruptive in subsol, daca acestea nu sunt situate la adancimi prea mari. In special
cartarea rezistivitatilor, data fiind conductibilitatea electrica mai crescuta a rocilor
eruptive, da posibilitatea evidentierii unor astfel de structuri ascunse, iar SEV
permite stabilirea ordinului de marime al adancimii la partea superioara a acestor
corpuri.

Metodele geofizice cele mai importante pentru determinarea structurilor eruptive

ascunse raman gravimetria si magnetometria.
Page 10 of 11
Contributia metodelor geofizice la lamurirea problemei magmatismului unei regiuni,
prin determinarea anomaliilor gravimetrice si magnetice produse de diferite mase de
roci eruptive ascunse, este de o mare importanta practica.

Anomaliile gravimetrice si magnetice ajuta la descifrarea unor elemente tectonice

ascunse, cum ar fi in primul rand existenta unor importante linii de fractura, cu
caracter regional sau local, care au servit drept cai de acces pentru ridicarea
magmelor si consolidarea acestora sub forma de mase de roci eruptive; in relatie cu
aceste corpuri eruptive apar insa si perspective economice de existenta a unor
concentratii de substante minerale solide in zacaminte, a caror confirmare prin foraje
sau lucrari miniere conduce la ridicarea potentialului economic al regiunii respective.

Page 11 of 11
Interpretarea geologica complexa a rezultatelor lucrarilor geofizice

Din prelegerile precedente putem sa evidentiem care sunt etapele principale ale
procesului de interpretare geologica, in ce consta dialectica acestui proces, precum
si trasaturile specifice ale interpretarii geologice a rezultatelor fiecarei metode
geofizice de prospectiune.
Concluzia principala este ca fiecare metoda geofizica luata in parte este deficitara
in ceea ce priveste stabilirea solutiei univoce cu privire la structura geologica a
subsolului, din cauza ambiguitatii fundamentale a acestor metode. Prin folosirea in
procesul de interpretare geologica a unor date extrageofizice, alese adecvat, se
poate restrange sau chiar ridica total nedeterminarea, astfel incat solutia
interpretarii geologice sa se apropie mult de realitatea structurii geologice a
subsolului care se reflecta in rezultatele geofizice utilizate.
Cu aceasta nu au fost epuizate toate posibilitatile interpretarii geologice a
rezultatelor lucrarilor geofizice. Mai ramane posibilitatea de a folosi in procesul de
interpretare geologica rezultatele geofizice combinate, obtinute prin mai multe
metode geofizice de prospectiune.
Fiecare metoda geofizica reflectand o latura specifica a obiectelor geologice
ascunse, folosirea combinata a rezultatelor obtinute prin mai multe metode va
conduce la ridicarea eficientei procesului de interpretare in scopul stabilirii cat mai
corecte a structurii geologice.
Astfel, exista deci posibilitatea de a folosi in procesul de interpretare geologica
rezultatele metodei geofizice de baza utilizate, rezultatele altor metode geofizice si
date extrageofizice. In acest caz, interpretarea geologica poarta numele de
interpretare geologica complexa.
Exista de asemenea posibilitatea de a executa lucrari geofizice complexe inca din
faza de de teren. Acesta este forma superioara de executare a lucrarilor geofizice;
din nefericire insa ridica mult costul acestor lucrari. De aceea, in astfel de cazuri,
trebuie cantarit cu grija daca ridicarea pretului de cost al acestor lucrari este
justificata de o crestere corespunzatoare a eficientei interpretarii geologice in
problema respectiva.

Page 1 of 10
Inainte de a trece la prezentarea si discutarea avantajelor pe care le ofera
combinarea rezultatelor geofizice, obtinute prin mai multe metode in procesul de
interpretare geologica sunt necesrae cateva precizari.
1. Legaturile posibile intre anomaliile campurilor potentiale si formele de
zacamant ale rocilor
Caracteristicile structurii geologice a subsolului, respectiv formele de zacamant ale
diferitelor tipuri de roci din natura, se pot reflecta diverselor marimi fizice folosite
in metodele geofizice, daca parametrii care conditioneaza reflectarea lor sunt
satisfacatori. Astfel, in una si aceeasi regiune este posibil sa obtinem anomalie
gravimetrica, magnetica, electrometrica, localizata in aceeasi zona.
In cazul in care obtinem anomalii suprapuse ale mai multor marimi fizice in
aceeasi zona, legaturile intre acestea si obiectele geologice din subsol pot fi de mai
multe feluri si anume:
- Anomalii legate genetic direct – anomaliile care apar in aceeasi zona, au
drept cauza acelasi obiect geologic din subsol si au acelasi caracter de maxim sau
de minim
In figura 1 este reprodus un profil gravimetric (gradientul orizontal G si curbura
diferentiala R), unul magnetic (ΔZ) si unul electric (conductibilitatea aparenta c),
in paralel cu sectiunea geologica, peste zacamantul de magnetita de la Caribou,
Colorado, USA.

Page 2 of 10
Figura 1 – Profil gravimetric, magnetometric si electrometric in paralel cu
sectiunea geologica peste zacamantul de magnetita de la Caribou, USA
Acest zacamant este din categoria celor de concentrare magnetica, magnetita
aparand sub forma de corpuri diferentiate in gabrouri.
In acest caz anomaliile de maxim ale curburii diferentiale R, componentei verticale
ΔZ si conductibilitatii aparente c sunt anomalii legate genetic direct, deoarece ele
reprezinta efectul contrastului de masa, intensitate de magnetizare si
conductibilitate electrica specifica intre corpurile de magnetit care constituie
zacamantul si masa rocilor gabroice in care se gaseste acesta si sunt toate anomalii
de maxim.

Page 3 of 10
 Analizand atent apare clar ca, desi anomaliile celor trei marimi fizice reflecta unul
si acelasi obiect geologic (zacamantul de magnetit), cea mai sugestiva in ceea ce
priveste pozitia si detaliile zacamantului respectiv este anomalia magnetica ΔZ.
- Anomalii legate genetic invers – anomaliile din aceatsa categorie sunt cele
care apar in aceeasi zona, au drept cauza acelasi obiect geologic din subsol insa au
caractere diferite, unele de maxim si altele de minim.
In figura 2 este reprodus un profil gravimetriv (Δg) si magnetic (ΔZ) pe directia
est-vest, prin apexul anomaliei Teliu-Intorsura Buzaului.

Figura 2 – Profil gravimetric si magnetic prin apexul anomaliei Teliul-Intorsura

Buzaului
In acest caz, anomaliile ambelor marimi fizice sunt produse de acelasi obiect
geologic – ridicarea in forma de horst a fundaemtului cristalin. Dar in timp ce
contrastul de masa intre fundamentul cristalin si cuvertura sedimentara este in
exces, producand o anomalie gravimetrica de maxim, contrastul de intensitate de
magnetizare este in deficit, astfel incat produce o anomalie magnetica de minim.
Slabul decalaj intre apexurile celor doua tipuri de anomalii, ca si micile discordante
de morfologie ale acestora, provin din caracterul neomogen din punct de vedere ala
proprietatilor fizice, atat a cuverturii sedimentare cat si a fundamentului cristalin.
- Anomalii nelegate genetic – sunt acele anomalii care, desi apar in aceeasi
zona au drept cauza obiecte geologice din subsol diferite; astfel de anomalii pot avea
acelasi caracter de maxim sau minim sau pot avea caractere inverse.
In figura 3 este reprodus un profil gravimetric (Δg) si magnetic (ΔZ), construit pe
directia nord vest – sud est prin centrul depresiunii Hateg.

