METODOLOGIA DE CALCUL A SEMIAXELOR ELIPSELOR DE CONTACT

ŞI A PRESIUNII MAXIME ÎN CENTRUL CONTACTULUI PENTRU

CONTACTE ELASTICE HERTZIENE PUNCTUALE

A. DETERMINAREA SEMIAXELOR ELIPSEI DE CONTACT

Pentru cazul general, un contact punctual poate fi reprezentat prin două corpuri 1 şi 2, cu raze de
curbură diferite în două planuri principale I şi II, ca în Fig. 1. Sub acţiunea unei forţe normale Q, se
produce o deformare elastică în zona suprafeţei de contact. Proiecţia suprafeţei de contact pe planul
tangent celor două corpuri este, în general, o elipsă cu axa mare având dimensiunea 2a şi cu axa mică
având dimensiunea 2b.

Fig.1 [1]
Metodologia de rezolvare analitică a problemei contactului elastic Hertzian punctual este prezentată în
detaliu în [1,2].
Relaţiile analitice pentru determinarea semiaxele elipsei de contact a şi b sunt următoarele:
1
⎡ 3⋅ Q ⎛ 1 −ν12 1 −ν 22 ⎞⎤ 3
a = a* ⎢ ⎜⎜ + ⎟⎟⎥ (1)
⎣ ∑ ⎝ 1
2 ⋅ ρ E E2 ⎠⎦

Aplicaţii TRIBOLOGIE - Tensiunea maxima în contact punctual 1

 1
* ⎡ 3⋅ Q ⎛ 1 −ν 1 1 −ν 22 ⎞⎤
2 3
b=b ⎢ ⎜⎜ + ⎟⎥ (2)
⎣ 2 ⋅ ∑ ρ ⎝ E1 E2 ⎟⎠⎦
Pentru cazul general, un contact punctual poate fi reprezentat prin două corpuri cu raze de
curbură diferite în două planuri principale I şi II, ca în Fig. 1. Sub acţiunea unei forţe normale Q, se
produce o deformare elastică în zona suprafeţei de contact. Proiecţia suprafeţei de contact pe planul
tangent celor două corpuri este, în general, o elipsă cu axa mare având dimensiunea 2a şi cu axa mică
având dimensiunea 2b.
In relaţiile (1) şi (2) apar trei categorii de parametric: parametri geometrici, parametri de
material şi parametri de încărcare.

1. Parametri geometrici

1.1 Razele de curbură ale celor două corpuri în planurile principale I şi 2 şi în punctual de contact:
R1,I, R1,II , R2,I , R2,II care se consideră cunoscute.

Fig. 2
1.2 Curbura în punctual de contact pentru fiecare corp şi în fiecare plan principal:
1
ρ1( 2), I ( II ) = ± (3)
R1( 2 ), I ( II )
Semnul (+) se consideră pentru suprafaţă convexă şi semnul (–)se consideră pentru suprafaţă concavă
iar unitatea de măsură este m-1.

1.3 Suma curburilor în punctual de contact , ∑ρ , se determină cu relaţia:

∑ ρ = ρ1, I + ρ1, II + ρ 2, I + ρ 2, II (4)

1.4.Funcţia curburilor F ( ρ ) care se calculează cu relaţia:

Aplicaţii TRIBOLOGIE - Tensiunea maxima în contact punctual 2

 F (ρ ) =
(ρ1,I − ρ1,II ) + (ρ 2,I − ρ 2,II ) (5)
∑ρ
Cele două planuri principale I şi II se stabilesc astfel încât funcţia curburilor sa rezulte pozitivă.
Funcţia curburilor are valori cuprinse în intervalul ( 0 …1), funcţie de geometria celor două corpuri în
contact.
1.4. Mărimile adimensionale a* şi b* sunt dependente transcendent de valoarea excentricităţii e, unde
excentricitatea e se determină cu relaţia:

b2
e = 1− 2 (6)
a
Raportul dintre semiaxele elipsei de contact poate fi aproximat cu suficientă precizie utilizând relaţia:
0,636
a ⎛R ⎞
k = = 1,0339 ⋅ ⎜⎜ I ⎟⎟ (7)
b ⎝ RII ⎠
unde RI şi RII sunt razele de curbură echivalente pe direcţia celor două planuri principale, I şi
II, cele două planuri fiind astfel alese încât raportul semiaxelor k să fie mai mare decât 1; la limită,
când elipsa de contact devine cerc, k =1. Razele de curbură echivalente se determină cu relaţiile (8)
păstrând regula semnului (+) şi (– ) pentru suprafeţe convexe şi, respectiv, concave
1 1 1 1 1 1
=± ± şi =± ± (8)
RI R1, I R2, I RII R1, II R2, II
Relaţiile pentru mărimile adimensionale a* şi b* sunt date de relaţiile (9) şi (10):
1
⎡ 2 E (e) ⎤ 3
a* = ⎢ ⋅ 2 ⎥
(9)
⎣π (1 − e ) ⎦
1
⎡2 ⎤3
b = ⎢ 1 − e2 E (e )⎥
* (10)
⎣π ⎦
Unde E(e) reprezintă integrala eliptică de speţa a doua dată de relaţia:
π
2
E (e ) = ∫ 1 − e 2 sin 2 d ϕ (11)
0

Mărimile adimensionale a* şi b* se pot determina şi din diagramele din ANEXA 1, în raport cu

valoarea funcţiei curburilor F ( ρ ) .

2. Parametri de material
Caracteristicile materialelor celor două corpuri în contact care prezintă importanţă în calculul
semiaxelor elipsei de contact sunt:
- Modulul de elasticitate Young ale celor două corpuri: E1 şi E2;

Aplicaţii TRIBOLOGIE - Tensiunea maxima în contact punctual 3

 - Coeficienţii Poisson pentru cele două materiale ν 1 şi ν 2 . Pentru doua corpuri din oţel în

contact punctual, des întâlnite în diverse organe de maşini (rulmenţi cu bile, cu role butoi,
şuruburi cu bile, ghidaje cu bile recirculabile etc.) se utilizează următoarele valori:

E1 = E2 = 2,1 ⋅ 1011 Pa iar ν 1 = ν 2 = 0,3 .

3. Parametri de încărcare
In calculul semiaxelor elipsei de contact intervine forţa de apăsare Q a celor două corpuri pe
direcţia normală la planul tangent în punctul de contact. Forţa de apăsare se exprimă în N.

B. DETERMINAREA TENSIUNII MAXIME NORMALE ÎN CENTRUL ELIPSEI DE

CONTACT
Distribuţia tensiunii normale pe suprafaţa elipsei de contact p(x,y) este de tip paraboloidal, aşa
cum se prezintă în fig.3 şi este dată de relaţia (11). Valoarea maximă a tensiunii normale de contact
σ o este în centrul elipsei de contact şi se calculează cu relaţia (12).

2 2
⎛ x⎞ ⎛ y⎞
p ( x, y ) = σ 0 1− ⎜ ⎟ − ⎜ ⎟ (12)
⎝a⎠ ⎝b⎠

3⋅Q
σ0 = (13)
2π ⋅ a ⋅ b

Fig. 3
Bibliografie:
[1] Cretu Spiridon, Contactul concentrat elasto-plastic, Editura „POLITEHNIUM” Iaşi, 2009.
[2] Olaru Dumitru, Tribologie, Litografia Universităţii Tehnice Iaşi, 1995.

Aplicaţii TRIBOLOGIE - Tensiunea maxima în contact punctual 4

 ANEXA 1

Aplicaţii TRIBOLOGIE - Tensiunea maxima în contact punctual 5

Aplicaţii TRIBOLOGIE - Tensiunea maxima în contact punctual 6