Sunteți pe pagina 1din 8

C.

Serediuc
Transformări de datum geodezic

Transformări de datum geodezic

Corneliu SEREDIUC, Prof. univ. dr. ing. mat., APIA Bucureşti, România,
serediuc_corneliu@yahoo.com

Abstract: In order to understand GPS and its positional information, it is important to


understand the reference system on which its based and how that reference system relates to the
user’s local system. This chapter summarizes reference systems and datums to which the
coordinates and variance-covariance matrix can be transformed.

Keywords: GPS, reference system, local system, geodetic datum.

1. Introducere

Datumul geodezic reprezintă un set de parametri care defineşte un sistem de coordonate,


precum şi un set de puncte de control/referinţă între care se cunosc relaţii geometrice, fie prin
măsurare, fie prin calcul.
Pentru sistemul GPS se definesc ca datum coordonatele staţiilor de urmărire a sateliţilor,
care asigură condiţiile unui datum geodezic global unic. În acest caz, datumurile geodezice
naţionale nu sunt relevante pentru poziţionarea cu sateliţi, cu excepţia cazului când rezultatele
poziţionării trebuie comparate cu cele obţinute cu tehnici de teren clasice. Majoritatea statelor care
folosesc sistemul GPS nu au un control asupra datumului pentru sateliţi. Dacă operatorii de sistem
hotărăsc să schimbe datumul din diferite cauze, utilizatorii sistemului trebuie să accepte aceste
schimbări. Operatorii de sistem au responsabilitatea de a întreţine un datum global şi de a calcula
efemeridele sateliţilor pe orbita lor. Calitatea efemeridelor are efecte asupra preciziei şi încrederii
rezultatelor poziţionării obţinute de utilizatori.
Alegerea unui model corespunzător de transformare a unei reţele de puncte în alta este
influenţată de următorii factori: (a) dacă modelul se aplică pe o zonă mică sau o zonă mare, (b) dacă
una din reţele (sau ambele) au distorsiuni semnificative, (c) dacă reţelele sunt 3D, 2D sau 1D, (d)
acurateţea cerută, (e) dacă parametrii de transformare sunt cunoscuţi sau ei trebuie determinaţi, (f)
modelele de compensare a reţelelor geodezice în cele două datumuri.
Cele mai folosite modele sunt transformarea afină, transformarea proiectivă,
transformarea ortogonală, transformarea de similaritate (factorul de scară este constant în toate
direcţiile, este conformă, se schimbă distanţele dintre puncte, se schimbă poziţia punctelor).
Transformarea de similaritate se foloseşte din următoarele motive: (a) necesită un număr
minim de parametri pentru a justifica diferenţele între sistemele de referinţă 3D (între cele două
origini ale lor şi diferenţele în orientare şi lungimi ale respectivelor axe de coordonate), (b) este uşor
de implementat într-un soft, (c) necesită un număr limitat de puncte comune în cele două reţele
pentru a determina cei 7 parametri de transformare, (d) adecvată pentru legarea a două reţele
omogene (fără distorsiuni locale în scară sau orientare).
Transformarea de similaritate 3D, cunoscută sub denumirea de transformarea Helmert cu
7 parametri sau transformarea Bursa-Wolf sau transformarea Molodenski-Badekas sau
transformarea Helmert cu 7 parametri cu folosirea unei constante (presupunând că punctele
aparţin suprafeţei Pământului indiferent de datumul ales)(Serediuc, 2005), este ideală pentru legarea
reţelelor GPS 3D la alte reţele GPS sau terestre. Dacă această transformare se foloseşte pentru o
reţea geodezică de mare întindere (naţională, continentală) pot apare distorsiuni locale de scară şi

- 129 -
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia RevCAD – Revista de cadastru

orientare. În acest caz se pune problema eliminării (reducerii) efectelor acestor distorsiuni pe baza
datelor redundante existente.