Page 4 of 10
Figura 3 – Profil gravimetric si magnetic prin centrul depresiunii Hateg si o sectiune
geologica ipotetica
In acest caz, anomalia gravimetrica este produsa de deficitul de masa realizat intre
cuvertura sedimentara mai putin densa a depresiunii post-tectonice Hateg si
fundamentul cristalin mai dens, iar anomalia magnetica este produsa de depozitele
daniene in facies tufogen, cu o dispozitie inclinata catre centrul bazinului din
cuprinsul cuverturii sedimentare cretacico-neogene.
2. Legaturile posibile intre elementele structurale deduse indirect si
formele de zacamant ale rocilor
Reflectarea caracteristicilor structurii geologice a subsolului in elemente structurale
deduse indirect are loc pe baza existentei unor bune limite de separatie a
proprietatilor elastice sau electrice (suprafete de reflexie sau refractie a undelor

Page 5 of 10
elastice, pachete groase de roci bine diferentiate din punctul de vedere al
rezistivitatii specifice).
Prezenta unor elemente perturbatoare intr-o sectiune geologica care indeplineste
aceste conditii, producand reflexii multiple, difractii, etc., a unor variatii de facies
litologic pe orizontala si deci si de viteza de propagare a undelor elastice sau de
rezistivitate specifica, a unor strate acvifere de suprafata sau de adancime, a unor
pachete de roci care functioneaza ca ecrane pentru propagarea undelor elastice sau a
curentului electric, se vor putea transforma, in parte, in elemente structurale deduse,
care nu au nicio legatura cu caracteristicile reale ale sectiunii geologice.
Si in cazul aplicarii combinate a prospectiunilor, seismometrica si electrometrica, se
pot obtine elemente structurale deduse, cara au legatura genetica sau care sunt
nelegate genetic.
In figura 4 este reprodusa o portiune din harta structurala a Turkmeniei, cu izobatele
orizontului seismic conventional OSC2 si izoliniile rezistivitatii aparente pentru
dispozitivul AB = 12000m.

Page 6 of 10
Figura 4 – Harta structurala sesimica-reflexie si cu izoohme pentru AB = 12000m in
Turkmenia
Analizarea ei arata o buna circumscriere a anomaliilor rezistivitatii aparente, care
atinge valori maxime pe cele doua culminatii ale ridicarii anticlinale.
Figura 5 reproduce o sectiune seismica-electrometrica pe directia profilului din
figura 4.

Figura 5 – Sectiune seismica-electrometrica in Turkmenia

Se constata ca, desi ca aspect general, atat cele doua orizonturi seismice
conventionale (OSC1 si OSC2) cat si orizontul electrometric (OE), arata o ridicare
anticlinala a formatiunilor, exista, indeosebi pe flancurile acesteia, neconcordante
importante intre cele doua tipuri de elemente structurale deduse indirect. Astfel se
poate spune ca:
- In portiunea ridicata a orizontului OE, elementele structurale deduse indirect
prin prospetiuni electrometrice si seismometrice sunt legate genetic, avand drept
cauza comuna cutarea anticlinala a formatiunilor din subsol;
- De o parte si de alta a acestei portiuni ridicate a orizontului OE, elementele
structurale deduse prin prospectiuni electrometrice si seismometrice nu sunt legate
genetic; elementele seismometrice au drept cauza cutarea anticlinala a
formatiunilor, in tip ce la cele electrometrice, la aceasta cauza se mai aduga
elementele perturbatoare de adancime si de suprafata (variatii ale tipului de roci in
nucleul structurii , strate acvifere de suprafata).
Iata deci ca, chiar in cazul folosirii complexe in procesul de interpretare geologica
a metodelor de prospectiune geofizica cu controlul adancimii, care conduc la
elemente structurale deduse, exista posibilitati de a gresi din cauza lipsei de

Page 7 of 10
legatura genetica a acestor elemente, prin interventia unor factori perturbatori in
constructia geologica.
3. Avantajele complexarii rezultatelor lucrarilor geofizice
Avantajele folosirii combinate a rezultatelor mai multor metode geofizice in
procesul interpretarii geologice complexe deriva atat din legaturile posibile intre
anomalii si elemente structurale deduse indirect, pe de o parte si obiectele
geologice din subsol, pe de alta parte, cat si din faptul ca in diferitele marimi fizice
folosite se reflecta laturi diferite ale obiectului geologic respectiv.
In cazul in care anomaliile sau elementele structurale deduse intr-o anumita zona
cercetata geofizic sunt legate genetic, acestea se vor controla reciproc, ceea ce va
da un grad de siguranta in plus asupra existentei in subsol a unui anumit obiect
geologic. Pe langa aceasta, reflectand laturi diferite ale obiectului geologic, acesta
va putea fi determinat mai complet si in mai bune conditii.
In cazul in care anomaliile sau elementele structurale deduse indirect sunt nelegate
genetic, ele vor reflecta obiecte geologice diferite din subsol, ceea ce va permite
stabilirea mai completa a structurii geologice ascunse a subsolului.
3.1. Folosirea combinata a rezultatelor prospectiunii gravimetrice,
magnetometrice si seismometrice – un exemplu in acest sens il constituie
prospectiunile executate in regiunea Palazu Mare, pentru stabilirea caracteristicilor
structurii geologice si determinarea zacamintelor de fier din fundamentul
precambrian
In figura 6 este reprodus un profil pe directia nord-nord vest – sud-sud est prin
apexul anomaliei gravimetrice Palazu Mare, continand anomalia gravimetrica (Δg),
anomalia magnetica (ΔZ) si relieful fundamentului cristalin, determinat
seismometric.

Page 8 of 10
Figura 6 – Profil gravimetric – magnetometric – seismometric peste anomalia
Palazu Mare
Paralelizarea celor doua serii de date geofizice pune in evidenta faptul deosebit de
important ca anomaliile gravimetrica si magnetica nu sunt legate genetic: anomalia
gravimetrica este partial produsa de relieful fundamentului in contrast cu cuvertura
sedimentara si partial de contrastul de masa din cuprinsul cuverturii sedimentare,
in timp ce anomalia magnetica este produsa de prezenta in fundamentul cristalin a
zacamantului de magnetit.
3.2. Folosirea combinata a rezultatelor prospectiunii gravimetrice,
magnetometrice, electrometrice si seismometrice
In figura 7 este reprodus un profil printr-o depresiune mezozoica de pe teritoriul
Rusiei, pe care este inscrisa variatia campului gravitatii (Δg), a componentei
verticale a campului geomagnetic (ΔZ), a conductantei unitare longitudinale (S), o
sectiune de rezistivitate aparenta si imaginea structurala pentru o stratificatie cu trei
strate, calculata pe baza SEV-urilor. Elementele de reflexie sunt obtinute prin
prospectiuni seismometrice, pe baza de foraje de explorare.

Page 9 of 10
Figura 7 – Profil geologic – geofizic printr-o depresiune mezozoica din Rusia
Existenta unor bogate informatii obtinute prin metodele geofizice, partial
controlate prin foraje (in zona anticlinalului din partea dreapta a profilului), permit
formarea unor interesante concluzii, atat in procesul de interpretare geologica
complexa, cu privire la structura geologica a regiunii, cat si asupra caracteristicilor
reflectarii acesteia in diversele marimi fizice folosite.
Se remarca buna reflectare a reliefului fundamentului in anomalia gravimetrica si
mai ales in datele electrometrice si totodata reflectarea foarte slaba a acestuia in
anomalia magnetica, unde este combinata cu elemente de reflectare mai adanci (din
interiorul fundamentuli) si posibil chiar din cuvertura sedimentara.
Apare clar din cele prezentate pana acum posibilitatile mult mai mari pe care le
ofera in procesul interpretarii geologice complexarea rezultatelor mai multor
metode geofizice aplicate in aceeasi regiune; acestea, impreuna cu datele
extrageofizice de care se dispune, constituie un material informativ pretios, pentru
asigurarea cresterii eficientei interpretarii geologice a rezultatelor lucrarilor
geofizice.
Pentru aceste avantaje este necesar ca in interpretarea geologica a unor anomalii
sau elemente structurale deduse indirect, ca rezultat al aplicarii uneia din metodele
geofizice, sa fie folosite toate rezultatele geofizice anterioare, chiar daca lucrarile
prin care au fost obtinute au avut un alt caracter sau un alt obiectiv geologic. Cea
mai buna solutie ar fi ca insasi lucrarile geofizice, sa se execute complex in teren,
folosind cat mai multe metode; acest lucru nu este insa justificat intotdeauna sub
aspectul tehico-economic, conducand la preturi de cost dezavantajos de ridicate.

