UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE

ŞI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului

Bazele Geodeziei Fizice

An. I

Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie

Raze de curbură

Dr. Ing. Mat Octavian Balotă

 Parametrii elipsoidului de rotaţie
Prima excentricitate:
X  OS 1
a2  b2 b2
Y  OS 2  e2   1  (1)
a2 a2
Z  OS 3 
A doua excentricitate:
a2  b2 a2
e |2   2 1 (2)
Ht b2 b
Din prima ecuaţie rezultă că:
H

b2  a 2 1  e2  (3)
S’
Turtirea :
a b (4)
f 
a (4)
b  a 1  f  (5)

Raza de curbură polară :

a2 a
c c (6)
b 1 f
Ecuaţia generală a elipsoidului de rotaţie:

X 2  Y 2 Z2 Utilizarea ecuaţiei generale (7) este dificilă şi de aceea în practică se folosesc ecuaţiile
 2 1  0 (7) parametrice (8) funcţie de coordonatele geodezice B şi L.
a2 b
Atenţie. Coordonatele geodezice B. L nu definesc poziţia în spaţiu a punctului St ci doar a
normalei la elipsoid. Pentru definirea în spaţiu a punctului St mai este necesară o
Forma ecuaţiilor parametrice: mărime:
X  X B, L ; Cota elipsoidală h = SSt sau Altitudinea geodezică H = SS’ = Z
Y  Y B, L ; (8) Pentru punctul S de pe elipsoid, h = 0
Z  Z B . Pentru punctul St de pe teren, cota elipsoidală este h iar altitudinea geodezică este
Ht = H + h sin B = Z + h sin B = Zt
 Ecuaţiile parametrice ale elipsei meridian
Zz

S(B)
S(3)
rx
90+B
z
O B x

S0

Pentru deducerea ecuaţiilor parametrice ale elipsoidului de rotaţie (8), este util să se determine. în prealabil.
ecuaţiile parametrice ale elipsei meridiane: x = x (B). z = z (B). deoarece legătura dintre coordonatele X. Y. Z şi
respectiv x. z este imediată:
X  r sin L; X  x sin L; X  x( B) sin L;
Y  r cos L; => Y  x cos L; => Y  x( B ) cos L; (9)
Z  z. Z  z. Z  z ( B ).

Pentru deducerea ecuaţiilor parametrice ale elipsei meridian se foloseşte interpretarea geometrică a primei
derivate a unei funcţii care este chiar panta tangentei la graficul funcţiei.
Avand funcţia (10) care descrie elipsa meridian, panta tangentei în punctul S este tg (90 +B):
x2 z2 dz
f ( x, z)   1  0 (10) => f ' ( x, z )   tg (90  B) (11)
a 2 b2 dx
 Ecuaţiile parametrice ale elipsei meridian
Aşa cum este cunoscut. ecuaţia elipsei meridiane sub formă implicită este:
x 2 z2
f ( x, z)  2  2  1  0 (12)
a b
b 2  a 2 (1  e 2 )
Dacă se foloseşte un alt parametru
z2 geometric în locul semiaxei mici:
2 2
x   a  0 (13)
1  e2
rezultă:
.
Se preferă formulele parametrice ale elipsei în care intervine singurul parametru al punctului
S (latitudinea geodezică B).
Coeficientul unghiular al tangentei la elipsă în punctul S este: tg (90 + B) = – ctg B (14)

Acest coeficient unghiular poate fi exprimat şi analitic ca fiind egal cu prima derivată a funcţiei (11) de două variabile.
f f
df  dx  dz  0. (15)
f
Diferenţiala totală a acestei funcţii este: x z
dz
  x
dx f
Din expresia de mai sus rezultă prima derivată a funcţiei. a cărei semnificaţie este panta tangentei la curbă: z
.
dz f x
  ctgB (16)
. dx f z
Efectuând calculele necesare rezultă: dz 2x x(1  e 2 )
f f 2z   (17)
.  2x  => 2z
x z 1  e 2 dx z
2
1 e

