1.1.1.

Metoda curenţilor de contur (Maxwell)

Rezolvarea circuitelor electrice prin metoda directă (a transfigură-

rilor simple) şi a teoremelor Kirchhoff ridică dificultatea rezolvării
unui sistem cu un număr mare de ecuaţii şi necunoscute ce
corespunde numărului de laturi. În condiţiile impuse de tehnica
actuală, când circuitele utilizate în practică devin tot mai complexe,
problema găsirii unor metode care ar reduce considerabil volumul
calculelor se impune imperios. Tendinţa firească în aceste condiţii
este, în primul rând aceea de a micşora efortul de calcul, prin
reducerea numărului de ecuaţii ce trebuie rezolvate. O asemenea
reducere se poate realiza utilizând în locul intensităţilor curenţilor
din laturi alte variabile (mărimi fictive sau de semnificaţie fizică
reală), care să satisfacă identic câte una din cele două teoreme ale
lui Kirchhoff.
Astfel, conform unei observaţii făcute de Maxwell, se poate
considera că fiecărei bucle (sau ochi) a unui sistem dat de bucle
fundamentale (sau independente) i se poate asocia un curent fictiv
c
I , numit curent ciclic sau curent de contur care să parcurgă în cir-
cuit închis bucla dată, aşa încât intensitatea curentului real din
orice latură a circuitului să fie suma algebrică a intensităţilor cu-
renţilor de contur ce trec prin această latură:
c
Ik = ∑  I p
. (k = 1, 2, ..., l ) (1.70)
p k

În baza acestei observaţii Maxwell a apărut un mecanism de calcul

al curenţilor prin laturile unui circuit închis, care se numeşte
metoda curenţilor de contur (prescurtat MCC). Această
metodă permite micşorarea numărului total de ecuaţii ce trebuie de
rezolvat; anterior a fost arătat că dacă circuitul conţine L laturi (tot
atâţea curenţi necunoscuţi) şi N noduri, conform teoremei 1 Kirch-
hoff se scriu N – 1 ecuaţii şi conform teoremei 2 – se scriu L – (N –

1
1). Aşa dar, la baza MCC se află noţiunea de curent de contur – o
mărime virtuală, de calcul, care „curge” doar prin propriul contur.
Să considerăm acum schema din
figura 1.54. Vom diviza-o în trei
conturi (sau ochiuri) adiacente şi
vom admite că în fiecare contur
circulă propriul său curent II , III şi
IIII. Sensul acestor curenţi este
acelaşi în cele trei conturi – în
direcţia acului ceasorniculai, aşa
cum este arătat în schemă. Se
observă totodată că curenţii de Fig 1.54. Schema unui circuit re-
lativ complex pentru calculul
contur coincid cu valorile curen- curenţilor prin MCC.
ţilor reali (aceştea sunt de aseme-
nea indicaţi în schemă) doar în laturile exterioare:
II = I1 , III = – I6, IIII = I3 . (1.71)
Curenţii laturilor adiacente sunt egali cu diferenţa curenţilor de
contur ai ochiurilor vechine. Aşa,
I2 = III – IIII , I4 = II – IIII , I5 = IIII – II . (1.72)
Prin urmare, cunoscând curenţii de contur pot fi uşor calculaţi
curenţii reali ai laturilor.
Pentru a calcula curenţii de contur în cazul schemei din figura 1.54
este suficient de alcătuit doar trei ecuaţii (după numărul de ochiuri
fundamentale), în conformitate cu teorema 2 Kirchhoff (relaţia
1.51):
pentru bucla (conturul) I:
(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4 ,
pentru conturul II:
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 ,
pentru conturul III:
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2 .

2
Ecuaţiile scrise alcătuiesc sistemul de ecuaţii
(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 (1.73)
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2

care permite determinarea curenţilor de contur II – IIII şi, ulterior –

a curenţilor reali din laturile circuitului, I1 – I6 .
Deseori MCC este folosit pentru a deduce posibilităţile altor metode
de calcul şi pentru analiza circuitelor la forma generală. În astfel de
cazuri se scriu ecuaţiile curenţilor de buclă la forma generalizată.
În acest scop rezistenţa sumară a conturului dat se notează cu index
dublu jos, care indică numărul conturului şi se numeşte r e z i s t e n -
ţ ă p r o p r i e a c o n t u r u l u i . Aşa, în schema analizată mai sus re-
zistenţele proprii ale celor 3 bucle sunt:
r11 = r1 + r10 + r4 + r5;
r22 = r2 + r4 + r6; (1.74)
r33 = r2 + r3 + r5.

