REȚEAUA GEODEZICĂ NAȚIONALĂ SPAȚIALĂ

Ȋn prezent, Romȃnia dispune de o rețea compactă de triangulație geodezică, pe

patru ordine, cu precizia de ±10-15 cm în poziție bidimensională și cu o densitate de
circa 1 punct la 20 km.
Actuala reţea de triangulaţie a ţării este o reţea compactă, care asigură
acoperirea întregii suprafeţe a ţării în mod uniform.
3.1. Rețele de triangulație și de nivelment, ca rețele de sprijin în
lucrările planimentrice și nivelitice ale României
Reţeaua geodezică de stat se constituite din rețeaua de triangulație geodezică
de ordin superior, formată din punctele de ordinul I, II si III, desfășurate de-a lungul
paralelelor și meridianelor, alcătuind așa numita Rețea primordială, care face legatura
cu rețelele statelor vecine și la determinarea căreia se ține cont și de curbura
Pământului și din rețeaua de triangulație geodezică de ordin inferior, numită și
triangulație topografică, constituie rețeaua de îndesire si este alcatuita din punctele
de ordinul IV si V, la determinarea acestora neținându-se cont de curbura
Pământului.

Figura 3.1. Reţeaua de triangulaţie de ordinul I a României

26
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Punctele reţelelor geodezice de sprijin trebuie să fie reprezentate şi prin cea de a

treia coordonată - altitudinea sau cota. La noi în țară, conform reglementărilor în
vigoare, toate determinările altimetrice se raportează la suprafaţa de nivel zero Marea
Neagră 1975. Reţeaua nivelmentului general de stat, concepută în sistem ierarhic şi
format din IV ordine:
 Reţele de ordinul I şi II, de înaltă precizie, constituie baza altimetrică;
 Reţelele de ordine III şi IV, numite şi de precizie, le îndesesc pe cele de ordine I şi II
cu noi puncte.

3.2. Tehnologia satelitară spațială utilizată în realizarea rețelelor

geodezice spațiale
Poziționarea sau georeferențierea, are ca scop determinarea poziției
momentane a unui obiect, aflat în repaus sau în mișcare.
Sistemele de navigație bazate pe sateliți artificiali au apărut odată cu
programele spațiale ale țărilor cu tradiție în acest domeniu, respectiv Statele Unite ale
Americii (SUA) și Confederația Rusă.
Sistemul de Poziționare Globală (NAVigation System with Timing And
Ranging - Global Positionig System - NAVSTAR-GPS), este cunoscut astăzi
aproape exclusiv sub denumirea de GPS.
Sistemului Global de Navigație prin Satelit (GLObal NAvigation Satellite
System - GLONASS), reprezintă sistemul de poziționare dezvoltat de Federația
Rusă.
Programului de Navigație Civilă prin Satelit (GALILEO), se dorește a fi
primul sistem de poziționare și navigație bazat pe sateliți orientați spre aplicații civile
(Păunescu C., 2006).
Principalii parametrii care se pretind în prezent de la un sistem de navigație
sunt:
 acuratețea;
 integritatea;
 disponibiltatea;
 acoperirea;
 continuitatea;
 încrederea;

3.2.1. Sistemul NAVSTAR-GPS

GPS este un sistem care utilizează o constelație de 30 de sateliți, pentru a putea
oferi o poziție precisă unui utilizator, precizia trebuind înțeleasă în funcție de
utilizator.