Page 10 of 10
DETERMINAREA SI PRELUCRAREA ANOMALIILOR MAGNETICE

Avand in vedere paralelismul care exista intre campul geomagnatic si campul

gravitatii, paralelism care provine din faptul ca ambele sunt campuri potentiale, in
general se pun aceleasi probleme in legatura cu determinarea si prelucrarea
anomaliilor magnetice, ca si in cazul celor gravimetrice.
1. Determinarea anomaliilor elementelor campului geomagnetic
Valorile brute ale elementelor campului geomagnetic, corectate cu influentele
instrumentale, meteorologice si variatia diurna, mai contin in principal efectul
campului geomagnetic normal care trebuie redus.
Se intelege prin anomalie a unui element al campului geomagnetic sau a intensitatii
totale a acestuia abaterea pe care o prezinta valoarea masurata a acestei marimi
magnetice intr-un punct oarecare fata de valoarea normala a marimii respective in
acel punct. Daca notam cu M marimea magnetica respectiva (declinatie, inclinatie,
componenta orizontala sau verticala, intensitatea totala a campului geomagnetic) si
cu M0 valoarea normla a aceleiasi marimi, atunci anomalia magnetica este data de
relatia:
ΔM = M – M0
Pentru o buna interpretare a rezultatelor cercetarilor magnetice si indeosebi in
cazul prospectiunilor magnetometrice, rezultatele obtinute se reprezinta cartografic
sub forma de harti sau profiluri.
Valorile obtinute prin masuratori absolute, de obicei in puncte de masurare situate
la distanta mare si care servesc mai putin scopurilor economico-geologice, se
reprezinta in general sub forma directa de valoare masurata; valorile obtinute prin
masuratori relative, in majoritatea cazurilor din lucrari de prospectiune
magnetometrica, se reprezinta in general sub forma de anomalie.
In ambele cazuri, daca sunt suficiente puncte masurate, se interpoleaza curbe de
egala valoare a marimii magnetice respective, care sunt deosebit de sugestive
pentru interpretare.

Page 1 of 6
 2. Prelucrarea anomaliilor magnetice
2.1. Separarea anomaliilor magnetice
Scopul urmarit este separarea si amplificarea efectului unor anumite mase
magnetice interesante din punct de vedere stiintific sau economic in dauna altora
de un interes mai redus, prin exprimarea anomaliilor produse de acestea in marimi
magnetice de sensibilitate mai mare sau cu putere de sugestie mai mare. Aceste
metode de prelucrare sunt folosite pentru lamurirea unor probleme puse de
interpretarea geologica a rezultatelor prospectiunii magnetometrice si se utilizeaza
atunci cand necesitatea o cere si cand conditiile de aplicabilitate a lor sunt
satisfacute.
2.1.1. Metode de separare directa pe baza valorilor campului magnetic –
aceste metode, in varianta grafica sau analitica, se aplica la fel ca si pentru
anomaliile campului gravitatii si sunt folosite in general pentru separarea
anomaliilor magnetice locale de cele regionale, indeosebi in problemele de
prospectiune magnetometrica a zonelor sedimentare.
2.1.2. Separarea anomaliilor magnetice pe baza gradientilor verticali de
ordin superior – aceste metode se aplica identic ca si pentru anomaliile
gravimetrice, cu specificarea ca este folosit cu precadere gradientul vertical de
ordinul II, indeosebi in cazurile cand apare necesar ca sa se scoata in evidenta
zonele de imbogatire in minerale magnetice.
2.1.3. Continuari analitice ale campului magnetic – obiectul continuarilor
analitice este determinarea prin calcul a distributiei valorilor campului magnetic in
plane paralele cu suprafata solului si situate la diferite inaltimi sau adancimi fata de
acesta.
2.1.3.1 Continuari analitice in semispatiul inferior – este folosita pentru
transpunerea datelor aeromagnetometrice la suprafata solului sau pentru calculul
datelor prospectiunii magnetometrice in planuri inferioare succesive catre sursele
de potential, pentru a pune in evidenta detalii structurale sau de concentratie
minerala in zacaminte.
Exemplu:
In figura 1 este reprodusa imaginea anomaliei componentei verticale ΔZ a
campului geomagnetic cartata in regiunea Careii Mari – Valea lui Mihai.

Page 2 of 6
Figura 1 – Anomalia componentei verticale ΔZ la suprafata solului in regiunea
Careii Mari
Anomalia se datoreaza reliefului fundamentului cristalin, de forma unui horst,
posibil injectat de-a lungul liniilor principale de fractura cu o magma bazica si care
se afla sub roci sedimentare in care predomina cele Pliocene, cu slabe diferentieri
petrografice Panoniene.
In figura 2 este reprodusa imaginea aceleiasi anomalii, continuata analitic in planul
situat la adancimea de 1000 m prin metoda Constantinescu si Botezatu.

Page 3 of 6
Figura 2 – Anomalia componentei verticale ΔZ la adancimea de 1000 m in
regiunea Careii Mari
Se constata in figura 2, pe de o parte, disparitia anomaliei magnetice regionale,
care se manifesta ca o scadere continua a valorilor ΔZ de la dreapta catre stanga si,
pe de alta parte, conturarea unui maxim in zona centrala a anomaliei, scindat in
patru apexuri maximale minore, ca efect al reflectarii detaliilor structurale sau de
continut in minerale feromagnetice la acest plan, situat mai aproape de structura
respectiva.
2.1.3.2. Continuarea analitica in semispatiul superior – este folosita pentru
verificarea datelor obtinute prin cartarea la sol cu cele aeromagnetometrice; de
asemenea, pentru stabilirea anomaliilor regionale.
2.2. Determinarea surselor de anomalii magnetice
Stabilirea solutiilor geometrice ca reprezentand surse de anomalii magnetice
echivalente obiectelor geologice din natura care produc anomalii cartate se face
indeosebi prin rezolvarea problemei directe a potentialului.
2.2.1. Pol magnetic unic – cazul acesta este imposibil de intalnit in
natura, polii magnetici fiind intotdeauna pereche. Exista totusi cazuri de elemente

Page 4 of 6
geologice asimilabile cu un pol unic, cum ar fi, de exemplu, un filon cu inclinare
mare, a carui parte superioara este foarte aproape de suprafata si care se
prelungeste mult in adancime. In acest caz, efectul celui de-al doilea pol magnetic
(din adancime) este foarte mic si daca atinge valori inferioare erorii de cartare a
anomaliei magnetice, se poate considera in mod satisfacator ca anomalia cartata
este datorita numai polului de suprafata.
2.2.2. Dipol magnetic – efectul magnetic al unui dipol pentru ambele
componenete se poate obtine prin insumarea efectelor separate produse de doi poli
unici.
Cazul polului unic sau al dipolilor este frecvent folosit in practica la interpretarea
anomaliilor magnetice produse de strate, filoane sau lentile de minereuri
metalifere. Asimilarea unor astfel de obiecte geologice cu un pol unic sau cu un
dipol nu poate fi folosita insa decat ca o prima aproximare, deoarece aproximarea
este prea simplista.
2.2.3. Sfera – pentru o distributie de masa magnetica de tipul unei
sfere, cu care se poate asimila o concentratie sferoidala de minereu (indeosebi in
cazul zacamintelor de concentratie magnetica) sau un masiv de sare.
2.2.4. Cilindru orizontal infinit – cu aceasta forma geometrica
regulata pot fi asimilate anticlinalele, concentratiile si lentilele de minereuri care au
o extindere mare in una dintre directiile orizontale in raport cu dimensiunile
sectiunii transversale.
2.2.5. Strat vertical bidimensional – aceasta forma geometrica este
frecvent folosita pentru interpretarea anomaliilor magnetice produse de filoane,
concentratii lenticulare de minereu, care au sectiunea practic verticala si se extind
mult in una din directiile orizontale.
2.2.6. Cilindru vertical semiinfinit – cu aceasta forma geometrica se
asimileaza diapirii de sare, care au o forma columnara, pilonii eruptivi, dyckuri si
lakkolite, stockuri, concentratii si lentile de minerale, cu dispozitie spatiala
verticala si alungita in aceasta directie.
In cele de mai sus au fost prezentate cateva modele geometrice, in general cele mai
simple, alese din mai multe tipuri de distributie de masa magnetica.
In natura, elemente geologice care sa poata fi asimilate usor cu astfel de modele
geometrice sunt rare. Exista intotdeauna insa posibilitatea de a combina astfel de
modele geometrice, pentru a ne apropia cat mai mult de forma reala a elementelor
geologice din natura, de exemplu un dyck inclinat poate fi reconstituit dintr-o

