CAPITOLUL 2

ELEMENTELE GEOMETRICE ALE ELIPSOIDULUI DE

ROTAŢIE ŞI A SFEREI TERESTRE

2.1 Elipsoidul de rotaţie

Orice ţară sau grup de ţări au un elipsoid de referinţă, pe care

sunt prelucrate măsurătorile geodezice. Un astfel de elipsoid se
determină pe baza măsurătorilor astronomice, geodezice şi
gravimetrice, măsurători care aproximează forma Pămîntului.
Orice elipsoid poartă un nume, după autorul care l-a elaborat.
Mărimea şi forma unui astfel de elipsoid trebuie determinate.
Aceasta se face prin intermediul „unor parametri ai elipsoidului”.
Unii parametri sunt de natură geometrică alţii de natură
fizică. În proiecţiile cartografice, intervin numai parametri de ordin
geometric.

2.1.1 Parametrii geometrici ai elipsoidului de rotaţie

Elipsoidul terestru este considerat ca un elipsoid de rotaţie,

suprafaţa lui reprezentînd din rotaţia unei elipse meridiane în jurul
axei sale mici, care se presupune că este comună cu axa de rotaţie
PP´ a Pămîntului. Se consideră elipsa meridiană, raportată la un
sistem de axe de coordonate carteziene XOZ, unde axa OX este
situată în planul ecuatorului, iar axa OY ≡ OZ ≡PP´(figura 2.1).
Y=Z
A" A
x
y
E a O E´
A´
X
b

P´
Figura 2.1 Elipsa meridiană

15
 Ecuaţia elipsei meridiane, care generează suprafaţa
elipsoidului de rotaţie, în sistemul de coordonate carteziene XOY
este dată de relaţia:
x2 y2 x2 y2
  1 sau  1  0 (2-1)
a2 b2 a2 b2
în care:
(x,y) – coordonatele rectangulare ale unui punct A de pe
elipsă, reduse la centrul acesteia;
a - semiaxa mare (ecuatorială) a elipsoidului;
b - semiaxa mică (polară) a elipsoidului;
În ecuaţia (2-1) care este o ecuaţie carteziană a elipsei
meridiane terestre, parametrii care o determină sunt cele două
semiaxe a şi b.
Pentru definirea unei elipse meridiane, în afară de semiaxele
a şi b, se folosesc şi următorii parameti de bază:
 Turtirea geometrică sau elipticitatea (α) sau notată prin (f):
a b
f  (2-2)
a
 Prima excentricitate a elipsei meridiane (e2):

a2  b2 b2
e2   1  (2-3)
a2 a2
 A doua excentricitate a elipsei meridiane(e´2):
a2  b2 a2
e 2   2 1 (2-4)
b2 b
 Raza de curbură polară(q) sau (c):
a2
q 2 (2-5)
b
Parametrii a, b, α, e, e´, se consideră ca fiind parametrii de
bază care determină elipsa meridiană, iar din punct de vedere
matematic, e necesar să se cunoască numai doi parametri, cu
condiţia ca unul din ei să fie o lungime (a sau b).

16
 De obicei, sunt date valorile numerice pentru semiaxa mare
şi pentru turtire (α sau f ). Între aceşti parametri de bază uzuali (a, b,
α, e, e´) şi auxiliari (q) ai elipsei meridiane, s-au stabilit următoarele
relaţii de legătură:
 între semiaxele (a, b) şi turtirea (α sau f):
b  a(1   ) (2-6)
 între semiaxele (a, b) şi e2:

b  a 1  e2 (2-7)

 între e2 şi turtirea(α sau f): a(1   )  a 1  e 2 , care se

rezolvă mai întîi în raport cu e2, iar în urma neglijării lui α2,
unde α este de ordinul 10-3, se obţine:
e 2  2 (2-8)

Dacă relaţia de mai sus: a(1   )  a 1  e 2 , se rezolvă în

raport cu α, vom scrie:
1
  1  1  e2  1  (2-9)
1  e 2
 între e2şi e´2:
a2  b2 a2 1
Din relaţia: e 2  se determină  ,
a2 b 2
1  e2
a2  b2 a2
iar din relaţia: e 2  se obţine  1  e 2 .
b2 b 2

1
Se egalează cele două relaţii:  1  e 2 , din care se
1 e 2

deduce legătura între e2 şi e´2 :

e 2
e 
2
(2-10)
1  e 2
17
 e2
e 2  (2-11)
1  e2
 între raza de curbură polară (q) şi (a, α, e2):
a2 a a
q   (2-12)
b 2
1 1  e2
2.1.2 Parametrii geometrici ai principalilor elipsoizi de
referinţă
Pentru rezolvarea problemelor de geodezie şi de cartografie,
s-au folosit în decursul timpului, într-o ţară sau în mai multe ţări o
serie de elipsoizi de referinţă, ce au fost determinaţi pe baza
prelucrării măsurătorilor geodezice, astronomice şi gravimetrice
efectuate de către diverşi geodezi.
Valorile parametrilor a şi α (f) pentru diferiţi elipsoizi de
referinţă
Tabelul 2-1
Denumirea Semiaxa
Anul Turtirea
elipsoidului mare
determinării f (α)
de referinţă a [m]
BESSEL 1841 6 377 397,115 1 : 299,1528
CLARKE 1880 6 378 243,000 1 : 293,500
HAYFORD 1909 6 378 388,000 1 : 297,000
KRASOVSKI 1940 6 378 245,000 1 : 298,300
WGS-84 1984 6 378 137,000 1 : 298,257223563
GRS 80 1980 6 378 137,000 1 : 298,257222101

În continuare, vom prezenta elipsoizii utilizaţi în Republica

Moldova, cu valorile celor cinci parametri geometrici:
Elipsoidul Krasovski 1940, fiind utilizat în trecut (cînd R.
Moldova era în componenţa URSS „Sistemul de coordonate 1942”):
a=6 378 245,000
b= 6 356 863,019