Fig.3.2. Constalații de sateliți

27
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

GPS poate fi utilizat pentru a obține preciziile cerute în toate aplicațiile

pomenite mai sus, singurele diferențe constând numai în tipul receptorului și a
metodei de lucru utilizate.
Sistemul de poziționare GPS este constituit din trei componente sau
segmente principale, care asigură funcționarea acestuia, după cum urmează:
 Segmentul spațial, reprezentat de constelația de sateliți GPS (Fig. 3.2);
 Segmentul de control, format din stațiile de la sol (Fig. 3.3);

Fig.3.3. Stațiile de control ale sistemului GPS

Segmentul utilizatorilor, compus din utilizatorii civili și militari.
3.2.2. Sistemul GLONASS
GLObal NAvigation Satellite System, reprezintă o alternativă la sistemul
american Global Positioning System (GPS) şi la cel al Uniunii Europene, Galileo
(aflat în construcţie). Sistemul complet urmează să cuprindă 24 de sateliţi, aflaţi la o
distanța de 19.100 km de Pământ, grupaţi în 3 planuri orbitale, decalate la 120°.
Controlul segmentului terestru al GLONASS, este situat în întregime în
interiorul teritoriului Confederației Ruse (fostă URSS), centrul de control de la sol şi
standardele de timp şi de urmărire se află în Moscova, iar staţiile de telemetrie sunt
în Sankt Petersburg, Ternopol, Eniseisk, Komsomolsk-na-Amure.
3.2.3. Sistemul GALILEO
Galileo reprezintă un sistem global de navigaţie prin satelit (GNSS), în prezent
fiind construit de către Uniunea Europeană (UE) şi Agenţia Spaţială Europeană
(ESA), denumirea proiectului fiind inspirată de numele faimosului astronom Italian
Galileo Galilei.
În timpul funcţionării, vor fi folosite două centre de operaţiuni de la sol, unul
lângă München, Germania, şi altul în Fucino, Italia, iar sistemul urmează să fie
format din 30 de sateliţi (27 operaţionali plus 3, cu funcție de piese de schimb
active).
3.3. Metode și erori de măsurare în tehnologia GPS
Măsurătorile GPS sunt clasificate, în general, după două criteri:
 după numărul de receptoare;
 după poziția, tipul receptoarelor și timpul de staționare.
Erorile care se pot comite în acest gen de măsurători sunt de două tipuri:
 erori accidentale de măsurare si de observare;
 erori sistematice.
28
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

3.3.1. Metode de măsurare

Poziționarea cu ajutorul tehnologiei GPS, se poate realiza în diferite moduri:
 Poziționarea absolută;
 Poziționarea relativă;
 Poziționarea diferențială.
Luând în considerare numărul receptoarelor, au fost evidențiate indicii din care
rezultă principalele metode de măsurare GPS:
 cu un singur receptor (single point);
 cu mai multe receptoare.
După timpul de staționare, poziția și tipul receptoarelor, măsurătorile GPS pot
fi:
 statice;
 rapid static (stop and go).

Fig.3.4. Metode de măsurare cu ajutorul tehnologiei GPS

Metoda cu transmiterea datelor prin unde radio (UHF), se bazează pe

principiul sistemului GPS diferențial și constă în observarea erorilor de măsurare a
pseudodistanțelor, privind fiecare satelit observabil într-un punct de referintă a cărui
poziție este cunoscută cu precizie în sistemul WGS84 (Păunescu C., 2006).
3.3.2. Erori în măsurătorile efectuate cu ajutorul tehnologiei
GPS Cauzele principale ale erorilor de măsurătoare în sistemul GPS sunt:
 estimarea intervalelor de timp pentru propagarea datelor GPS;
 informațiile transmise prin satelit privind ceasul satelitului și datele orbitale;
 degradarea voluntară a sistemului GPS.
Toate aceste erori sunt corelate și sunt corectate prin acest sistem diferențial cu
transmiterea datelor prin unde radio (UHF).
În cazul unui sistem în timp real, transmiterea corecțiilor către utilizatori
trebuie să se facă utilizând tehnologii și metode care să răspundă următoarelor
cerințe:
 să acopere întreaga zonă de interes;
 să asigure o fiabilitate a transmisiei compatibilă cu calitatea necesară.
A. Erorile accidentale:
 Erorile de multiparcurs (Fig.3.5);

29
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Fig.3.5. Eroarea multipath

 Erori datorate excentricității centrului de fază al antenei ;