R e z i s t e n ţ e l e c o m u n e a l e b u c l e l o r î n v e c i n a t e sunt
considerate ca coeficienţi pe lângă respectivii curenţi, notându-se cu
index dublu jos, care indică buclele între care sunt conectate; aşa,
r12 = r4 , r13 = r5 , r23 = r2 . (1.75)

Ţinând cont de (1.74) şi (1.75), sistemul de ecuaţii (1.73) se poate

scrie într-o formă generală astfel:
r11 II – r12 III – r13 IIII = EI ,
– r21 II + r22 III – r23 IIII = EII , (1.76)
– r31 II – r32 III + r33 IIII = EIII .

În aceste ecuaţii sunt notate:

EI = E1 + E4, EII = E2 – E4 şi EIII = E3 – E2 (1.77)

3
care se numesc t . e . m . d e c o n t u r şi prezintă suma algebrică a
t.e.m. ale laturilor conturului dat. Se ia cu semnul „+” t.e.m. sensul
căreea coincide cu sensul curentului de contur.
Ecuaţiile curenţilor de contur se rezolvă prin metoda determinanţi-
lor, sau utilizând forma matriceală de prezentare a ecuaţiilor.

Utilizarea determinanţilor şi a matricelor pentru

rezolvarea ecuaţiilor obţinute prin MCC.
Vom considera rezolvarea sistemului (1.76) cu ajutorul determinanţilor. Pentru
curentul Ik din latura k se poate scrie expresia:
Ik = Δk / Δ , (1.78)
unde Δ este d e t e r m i n a n t u l p r i n c i p a l al sistemului de ecuaţii :

r11 – r12 – r13

Δ = – r21 r22 – r23 . (1.79)
– r31 – r32 r33

Determinantul Δk se obţine din determinantul principal Δ prin înlocuirea

coloanei k cu coloana termenilor din dreapta ecuaţiilor sistemului (1.76). De
exemplu, pentru primul curent de contur II (k = 1)

E1 – r12 – r13
Δ1 = EII r22 – r23 . (1.80)
EIII – r32 r33

Prin urmare, calculul curentului de contur se reduce la alcătuirea a doi deterni-

nanţi care, de fapt pot fi scrişi fără ca în prealabil să se scrie sistemul de ecuaţii.
În acest scop, se înscriu iniţial rezistenţele proprii ale conturilor r11 , r22 , r33
etc., care se plasează pe diagonala principală (din colţul stâng sus spre colţul
drept jos) cu semnul „+”. Determinantul este simetric faţă de diagonala princi-
pală – rezistenţele comune negative din partea superioară a diagonalei sunt ref-
lecţia rezistenţelor comune negative din partea inferioară a diagonalei. Astfel,
calculând rezistenţele comune ale conturilor r12 , r13 , ... etc. pentru prima linie
şi rn1 , rn2 , ... pentru linia n , pot fi completate partea de sus şi cea de jos a

4
determinanturlui. Cunoscând Δ se determină Δk şi apoi se calculează valoarea
curentului Ik .
Se poate demonstra dependenţa curentului de contur de toate sursele t.e.m. EI ,
EII , EIII , ...etc., pentru ce determinantul Δk se descompune faţă de coloana k.
Vom descompune, de exemplu, determinantul Δ1 (1.80) faţă de prima coloană
(k = 1):
Δ1 = A11 EI + A21 EII + A31 EIII . (1.81)
Înlocuim această valoare a lui Δ1 în formula (1.78) pentru curentul II :

Δ1 A11 A21 A21

II = = EI + EII + EIII . (1.82)
Δ Δ Δ Δ
În mod analog se poate scrie expresia generală pentru curentul conturului k :
Δk A1k A2 k Ank
Ik = = EI + EII + ... + En (1.83)
Δ Δ Δ Δ
sau într-o formă mai compactă
n
Ik = ∑ (Ank /Δ) En . (1.84)
1