Page 5 of 6
succesiune pe verticala de cilindri verticali scurti, asezati excentric unul fata de
altul, un cos vulcanic dintr-o suprapunere de cilindri verticali semiinfiniti, cu raze
si contraste de susceptibilitate mgnetica diferite.
Ceea ce trebuie retinut este ca determinarea surselor anomaliilor geofizice, in
general, si a celor magnetice, in particular, este un proces care functioneaza pe
baza unui mecanism de aproximatii succesive.
Compararea unei anomalii cartate cu curbele produse de modelele geometrice
sugereaza in prima aproximatie tipul general de distributie de masa magnetica in
care se incadreaza elementul geologic necunoscut din subsol care a generat
anomalia cartata.
Dupa ce acest lucru esential este stabilit, se procedeaza prin modificarea
dimensiunilor si adancimii modelului, prin combinarea modelelor si modificarea
contrastului de susceptibilitate magnetica, la reconstituirea cat mai exacta a
morfologiei si valorii numerice a anomaliei cartate.
Procesul acesta este un proces lung, care necesita experienta si rabdare, insa
stabilirea pe aceasta cale a unei forme geometrice care sa satisfaca cat mai bine
anomalia cartata este de un ajutor necontestat in conducerea in bune conditii a
interpretarii geologice.

Page 6 of 6
HARTA GRAVIMETRICA SI MAGNETICA A ROMANIEI

1. Structura geologica a fundamentului teritoriului Romaniei dupa datele

gravimetrice si magnetice (I. Gavat, St. Airinei, R. Botezatu, M. Socolescu, Sc.
Stoenescu, I. Vencov)

Cercetarea structurii geologice profunde este o problema a geofizicii aplicate la scara

regionala, in primul rand a gravimetriei si magnetometriei, care dau informatii asupra
scoartei. Elementele geofizice utilizate sunt anomaliile gravitatii si ale componentei
verticale a campului magnetic terestru.

Interpretarea geologica integrata a anomaliilor gravimetrice si magnetice a facut

posibil acest studiu asupra structurii fundamentului cristalin al tarii noastre, folosind
drept criterii de separare a diferitelor unitati mari geologice morfologia caracteristica
si diferentiata a anomaliilor majore, pentru diferitele elemente tectonice ale catenei
carpatice si ale depresiunilor adiacente.

Relatiile structurale sunt marcate prin linii trasate aproape in totalitate pe baza
datelor gravimetrice si care exprima:

- Raporturi intre mase crustale si subcrustale care ocupa volume importante

(linii de ordin I);
- Relatii care afecteaza cel putin doua unitati tectonice (linii de ordin II);
- Relatii intre diferite compartimente ale aceleiasi unitati tectonice (linii de ordin
III).

Aceste linii corespund la zone de gradient orizontal intens al campului gravitatii sau
la limite intre arii cu morfologie complet diferita a anomaliilor gravimetrice.

Contactele intre zonele de fundament cu compozitie petrografica diferita au fost

trasate pe baza anomaliilor magnetice. Se pot distinge linii majore corespunzatoare
unor zone importante ale fundamentului, precum si linii secundare, situate in
interiorul compartimentelor delimitate. Uneori liniile magnetice sunt dublate de linii
gravimetrice, caz in care acestea pot reprezenta fracturi ale fundamentului.

Masele de roci eruptive sunt reflectate in harta magnetica prin anomalii mai mult sau
mai putin intense de maxim. Liniile care unesc aceste maxime reflecta indirect
existenta unor fracturi crustale, in lungul carora s-au pus in loc importante mase de
roci eruptive.

Page 1 of 8
Fig. 1. Elemente tectonice ale structurii geologice profunde pe teritoriul Romaniei

1, Fracturi crustale; 2, fracturi regionale in fundamentul cristalin; 3, limite de

sectoare ale fundamentului cristalin, diferentiate magnetic; 4, 5, 6, 7, axe de
maxime magnetice pe fracturi crustale, cu eruptii paleozoice si respectiv
mezozoice, banatitice si neogene; 8, 9, 10, 11, 12, fundament cristalin carpatic
(alpin 11) si respectiv hercinokimmeric (sarmatide, 9), proterozoic-caledonian
(sisturi verzi, 10), baikalian (12) si arhaic (carelian, 8).

Page 2 of 8
Fig. 2, Campuri de fracturi crustale de ordinul I, notate G1 – G15, care
intersecteaza teritoriul Romaniei

In zonele de platforma s-a reusit sa se delimiteze compartimentele fundamentului cu

compozitie petrografica diferita, in special pe baza anomaliilor magnetice si de
asemenea, elementele structurale majore, ca si structuri subordonate, folosind
anomalii magnetice si gravimetrice.

In ariile de cutare alpino-carpatica au fost puse in evidenta fracturi profunde, care au

afectat fundamentul cristalin si compartimentele acestuia. Aceste fracturi au strabatut
in cateva cazuri structura profunda a sistemului muntos, depresiunile, ca si
fundamentul avanfosei carpatice.

Schita din fig. 1 da o imagine unitara asupra compartimentarii si distrbutiei spatiale a

fundamentului cristalin in tara noastra si permite corelarea acestor informatii de
adancime cu datele geologice de suprafata si din foraj.

Regiunea de platforma

Regiunea de platforma se situeaza in fata arcului carpatic. Ea cuprinde Campia

Romana, Platforma Moldoveneasca si Dobrogea. Fundamentul acestor unitati
geomorfologice este constituit din Platforma Rusa, Platforma Moezica, Zona
sisturilor verzi si sectorul Dobrogei de nord. La zi, fundamentul apare numai in

Page 3 of 8
Dobrogea centrala si de nord. In rest este acoperit cu depozite mai noi (paleozoice,
mezozoice, tertiare, cuaternare).

In legatura cu aceasta regiune, gravimetria si magnetometria aduc contributii

importante in ceea ce priveste delimitarea sectoarelor de fundament cu alcatuiri
petrografice diferite, trasarea limitelor si definirea raporturilor existente intre aceste
sectoare si intre compartimentele lor structurale, raionarea ariilor de scufundare si de
ridicare ale fundamentului, descifrarea structurilor corespunzatoare depozitelor de
cuvertura.

Anomaliile magnetice regionale reflecta structura fundamentului iar cele

gravimetrice se refera mai ales la variatia adancimii lui. Anomaliile gravimetrice
crustale definesc in plus raporturile dintre crusta si masele dense subcrustale.
Anomaliile magnetice regionale sensibile la influenta unor sectoare din fundamentul
cristalin al platformelor isi au sursele geologice in crusta, nu mai jos de 20 km,
socotita la punctul Curie dupa treapta geotermica cunoscuta in patura superioara a
crustei.

In regiunea de platforma, ca linii magnetice cu semnificatie de limite intre sisteme de

formatiuni geologice din fundament diferentiate magnetic, se deosebesc L1 – L6 si
linii magnetice cu caracter secundar l1 – l7.

In regiunea de platforma, liniile gravimetrice cu semnificatie structurala majora sunt

recunoscute dupa cordoanele de gradient regional pe urmatoarele aliniamente: G1 –
G6 (fig. 2).

Liniile G1 – G6 reprezinta linii structurale de ordin I. Ele compartimenteaza regiunea

de platforma si confirma, in general, imaginea ariilor de fundament delimitate
magnetic.

Liniile de ordin II, care afecteaza cel putin doua unitati majore ale regiunii de
platforma g1 – g6 si linii de ordinul III care raman in interiorul unei singure unitati.

Dislocatii profunde care afecteaza fundamentul carpatic

Liniile majore cartate gravimetric (de ordinul I) joaca un rol important la delimitarea
sectoarelor structurale mari ale fundamentului carpatic G7 – G13.