 Erorile datorate electronicii receptorului.
B. Erorile sistematice
 Erorile de ceas, să fie divizate în două componente:
- asincronismul (offset) ceasurilor;
- deriva, datorată teoriei relativității, dependentă de timp.
 Erorile de orbită;
 Erorile datorate refracției troposferice;
 Erorile datorate refracției ionosferice;

Fig.3.6. Refracția ionosferei

Erorile datorate refracției ionosferice depind de frecvența semnalului și deci ele
au valori diferite pentru cele două unde purtătoare L 1 și L2 (Fig. 3.6).
3.4. Reţeaua geodezică naţională spaţială a României
În prezent, în România au fost realizaţi paşi importanţi în implementarea
tehnologiilor de poziţionare satelitare, în realizarea Reţelei Geodezice Naţionale
Spațiale (RGNS). Există un număr de puncte determinate în sistem de referinţă
bazat pe elipsoidul WGS84 (World Geodetic System 1984), care constituie osatura
viitoarei reţele geodezice, determinate unitar într-un sistem de referinţă (european)
nou adoptat (Drgomir P. I., 2007.).
Contribuţia RN-SGP va fi din ce în ce mai importantă, având în vedere sfera
largă de aplicaţii care se va dezvolta şi în ţara noastră de la an la an (sisteme
GPS instalate pe autoturisme, mijloace de transport urbane, TIR-uri, construcţii
masive ş.a.), (Fig. 3.7).

Fig.3.7. Sfera aplicaţiilor bazate pe staţiile de referinţă GNSS multifuncţionale

30
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Sistemul Naţional de Referinţă Spaţială este constituit din totalitatea reţelelor

de referinţă incluzând:
 Reţelele de control pe orizontală - 2D - reţelele de triangulaţie - trilateraţie
realizate cu ajutorul tehnologiilor de măsurare clasice.;
 Reţelele de control pe verticală - 1D - reţelele de nivelment;
 Reţelele de control GNSS tridimensionale - 3D - realizate cu ajutorul
poziţionării utilizând Sisteme de Navigaţie Globală cu Sateliţi.
 Reţelele gravimetrice - 1D - puncte cărora li s-au determinat, parametrii care
descriu câmpul fizic asociat.
În prezent, la nivelul ANCPI, este cristalizată o concepţia coerentă de
realizare a unei Reţele de control GNSS în România, care să asigure cerinţe
maxime de precizie şi încredere pentru o reţea spaţială (3D) (Drgomir P. I.,
2007).

3.4.1. Concepte privind realizarea Reţelei Naţionale de Referinţă

prin tehnologie GNSS
Sistemele GNSS (Global Navigation Satellite Systems) sunt sisteme de
poziţionare tridimensională, bazate pe măsurători cu ajutorul semnalelor radio
transmise de sateliţii unor sisteme de poziţionare globală: NAVSTAR-GPS (SUA),
GLONASS (Rusia), GALILEO (viitor sistem European).
Există două metode prin care se poate determina poziţia unei staţii: poziţionare
absolută şi relativă (Fig. 3.8).

Fig.3.8. Poziţionarea absolută şi relativă

În metoda de poziţionare absolută, sunt procesate datele de la o singură staţie
pentru a determina coordonatele tridimensionale (X, Y, Z) într-un sistem de referinţă
geocentric (WGS-84, PZ90).
Pentru realizarea măsurătorilor geodezice cu precizii sub 10 cm este obligatorie
utilizarea tehnicii de poziţionare relativă (Neuner J., 2000).
3.4.2. Realizarea Reţelei Naţionale de Staţii GPS Permanente (RN-
SGP)
În concordanţă cu tendinţele de dezvoltare a serviciilor geodezice la nivel
european şi global, după 1990 au apărut şi în România tehnologiile de poziţionare
globală (GNSS) bazate pe sistemele de navigaţie cu sateliţi. Cel mai utilizat sistem
GNSS în România este în prezent sistemul NAVSTAR-GPS.