18
 f = 1/298,3=0,003 352 329 869
e2 = 0,006 693 421 623
e´2 =0,006 738 525 415
raza de curbură polară: q= 6 399 698,903
În prezent, prin introducerea în geodezie a tehnologiei GPS
(Global Positioning System), pe baza utilizării unei constelaţii de 24
sateliţi, ce se deplasează pe o orbită cunoscută în jurul Pămîntului la
înălţimi foarte mari, precum şi a receptoarelor GPS, realizate de
diferite firme constructoare din S.U.A, Elveţia, Franţa şi alte ţări, se
obţine reţeaua geodezică GPS. Prelucrarea datelor se efectuează într-
un sistem unitar pe elipsoidul internaţional WGS-84, care pentru
Europa este sistemul ITRF 97 și ETRS 89.
În cazul teritoriului Republicii Moldova, s-a realizat într-o
primă etapă un număr de 5 puncte răspîndite pe întreaga suprafaţă a
ţării, fiind determinate din reţeaua internaţională, şi care formează
reţeaua geodezică de ordinul 0 (RGN-0): Otaci, Ungheni,
Cheltuitorul Nou, Palanca, Giurgiuleşti. Pe baza soft-ului specific
măsurătorilor GPS în aceste puncte, se realizează prelucrarea datelor
şi determinarea coordonatelor în sistemul global al elipsoidului
internaţional WGS-84:
Elipsoidul WGS 84
a= 6 378 137,000
b = 6 356 752, 314 270
f = 1/298,257 223 563 =0,003 352 810 665
e2= 0,006 694 379 982
e´ 2= 0,006 739 496 734
raza de curbură polară: q= 6 399 593,628
Ca sistem de referinţă, se determină sistemul geodezic de
referinţă european ETRS 89 (European Terrestrial Reference System
1989) cu următorii parametri:
Elipsoidul GRS 80 (ETRS 89)
a =6 378 137,000
b = 6 356 752,314 270
f = 1/298,257 222 101 =0,003 352 810 681
e2= 0,006 694 380 023

19
 e´ 2=0,006 739 496 775
raza de curbură polară: q= 6 399 593, 628
Poziţia punctelor RGN (Reţeaua Geodezică Naţională) se
determină în două sisteme de coordonate: global şi de referinţă. Între
aceste două sisteme se stabileşte o legătură univocă, care este
determinată prin parametrii transformărilor reciproce (elemente de
orientare).

2.1.3 Sisteme de coordonate pentru elipsoidul de rotaţie

În geodezie şi cartografie se utilizează pentru elipsoidul de

referinţă adoptat, atît sistemul de coordonate rectangulare rectilinii,
cît şi sistemul de coordonate geodezice elipsoidale.
Sistemul de coordonate rectangulare rectilinii
Pentru elipsoidul terestru de rotaţie, se foloseşte un sistem
general de coordonate carteziene rectilinii rectangulare avînd
originea O în centrul geometric al elipsoidului. Axele OX şi OY sunt
situate în planul ecuatorului, unde axa OX se găseşte şi în planul
meridianului origine Greenwich P-Gr-P´, iar axa OZ este dispusă
după axa polilor PP´. Poziţia unui punct oarecare A, de pe suprafaţa
elipsoidului, este determinată prin cele trei coordonate X, Y, Z.

Z P n X= OA´
Y= OA″
A Z= AA0
Gr
E O A″ E´
φ
A´ λ Y
n´ A0

X
P´
Figura 2.2 Sistemul de coordonate carteziene, rectilinii rectangulare
pe elipsoidul de rotaţie
20
 Sistemul de coordonate geodezice elipsoidale
Poziţia unui punct de pe suprafaţa terestră se poate determina
prin coordonate geodezice, care pe elipsoid se definesc prin
latitudinea şi longitudinea geodezică (φ, λ).
Pentru definirea coordonatelor geodezice, se consideră
secţiunea meridiană (NPPES), care trece printr-un punct oarecare P
de pe suprafaţa elipsoidului de referinţă şi prin axa polilor NS (figura
2.3).

N n

O1
λ r
Gr λ
P(φ,λ)
V O E
λ φ

GE GE PE
n´

S
´
Figura 2.3 Sistemul de coordonate geodezice elipsoidale

Poziţia punctului P este determinată prin:

 Latitudinea geodezică elipsoidală (φ), a unui punct
oarecare P este unghiul format de planul ecuatorului
(direcţia OPE) cu normala nn´ la elipsoid în punctul dat.
 Longitudinea geodezică elipsoidală (λ), a unui punct
oarecare P este unghiul diedru format între planul
meridianului origine Greenwich, adoptat în anul 1884
(direcţia OGE), cu planul meridianului punctului dat, prin
direcţia OPE.
Latitudinile geodezice (φ) se măsoară de la Ecuator spre
Polul Nord sau Sud, având valori între [-90o; +90o]:

21
 - [- 90°; 0°] – în emisfera sudică, fiind numite latitudini
sudice sau negative;
- [0°; +90°] – în emisfera nordică, fiind numite latitudini
nordice sau pozitive.
Pentru: φ = 0° avem puncte pe Ecuator;
φ = + 90° avem Polul Nord;
φ = - 90° avem Polul Sud.
Longitudinile geodezice (λ), se măsoară de la meridianul
origine Greenwich (situat lîngă Londra) spre Est şi spre Vest, având
valori de [-180o; +180o], la care meridianul de –180o coincide cu
meridianul de +180o:
- [-180°; 0°] – în emisfera vestică, fiind numite longitudini
vestice sau negative;
- [0°; +180°] - în emisfera estică, fiind numite longitudini
estice sau pozitive.
Punctele situate pe aceeaşi paralelă au aceeaşi latitudine, iar
cele situate pe acelaşi meridian au aceeaşi longitudine.
Teritoriul Republicii Moldovei este cuprins aproximativ între
latitudinile nordice de 45°25´ la Sud şi 48°30´ la Nord, avînd o
latitudine medie φmed = 47°, şi respectiv, între longitudinile estice de
26°40´ la Vest şi de 30°10´ la Est, cu o longitudine medie λmed
=28°30´.
Din punct de vedere practic, sistemul de coordonate
geodezice (φ, λ) formează un sistem unitar de coordonate pe
suprafaţa elipsoidului, iar cele două familii de linii (φ=const.; λ=
const.) determină reţeaua cartografică de paralele şi meridiane
(figura 2.4). Paralelele sunt cercuri de rază variabilă, ale căror
planuri sunt perpendiculare pe axa polilor PP ' şi paralele cu
ecuatorul, iar meridianele sunt jumătăţi de elipsă ce trec prin polii
PP ' .
Existenţa pe hartă a acestei reţele este de o foarte mare
importanţă pentru rezolvarea unor probleme de cartometrie. Ea
joacă, de asemenea, un rol important şi în rezolvarea unor probleme
cu caracter teoretic.

22
 P

E E´

P´
Figura 2.4 Reţeaua cartografică de meridiane şi paralele

2.1.4 Ecuaţiile parametrice ale elipsei meridiane şi ale

elipsoidului de rotaţie

A. Ecuaţiile parametrice ale elipsei meridiane

Să considerăm elipsa meridiană ce trece printr-un punct B de pe
suprafaţa elipsoidului terestru, fiind raportată la un sistem de axe de
coordonate carteziene XOY, unde axa de rotaţie a elipsei PP´ este
comună cu axa de rotaţie a Pămîntului(figura 2.5).

Y≡Z
P n
B″ x=r B
y 90°+φ
a O φ E´
E
B´
b X

n´

P´
Figura 2.5 Legătura dintre coordonatele x,y şi latitudinea φ

23
 Ecuaţia elipsei meridiane sub formă implicită în funcţie de
parametrii (a,b), din cadrul sistemului de axe menţionate este dată de
relaţia:
x2 y2
F ( x, y)  2  2  1  0 sau
a b
x2 y2
F ( x, y )  2  2 1  0
a a (1  e 2 )
de unde se obţine:
y2
F ( x, y )  x 2   a2  0 (2-13)
(1  e )
2

În continuare, se transformă ecuaţia carteziană a elipsei

meridiane F(x,y)=0 în ecuaţii parametrice, funcţie de latitudinea φ:
x  x( ) ; y  y( ) (2-14)
Se exprimă coeficientul unghiular al tangentei în punctul B la
elipsă, de forma:
tg (90 0   )  ctg  dy / dx (2-15)
Se calculează derivata dy/dx cu ajutorul formulei de derivare
pentru cazul unei funcţii implicite F(x,y)=0 şi se obţine:
dy F ( x) 2x x(1  e 2 )
   (2-16)
dx F ( y ) 2 y /(1  e 2 ) y
În urma egalării relaţiilor (2-15) şi (2-16), se deduce expresia
lui y, de forma:
y  x(1  e 2 )  tg (2-17)
Se înlocuieşte expresia lui y din (2-17) în (2-13), de unde se
obţine prima ecuaţie parametrică a elipsei meridiane:
a  cos 
x (2-18)
1  e 2 sin 2 
A doua ecuaţie parametrică se obţine în urma înlocuirii
expresiei (2-18) în relaţia (2-17), de unde rezultă:
a(1  e 2 )  sin 
y (2-19)
1  e 2 sin 2 
24
 Ecuaţiile (2-18) şi (2-19) reprezintă ecuaţiile parametrice,
funcţie de latitudinea elipsoidală φ ale elipsei meridiane.

B. Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie

Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie terestru, în
funcţie de coordonatele geodezice elipsoidale φ şi λ sunt de forma:
X  X ( ,  )
Y  Y ( ,  ) (2-20)
Z  Z ( )
Pentru stabilirea acestor ecuaţii, se consideră legătura ce
există între coordonatele X,Y,Z de pe elipsoid şi coordonatele x,y din
ecuaţiile elipsei meridiane.

Z r = x = B″′B = OB0
P n
B″′ r =x B
Gr Z B′′′
E O Y B" E´
X φ Y
λ φ
B′
r =x
X λ
B0
n´
X= OB´=B0B″
Y= OB″= B0B´
X P´ Z= OB″′=B0B

Figura 2.6 Legătura dintre coordonatele X,Y,Z şi coordonatele

geodezice elipsoidale φ şi λ

Din figura 2.6, rezultă legătura dintre coordonatele X, Y, Z şi

coordonatele geodezice elipsoidale φ şi λ, de următoarea formă:
X  r cos 
Y  r sin  (2-21)
Zy
25
unde r este raza paralelului care trece prin punctul B(φ,λ), fiind egală
cu prima ecuaţie parametrică a elipsei meridiane dată de formula (2-
18):
a  cos 
rx (2-22)
1  e 2 sin 2 
În urma înlocuirii expresiei (2-22) în relaţiile (2-21), rezultă
ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie, funcţie de latitudine
şi de longitudine:
a  cos 
X  cos 
1  e 2 sin 2 
a  cos 
Y sin  (2-23)
1  e 2 sin 2 
a (1  e 2 )  sin 
Z
1  e 2 sin 2 
Se observă că, Z-ul elipsoidului este egal cu y-ul elipsei
meridiane.
În caz contrar, dacă se cunosc coordonatele X,Y și Z se pot
determina coordonatele geodezice elipsoidale:
Z
  arctg
X Y2
2
(2-24)
Y
  arctg
X

2.1.5 Raze de curbură pe elipsoidul de rotaţie

În calculele geodezice şi cartografice se utilizează frecvent

următoarele raze de curbură:
- raza de curbură a elipsei meridiane (M);
- raza de curbură a primului vertical (N);
- raza de curbură a paralelului (r);
- raza medie de curbură a elipsoidului (Rm).