Primul index n se referă la numărul t.e.m. sau, ce-i tot aceeaşi – la numărul
conturului sau numărul liniei determinantului Δ . Al doilea index k este numă-
rul curentului determinat sau, ce-i tot aceeaşi numărul coloanei determinantului
Δ . Coeficienţii Ank prezintă complementele algebrice care sunt legate cu mi-
norii Mnk ai determinantului prin ecuaţiile
n+k
Ank = (– 1) Mnk . (1.85)
Minorul Mnk se obţine din determinantul Δ prin tăierea liniei n şi a coloanei k.
În cazul dat, pentru curentul conturului întâi II (k = 1) complementele algebri-
ce sunt egale:
r22 – r23
1+1
A11 = ( – 1 ) M11 = ,
– r32 r33

5
 – r12 – r13
A21 = (–1)2+1 M21= – ,
– r32 r33

– r12 – r13
A31 = ( – 1 )3+1 M31 = .
r22 – r23

Sistemul de ecuaţii (1.76) poate fi rezolvat şi cu ajutorul matricelor. La alcătui-

rea matricelur, ca şi în cazul determinanţilor sunt utilizaţi coeficienţii sistemu-
lui de ecuaţii. Sub forma matricială poate fi scris sistemul de ecuaţii (1.76):

r11 – r12 – r13 II EI

– r21 r22 – r23  III = EII (1.86)
– r31 – r32 r33 IIII EIII

sau sub forma unei singure ecuaţii matriciale

r I = E , (1.87)
unde r este matricea coeficienţilor pe lăngă curenţii necunoscuţi.
Soluţia ecuaţiei (1.87) în raport cu matricea I va fi:
–1
I = r E . (1.88)
–1
În (1.88) I este matricea-coloană a curenţilor necunoscuţi; r este
matricea inversă matricei coieficienţilor;
E – matricea-coloană a termenilor liberi ai ecuaţiei.
Din (1.88) urmează că pentru determinarea curenţilor necunoscuţi este necesar
de găsit matricea inversă matricei coeficienţilor şi de înmulţit această matrice
la matricea-coloană a termenilor liberi ai ecuaţiei.
Suluţionarea se petrece în felul următor:
1) se alcătuieşte determinantul Δ din elementele matricei (v. (1.79));
2) se alcătuieşte matricea inversă, pentru aceasta:
– fiecare termen al matricei coeficienţilor se înlocuieşte cu complementul
algebric cu aceiaşi indici inferiori (de jos) ca şi ai coeficienţilor înlocuiţi;
– matricea obţinută se transpune, înlocuindu-se reciproc coloanele şi liniile.

6
În urma acestor operaţii natricea inversă poate fi determinată ca:
A11 A12 A13
–1
r = 1/ Δ A21 A22 A23 . (1. 89)
A31 A32 A33
Transcriem soluţia (1.88) într-o formă mai desfăşurată, ţinând cont de (1.89):
II A11 A12 A13 EI
III = 1/ Δ A21 A22 A23 EII (1.90)
I III A31 A32 A33 EIII
Reamintim că produsul a două matrice A şi B se obţine în urma înmulţirii ele-
mentelor liniei matricei A la elementele coloanei matricei B şi însumării rezul-
tatelor înmulţirii; de exemplu:
a11 a12 b11 b12 a11b11+ a12b21 a11b12+ a12b22
A B = =
a21 a22 b21 b22 a21b11+ a22 b21 a21b12+ a22b22

Înmulţind cele două matrice din partea dreaptă a relaţiei (1.90), obţinem:

II A11 EI + A21 EII + A31 EIII

III = 1/ Δ A12 EI + A22 EII + A32 EIII (1.91)
I III A13 EI + A23 EII + A33 EIII

Matricele sunt egale atunci când sunt egale elementele lor respective. Prin
urmare,
1
II = ( A11 EI + A21 EII + A31 EIII ),
Δ
1
III = ( A12 EI + A22 EII + A32 EIII ), (1.92)
Δ
1
III = ( A13 EI + A23 EII + A33 EIII ).
Δ

Ecuaţia obţinută pentru curentul, de exemplu II este analogă ecuaţiei (1.82).