31
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Fig. 3.9. Reţeaua actuală EUREF-EPN de staţii GNSS permanente

Pentru cerinţele curente şi de perspectivă ale geodeziei, topografiei, cadastrului,
Sistemelor Informaţionale Geografice (GIS) ş.a., s-a proiectat şi realizat o Reţea
Naţională de Staţii GPS Permanente (RN-SGP) (Fig. 3.10), din care cinci puncte
fac parte din rețeaua permanentă europeană EUREF-EPN (Fig. 3.9).

Fig. 3.10 Schiţa reţelei naţionale de staţii GNSS permanente (2010 - 73 stații)
O staţie GPS permanentă îndeplineşte în principal trei funcţii:
a) detectarea şi urmărirea automată a sateliţilor;
b) înregistrarea, stocarea şi analiza calitativă automată a datelor;
c) comunicarea cu exteriorul (beneficiari, alte staţii permanente etc.).

Fig. 3.11 Stație GPS permanentă și echipamentul aferent

Cantitatea de date transmisă/recepţionată în cadrul unei staţii permanente
depinde de o serie de factori, cum ar fi: tipul de date transmise, intervalul de
înregistrare, numărul de sateliţi contactaţi la un moment dat.
32
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

3.4.3. Obiectivele realizării RN-SGP

Principalul obiectiv vizat la realizarea RN-SGP este implementarea unui sistem
de referinţă spaţio-temporal activ prin:
- colectarea continuă de date satelitare;
- determinarea continuă a poziţiei staţiilor satelitare în sisteme de referinţă
continentale şi globale;
- furnizarea continuă de informaţii de timp precise;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinarea poziţiei punctelor din
Reţeaua Geodezică Naţională (RGN);
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinare poziţiei punctelor din alte
reţele de sprijin, planimetrice şi altimetrice;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinarea poziţiei unor puncte de
interes din diverse domenii de aplicaţii: topografie, cadastru, GIS, cartografie;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru navigaţia maritimă, aeriană şi terestră;
- utilizarea observaţiilor satelitare pentru monitorizarea poziţiei şi a vitezei de
deplasare a unor obiecte în mişcare (autovehicule, vapoare, avioane, persoane);
- utilizarea observaţiilor satelitare în cercetarea ştiinţifică (Drgomir P. I., 2007).
3.4.4. Realizarea Reţelei Geodezice Naţionale Spaţiale
Reţeaua Geodezică Naţională Spaţială (RGNS) este alcătuită din totalitatea
punctelor materializate în teren, cărora li s-au determinat coordonate în Sistemul de
Referinţă şi Coordonate (SRC) RO-ETRS89 şi sistem de altitudini normale
MN1975 (Ediţia 1990), cu posibilitatea transformării în Sistemul de Referinţă
Vertical European (EVRS).
Clasificarea punctelor RGNS Tabelul 3.1
Domeniu de
Nr.puncte/Densitate/
Tipul de reţea Clasa Precizie aplicabilitate /
Distribuţie
(cm) Observaţii
Reţea geodezică AO 1 - 5 staţii GNSS - legătură la reţelele
naţională spaţială permanente( IGS şi geodezice europene şi
de Clasă AO EUREF-EPN); globale;
2 - măsurători geodinamice
- 1pct/ 50000 km ; regionale şi locale;
- distribuţie uniformă. - măsurători de
deformaţii, servicii de
poziţionare în timp real,
meteorologie ş.a.
Reţea geodezică A 1 - 73 staţii GNSS - legătură la reţeaua de
naţională spaţială permanente; clasă AO;
2
de Clasă A - 1pct/3250km ; - măsurători geodinamice
regionale şi locale;
- distribuţie uniformă. - măsurători de
deformaţii, servicii de
poziţionare în timp real,
meteorologie ş.a.
Reţea geodezică B 2 - 330 de puncte; - măsurători geodinamice
2
naţională spaţială - 1pct./700km ; locale, măsurători
inginereşti de precizie.
de Clasă B - distribuţie uniformă.
Reţea geodezică C 3 - circa 4750 de puncte; - măsurători topografice,
2
naţională spaţială - 1pct/50km ; lucrări inginereşti ,
de Clasă C - distribuţie uniformă. cadastru ş.a.
- parţial realizată
Principiul care stă la baza realizării RGNS este cel ierarhic, de la superior la
inferior și este reprezentată de două componente:
33
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