Liniile gravimetrice majore precizeaza delimitarea unitatilor structurale mari ale

fundamentului carpatic. Astfel, la sud de G7 este separat fundamentul Domeniului
Getic; la est de linia G8 se intinde fundamentul hercinic al carpatilor orientali; intre
liniile G8 si G9 apare sectorul ridicat al cristalinului transcarpatic mai vechi (Rodna
– Lapus); intre liniile G7, G10 si G12 se situeaza fundamentul cristalin ridicat al
Muntilor Apuseni si intre liniile G7, G10 si G9 fundamentul scufundat al Depresiunii
Transilvaniei. Linii de ordin II sunt g7 – g12.
Page 4 of 8
Depresiuni intamuntoase

Depresiunile intramuntoase cartate gravimetric in diferitele segmente ale sistemului

muntos (Depresiunile Gheorghieni, Ciuc, Tara Barsei, Hateg, Caransebes, Brad) apar
sub forma unor minime foarte intense, marginite de cordoane de gradient foarte
activ, ceea ce le acorda semnificatia unor grabene formate pe ariile de scufundare ale
unui fundament cu o tectonica de blocuri.

Depresiunea Transilvaniei este caracterizata prin existenta unui fundament scufundat

de-a lungul unor linii rupturale majore (G7 – G9 si G19). Gravimetric ea apare sub
forma unei anomalii regionale de minim.

In Depresiunea Panonica fundamentul cristalin al Muntilor Apuseni se scufunda

treptata spre vest si nord-vest, prezentand o structura de blocuri ingropata in neogen.

Avantfosa carpatica

Aceasta depresiune coincide cu aria de dezvoltare a geosinclinalului in faza

orogenezei alpine. Unitatea ei de geneza ca depresiune premuntoasa se pune in
evidenta prin minimul gravimetric regional precarpatic, care are o semnificatie
geotectonica de importanta crustala intrucat este legat si de existenta unei anomalii
izostatice.

Campul gravitatii

Asa cum rezulta din fig. 3, pe teritoriul Romaniei se fac prezente, doar partial, patru
anomalii gravimetrice de maxim cu gradul cel mai mare de regionalitate, separate de
o vasta anomalie de minim.

Page 5 of 8
Fig. 3. Conturul anomaliilor gravimetrice de mare regionalitate: de maxim (1) si de
minim (2) precum si directiile integrate de miscare a maselor geologice grele ale
crustei (3); linii de maxim magnetic legate de eruptii mezozoice (4), idem, eruptii
neogene (5); idem, eruptii banatitice (6)

Trei dintre anomaliile de maxim se gasesc la exteriorul arcului carpatic:

- una, in partea de sud a Olteniei si Munteniei, deschisa pe Dunare spre

Bulgaria;
- a doua, pe aria Dobrogei centrale si de nord, deschisa catre Marea Neagra si
sudul Moldovei;
- a treia, in partea de nord-est a Moldovei, deschisa spre nord si est, in aceeasi
directie ca si precedenta;

A patra anomailie de maxim ocupa intregul spatiu din interiorul arcului carpatic
si ramana larg deschisa spre vest.

Anomaliile gravimetrice regionale de maxim corespund unor roci care ocupa volume
mari in litosfera. Este posibil ca ele sa insumeze si efecte subcrustale cauzate de
mase geologice din mantaua superioara, ridicate spre suprafata, fapt atestat de insasi
subtierea scoartei terestre. Mai mult, anomaliile gravimetrice regionale de maxim din
fata Carpatilor corespund partial la cratoni precambrieni (resturi de catene de munti

Page 6 of 8
vechi erodati pana la radacina, rigide si incorporate la scuturile sau platformele
invecinate existente) care constituie fundamentul cristalin al acestor regiuni si care,
in prezent, se gasesc imobilizati sub esafodajul morfostructurilor mai tinere produse
de indelungata activitate geologica ulterioara. In termenii tectonicii placilor,
anomaliile gravimetrice regionale de maxim ar putea reprezenta imagini ale unor
parti de placi sau microplaci ale litosferei care au fost manevrate de geodinamica
derulata in aceasta zona a planetei.

Intre anomaliile gravimetrice regionale de maxim se afla o foarte intinsa anomalie

gravimetrica de minim. Este compusa din doi termeni separati in dreptul paralelei
geografice a orasului Targu Ocna:

- unul situat in fata Carpatilor Meriduionali si in regiunea de curbura a

Carpatilor Orientali;
- celalalt situat in lungul ariei depozitelor de flis si de molasa a Carpatilor
Orientali.

Anomalia gravimetrica regionala de minim radiaza doua apofize spre exterior,

separand cele trei anomalii gravimetrice regionale de maxim din fata Carpatilor:

- una spre SE, pe directia localitatilor Buzau – Mangalia;

- una spre est, pe directia Adjud.

In timp ce anomaliile de maxim corespund unei scoarte terestre mai subtiri (28 – 35
km), anomalia de minim este plasata pe teritoriul cu scoarta mult mai groasa (35 – 55
km).

Suprapus anomaliilor regionale descrise se evidentiaza anomaliile locale cu grade de

regionalitate succesiv mai mici, ca efecte ale campurilor de fracturi de diferite ordine
ale raporturilor structurale dintre sedimentar si fundamentul cristalin, al structurilor
din sedimentar sau din fundament, precum si ale corpurilor geologice incorporate lor
(volume de vulcanite, zacaminte de substante minerale utile).

O anomalie gravimetrica foarte importanta este maximul situat pe aria segmentului

carpatic cuprins intre vaile Trotusului la NE si Sebesului la SV. Acest maxim este
orientata V – E, are o axa de simetrie de peste 200 km lungime, situata intre
localitatile Oasa Mica si Covasna. Este de forma cvasieliptica si acopera partea
centrala a masivului muntos Sebes – Lotru, flancul nordic al Muntilor Fagaras si
zona interna a curburii Carpatilor Orientali. Intensitatea anomaliei depaseste +40
mgal, iar morfologia flancurilor ei de nord si de sud evidentiaza un sistem de
cordoane de gradient orizontal major, paralele in jumatatea vestica si cu tendinta de
convergenta in jumatatea estica. Acestor cordoane de gradient li s-au acordat
semnificatii de fracturi crustale de ordinul II (regionale) si ocupa spatiul dintre
campurile de fracturi crustale de ordinul I, G7 din nord si G14 din sud.
Page 7 of 8
Deoarece cauza geologica perturbanta a anomaliei gravimetrice de maxim nu poate fi
corelata cu nici una din structurile geologice de la suprafata sau din imediata ei
apropiere, a fost admisa existenta in substratul adanc al regiunii, subiacent Panzei
Getice si Autohtonului Danubian, a unui corp geologic care a fost denumit
fundamentul Domeniului Getic. Aliniamentele cordoanelor de gradient ii delimiteaza
extinderea spre nord si spre sud si ii definesc zona axiala de maxima ridicare pe
aliniamentul Petrosani – Boita – Brasov cu tendinta de scufundare in directia
Covasna.

Page 8 of 8
INTERPRETAREA GEOLOGICA A REZULTATELOR GEOFIZICE
CONDITIONATE DE STRUCTURI REGIONALE (DEPRESIUNEA
TRANSILVANIEI)

Consideratii generale

Sansele de existenta a unor zacaminte de petrol sau gaze, de fier, minerale neferoase,
carbuni, sare, roci utile pe teritoriul unei tari trebuie riguros luate in consideratie.
Pentru a ajunge la rezultate favorabile, trebuie sa se tina cont de toate informatiile ce
se pot obtine si care pot conduce la imaginea cea mai corecta asupra structurii
geologice ascunse a tarii respective.

Marile bazine de sedimentare au constituit zone de acumulare a substantelor

organice, vegetale si animale, care au fost ulterior transformate in hidrocarburi ca
urmare a unui proces de bituminizare. De la inceput trebuie deci sa se incerce
delimitarea acestor bazine, in care conditiile pentru formarea hidrocarburilor si a
zacamintelor respective au avut cele mai mari sanse de a fi realizate.

Cele mai importante roci colectoare de hidrocarburi sunt rocile sedimentare (nisipuri,
gresii, pietrisuri, comglomerate, calcare si dolomite vacuolare).

Hidrocarburile, au de asemenea, posibilitatea sa se cantoneze in orice alta roca

poroasa, de exemplu in tufuri eruptive, lave, sisturi cristaline.

Zacamintele de carbuni si sare sunt de asemenea, legate se prezenta si evolutia

geologica a bazinelor de sedimentare.

