Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vedere in plan
bs Lc Lc
25÷50mm
bs
B
b
Lc
D
Hc
Hc
Ht
Ht
L0 L1 L2 L1 L0 B
2 L
Vedere in plan
Lc
25÷50mm bs Lc
bs
B
b
1 1
Lc
Hc
Ht
Ht
L0 L1 L2 L2 L1 L0 B
2
L
Proiectul va conţine:
A. Părţi scrise
a. Date de intrare
b. Predimensionare pornind de la prescripţiile normativului NP112-2011
c. Verificare folosind metoda simplificată a grinzii infinit rigide în echilibru static
d. Verificare folosind metoda grinzii continue pe mediu Winkler
B. Părţi desenate
a. Vedere în plan şi vederi laterale ale fundaţiei
b. Diagrame de moment încovoietor, forţă tăietoare şi presiuni pe talpă pentru
cele două ipoteze de verificare
Ns
Încărcări: P1 =2300-175 (Ns-7∙round ( 7 )) [kN]
Ns
P2 =1800+200 (Ns-3∙round ( 3 )) [kN]
Ns
P3 =1400+100 (Ns-8∙round ( 8 )) [kN] (pentru cazul cu 5 stâlpi)
Ns
Geometrie: D=0.9+0.1 (Ns-5∙round ( 5 )) [m] adâncimea de fundare
Ns+2
L0 =1.3+0.1 (Ns-3∙round ( )) [m]
3
Ns+3
L1 =5.3+0.15 (Ns-4∙round ( )) [m]
4
Ns+1
L2 =6.1+0.05 (Ns-3∙round ( )) [m]
3
Caracteristici geotehnice:
Ns+3
pconv =280+10 (Ns-10∙round ( )) [kPa]
10
Ns+2
k s =15000+1500 (Ns-4∙round ( )) [kN/m3 ]
4
Materiale utilizate:
C25/30 clasă beton
BST 500S armătură longitudinală fundaţie
armătură stâlp
S235 etrieri stâlp şi fundaţie
Pentru betonul de clasă C25/30, conform Eurocode 2, se indică fc,k = 25 N/mm2, aceasta fiind
valoarea caracteristică a rezistenţei materialului. Valoarea de calcul a rezistenţei va fi dată în
formula:
fc,k ∗ αcc
fc,d =
𝛾𝑐
unde, αcc = 1.0, iar γc = 1.5.
Modulul de elasticitate al betonului are o valoare caracteristică Ecm = 31GPa. Valoarea sa de
calcul este dată de relaţia:
Ec,d =Ec,m *0.7
unde, Ecd este valoarea de calcul a modulului de elasticitate.
În cazul armăturii de tip BST 500S, respectiv S235, rezistenţele caracteristice sunt
următoarele: fy,kBST500 = 500 N/mm2, respectiv fy,kS235 = 235 N/mm2. Aceste valori sunt
afectate de coeficientul γs = 1.15, devenind valori de calcul – fy,d:
fy,k
fy,d =
γs
Stâlpul, aşa cum se poate observa în Fig. 1.1 sau Fig. 1.2, după caz, are secţiune pătrată, latura
sa fiind notată cu bs. În urma identificării valorii maxime a forţei axiale ce poate acţiona pe un
stâlp, se va calcula latura acestuia cu formula:
𝑚𝑎𝑥(𝑃𝑖 )
bs =√
fc,d
Considerând presiunea convenţională, pconv, precum şi efortul uniform distribuit p̅, se poate
determina lăţimea tălpii cu relaţia, urmând să se rotunjească la modul de 10cm:
p̅
B=
pconv − γ𝑚𝑒𝑑 ∗ D
Grosimea tălpii se va determina a fi egală cu jumătate din diferenţa dintre lăţimea părţii
superioare a fundaţiei şi lăţimea tălpii, rotunjită ca multiplu de 5cm, însă nu va fi mai mică de
300mm.
Notă: Toate dimensiunile se vor rotunji superior, la un modul de 5cm, exceptând lăţimea
tălpii – B, care se va modula superior la 10cm.
1.4 Calculul grinzi pe mediu discret Winkler
d4 z
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate a grinzii solicitată la încovoiere: Ec,d I =p̅
dx4
unde: p̅ – încărcarea pe unitatea de lungime;
Ec,d I – rigiditatea grinzii
În cazul de faţă, grinda este infinită, acționată de mai multe forţe concentrate, Pi, ceea ce
însemnă că pentru calculelor valorilor momentelor, forţelor tăietoare, rotirilor şi tasărilor se
vor realiza prin suprapunerea efectelor.