2. Unele consideraţii asupra datumurilor geodezice

Datumurile GPS spaţiale se construiesc pe baza unor sisteme de coordonate 3D carteziene


geocentrice definite cu ajutorul unor staţii de urmărire a sateliţilor GPS dispuse uniform pe
suprafaţa Pământului şi care au fost determinate din măsurători făcute în decursul a zeci de ani.
Datumul GPS: (a) se întreţine prin coordonatele carteziene fixe atribuite câtorva staţii de
urmărire terestre care alcătuiesc segmentul de control pentru sateliţii GPS; (b) se transferă
coordonatelor satelitului (funcţie de timp) şi se transmite utilizatorilor sub forma unui mesaj de
navigaţie, care rezultă în urma unui proces de obţinere a orbitei în staţia de control principală; (c)
se realizează într-o zonă locală (ecuatorială) prin coordonatele unei reţele de puncte determinate din
măsurători GPS, VLBI, SLR.
Datumul GPS NAVSTAR este WGS84 (World Geodetic System), definit astfel: (a) originea
în centrul de masă al Pământului; (b) axa Z paralelă la direcţia polului convenţional terestru (CTP-
Conventional Terrestrial Pole) pentru mişcarea polară, aşa cum este definită de Serviciul
internaţional al rotaţiei Pământului (IERS- International Earth Rotation Service); (c) axa X fiind
intersecţia planului meridianului de referinţă WGS84 cu planul polului convenţional terestru (CTP)
(meridianul de referinţă este paralel la meridianul zero definit IERS); (d) axa Y completează
sistemul de coordonate ortogonal geocentric fix, fiind în planul ecuatorului CTP la 900 est de axa X.
O măsurătoare GPS, legată de WGS84, PZ90 etc, este dependentă de calitatea efemeridelor
transmise în mesajul de navigaţie şi de calitatea coordonatelor punctului datum din reţea.
Acurateţea orbitei GPS faţă de sistemul WGS84 este la nivelul de 5-50 m, uneori poate fi şi
mai rea (activat sistemul de protecţie militară SA (Selective Availability)).
Deoarece tehnicile de măsurare GPS furnizează numai poziţii relative de înaltă precizie
şi coordonate absolute (relative la originea WGS/geocentrului) de mică precizie, coordonatele
unui punct datum staţionat într-o reţea de puncte geodezice definesc originea măsurătorilor GPS
faţă de un sistem WGS apropiat de cel definit de WGS84.
Pentru o măsurătoare GPS, sistemul WGS apropiat de WGS84 are: (a) originea definită de
vectorul coordonatelor punctului datum (dacă este obţinut dintr-o poziţionare punctuală cu
pseudodistanţe (soluţie navigaţie), el poate fi eronat cu mai mult de 100m); (b) scara sistemului
poate varia funcţie de acurateţea modelării observaţiilor de fază (de exemplu, rezultatele obţinute cu
o frecvenţă individuală pot fi afectate de erori sistematice dacă nu sunt luate în considerare efectele
ionosferice) şi în consecinţă reţele diferite de măsurători GPS pot avea scări diferite; (c) orientarea
axelor sistemului de coordonate pentru punctele reţelei GPS nou create se va defini implicit prin
legare la sistemul WGS84 şi poate avea o abatere de câteva secunde de arc.
Funcţie de cât de bine este legată o staţie datum a unei reţele GPS la WGS, acest punct va
influenţa rezultatele GPS referite la sistemul WGS84. Din acest motiv poate exista (a) un set
corespunzător de parametri de transformare publicaţi oficial care să lege cu precizie rezultatele GPS
la un datum local, sau (b) un set de parametri de transformare relativi la o măsurătoare GPS într-un
datum local.
În general, datumurile geodezice convenţionale sunt definite local. Pentru un datum
geodezic local există două componente distincte: (a) un datum orizontal bazat pe coordonate
curbilinii (elipsoidale) definite funcţie de un elipsoid de referinţă; (b) un datum vertical
independent bazat pe definirea unui geoid local sau a unor staţii datum cu cote cunoscute.
Datumul local nu este geocentric, originea lui fiind centrul elipsoidului de referinţă asociat
datumului. Originea datumului local nu joacă un rol deosebit la definirea datumului vertical.
Referitor la datumul orizontal se poate spune că: (a) datumul se defineşte prin alegerea unui
elipsoid corespunzător geoidului din zona datumului local, (b) el se materializează la teren printr-o