26
 Fie un punct oarecare A de latitudine φ aflat pe suprafaţa
elipsoidului şi un alt punct n, unde An este o normală la suprafaţa
elipsoidului, prin care se pot duce o infinitate de planuri toate fiind
perpendiculare pe planul tangent la suprafaţa elipsoidului în
punctului A.

P
t
A
O´ r=x
Q φ
N
E
O φ E´
n J
N = An
r = O´A

t – tangenta din
P´ punctul A

Figura 2.7 Raza de curbură a primului vertical N

şi raza paralelului r de latitudine φ

Curbele rezultate din intersecţia acestor planuri cu suprafaţa

elipsoidului se numesc secţiuni normale. Una dintre aceste secţiuni
este chiar secţiunea meridiană sau elipsa meridiană PAE´P´, care
trece prin axa polilor PP´. A doua secţiune, ce prezintă interes, şi
care este perpendiculară pe secţiunea meridiană se numeşte
secţiunea primului vertical QAJ (figura 2.7). Acestea poartă
denumirea de secţiuni normale principale.
Raza de curbură a elipsei meridiane (M)
Secţiunea meridiană sau elipsa meridiană cu raza de
curbură (M) rezultă din intersecţia planului meridianului, care trece
prin punctul considerat şi prin axa de rotaţie, cu suprafaţa
elipsoidului terestru.

27
 Pentru determinarea razei de curbură a elipsei meridiane
(M), în funcţie de latitudinea geodezică elipsoidală φ, vom considera
două puncte A1 şi A2 situate pe aceeaşi elipsă meridiană la o
diferenţă de latitudine ∆φ, ce determină un element de arc al elipsei
∆s (figura 2.8).

Y=Z P
A2 ∆φ
∆s A1
M ∆φ φ
O M
∆s = A1A2 X
A1´ A
M = AA1 = AA2
A2´

P´

Figura 2.8 Raza de curbură a elipsei meridiane

Raza de curbură M a elipsei meridiane poate fi definită de

relaţia:
s ds
M  lim  (2-25)
 0  d
unde elementul de arc de elipsă ds se calculează după relaţia:

ds 2  dx 2  dy 2  ds  dx 2  dy 2 (2-26)
Se înlocuieşte relaţia (2-26) în (2-25) şi se obţine:

ds dx 2  dy 2
M  (2-27)
d d
Relaţia (2-27) mai poate fi scrisă şi sub următoarea formă:

28
 2 2
 dx   dy 
M       (2-28)
 d   d 
Pentru calculul derivatelor din expresia (2-28), se consideră
cele două ecuaţii parametrice ale elipsei meridiane, stabilite anterior:
a  cos  a(1  e 2 )  sin 
x y (2-29)
1  e 2 sin 2  1  e 2 sin 2 
În urma rezolvării celor două derivate se obţine:
dx a(1  e 2 )  sin  dy a(1  e 2 )  cos 
  (2-30)
d (1  e 2 sin 2  ) 3 / 2 d (1  e 2 sin 2  ) 3 / 2
Se introduc expresiile derivatelor din (2-30) ridicate la pătrat
în relaţia (2-28) şi se obţine expresia razei de curbură a elipsei
meridiane:
a(1  e 2 ) a(1  e 2 )
M   (2-31)
(1  e 2 sin 2  ) 3 (1  e 2 sin 2  ) 3 / 2

Se observă că raza de curbură a elipsei meridiane creşte

odată cu variaţia latitudinii geodezice φ, de la ecuator spre pol:
a
M  00  a(1  e 2 ) şi M  900  q (2-32)
(1  e 2 )1 / 2
Mărimea razei de curbură a elipsei meridiane se poate calcula
în funcţie de latitudinea geodezică φ a punctului dat şi de parametrii
elipsoidului de referinţă.
Raza de curbură a primului vertical. Marea normală (N)
Din figura 2.7 se observă că, secţiunea primului vertical de
rază N şi paralelul de rază (r=x) şi latitudinea φ, care trece prin
punctul A, au aceiaşi tangentă t. Deci, conform teoremei lui
Meusnier, raza de curbură a paralelului care trece prin punctul A este
dată de relaţia:
29
 r  N cos  (2-33)
Din relaţia (2-33) se deduce expresia razei de curbură a
primului vertical:
r
N , (2-34)
cos 
a  cos 
unde: rx şi se obţine:
1  e 2 sin 2 
a
N (2-35)
1  e sin 2 
2

Din punct de vedere geometric, raza de curbură N a primului

vertical din punctul considerat, este egală cu segmentul de normală
An, denumită şi marea normală.
Raza de curbură a primului vertical creşte de la ecuator spre
pol:
a
N  00  a şi N  900  q (2-36)
(1  e 2 )1 / 2
Raza de curbură a primului vertical se determină prin calcul,
funcţie de latitudinea geodezică φ a punctului dat şi de parametrii
elipsoidului de referinţă.
Dacă vom determina raportul dintre razele de curbură a
secţiunilor normale principale N/M vom obţine:
a
N 1  e sin 2 
2
1  e 2 sin 2  1  e 2 (1  cos 2  ) 1  e 2  e 2 cos 2 
   
M a(1  e 2 ) 1  e2 1  e2 1  e2
(1  e 2 sin 2  ) 3
sau:
N 1  e 2 e 2 cos 2  e2
   1  cos 2   1  e 2 cos 2  (2-37)
M 1  e2 1  e2 1  e2
30
 Dacă se înlocuieşte e 2 cos 2    2 , se obţine:
N/M=1+η2 (2-38)
Se observă că raportul N/M este mai mare decît unitatea, de
unde rezultă:N ≥ M, ceea ce defineşte raza de curbură a primului
vertical, ca fiind marea normală. La poli, unde φ=± 90°, cele două
raze de curbură N şi M au valori egale.
Raza de curbură a paralelului (r)
Raza de curbură a paralelului r este dată de relaţia:
a  cos 
rx (2-39)
1  e 2 sin 2 
Această rază variază în funcţie de latitudinea φ de la ecuator
spre pol:
r  00  a şi r  900  0 (2-40)