Din (16) şi (17) rezultă: x (1  e 2 )

 ctgB; => x(1  e 2 )  zctgB. => z  x(1  e 2 )tgB (18)
z
x 2 (1  e 2 ) sin 2 B
Înlocuind (18) în (13) rezultă:
2
x  2
 2
 a2  0 => x 2 (cos 2 B  sin 2 B  e 2 sin 2 B)  a 2 cos 2 B
1 e cos B
a cos B
=> x 2 (1  e 2 sin 2 B)  a 2 cos 2 B => x (1  e 2 sin 2 B)1 / 2  a cos B => x (19) unde W  (1  e 2 sin 2 B)1 / 2
W
 Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie
Introducând relaţia (19) în formula (18) se obţine expresia de determinare a coordonatei
z în funcţie de latitudinea B:

a cos B 1 e2 =>
z   sin B
1  e 2 sin 2 B cos B a c
a2 
c ;
a (1  e 2 ) a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B b w v
z  sin B  z   unde
1  e 2 sin 2 B W V
V  (1  e' 2 sin 2 B )1 / 2

a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B a cos B c cos B

z  x 
W V W V

În concluzie, ecuaţiile parametrice ale elipsei meridiane sunt:

a cos B c cos B
x  (20)
W V
a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B
z 
W V

Revenind la observaţiile de la începutul paragrafului anterior şi înlocuind în ecuaţiile (9) rezultatele obţinute cu
relaţiile (20) şi se obţin ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie:
a cos B cos L c cos B cos L
X  ;
W V
a cos B sin L c cos B sin L (21)
Y  ;
W V
a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B
Z  .
W V
 Raze de curbură principale
Prin normala N într-un punct oarecare de pe suprafaţa elipsoidului pot trece o
infinitate de plane. denumite plane normale (deoarece conţin N ). Aceste plane
intersectează elipsoidul după o infinitate de secţiuni. denumite secţiuni normale.
Secţiunile care nu trec prin normală (care nu conţin normala) se numesc secţiuni
înclinate (ex.: secţiunea perpendiculară pe axa polilor. care intersectează elipsoidul după
cercul paralel al punctului respectiv).
Dintre secţiunile normale posibile una are raza de curbură maximă şi una are raza
de curbură minimă; acestea se numesc secţiuni normale principale şi au proprietatea de
a fi perpendiculare între ele.
P
paralelul punctului S
primul
A (c)
vertical
r
S
O
E
S0
B

meridianul punctului S

P’
Secţiunea meridiană. Secţiunea meridiană (care. aşa cum se va arăta în continuare are raza de curbură
minimă) este reprezentată de meridianul punctului S.
Secţiunea meridiană are forma unei elipse. fiind obţinută din intersecţia planului meridian cu elipsoidul de
rotaţie. Raza de curbură a acestei elipse se notează cu M:
.
s ds
M  lim  în care ds este elementul de arc de elipsă:
B0 B dB
2 2
 dx   dz 
ds = dx + dz .
2 2 2
Rezultă astfel: M      (22)
.  dB   dB 
 Raza de curbură a elipsei meridian
2 2
 dx   dz  a cos B c cos B
M      (22) x  (20)
 dB   dB  W V

Calculul derivatelor necesare în relaţia (22) se realizează prin considerarea formulelor

(20). Astfel. de exemplu. prima derivată din (22) este:
dx  1
1 
3

 a  sin B(1  e sin B )  cos B (1  e sin B ) 2  2e 2 sin B cos B  *1 / W 2
2 2 2 2 2

dB  2 
dx a sin B(1  e 2 )
care. după transformări simple. devine:  (23)
dB W3

dz a (1  e 2 ) cos B (24)
Analog. se poate calcula şi cealaltă derivată necesară. rezultând: 
. dB W3

În acest fel se poate determina expresia razei de curbură a elipsei meridiane:

a (1  e 2 )
M (25)
. W3

Prin transformări simple se poate deduce expresia: W 2  (1  e 2 )V 2 (26)

.
Ţinând apoi cont de relaţiile şi notaţiile 27:
a c
W  (1  e 2 sin 2 B)1 / 2 V  (1  e' 2 sin 2 B )1 / 2  (27)
w v
c
rezultă o altă posibilitate de exprimare a razei de curbură a elipsei meridiane: M (28)
V3
 Raza de curbură a elipsei meridian
P a  cos 
x
B'
dS
1  e 2  sin 2 
B d