- 130 -
C. Serediuc
Transformări de datum geodezic

singură staţie datum, iar reţeaua punctelor de control este legată de această staţie, (c) axa Z coincide
cu axa mică a elipsoidului de referinţă, axa X trece prin punctul ϕ = 00 , λ = 00 , iar axa Y
completează sistemul de coordonate rectangular.
În cazul României sunt unele iniţiative oficiale pentru definirea unui datum naţional.
În ciuda modurilor diferite de definire a datumurilor sistemelor de coordonate (GPS sau
convenţional), toate datumurile geodezice pot fi referite la un alt datum sau la oricare din
datumurile spaţiale globale cu ajutorul modelelor de transformare.
Distorsiunile unei reţele geodezice, în funcţie de precizia dorită şi distanţa dintre punctele
reţelei, cer să se facă o deosebire între: (a) parametrii modelului global (universal) folosiţi pentru a
lega două datumuri omogene obţinute din date corespondente ale unei reţele distribuite global; (b)
parametrii naţionali, obţinuţi de autoritatea naţională de geodezie, destinaţi să se folosească pe un
spaţiu mare, prin care se leagă un datum cu sateliţi de un datum geodezic naţional; (c) parametrii
locali, determinaţi pentru orice zonă dată, prin care se leagă o reţea de ridicare locală GPS/terestră
la o reţea existentă.
Rezultatele unor măsurători GPS într-o reţea 3D constrânsă minimal sunt, în general,
folosite limitat de un utilizator, care, de cele mai multe ori, are nevoie de coordonatele punctelor
într-un datum geodezic definit. Datumul poate fi (a) cel adoptat la construirea sistemului GPS (de
exemplu, WGS84, Krasovski 1963, PZ90 etc), sau (b) datum geodezic local convenţional, care
leagă două sisteme distincte (unul pentru componentele orizontale(planimetrice) şi unul pentru
componenta altimetrică).
La transformările de datum apar următoarele probleme determinate de: (a) relaţiile
matematice între diversele sisteme de coordonate folosite: carteziene, elipsoidale, topocentrice; (b)
definirea transformării între sisteme de coordonate 3D, care implică o reţea GPS şi puncte ale unei
reţele locale de control; (c) determinarea înălţimii GPS relativă la procesul de transformare şi la
obţinerea directă a înălţimii; (d) validarea reţelei şi constrângerea ei, care implică realizarea unei
reţele GPS consistente într-un datum local pe baza informaţiilor locale date de punctele de control
(cu coordonate cunoscute).
Transformarea GPS se poate realiza (a) folosind parametrii de transformare publicaţi
oficial, sau (b) determinând parametrii de transformare corespunzători.
Când se determină parametrii de transformare între un datum GPS şi un datum geodezic
local, punctele cu coordonate cunoscute într-un datum geodezic local trebuie staţionate într-o
campanie de măsurători GPS.
În această lucrare se prezintă problemele relative la transformarea rezultatelor măsurării
GPS între sisteme de coordonate şi integrarea lor în datumuri convenţionale de măsurare.
Procedurile sunt aplicabile la combinarea a două măsurători GPS, care leagă datumul GPS de alt
datum spaţial şi în acelaşi fel două reţele terestre.

3. Transformări între sisteme de coordonate

Fie transformarea Helmert:


r G = (1 + m) R (rx , ry , rz )r C + t C (1)
unde:
r G = ( X G , Y G , Z G )T
r C = ( X C , Y C , Z C )T
R(rx , ry , rz ) = RZ (rz ) ⋅ RY (ry ) ⋅ RX (rx ) matricea de rotaţie în jurul axelor X, Y, Z, rx unghiul de
rotaţie în jurul axei X, ry unghiul de rotaţie în jurul axei Y, rz unghiul de rotaţie în jurul axei Z
(Pearse M., Crook C, 1997);

- 131 -
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia RevCAD – Revista de cadastru

 cos rz sin rz 0   cos ry 0 − sin ry  1 0 0 


     
RZ (rz ) =  − sin rz cos rz 0  , RY (ry ) =  0 1 0  , RX (rx ) =  0 cos ry sin ry 
 0 0 1  sin ry 0 cos ry   0 − sin ry cos ry 
   
m factorul de scară
t C = (∆X , ∆Y , ∆Z )T vectorul de poziţie a sistemului C în raport de sistemul G.
Pentru rotaţii mici (în jur de 10”) rx , ry , rz avem:
 1
− ry  rz