Raza medie de curbură a elipsoidului (Rm)

Definiţie: Raza medie de curbură Rm este egală cu media
aritmetică a razelor de curbură a secţiunilor normale ce trec printr-un
punct situat pe elipsoid, atunci când numărul acestor secţiuni tinde
spre infinit:

R  MN 

a 1  e2  (2-41)
1  e 2 sin 2 
Raza medie de curbură (R) denumită şi raza de curbură
medie a sferei Gauss, se foloseşte la reprezentarea unor porţiuni nu
prea mari de pe suprafaţa elipsoidului pe sfera Gauss, precum şi la
calculul excesului sferic al triunghiurilor geodezice.
Pentru punctul de latitudine medie a teritoriului Republicii
Moldovei φ=47°00´00″, se foloseşte următoarea valoare numerică
ale razei medii Gauss: R= 6 379 595, 593m pentru elipsoidul WGS-
84.

31
 Raza de curbură RA, a unei secţiuni normale de azimut A, pe
elipsoidul de rotaţie, se poate calcula cu formula lui Euler:
1 cos 2 A sin 2 A
  (2-42)
RA M N
Din această relaţie, rezultă formula de calcul pentru raza de
curbură a unei secţiuni normale de azimut oarecare A:
MN
RA  (2-43)
M sin A  N cos 2 A
2

Prin calculele, prezentate în tabelele care urmează, este

arătat, influenţa latitudinii φ asupra valorilor unor raze de curbură în
zona Republicii Moldova, pentru elipsoidul WGS-84.

Raze de curbură pe elipsoidul WGS – 84

la latitudinile Republicii Moldova
Tabelul 2-2
Lat.φ M (m) N (m) R (m) r (m)
°´
45°20´ 6 367 755, 054 6 388 963, 120 6 378 350, 272 4 491 320, 050
45°40´ 6 368 128, 278 6 389 087, 940 6 378 599, 500 4 464 896, 166
46°00´ 6 368 501, 438 6 389 212, 733 6 378 848, 680 4 438 320, 106
46°20´ 6 368 874, 482 6 389 337, 483 6 379 097, 777 4 411 592, 750
46°40´ 6 369 274, 361 6 389 462, 173 6 379 346, 760 4 384 714, 987
47°00´ 6 369 620, 023 6 389 586, 786 6 379 595, 593 4 357 687, 709
47°10´ 6 369 806, 257 6 389 649, 058 6 379 719, 943 4 344 118, 284
47°20´ 6 370 992, 419 6 389 711, 304 6 379 844, 243 4 330 511, 816
47°40´ 6 370 364, 497 6 389 835, 712 6 380 092, 676 4 303 188, 211
48°00´ 6 370 736,207 6 389 959, 992 6 380 340, 859 4 275 717, 804
48°20´ 6 371 107, 500 6 390 084, 127 6 380 588, 758 4 248 101, 508

32
 Raze de curbură, din minut în minut, pe elipsoidul WGS-84
Zona Chişinău
Tabelul 2-3
Latit. M (m) N (m) R (m) r (m)
φ° ´
46°55´ 6 369 526, 880 6 389 555, 641 6 379 533, 400 4 364 458, 497
56´ 6 369 545, 510 6 389 561, 870 6 379 545, 840 4 363 105, 083
57´ 6 369 564, 139 6 389 568, 099 6 379 558, 279 4 361 751, 297
58´ 6 369 582, 768 6 389 574, 328 6 379 570, 717 4 360 397, 140
59´ 6 369 601, 396 6 389 580, 557 6 379 583, 155 4 359 042, 610
47°00´ 6 369 620, 023 6 389 586, 786 6 379 595, 593 4 357 687, 709
01´ 6 369 638, 650 6 389 593, 014 6 379 608, 030 4 356 332, 437
02´ 6 369 657, 275 6 389 599, 242 6 379 620, 467 4 354 976, 793
03´ 6 369 675, 901 6 389 605, 470 6 379 632, 903 4 353 620, 778
04´ 6 369 694, 525 6 389 611, 697 6 379 645, 339 4 352 264, 391
47°05´ 6 369 713, 149 6 389 617, 925 6 379 657, 774 4 350 907, 634

2.1.6 Lungimea arcului de meridian pe elipsoid

Lungimea arcului de meridian este o funcţie de parametrii

elipsoidului şi de latitudinea geodezică a punctelor considerate la
capetele arcului de meridian. În practică, se determină în general,
lungimea arcului de meridian dintre două puncte de latitudinea
cunoscută, iar un caz particular este lungimea arcului de meridian
plecînd de la ecuator.
Se consideră elementul de arc al elipsei meridiane (dsm),
dintre punctul A1, de latitudine φ şi punctul A2 infinit apropiat de
latitudine φ+dφ (figura 2.9).

33
 P A2
dsm
dsm = A1A2 M A1
M = AA1 = AA2 dφ φ
O E´
M
A

P´
Figura 2.9 Lungimea arcului de meridian dintre două puncte
de latitudine φ şi φ+dφ

Lungimea arcului de meridian dintre A1 şi A2 va rezulta din

integrala funcţiei:
ds  Md (2-44)
în care se înlocuieşte expresia razei de curbură a elipsei meridiane:
a(1  e 2 )
M 
(1  e 2 sin 2  ) 3
şi se obţine:
2
( s m )12  a(1  e )  (1  e 2 sin 2  ) 3 / 2 d
2
(2-45)
1
În urma dezvoltării în serie a expresiei (1-e2sin2φ)-3/2 şi a
integrării rezultatului obţinut, va rezulta formula de calcul a lungimii
arcului de meridian între cele două puncte de latitudine cunoscută:
 