Stabilirea unor perspective de existenta a unor zacaminte de substante minerale

solide este legata in primul rand de delimitarea unitatilor mari geologice constituite
din roci cristaline si eruptive, in special conturarea maselor de roci eruptive ascunse,
intruzive si subvulcanice, care, ca urmare a femomenelor de contact cu rocile
inconjuratoare sau a unei activitati vulcanice ulterioare, constituie zonele de prim
interes de perspectiva cu astfel de zacaminte.

In acest sens stabilirea zonelor de fracturi adanci, la nivelul fundamentului sau chiar
al fracturilor crustale, care au putut servi drept cai de punere in loc a maselor de roci
eruptive si de migrare spre suprafata a diferitelor substante utile, prezinta o deosebita
importanta atat stiintifica cat si practica.

Un alt aspect, de asemenea foarte important, este delimitarea unitatilor constituite din
roci cristaline sau eruptive ce se gasesc in treapta de adancime, care in prezent
asigura o exploatare rationala si eficienta economica necesara pentru eventuale
zacaminte de substante utile solide pe care le-ar contine.
Page 1 of 12
Aportul metodelor geofizice in vederea stabilirii repartitiei unitatilor geotectonice
regionale, precum si pentru studiul structurii lor geologice, pe langa metodele
geologice propriu-zise, este foarte important.

Delimitarea elementelor geotectonice ale scoartei terestre si investigarea

fundamentului lor dislocat poate fi efectuata cu ajutorul metodelor geofizice, avandu-
se in vedere urmatoarele structuri regionale:

- Avanfose si zone cutate in depresiunile premuntoase;

- Depresiuni intramuntoase si intermuntoase;
- Depresiuni interne si periferice situate in platforme;
- Fracturi de fundament care delimiteaza horsturi si grabenuri;
- Anteclize si alte structuri elevate in platforme;
- Cordiliere si creste de lanturi muntoase ingropate, izolate sau incorporate
fundamentului platformelor;
- Batholite, lakolite, dyke-uri, neckuri, mase de roci subvulcanice ascunse care
jaloneaza fracturi regionale adanci;
- Fracturi regionale ale fundamentului si fracturi crustale;
- Alte structuri regionale care pot interesa geologia economica.

Metodele geofizice eficace pentru geotectonica regionala sunt in primul rand cele
potentiale, adica gravimetrica si magnetica, ultima mai ales in varianta cercetarii
aeromagnetice; contributii importante pot fi aduse de asemenea de studiul
seismometric si chiar de cel electrometric, in variantele care asigura o investigare
mai adanca in subsol, ca de exemplu sesimosondajele adanci pentru studiul scoartei,
metoda telurica si magnetotelurica, sondajul electric vertical.

Anomalia Bouguer este nula pe un teren plan, de campie joasa, in care densitatea
variaza numai pe verticala dupa aceeasi regula in fiecare punct. In prezenta
contrastelor de masa din subsol, anomalia Bouguer variaza prezentand cresteri
relative pe contrastele pozitive si scaderi pe cele negative. Aceste contraste se pot
atribui exclusiv structurii subsolului, daca reducerile topografice si de strat
intermediar s-au calculat pentru densitati reale. In caz contrar, in terenuri cu relief
topografic accidentat, anomalia locala Bouguer cumuleaza influenta structurii
geologice a subsolului si in parte a maselor topografice vizibile.

Distributia campului geomagnetic la suprafata pamantului reflecta, intr-o mare

masura, repartitia maselor magnetice din cuprinsul scoartei si a zonelor mai interne
ale acestora.

Anomaliile magnetice regionale reprezinta o importanta sursa de informatii asupre

maselor de roci eruptive ascunse, indeosebi a celor bazice, precum si asupra

Page 2 of 12
delimitarii ariilor de natura petrografica diferita din cuprinsul fundamentului
unitatilor geologice regionale.

Prospectiunea aeromagnetica asigura inregistrarea si deci cunoasterea continua a

intensitatii ΔT de-a lungul profilului de zbor, caracteristica pe care nu o au
masuratorile magnetice efectuate la sol in puncte situate la o distanta oarecare unul
fata de altul. De asemenea, caracterul reliefului sau acoperirea lui cu paduri, mlastini,
lacuri sau alte elemente inaccesibile masuratorilor pe sol nu limiteaza gradul de
determinare a anomaliilor ΔT, astfel incat cunoasterea acestora, in cadrul unei
suprafete date, poate completa si la un grad corespunzator. Totodata distanta la care
se efectueaza masuratorile fata de suprafata pamantului (plafonul de zbor) conduce la
diminuarea efectului magnetic produs de rocile superficiale (microanomalii
magnetice), pastrand nealterat efectul structurilor adanci cu extindere regionala, iar
posibilitatea de a efectua masuratori la mai multe niveluri aduce informatii
suplimentare cu privire la ordinul de marime al adancimii formelor structurale
regionale si la directia vectorului de magnetizare al acestora.

Anomaliile intensitatii campului geomagnetic total ΔT sunt considerate ca un

element de baza in studiul structurilor geologice regionale atat din domeniul terestru
cat si din domeniul marin.

Contributia metodelor geofizice la studiul structurilor geologice regionale

La baza studilului structurilor geologice regionale stau in primul rand anomaliile

gravimetrice si magnetice regionale.

Pe harta gravimetrica de sinteze, in zona muntoasa maximele regionale sunt legate de

structuri ridicate ale fundamentului Carpatilor.

In Platforma Moldoveneasca si in Platforma Moesica (Campia Romana si Dobrogea

de Sud), maximele gravitatii contureaza ariile cu fundament extracarpatic ridicat.

Minimele regionale contureaza depresiunile premuntoase (Avanfosa Carpatilor) si

intermuntoase (Bazinul Transilvanieie si Bazinul Maramuresului); alte minime
regionale contureaza depresiunile fundamentului platformelor din Dobrogea, Campia
Romana si Moldova, sau depresiunile fundamentului cristalin din Campia Panonica.

Page 3 of 12
Anomalii regionale gravimetrice si magnetice in Bazinul Transilvaniei

Fig. 1 – Imaginea regionala a anomaliilor gravitatii in Bazinul Transilvaniei (dupa R.

Botezatu)

Page 4 of 12
Imaginea gravimetrica regionala a Bazinului Transilvaniei (fig. 1) se incadreaza intre
maximele gravitatii marcate pe Muntii Fagarasului, Muntii Trascaului si ai Gilaului,
Muntii Mezesului si ai Lapusului, Muntii Rodnei si ai Bistritei, care formeaza cadrul
muntos al bazinului, constituit din sisturi cristaline si roci eruptive, ce suporta o
cuvertura dislocata de formatiuni mezozoice.

Depozitele tertiare formeaza umplutura sedimentara a bazinului. Paleogenul si

miocenul se deschid intr-un larg monoclin pe Somes, in nord-vestul bazinului,
incadrat de cristalinul de Gilau si Mesesului la vest si al muntilor Lapusului si
Rodnei la nord. La est, contactul cu zona centrala a Carpatilor Orientali este mascata
de masele efuzive ale eruptiilor vulcanice tertiare din Calimani si Harghita, ce
acopera miocenul si pliocenul de pe marginea orientala a bazinului.

La sud si sud-vest, paleogenul apare sporadic pe marginea cristalinului din Persani,

Fagaras si Muntii Sebesului, ca fasii inguste, mai ales de calcare si conglomerate
eocene (Porcesti), ce suporta depozite transgresive burdigaliene, tortoniene,
sarmatiene si pliocene.

In sudul Bazinului Transilvaniei, fundamentul formeaza o zona mai ridicata,

ingropata in timpul tertiarului vechi, apoi mai adanc scufundata in neogen, pe
marginea de nord a Carpatilor Meridionali, in bazinul Oltului (Fagaras) si in bazinul
Sebesului si a Cibinului (Sibiu).

In partea central-nordica a Bazinului Transilvaniei (Budesti – Pogaceaua) se

evidentiaza o anomalile de maxim gravimetric (fig. 1) care este pusa pe seama
existentei unei masei de roci cristaline ingropate sub tortonian. Aceasta anomalie este
dublata si de un maxim magnetic ΔZ asa cum apare din figura 2.