R (rx , ry , rz ) =  −rz
rx  . 1
− rx 1   ry

În geodezi, modelul general de transformare (1) este cunoscut ca modelul Bursa-Wolf.
Când acest model se aplică pentru reţele mici, parametrii de rotaţie sunt corelaţi cu
parametrii de translaţie. Această problemă de corelaţie se abordează cu modelul Molodensky-
Badekas dat cu relaţia:
(
r G = rm + (1 + m) ⋅ R ⋅ r C − rm + t ) (2)
n n n
∑ X iC ∑ YiC ∑ ZiC
unde rm = ( X m , Ym , Z m )T şi X m = i =1 , Ym = i =1 , Z m = i =1 sunt coordonatele
n n n
centroidului reţelei, n reprezintă numărul de puncte comune celor două reţele, 1 + m este
coeficientul de scară.
Unghiurile de rotaţie depind de vectorii asociaţi bazelor liniare şi nu de coordonatele
absolute din capetele acestora. Din acest motiv, nu contează unde se află originile sistemelor de
coordonate, deoarece unghiurile de rotaţie estimate sunt aceleaşi.
De asemenea, multiplicarea unui set puncte cu coordonate carteziene cu un factor de scară
este echivalent cu multiplicarea lungimilor bazelor liniare corespondente cu acelaşi factor de scară.
Factorul de scară se poate determina fie din coordonate 3D, fie din lungimile bazelor liniare
corespondente. Ca şi la unghiurile de rotaţie, originea sistemului de coordonate nu afectează
rezultatele obţinute pentru factorul de scară.
În cazul când se presupune că punctele geodezice corespondente celor două sisteme aparţin
suprafeţei Pământului, oricare ar fi datumurile alese, se aplică transformarea (Serediuc, 2005):
rjG = (1 + m) ⋅ R(rx , ry , rz ) ⋅ rjC + t C + K (3)
unde K este constanta transformării Helmert din sistemul C în sistemul G:
K = − mrmG − (1 + m) ⋅ w × rmG + (1 + m) ⋅ w × t C + mt C
w = (rx , ry , rz )T .
Matricea de varianţă-covarianţă a transformării (1) este:
 Σ X CY C Z C 0 
Σ X GY G Z G = J ⋅  ⋅ JT (4)
 0 Σ C 
 P 
unde:
 s − srz sry X C − rzY C + ry Z C 0 sZ C − sY C 1 0 0
 
J =  srz s − srx rz X C + Y C − rx Z C − sZ C 0 sX C 0 1 0 ,
 
 − sry srx s − ry X C + rxY C + Z C sY C sX C 0 0 0 1
 

- 132 -
C. Serediuc
Transformări de datum geodezic

Σ X GY G Z G şi Σ X CY C Z C sunt matrice cu dimensiunea (3x3), iar Σ PC este matricea de


varianţă-covarianţă corespunzătoare celor 7 parametri ai transformării cu dimensiunea (7x7),
s = 1 + m . Pentru relaţia (3) matricea de transformare J se scrie funcţie şi de rmG .
Analog, pentru o transformare cu n puncte corespondente în două reţele geodezice 3D,
matricea de varianţă-covarianţă se scrie:
 Σ C C C(n) 0 
Σ X GY G Z G ( n ) = J ⋅  X Y Z ⋅ JT (5)
 0 Σ PC 

unde:
 F 0 0 0 L G1 
 
 0 F 0 0 L G2 
J =  0 0 F 0 L G3  (6)
 
0 0 0 O 0 M 
0 0 0 0 F G 
 n

− srz sry   X − rzY + ry Z


C C C
0 sZ C − sY C 1 0 0 
 s  
  
F =  srz s − srx  şi Gi = rz X + Y − rx Z C C C
− sZ C
0 sX C
0 1 0
 
 − sr s 
 y srx  − ry X C + rxY C + Z C sY C sX C 0 0 0 1
 i
Σ X GY G Z G ( n ) şi Σ X CY C Z C ( n ) sunt matrice cu dimensiunea (3nx3n).