 A 2  1   2 sin 2 2  sin 21   4 sin 4 2  sin 41  
rad B C
  (2-46)
sm 1 2  
2  D
 a 1  e  sin 6 2  sin 61   sin 8 2  sin 81  
E 

 6 8 
 F 
 10 sin 10 2  sin 101   ... 
 
unde coeficienţii A, B, C, D, E, F se determină în funcţie de
parametrii elipsoidului de referinţă:

34
 3 45 175 6 11025 8 43659 10 
A  1  e2  e4  e  e  e  ..... 
4 64 256 16384 65536

e  ............. 
3 15 525 6 2205 8 72765 10
B  e2  e4  e  e 
4 16 512 2048 65536 

15 4 105 6 2205 8 10395 10
C e  e  e  e  ....................... 
64 256 4096 16384  (2-47)

35 6 315 8 31185 10
D e  e  e .  ..................................
512 2048 131072 
315 8 3465 10 
E e  e  ................................................. 
16384 65536 
693 10 
F e  ................................................................. 
131072 
Expresia (2-46) asigură o precizie de ± 0,001m.
Pentru a calcula lungimea arcului de meridian, pornind de la
ecuator până la punctul de latitudine φ în relaţia (2-46) se
înlocuieşte: 1  0 0 şi  2   :
 rad B C D 
 A  sin 2  sin 4  sin 6  
s m 0 
0  

 a 1  e2 
2 4 6 
 (2-48)
 E sin 8  F sin 10  ... 
 8 10 
Pentru arce de meridian cu lungimea mai mică de 45 km se
poate aplica formula simplificată:

 2  1  
( s m )12  M med (2-49)
 
unde, raza de curbură a elipsei meridiane M med se determină în
1   2
funcţie de latitudinea medie (φmed):  med  .
2

35
 Observaţii:
 Lungimea arcului de meridian este o funcţie de parametrii
elipsoidului de referinţă şi de latitudinile geodezice φ1 şi φ2
ale punctelor situate la capetele arcului;
 Valorile aproximative ale arcelor de meridian de 1°, 1´, 1″
pentru gradaţia sexagesimală şi respectiv, de 1g, 1c, 1cc pentru
gradaţia centezimală, ce se folosesc în unele calcule
aproximative sunt:
arc 1° =111km; arc 1g =100km
arc 1´ =1852m; arc 1c =1000m
arc 1″ = 31m; arc 1cc = 10m
În continuare, vom prezenta valorile numerice ale lungimii
arcului de meridian (sm)0-φ de la ecuator pînă la latitudinile φ ce trec
prin zona Republicii Moldova.

Arce de meridian de la ecuator pînă la latitudinea φ

Elipsoidul WGS 84
Zona Republicii Moldova (45020´ - 48020´) ∆φ=20´
Tabelul 2-4
φ° ´ (Sm)0,φ (m)

45°20´ 5 021 989, 389

40´ 5 059 036, 572
46°00´ 5 096 085, 926
20´ 5 133 137, 451
40´ 5 170 191, 146
47° 00´ 5 207 247, 009
20´ 5 244 305, 040
40´ 5 281 365, 236
48°00´ 5 318 427, 595
20´ 5 355 492, 117

36
 2.1.7 Lungimea arcului de paralel pe elipsoid
Pentru determinarea lungimii arcului de paralel de pe
elipsoidul de rotaţie terestru, se consideră două puncte A1 şi A2
situate pe paralelul de rază r, de latitudine φ şi avînd longitudinile λ
respectiv λ+∆λ (figura 2.10).
Paralelul de latitudine φ de pe elipsoidul de rotaţie este un
cerc, iar calculul lungimii arcului de paralel se reduce la
determinarea lungimii arcului de cerc (dsp), în funcţie de unghiul la
centru (dλ), care este egal cu diferenţa de longitudine a extremităţilor
arcului considerat.
P
O1 x=r B
dλ A1(φ,λ)
φ A2 A2(φ,λ+dλ)
A1 dsp
E O E´ dsp = A1A2
r = O1A1 = =O1A2
λ+dλ = O 1B
λ

P´
Figura 2.10 Lungimea arcului de paralel dintre două puncte de
longitudine λ şi λ+∆λ situate pe paralelul de latitudine φ

Deci, lungimea arcului de paralel dsp, la o latitudine φ, dintre

cele două puncte situate la diferenţa de longitudine dλ, va fi:
ds p  rd (2-50)
Expresia (2-50) poate fi integrată deoarece r=constant pentru
un paralel dat de latitudine φ şi se obţine:
(2  1 ) (  1 )
sp  r  N cos  2 (2-51)
 
  
unde ρ″=206265 - constanta de trecere la radiani.
Relaţia (2-51) asigură o precizie de ± 0,001m.

37
 Arce de paralel de un minut(r arc 1´)
Elipsoidul WGS 84
Zona Republicii Moldova (45020´ - 48020´) ∆φ=20´
Tabelul 2-5
φ°´ r arc 1´ (m)
45°20´ 1 306, 472
40´ 1 298, 785
46°00´ 1 291, 054
20´ 1 283, 280
40´ 1 275, 461
47° 00´ 1 267, 599
20´ 1 259, 694
40´ 1 251, 746
48°00´ 1 243, 755
20´ 1 235, 722

2.1.8 Aria unui trapez de pe elipsoid

Să considerăm trapezul ABCD pe suprafaţa elipsoidului

terestru, delimitat de două meridiane cu longitudinile λ şi λ+dλ şi
respectiv, de două paralele cu latitudinile φ şi φ+dφ(figura 2.11).
Laturile trapezului infinit mic ABCD se determină cu
elemente de arc de meridian (dsm) şi de paralel (dsp), cu expresiile:
ds m  Md
(2-52)
ds p  rd  N cos d
Aria dT a trapezului elementar ABCD, considerat dreptunghi,
se obţine cu relaţia:
dT  dsm ds p  MN cos   d  d (2-53)

38
 P
dsm = AB =DC C
φ+∆φ B
dsm
dsp = AD = BC
φ AA dsdspp D
E O
E
´
λ λ+dλ

P´
P´
Figura 2.11 Elementul de arie pe suprafaţa elipsoidului de rotaţie

În urma integrării relației (2-53), se obţine aria trapezului de

dimensiuni finite, mărginit de meridiane cu longitudinile 1 şi 2 şi
paralelele cu latitudinile φ1 şi φ2:

  Asin  2  sin 1   13sin 3 2  sin 31   

   
T  a 1  e 
 
 C sin 5 2  sin 51   Dsin 7 2  sin 71   
2 2 2 1

   E sin 9  sin 9   ... 