Page 5 of 12
Fig. 2 – Imaginea regionala a anomaliilor componentei magnetice verticale in
Bazinul Transilvaniei (dupa St. Airinei)

Page 6 of 12
La vest, sud si est acest maxim este inchis de minime regionale de gravitate. Minimul
de la sud se axeaza pe Tarnava Mare, in sinclinalul Dumbraveni, intre Medias si
Sighisoara, unde pliocenul are cea mai mare grosie la nord de Fagaras.

Minimul de la nord-est coincide cu zona diapirelor cu sare tortoniana de la Odorheiu

Secuiesc – Praid – Sovata – Bistrita – Beclean.

Minimul regional de la vest se inchide pe tortonianul cu sare, axat pe linia Teius –

Aiud – Turda – Dej, cuprinzand zona cutelor diapire din vestul bazinului si golful
paleogen al Somesului si Almasului, cuprins intre maximele de pe cristalinul
Gilaului si al Lapusului.

Sonda forata pe maximul central de la Pogaceaua (nord de Mures) a gasit tortonianul

direct pe cristalin, punand in evidenta lipsa depozitelor tertiare mai vechi care, de
altfel, se vad larg dezvoltate in bazinul Somesului, pe aria minimului de la vest. O
sonda la Copsa Mica (vest Medias si sud de Tarnava Mare) a gasit tortonianul pe
eocen. Mai multe sonde sapate in sudul Transilvaniei, in zona maximului regional,
intre Fagaras si Sibiu, la nord de Olt, au traversat baza tortonianului, situata cu peste
1000 m mai sus decat pe Tarnava Mare, trecand sub ea din eocen in mezozoicul si
cristalinul care apare la est, in muntii Persani.

Elementele geologice corelate cu cele geofizice arata ca Depresiunea Transilvaniei

nu a constituit un bazin unic de sedimentare pentru depozitele tertiare, asa cum apare
in dezvoltarea lui din tortonian pana in pliocen. Mai inainte de instalarea marii
tortoniene, Depresiunea Transilvaniei era fragmentata de o cordiliera a cristalinului
carpatic, separata de Carpatii Orientali si de Mintii Apuseni prin fracturi de
fundament, pe care s-au format grabene ce au fost umplute cu depozite pretortoniene.
Eruptiile vulcanice din lantul Harghita – Caliman, la est, si cele de pe linia Muresului
si din Muntii Trascaului, de la vest, jaloneaza accidente rupturale profunde in
fundamentul cristalin pe cele doua laturi ale bazinului.

Este posibil ca minimul Teius – Aiud – Turda – Dej sa coincida cu un graben destul
de adanc, scufundat in paleogen si in miocenul inferior, fata de horstul central, dar si
fata de pragul golfului paleogen dintre cristalinul Lapusului si masa Gilaului. Acest
prag se pune in evidenta prin regimul diferit de variatie a gravitatii la vest de linia
Turda – Dej in golful paleogen si printr-un cordon de izolinii ce marcheaza o linie de
fractura la est de Muntii Trascau.

Maximul gravimetric central din Bazinul Transilvaniei este dublat de un maxim

magnetic ΔZ (fig. 14) , cu axa nord-sud, pe linia Beclean – Budesti – Pogaceaua.
Maximul ΔZ este inchis lateral de minime magnetice inchiderea anomaliei este de
circa 160γ si este de presupus ca reprezinta efectul unei mase de roci bazice
incorporata in fundamentul cristalin, ingropat in tortonian.
Page 7 of 12
Detectarea structurii fundamentului si a faliilor profunde, pe care s-au produs veniri
de magme eruptive, este importanta pentru stabilirea zonelor de mineralizare. Reliefu
variat al fundamentului si miscarile lui diferentiate, pe fracturi de fundament, au
conditionat dezvoltarea cuverturii sedimentare, diferita ca intindere si ca grosime in
perioadele geologice din tertiar. Aceste depozite contin resurse importante de gaz
metan si roci bituminoase cu perspective de petrol, a caror acumulare a fost
conditionata de relieful si de miscarile diferentiate ale fundamentului, in diferite
sectoare ale bazinului.

Corelarea reliefului variat al fundamentului dupa datele gravimetriei, magnetometriei

si ale forajului de explorare, permite sa se lamureasca conditiile acumularii
hidocarburilor in cuvertura lui sedimentara. In legatura cu miscarile verticale
diferentiate ale fundamentului, se mai explica gruparea domurilor de gaze de mare
altitudine, mai adanc erodate, pe maximul regional gravimetric din centrul bazinului
si a domurilor de joasa altutudine, putin erodate, grupate in zona minumului regional.

Tot atat de interesante sunt fracturile adanci care au deschis caile eruptiilor vulcanice
si a venirilor magmatice, de care sunt legate zonele de mineralizatie, cu zacamintele
de minereuri de la Balan si din regiunea Baia Mare – Rodna Veche si Baia Borsa din
Carpatii Orientali si de la Palazu mare si Altan Tepe in Dobrogea, precum si acelea
din Muntii Metaliferi ai Carpatilor Apuseni, legate, de asemenea, de fracturile
fundamentului cristalin.

O contributie foarte valoroasa la descifrarea structurii fundamentului Bazinului

Transilvaniei si a relatiilor dintre acesta si cuvertura sedimentara pe care o suporta,
lamurind si detaliind in acelasi timp interpretarea geologica a anomaliilor
gravimetrice si magnetice din regiune, a fost adusa de rezultatele seismometrice.

Conditiile seismogeologice din Depresiunea Transilvaniei au creat posibilitatea

aplicarii cu succes a prospectiunii seismice care au evidentiat existenta a doua
contraste principale

- unul la limita sedimentar- cristalin (F1);

- altul la limita dintre depozitele mezozoice in facies calcaros-dolomitic si
depozitele tertiare (F2).

Informatiile furnizate de forajele adanci au aratat ca depozitele mezozoice sunt

preponderent in centrul si sudul depresiunii, unde pot atinge grosimi de peste 1400 m
(Band).

Contraste de viteza de propagare a undelor elastice exista si in cuprinsul depozitelor

tertiare. Astfel, in zona centrala a Depresiunii Transilvaniei s-a putut urmari, pe o
distanta de peste 35 km nivelul tufului de Hadareni.

Page 8 of 12
In figura 3 este prezentata sectiunea seismica si variatia anomaliilor aeromagnetice
(ΔT) si gravimetrica (Δg1) de-a lungul unui profil longitudinal care traverseaza
Depresiunea Transilvaniei intre Somesul Mare la nord si raul Olt la sud.

Fig. 3 – Sectiune seismica in Bazinul Transilvanieie, pe directia nord-sud, indicand

raporturile dintre fundament si cuvertura (dupa M Visarion si colaboratorii)

Pe sectiunea seismica se poate observa evolutia celor doua limite, F1 si F2.

Apartenenta acestora la sisturile cristaline, respectiv la calcarele mezozoice, a fost
verificata prin sondele de la Pogaceaua si de la Agnita. In partea centrala a sectiunii,
absenta limitei F1, indica grosimea comsiderabila a depozitelor mezozoice, care au
functionat ca un ecran pentru undele elastice.

In lungul acestui profil se poate remarca ca fundamentul cristalin-mezozoic are un

relief accidentat. Se poate identifica de la nord catre sud, o serie de structuri
principale, cum ar fi depresiunea Budesti (5000 m), ridicarea de la Pogaceaua (2600
m), depresiunea Tarnavelor (5000 m) si treapta Fagarasului (1650 m).

Figura 4 reproduce o alta sectiune seismica de-a lungul unui profil traversand
Depresiunea Transilvaniei, intre Muntii Girghiului (Ibanesti) si Muntii Sebesului
(Apoldu de Sus).