4. Transformarea coordonatelor elipsoidale în coordonate carteziene

În cazul reţelelor terestre se cunosc coordonatele elipsoidale şi matricele de varianţă-


covarianţă corespunzătoare şi se cer coordonatele carteziene transformate şi matricele de varianţă-
covarianţă corespunzătoare lor. Coordonatele carteziene se calculează cu relaţia:
X = ( N + h) cos ϕ cos λ
Y = ( N + h) cos ϕ sin λ (7)
Z = ((1 − e2 ) N + h) sin ϕ
a
unde N = , ϕ latitudinea elipsoidală, e 2 = 2 f − f 2 , a este semiaxa mare a
1 − e sin ϕ
2 2

elipsoidului de referinţă, f este inversa turtirii elipsoidului.


Matricea de varianţă-covarianţă a transformării se calculează cu relaţia:
Σ XYZ = J ⋅ Σϕλ h ⋅ J T (8)
unde
 Ne 2 sin ϕ cos 2 ϕ cos λ 
 − ( N + h)sin ϕ cos λ −( N + h) cos ϕ sin λ cos ϕ cos λ 
 1 − e 2 sin 2 ϕ 
 Ne 2 sin ϕ cos 2 ϕ sin λ 
J = − ( N + h)sin ϕ sin λ ( N + h) cos ϕ cos λ cos ϕ sin λ  (9)
 1 − e 2 sin 2 ϕ 
 
 N (1 − e ) cos ϕ (e sin ϕ + 1) + h cos ϕ
2 2 2

 0 sin ϕ 
 1 − e 2 sin 2 ϕ 
(ϕ , λ , h) coordonatele geodezice ale punctului de transformat. Pentru mai mult decât un
punct matricea Jacobiană este:
- 133 -
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia RevCAD – Revista de cadastru

 J1 0 0 L 0
 
0 J2 0 L 0
J = 0 0 J3 L 0
  (10)
M M M O M 
0 0 0 L J n 

5. Transformarea coordonatelor carteziene în coordonate elipsoidale

Coordonatele elipsoidale se calculează cu relaţia:


Z + e2 N sin ϕ
ϕ = arctg ( ) [iterativ]
R
Y
λ = arctg ( ) (11)
X
R
h= −N
cos ϕ
a a(1 − e2 )
unde R = MN este raza medie de curbură, N = M= 3
.
1 − e 2 sin 2 ϕ (1 − e sin ϕ )
2 2 2

Matricea de varianţă-covarianţă a transformării se calculează cu relaţia:


Σϕλ h = J ⋅ Σ XYZ ⋅ J T (12)
unde
 AY 
 A B 
 X 
 Y X 
J = − 2 0  (13)
 R R2 
 X Y Y 
 R cos ϕ + AC R cos ϕ
+ AC
X
BC 
 
Xtgϕ 1 R sin ϕ Ne2 sin ϕ cos ϕ
A≈ , B≈ , C≈ − .
R 2 (e2 − sec2 ϕ ) R sec2 ϕ − e2 N cos ϕ ) cos 2 ϕ 1 − e2 sin 2 ϕ

6. Transformarea coordonatelor carteziene în coordonate topocentrice

O alternativă care duce la coordonate 2D este sistemul topocentric local. Planul orizontal
este tangent într-un punct cu coordonatele ( X 0 , Y0 , Z 0 ). Componentele ( x, y, h ) formează un sistem
topocentric cartezian. Transformarea coordonatelor carteziene într-un coordonate topocentrice se
face cu relaţia:
rT = R ( r − r0 ) (14)
unde: rT = ( x, y, h)T , r = ( X , Y , Z )T , r0 = ( X 0 , Y0 , Z 0 )T
 − sin ϕ cos λ − sin ϕ sin λ cos ϕ 
 
R =  − sin λ cos λ 0  (15)
 cos ϕ cos λ cos ϕ sin λ sin ϕ 

- 134 -
C. Serediuc
Transformări de datum geodezic

Matricea de varianţă-covarianţă a transformării se calculează cu relaţia:


Σϕλ h = R ⋅ Σ XYZ ⋅ RT (16)
Această relaţie se foloseşte la transformarea unor baze liniare GPS astfel încât să se
calculeze elipsele 2D ale erorilor relative şi la verificarea dacă o măsurătoare GPS satisface
cerinţele privind ordinul de măsurare conform standardelor GPS.