 2 1 
(2-54)
unde:
e 2 3 4 5 6 35 8 
A  1  e  e  e  .... 
2 8 16 128 
e 2
3 4 3 6 35 8 
B  e  e  e  ....... 
6 16 16 192

3 4 1 6 5 8 
C  e  e  e  ...............  (2-55)
80 16 64 
1 6 5 8 
D e  e  ..........................
112 256

e  ...................................... 
5 8
E
2304 

39
 Dacă în relaţia (2-54) se aplică transformarea:
 2  1 1   2
sin  2  sin 1  2 sin cos
2 2
   2  1 
 1   2 

şi se introduc notaţiile:  m   , atunci relaţia (2-54) va
 2 
b 2  a 2 1  e 2 
avea forma:
  3 
cos  m  B sin  cos 3 m 
     A sin
T  2b 2 2 1  2 2

 (2-56)
   5 7 
  C sin  cos 5 m  D sin  cos 7 m  ...
 2 2 

Dacă în (2-56) se va înlocui: 2  1  /    2 , obţinem
formula ariei zonei (care înconjoară întregul elipsoid) mărginită de
paralelele cu latitudinile φ1 şi φ2:
  3 
 A sin cos   B sin  cos 3 m  
 2
m
2 
Z  4b 2   (2-57)
5 7
 C sin  cos 5  D sin  cos 7  ...

 2
m
2
m 


Dacă în relaţia (2-56) se înlocuieşte: 2  1   2 şi
1  0 ,  2   se obţine aria zonei mărginită de ecuator şi
paralelul de latitudine φ, pe care o notăm prin F:
F  2b 2  A sin   B sin 3  C sin 5  D sin 7  E sin 9  .... (2-58)

40
 (1.26) P
(2-54)
(1.27)
2 (2-57)
(1.28)
(2-58)
1
E E

P

Figura 2.12 Reprezentarea suprafeţelor pentru anumite latitudini


Dacă se înlocuieşte în relaţia (2-56): 2  1  /    2 şi
1  0 ,  2  900 obţinem formula ariei jumătăţii suprafeţei
elipsoidului împărţit de ecuator, dublând-o pe aceasta obţinem
formula ariei întregii suprafeţe a elipsoidului:
 2 3 5 
  4b 2 1  e 2  e 4  e 6  ... (2-59)
 3 5 7 
Pentru elipsoidul WGS-84 avem :   510065642,9 km2

2.2 Sfera terestră

În unele cazuri, în cartografia matematică se consideră

suprafaţa terestră drept sferă de rază R . În acest caz unul din
diametrele sferei se presupune a fi comun cu axa de rotaţie a
Pământului numită axa sferei terestre .
Secţiunile sferei terestre cu planurile ce trec prin axe, sunt
cercuri mari numite meridiane, iar secţiunile cu planurile
perpendiculare pe axe sunt cercuri mici (cu excepţia Ecuatorului
care este cerc mare) numite paralele.
41
 Punctele de intersecţie ale axei cu suprafaţa sferei se numesc
poli geografici. Toate razele de curbură ale suprafeţei sferei sunt
egale cu raza R . Secţiunile normale ale sferei sunt arce de cerc
mare. Ecuaţia sferei în coordonate rectangulare raportate la centrul
său, are forma:
X 2  Y 2  Z 2  R2 (2-60)
unde, axele X , Y sunt în planul Ecuatorului, iar Z coincide cu axa
sferei.

2.2.1 Sistemele de coordonate utilizate pe sferă

Sistemul de coordonate geografice (φ, λ)

Latitudinea (  )- este mărimea unghiului format de normala
la sferă în punctul dat cu planul Ecuatorului.

Ea primeşte valori cuprinse  90 0 ;90 0 , fiind pozitivă
pentru punctele din emisfera nordică, iar negativă în cea sudică.
Longitudinea (  )- este mărimea unghiului diedru format de
panul meridianului origine cu planul meridianului punctului dat.
 
Primeşte valori cuprinse  180 0 ;180 0 , fiind negativă în
emisfera vestică şi negativă în cea estică. Liniile de coordonate sunt:
  const  paralele şi   const  meridiane.
P

O1
λ r
Gr λ
B(φ,λ)
O
E E
φ
λ ´

G0 GE B0

P´

Figura 2.13 Coordonate geografice pe sferă

42
 Sistemul de coordonate sferice polare
Pentru cazul dat se consideră diametrul Q0Q ca fiind axă de
rotaţie, în locul diametrului PP´, iar ca pol al proiecţiei, se consideră
punctul Q0(φ0 λ0) (figura 2.14).
În sistemul coordonatelor sferice polare, poziţia punctului B
este determinată de unghiul PQ0B=azimutul geodezic(A) şi de
unghiul Q0OB sau arcul corespunzător Q0B=distanţa zenitală(Z).
Azimutul geodezic (A) este unghiul format de direcţia
pozitivă a liniei de coordonate de longitudine constantă (λ0),
meridianul Q´0Q0P cu elementul de arc al verticalului Q0B, ce se
măsoară în sensul mişcării acelor unui ceasornic. Primeşte valori
cuprinse între [0°; 360°].
Distanţa zenitală sau unghiul zenital (Z) este arcul de cerc
care se măsoară pe verticalul Q0B de la polul Q0 la punctul
considerat B. Primeşte valori cuprinse între [0°; 180°].