λ
z= 2∙k ∙B ∑ni=1 Pi ∙f1 (λ𝑥𝑖 )
s
𝜆2
θ= k B ∑ni=1 Pi ∙f2 (λ𝑥𝑖 )
s
1
M= 4 ∙le ∙ ∑ni=1 Pi ∙f3 (λxi )
1
T= 2 ∑ni=1 Pi ∙f4 (λxi )
4 k ∙B
unde: λ= √4∙Es [m-1]
c,d ∙I
Notă: Valorile funcţiilor f1 (λx), f2 (λx), f3 (λx), f4 (λx) sunt date în tabelele J.3 – J.6, din
Anexa J, NP112-2011
Pentru proiectul de faţă se calculează grinda care are o lungime finită, L. Calculul se va
realiza utilizând metoda forţelor fictive, în care grinda de lungime finită este transformată în
grindă infinită prin prelungirea fictivă a capetelor, A şi B, ale grinzii (Fig. 1.3).
V1 V2 P1 P2 P3 P4 V3 V4
A B
x2A x3B
x1A L x4B
Fig. 1.3: Grinda de lungime finită, L
Forţele fictive, Vi, se vor determina prin impunerea condiţiilor de capăt ale grinzii:
- MA=0;
- TA=0;
- MB=0;
- TB=0;
Utilizând funcţiile f3 (λ𝑥𝑖 ) şi f4 (λ𝑥𝑖 ) definite anterior şi impunând condițiile de capăt se vor
obţine patru ecuaţii liniare pentru determinarea valorilor forţelor fictive.
π π
şi, x= 2λ rezultă f4 (2) = 0.
Notă: V1 = V4 şi V2 = V3.
1.5 Armarea
Pentru armarea fundaţiei se consideră secţiunea „T”, având placa în zona comprimată. Pentru
armarea grinzii longitudinal se foloseşte schema de calcul descrisă în continuare:
- c=50mm, a=c+/2 (se aproximează =20mm);
- H0=Hc – a;
H
- Mlim =B∙Hc ∙F𝑐 ∙ (H0 − 2t ), adică 𝜆x=Ht
H
- Dacă M>Mlim, adică 𝜆x>Ht se calculează MII =(B-b)∙Hc ∙Fc ∙ (H0 - 2t ).
În caz contrar (M≤Mlim) se calculează ca o secţiune dreptunghiulară
cu lăţimea B).
- MI =M − MII ;
M
- m= 𝐵∙𝐻 2I∙F ;
0 c
- mb =0.42 pentru OB37 şi mb =0.40 pentru PC52;
MII
- Dacă m≤mb avem AaII = Ht . În caz contrar este necesară
(H0 − )∙fy,d
2
armare dublă.
ξ
- ξ=1 − √1 − 2m sau γ = 1 − 2;
F MI
- AaI =ξ∙b∙H0 ∙ Fc sau AaI = 𝛾∙H ;
s 0 ∙fy,d
- 𝐴=AaI +AaII
𝜆 = 0.8 pentru fc,d ≤ 50MPa, coeficient ce defineşte înălţimea utilă a zonei comprimate.
𝜂 = 1.0 pentru fc,d ≤ 50MPa, coeficient ce defineşte rezistenţa efectivă.
fctm
Coeficientul minim de armare este 𝜌𝑚𝑖𝑛 = 0.26 , dar nu mai mic de 0.002.
fyd
Diametrul minim al armăturilor longitudinale 14mm.
Pe feţele laterale ale grinzii se dispun armături cu diametrul minim 10mm la 300mm.
Pentru zonele de capăt ale grinzii (până în L0 şi de la L-L0 până în L) se va verifica armătura
dispusă constructiv la partea inferioară la momentul maxim ce întinde fibra de jos în această
zonă. Dacă condiţia nu se verifică, se va calcula această armătură considerând o grindă cu
secţiune rectangulară cu baza B, simplu armată.
b
es
As a
Fs
Hc
x Fc
lx
Ht
hfcd
B ecu3
√fcd
Procentul minim de armare transversală este de 0.1% dar nu mai puţin de 0.08 fyd
Diametrul minim al etrierilor este de 8mm. Dacă lăţimea grinzi este de 400mm sau mai mult
se dispun etrieri dubli(cu 4 ramuri).