O
d M
z

a 1  e 2 sin 
y
E E' 1  e  sin 2 
2

O1

P'
Prin definiţie, dacă se noteaza pe figura prin ds, un element infinitezimal de arc al elipsei,
atunci se poate scrie:
ds
M
d
d  unghiul în fnfinitezimal dintre tangenta în B şi tangenta în infinit apropiată,
  d latitudinii .
corespunzătoare
Unghiul celor două tangente în punctele B şi B ' , d  este egal cu unghiul
perpendicularelor corespunzătoare, ceea ce înseamnă că: d  d

2 2
ds dx 2  dz 2  dx   dz 
ds  dx 2  dz 2 M M  => M      
d d  d   d 

  a 2 1  e 2 
2 2 2
dx

 
a 1  e 2 sin  dz

a 1  e 2 cos  2  dx 
M  
 dz 
    
d   3
1  e 2 sin 2  2
d  3
1  e 2 sin 2  2   d   d  1  e 2 sin 2  3
 Raza de curbură a Primului Vertical
Zz

S(B)
S(3)
rx 90+B
z
O B x

S0

Secţiunea primului vertical este reprezentată de secţiunea normală perpendiculară pe secţiunea

meridiană. Secţiunea primului vertical şi secţiunea înclinată. a paralelului în punctul considerat. au aceeaşi
tangentă. Se obţine astfel legătura dintre raza de curbură a primului vertical notată cu N şi raza de curbură a
paralelului. notată r. legătură care satisface o celebră teoremă. a lui Meusnier. din geometria suprafeţelor:

r  N cos B
a cos B c cos B
Deoarece r  x , se obţine în continuare. prin utilizarea relaţiilor: x  
. W V
r a c
Din cele de mai sus rezultă semnificaţia geometrică a razei de curbură a primului vertical N = SS 0 .  
cos B W V
Se observă că şi raza de curbură a primului vertical are o variaţie de la ecuator la pol. crescând în mărime odată
cu creşterea argumentului B:

La ecuator. unde B = 0. rezultă: La pol. unde B = 90. rezultă:

W0  1; M 0  a (1  e 2 )  a; V90  1;
a2
N 0   a; M 0  N 0 . N 90  c  a; M 90  c; M 90  N 90  c 
b
Numai la pol cele două raze de curbură principale M şi N sunt egale. În celelalte situaţii raportul dintre razele de
curbură ale secţiunilor normale principale va fi:
.
N Rezultă N  M. motiv pentru care raza de curbură N a primului vertical se
 V 2  1  e 2 cos 2 B  1 mai numeşte şi marea normală.
M
 Meusnier theorem

In differential geometry, Meusnier's theorem states

that all curves on a surface passing through a given
point p and having the same tangent line at p also have
the same normal curvature at p and their osculating
circles form a sphere. The theorem was first announced
by Jean Baptiste Meusnier in 1776.
 Raza de curbură a unei secţiuni normale oarecare
P
paralelul punctului S
primul
A (c)
vertical
r
S
O
E
S0
B

meridianul punctului S

Se consideră un punct S pe elipsoid (situat pe un anumit meridian şi pe un anumit paralel). Prin acest punct se
poate duce normala N la suprafaţă (o unică posibilitate). Prin normală trec o infinitate de plane normale. care
intersectează elipsoidul după secţiuni normale. fiecare având o altă rază de curbură.
Azimutul A este unghiul format de curba c (directia SS’) cu direcţia nord a meridianului. Se poate demonstra
formula Euler de calcul a razei de curbură a unei secţiuni normale. de azimut A

MN
RA  (1)
N cos A  M sin 2 A
2

Din relaţia de mai sus se observă că raza de curbură a unei secţiuni normale oarecare este exprimată în
funcţie de azimutul său A şi. în cazul elipsoidului de rotaţie. de curburile secţiunii meridianului (M) şi. respectiv. a
primului vertical (N).
1
Aşa cum este cunoscut. valorile extreme ale funcţiei se determină efectuându-se prima derivată în raport de
variabila considerată (A). care se egalează apoi cu zero: RA

  1  1
    2 N cos A sin A  2M sin A cos A   1 sin 2AM  N   0 (2)
A  R A  MN MN
 Raza de curbură a unei secţiuni normale oarecare
Rezultă că valorile extreme ale funcţiei (1) au loc în următoarele două cazuri.
(deoarece MN  ):

Cazul I:
sin 2A = 0. ceea ce se poate realiza în două situaţii: A = 0g şi atunci secţiunea normală avută în vedere este
secţiunea meridiană şi respectiv pentru A = 100g şi atunci secţiunea normală considerată este secţiunea
primului vertical. ceea ce s-a demonstrat în cursul anterior.