ψ= (90°-φ) P

ψ0= (90°-φ0) A ∆λ
Q0 Z B
ψ0 ψ
A= < PQ0B
E φ E´
Z= Q0B φ0
O
λ-λ0
Q´0 B´

P´

Figura 2.14 Coordonate sferice polare

Se observă că poziţia punctului B poate să fie detrminată cu

ajutorul coordonatelor geografice (φ, λ), care în unele calcule se

43
utilizează în locul latitudinii valoarea colatitudinii (ψ=90°-φ0) şi,
respectiv, ψ= (90°-φ), în cazul punctului considerat B(φ,λ).

Linii de coordonate ale sistemului de coordonate sferice

polare
Curbele de pe suprafaţa sferei, cărora le corespund valori
constante ale azimutului (A=const.), sunt cercuri mari şi prin
analogie cu sistemul coordonatelor polare din astronomie poartă
denumirea de verticaluri.
Curbele de pe suprafaţa sferei, care trec prin punctele cu
distanţe zenitale egale (Z=const.), sunt în general cercuri mici
(excepţie făcînd pentru Z  90 0 , cînd se obţine un cerc mare) şi
aceastea poartă denumirea de almucantarate.
Coordonatele sferice formează o reţea de linii ortogonale
(perpendiculare) care, din punct de vedere geometric, este la fel cu
reţeaua de meridiane şi paralele. În caz particular, cînd  0  90 0 ,
polul coordonatelor sferice polare Q0 coincide cu polul
coordonatelor geografice P. În acest caz verticalele coincid cu
meridianele, iar almucantaratele cu paralelele.
P
Verticaluri (A=const)
)
0
,
0
( 0
Q

E O E
0
Q

P

Figura 2.15 Reţea de verticaluri şi almucantarate pe sferă

44
 2.2.2 Legătura între coordonatele geografice şi cele sferice

Se aplică formulele fundamentale ale trigonometriei sferice

în triunghiul sferic PQ0B din figura 2.14 şi obţinem:
cos Z  sin  sin  0  cos  cos  0 cos  0  

sin Z cos A  sin  cos  0  cos  sin 0 cos  0  (2-61)
sin Z sin A  cos  sin   0  

în care:
φ, λ – coordonatele geografice ale punctului de pe sferă;
φ0, λ0 – coordonatele polului Q0;
A – azimutul pe sferă;
Z – distanţa zenitală pe sferă.

Analogie între coordonatele sferice polare şi coordonatele

geografice pe sferă
Tabelul 2-6
Sistem de coordonate Sistem de coordonate
geografice (, ) sferice (A, Z)
Poli: P, P’ Q0, Q0’
Meridiane: =const Verticaluri: A=const
-180; +180 A0; 360
Paralele: =const Almucantarate: Z=const
-90; +90 Z0; +180

Lungimea arcului de meridian pe sferă: sm 

R
 2  1  (2-62)
 
Lungimea arcului de paralel pe sferă: s p 
r
2  1  (2-63)
 
Aria trapezului delimitat pe suprafaţa sferei de meridianele
cu longitudinile 1 ,  2 şi paralelele cu latitudinile 1 ,  2 este:

Tsf .  2 R 2
2  1  sin  cos  (2-64)
 
m
2
45
 Aria zonei sferice dintre paralelele cu latitudinile 1 şi  2 :

Z sf .  4R 2 sin cos  m (2-65)
2
Aria zonei sferice dintre Ecuator şi paralelul de latitudine  :

Fsf .  2R 2 sin  (2-66)

Formulele de mai sus se obţin, înlocuind în expresiile
corespunzătoare ale elipsoidului razele de curbură M, N cu R, iar
e=0.

2.3 Coordonatele plane polare şi rectangulare. Caroiajul

kilometric

Înainte de a fi reprezentate grafic, pe o foaie de hartă sau pe

un plan topografic, punctele din teren sunt reprezentate pe un plan,
printr-o pereche de valori numerice, care reprezintă coordonatele
sale plane. Acest plan este denumit „plan de proiecţie”.
În cartografia matematică se lucrează cu coordonate plane
polare şi cu coordonate plane rectangulare.
Coordonate plane polare se notează astfel:
- ρ – rază vectoare, ce este distanţa de la punctul dat la
origine O;
- δ – unghiul polar, măsurat în pol, între raza vectoare şi axa
polară, respectiv axa Ox.
Coordonate plane rectangulare sunt x şi y. Axa Ox are
sensul pozitiv spre nord, iar Oy are sensul pozitiv spre est.
Dacă polul coordonatelor polare coincide cu originea
sistemului xOy şi axa polară coincide cu axa Ox, atunci coordonatele
rectangulare se exprimă funcţie de cele polare, astfel:
x   cos 
(2-67)
y   sin 

46
 +x

y
A0 A

x ρ
δ
O
+y
Figura 2.16 Coordonate plane polare şi rectangulare

Liniile de coordonate ale sistemului xOy sunt reprezentate de

obicei pe hărţile topografice sub forma unei reţele de pătrate, numit
caroiaj kilometric. Este alcătuit din două familii de drepte paralele
la axele de coordonate.
+x
y1 y2 y3 y4 y5
x4 x4
x3 x3
x2 x2
x1 x1

O +y
y1 y2 y3 y4 y5
Figura 2.17 Caroiaj kilometric

Se numeşte „kilometric”, pentru că valorile coordonatei, se

exprimă în kilometri. Aceste valori se scriu la cadrul hărţii şi permit
rezolvarea unor probleme pe hărţi. Cu o astfel de reţea se pot
determina cu precizia dată de scara hărţii coordonatele rectangulare
ale oricărui punct de pe hartă sau raportarea pe hartă a unui punct dat
prin coordonatele sale plane.

47