 RGNS activă, care este alcătuită din punctele RGNS, unde sunt
instalate staţii GNSS permanente care efectuează măsurători continue, având o eroare
medie pătratică (EMP) de determinare a poziţiei de până la 1 cm și este structurată în
următoarele clase:
 RGNS pasivă, este constituită din puncte de îndesire materializate în
teren, având EMP de determinare a poziţiei între 1 cm şi 5 cm, care alcătuiesc:
Rețeaua geodezică națională de îndesire şi ridicare Tabelul 3.2
Domeniu de
Tipul de reţea Clasa Precizie Nr.puncte/Densitate/ aplicabilitate /
(cm) Distribuţie Observaţii
Reţea geodezică de D 5 - cel puţin 1pct/5km2; - măsurători
îndesire - Clasă D - distribuţie topografice, reţele de
neuniforma îndesire şi de ridicare,
ridicări de detalii
topografice, GIS ş.a.
- parţial realizată
2
Rețea de ridicare - E 10 - 1 pct./km în zona - măsurători de detaliu
2
clasa E de şes; 1 pct./km în pentru cadastru, GIS,
zone colinare; 1 pct./5 reperaj fotogrammetric
2
km în zone de munte; etc.
2
minim 4 pct./km în
intravilan.
- distribuție
neuniformă.
Structura pe clase, având la bază criteriile de precizie şi densitate, în care se
exprimă eroarea medie pătratică corespunătoare fiecărei clase de încadrare a
punctului detreminat, precum și legătura cu rețelele geodezice europene și globale,
dar și legătura cu alte tipuri de măsurători la nivel regional și local, poate fi asimilată
și descrierilor prezentate în Tabelele 3.1 și 3.2.
3.4.5. Sistemul ROMPOS
Sistemul ROMPOS se bazează pe o Reţea Naţională de Staţii GNSS
Permanente (GPS-GLONASS) instalate de către ANCPI, în care staţiile de referinţă
funcţionează permanent furnizând date în timp real, precum şi la intervale de timp
prestabilite (1h, 24h), aceste staţii fiind interconectate între ele, inclusiv peste
graniţele statelor vecine.

Fig. 3.12 Receptoare şi antene cu dublă frecvenţă de clasă geodezică

La staţiile de referinţă se utilizează numai receptoare şi antene cu dublă
frecvenţă de clasă geodezică (Fig. 3.12), acestea recepţionând date în mod continuu
de la sateliţii NAVSTAR GPS (toate staţiile) şi de la sateliţii sistemului rusesc
GLONASS (36 de staţii).
34
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Sistemul ROMPOS, ca și sistem de determinare a poziţiei bazat pe tehnologiile GNSS, include următoarele tipuri
de servicii (Tabelul 3.3):
Serviciile şi produsele ROMPOS Tabelul 3.3
Mediu de Rată de
Serviciu Disponibilitate Format de date
transmisie înregistrare
Internet /
DGNSS Timp real Protocol RTCM 2.3 1s
NTRIP
Internet /
RTCM 2.3
RTK Timp real Protocol 1s
RTCM 3.0
NTRIP
(V)RINEX 2.x
Internet GPS(G)
GEO Postprocesare 1s ,5s, 30s
(FTP,WEB) GPS&GLONASS
(M)
Pentru transformarea coordonatelor din sistem ETRS 89 în sistem 42 (elipsoid Krasovski 1940 şi plan de
proiecţie Stereografic 1970), ANCPI a realizat un program de transformare (TransDat), implementat la nivel naţional
(Fig. 3.13).

Fig. 3.13 Software de transformare - TransDat

Serviciul de poziţionare statică postprocesare, presupune determinarea de coordonate ale punctelor reţelelor de
ridicare, utilizând serviciile ROMPOS-GEO ale ROMPOS.