Fig. 4 - Sectiune seismica in Bazinul Transilvanieie, pe directia SV - NE, indicand

raporturile dintre fundament si cuvertura (dupa M Visarion si colaboratorii)

Pe aceasta sectiune se pune in evidenta o coborare continua, catre sud. A depozitelor

mezozoice (F2) pana in zona depresionara de la Saros, unde apare, de asemenea, si
suprafata fundamentului cristalin (F1); mai departe, catre sud, se remarca o puternica
tectonizare, pe fondul careia formatiunile fundamentului cristalin se ridica in trepte
catre marginea de sud-vest a Depresiunii Transilvaniei. O data cu ridicarea, grosimea
depozitelor mezozoice se micsoreaza progresiv, de la peste 2800 m la sud de Saros la
circa 1000 m la Alamor.
Page 9 of 12
Datele seismometrice obtinute in Bazinul Transilvaniei au permis posibilitatea
reconsiderarii interpretarii geologice initiale a anomaliilor gravimetrice si magnetice
din aceasta regiune.

Aceste obsrvatii arata ca anomalia gravitatii nu se poate explica, din punct de vedere
regional numai prin relieful fundamentului cristalin, se poate considera ca o parte a
anomaliei este produsa de variatia regionala a grosimii formatiunii sarii. Totusi, o
astfel de ipoteza nu poate fi sustinuta daca luam in considerare rezultatele unor foraje
executate pe aria Depresiunii Transilvaniei.

In fapt, formatiunea sarii are in general o grosime relativ redusa , de ordinul a 100
pana la 300 m, uneori chiar mai mica. Grosimi mai mari ale acesteia sunt semnalata
numai in zonele unde sarea formeaza domuri diapire, ca de exemplu la Turda, Ocna
Muresului si unde grosimea depaseste 1500 m. Intre aceste domuri, chiar pe
aliniamentele diapirelor, se remarca o sensibila subtiere a formatiunii.

In zona anomaliei regionale de minim din partea de vest a Depresiunii Transilvaniei

se constata existenta unor sectoare in care sarea este mai subtire decat in zona
centrala a domurilor; astfel, la Aiud sarea a fost interceptata numai pe un interval de
50 m, in timp ce la Sanmicalus, Sarmase, ea atinge grosimi de 500 – 900 m. Pe de
alta parte, la Sovata se constata o divertgenta neta intre directia aliniamentului
cutelor diapire si axa anomaliei de minim regional; primul se dirijeaza catre Pintic –
Saratel, in timp ce axa anomalieie catre Rusu Bargaului.

Daca se construieste o harta cu izopachitele formatiunii sarii si se integreaza efectul

de atractie al acesteia, se ajunge la concluzia ca formatiunea salifera nu poate
constitui o sursa de anomalie regionala. Efectul produs de ingrosarile mai accentuate
este, local, de ordinul a 5 – 6 mgal in zonele marginale ale depresiunii, unde
formatiunea sarii se apropie de suprafata si de 1 – 2 mgal atunci cand acestea
constituie nuclee ale domurilor gazeifere..

Evident, exista si alte excese sau deficite de masa care apar in cuprinsul cuverturii
sedimentare, insa contributia lor este mai mica si nu poate explica anomalia regionala
a gravitatii.

Daca tinem cont de toate aceste observatii, trebuie sa admitem ca factorul cel mai
important in producerea anomaliei regionale a gravitatii din Depresiunea
Transilvanieie este existenta unor variatii petrografice in cuprinsul fundamentului
cristalin. In aceasta ipoteza se admite ca in fundamentul depresiunii se gaseste o
masa intruziva bazica, de mari dimensiuni, care poate explica, prin contrastul ei de
masa in raport cu rocile metamorfice, efectul gravimetric inregistrat. Aceasta ipoteza
este confirmata, in primul rand, de prezenta anomaliilor magnetice ΔZ si ΔT, care
ocupa cea mai mare parte a depresiunii si al caror contur se inchide pe linia

Page 10 of 12
localitatilor Beudiu – Turda – Aiud – Alamor – Agnita – est Sighisoara – est Tg.
Mures.

Pentru a stabili contributia reliefului fundamentului cristalin in anomalia

gravimetrica regionala si a obtine unele informatii asupra masei intruzive
infracristaline, s-a facut o tentativa de interpretare cantitativa a anomaliei gravitatii
plecand de la sectiunile sismice. In acest sens s-a evaluat efectul gravimetric produs
de fundamentul cristalin, in ipoteza ca acesta este omogen si ca se gaseste fata de
cuvertura sedimentara intr-un contrast mediu de densitate de + 0.40 g/cm3,
obtinandu-se anomalia gravimetrica teoretica Δg2; pentru cuvertura sedimentara au
fost luate in consideratie si contrastele de densitate din cuprinsul acesteia. Asa cum
apare clar in figura 3, intre anomalia regionala Δg1 si anomalia teoretica Δg2 se pune
in evidenta o diferenta apreciabila care atinge valoarea maxima la Pogaceaua unde
este de ordinul a 32 mgal. Ar reiesi din aceasta ca efectul reliefului fundamentului
cristalin nu reprezinta decat circa 25% din anomalia regionala a gravitatii.

Un element interesant care a reiesit din aceasta incercare de interpretare cantitativa

este ca anomalia gravimetrica reziduala, ce apare ca diferenta intre Δg1 si Δg2 are o
forma foarte asemanatoare cu anomalia ΔT, ceea ce ar pleda in favoarea considerarii
acestora ca fiind legate genetic sau, cu alte cuvinte, ca anomalia magnetica ΔT si
gravimetrica Δg1 – Δg2 sunt produse de acelasi obiect geologic.

Pentru a stabili ordinul de marime al unei astfel de mase bazice infracristaline, s-a
asimilat corpul perturbator cu un cilindru vertical, obtinandu-se o raza a acestuia de
35 km, daca suprafata lui superioara este situata la adancimea de 6 km si daca
realizeaza un contrast de densitate de + 0.30 g/cm3 fata de terenurile cristaline.

Rezulta din cele prezentate mai sus ca trebuie sa admitem in zona centrala a
Depresiunii Transilvaniei existenta in fundamentul cristalin a unei mase de roci
bazice cu dimensiuni apeciabile, care se intinde pe o lungime de circa 70 km in
directia est – vest. In zonele marginale, de la est si de la vest, se trece la un alt tip de
fundament, probabil constituit din sisturi cristaline. Nu este, de asemenea, exclus ca
in partea de vest a depresiunii contrastul de densitate sa fie amplificat de existenta
unor mase banatitice, de tipul celor cunoscute in Muntii Apuseni.

In ceea ce priveste aliniamentele de anomalii locale ΔT se poate afirma, corelandu-le

si cu anomalia gravimetrica, ca acestea indica mase de roci eruptive apartinand
probabil seriei eruptive bazice. Aceasta afirmatie este bazata atat pe datele geologice
din valea Muresului, unde seria eruptiva bazica are o grosime mare, cat si pe
rezultatele sondei de la Mihes, in care s-a interceptat un eruptiv diabazic.

In general, informatiile privind natura si structura fundamentului cristalin si in

aceasta regiune provin, in cea mai mare parte, din rezultatele geofizice. Dintre

Page 11 of 12
forajele executate in tegiune, cele de la Cenade si Nucet furnizeaza informatii asupra
fundamentului: primul foraj atinge eruptivul la adancimea de 2286 m si il traverseaxa
pana la 2406 m, ramanand in el, iar al doilea a deschis terenurile cristaline ale
fundamentului intre 1870 si 2902 m.

Dupa datele seismice, fundamentul cristalin este puternic tectonizat si se ridica in

trepte catre marginea de sud-vest, unde afloreaza. Imaginea anomaliei regionale a
gravitatii generalizeaza aceasta situatie a fundamentului; in plus, termenii de maxim
si minim indica, in afara de morfologia reliefului sau ingropat sub cuvertura
sedimentara, o importanta variatie de compozitie petrografica.

Imaginea anomaliei magnetice ΔZ furnizeaza precizari asupra naturii petrografice,

termenii de maxim fiind interpretati ca reflectand efecte provocate de mase eruptive
bazice, mezozoice si neogene incorporate in principal in fundament si situate pe doua
aliniamente concurente la Cenade.

Fracturile fundamentului care apar pe sectiunile seismice sunt sugerate si de

anomaliile regionale gravimetrice si magnetice; aceste falii au compartimentat
fundamentul in blocuri inegal scufundate, iar in conditii favorabile, pe unele dintre
aceste falii s-au insinuat mase de roci eruptive care, foarte probabil, au putut sa
patrunda in unele cazuri si in complexele sedimentare care acopera fundamentul.

Page 12 of 12