Cazul II:
M = N. situaţie întâlnită la poli. conform celor demonstrate în paragraful anterior. astfel încât se poate scrie:
a2
. M 90  N 90  c 
b
motivaţie pentru care c s-a numit raza de curbură polară.

Observaţie: Din situaţia examinată la cazul I. rezultă că secţiunile normale principale sunt perpendiculare între ele.
 Raza de curbura medie Gauss
Media aritmetică a razelor de curbură ale secţiunilor normale care trec printr-un punct
situat pe elipsoid. atunci când numărul acestor secţiuni tinde către infinit. se numeşte rază
medie de curbură sau rază medie Gauss. notată R

MN
A 2  A
N cos A  M sin 2 A
2
R  lim
A0
 2
(3)
A0
A
A = 0g Ai
Privind în lungul normalei N care trece prin punctul S.
A
meridianul (A = 0g) şi primul vertical (A = 100g) se reprezintă într-un plan
tangent la elipsoid. în acest punct. prin linii drepte. Celelalte secţiuni normale
(de azimut oarecare Ai) se reprezintă prin curbe. Intervalul dintre acestea este A = 100g
S
considerat finit (mic) A

La limită. când A  0. suma din relaţia (3) se poate înlocui cu următoarea integrală:

  M  M 1
2 2 N 2
2 MN 2 MN N N cos 2 A dA.
R 
 0 N cos 2 A  M sin 2 A 0
dA   (4)
 0 N cos 2 A  M sin 2 A  M 
2

1   tgA 
 N 

M M 1
Pentru calculul integralei. se introduce următoarea schimbare de tgA  t  dA  dt (5)
N N cos 2 A
variabilă


cu corespondenţa dintre limitele celor două variabile A şi respectiv A0t 0 ; A  t  .
2
t
 Raza de curbură medie Gauss
Astfel, expresia razei medii Gauss (4) devine :

2 MN  dt 2  2  
R
 
0 1 t 2 

MN arctg |
0 
MN   0   MN
2 
(6)

Introducând în ultima formulă relaţiile cunoscute (7) şi (8).

r a c a (1  e 2 )
N   (7) M (8)
cos B W V W3

rezultă că în punctul S considerat, raza medie Gauss este:

1
2
a (1  e ) 2
c
R  (9)
W2 V2
Raza medie Gauss variază, de asemenea, în funcţie de latitudinea geodezică B. înregistrând
la fel ca M şi N. o creştere de la ecuator (B = 0) la pol (B = 90):

a
R0  b  a; R90  1
ca
(1  e 2 ) 2

Raza medie Gauss are o aplicabilitate deosebită în geodezie şi în cartografia matematică.

 Forma ecuaţiilor parametrice: ecuatiile parametrice ale elipsei meridian ec. par. ale elipsoidului de rotatie
a cos B cos L c cos B cos L
X  X B, L ; a cos B c cos B X  ;
x  W V
Y  Y B, L ; W V
a cos B sin L c cos B sin L
a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B Y  ;
Z  Z B . z  W V
W V a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B
x2 z2 Z  .
f ( x, z)   1  0 W V
a 2 b2

W  (1  e 2 sin 2 B)1 / 2

V  (1  e' 2 sin 2 B )1 / 2 a (1  e 2 )
M
Prima excentricitate:
W3
a2  b2 b2
e2   1  a c
a2 a2 FORMULE UTLE N 
W V
A doua excentricitate:
MN
|2a2  b2 a2 RA 
e   2 1 N cos A  M sin 2 A
2

b2 b

Turtirea :
a b
f 
a

Raza de curbură polară :

a2
c
b