7. Transformarea coordonatelor topocentrice în coordonate carteziene

Transformarea inversă este:


r = R ( rT + r0 ) (17)
unde: rT = ( x, y, h)T , r = ( X , Y , Z )T , r0 = ( X 0 , Y0 , Z 0 )T
 − sin ϕ cos λ − sin λ cos ϕ cos λ 
 
R =  − sin ϕ sin λ cos λ cos ϕ sin λ  (18)
 cos ϕ 0 sin ϕ 

Matricea de varianţă-covarianţă a transformării se calculează cu relaţia:
Σ XYZ = R ⋅ Σϕλ h ⋅ RT (19)

8. Concluzii

Datumurile geodezice permit coordonatelor punctelor de staţie să fie introduse riguros într-o
reţea geodezică dată. Seturile de coordonate se specifică sub forma unor componente carteziene
( X , Y , Z ) sau ca valori elipsoidale ( ϕ , λ , h ) şi se convertesc dintr-un sistem de coordonate în altul
folosind relaţiile date mai sus. În fiecare din aceste cazuri există implicat un datum origine.
Într-o reţea compensată cu un datum specificat rezultă un set de coordonate unic pentru toate
punctele reţelei. La o recompensare a aceleiaşi reţele, dar cu constrângeri diferite sau cu seturi de
date noi actualizate, va rezulta un alt set de coordonate, cu toate că datumul rămâne neschimbat.
Diferenţele între cele două seturi de coordonate pot fi ajustate cu ajutorul unui model de
transformare.
Modelele de transformare, în contextul măsurătorilor GPS, au două roluri:
(a) de a lega două datumuri (datumul sateliţilor GPS de un datum geodezic local),
(b) de a lega două seturi de coordonate (fie două reţele GPS, fie două reţele geodezice
locale)
Modelele de transformare se folosesc pentru a lega sisteme de referinţă şi trebuie făcută o
deosebire între datumurile transformate şi seturile de date transformate.
La aplicarea metodei celor mai mici pătrate, parametrii de transformare se tratează ca nişte
cvasiobservaţii şi li se asociază o matrice de varianţă-covarianţă apriori. Într-o compensare, unii
parametri pot fi ficşi sau pot fi estimaţi ca parametri liberi. În orice compensare cu metoda celor mai
mici pătrate trebuie să se cunoască corect matricea de varianţă-covarianţă asociată observaţiilor
(coordonatelor). În acest context este necesar să se facă deosebirea între precizie şi acurateţe. În
acest context apar unele probleme de analiză, care trebuie să fie clarificate, cum ar fi: impactul pe
care îl are matricea de varianţă-covarianţă asupra geometriei reţelei geodezice, efectul distorsiilor
în reţele geodezice date, verificarea rezultatelor şi aplicarea unor teste statistice pentru a stabili
calitatea modelului de compensare.
În practică, matricea de varianţă-covarianţă pentru un set de coordonate, folosită ca dată de
intrare pentru determinarea parametrilor de transformare, este plină, deoarece între coordonatele
punctelor ( X , Y , Z ) unei reţele geodezice sunt corelaţii între puncte. Totuşi, rareori un topograf are
acces la informaţia conţinută în matricea de varianţă-covarianţă pentru punctele unei reţele de
- 135 -
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia RevCAD – Revista de cadastru

control terestre. Din această cauză, de cele mai multe ori matricea de varianţă-covarianţă se
presupune diagonală, cu varianţe determinate aproximativ (empiric) pe diagonală şi în rest nule.

9. Bibliografie

1. Dragomir V., Ghiţău D., Mihăilescu M., Rotaru M., Teoria figurii Pământului, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1977;
2. Luthardt Jean, Bundesamt für Kartographie und Geodäsie (BfKG), CRS RO – Webseiten und
Testrechnungen (e-mail), Leipzig, 2003;
3. Pearse M., Crook C., Recommended transformation parameters from WGS84 to NZGD49,
Geodetic System Tehnical Report, Land Information, New Zealand, 1997;
4. Serediuc C., Teoria erorilor de măsurare, Academia Tehnică Militară, Bucureşti, 1997;
5. Serediuc C., Constanta transformării Helmert cu 7 parametri, Revista de cadastru nr. 5, Alba
Iulia, 2005;
6. Serediuc C., Consideraţii asupra sistemelor de coordonate şi coordonatelor folosite în reţele
geodezice convenţionale şi GPS, Revista de cadastru nr. 6, Alba Iulia, 2006.

- 136 -