Robert Hooke Robert Hooke (n.18 iulie 1635 - d.

3 martie 1703) a fost astronom si fizician englez; a formulat legea de proporionalitate ntre deformaiile elastice ale unui corp si tensiunile la care este supus,cunoscut ca "Legea lui Hooke". Robert Hooke s-a nscut pe insula Whight si a studiat la "Universitatea din Oxford", unde a fost asistentul fizicianului englez Robert Boyle. Din anul 1662 a fost numit supraveghetor al experimentelor "Societii Regale". A fost ales membru al "Societii Regale" n 1663 si a fost numit profesor de geometrie al "Universitii din Oxford" n 1665. A fost primul care a folosit balana cu arc pentru reglarea ceasurilor si observnd similaritile dintre miscarea unei sfori vibrnd si balansarea unei pendule, a inventat pendula cu arc, ceea ce a condus la o mai mare precizie a ceasurilor. Intuieste si formuleaz ntr-o comunicare la Royal Society din Londra primele idei privind telegrafia vizual. Din anul 1666 a fost numit inspector al Londrei si a fcut design-ul mai multor cldiri, inclusiv al Casei Montague si al Spitalului Bethlehem.. Hooke a anticipat unele din cele mai importante descoperiri si invenii ale acelor timpuri. A inventat si perfecionat mai multe instrumente de observare si msurare (telescoape, termometre, microscoape). Cu telescopul Gregorian, Hooke a observat pentru prima oara celulele vegetale. A formulat teoria cu privire la miscarea planetelor ca o problem din mecanic si independent de fizicianul britanic Newton a emis ipoteza gravitaiei. Cu toate ca a avut mai multe invenii si descoperiri, Hooke va rmane cel mai bine cunoscut pentru descoperirea si formularea matematic a legii elasticitii. Consideratii teoretice Se numeste deformare a unui corp,procesul de modificare a dimensiunilor corpului sub actiunea unor forte din exterior. Forta care deformeaza corpul se numeste forta deformatoare. Deformarile pot fi: -elastice -plastice Consideram un corp elastic (coarda elastica,furtun de cauciuc) de lungime initiala l0 si arie a sectiunii transversale S0 .Acest corp este deformat de forta F si astfel el s-a alungit cu l = l - l0 (l-lungime finala,l -marimea deformatiei si se numeste alungire absoluta. l = x ; < > SI =m. Experimentul Hooke a constantat ca marimea deformatiei unui corp elastic variaza: -direct proportional cu lungimea initiala ( l0 ); -direct proportional cu forta deformatoare;

-invers proportional cu aria sectiunii transversale; -cu natura materialului corpului. Expresia legii lui Hooke:

l =

l l0 F E S0
N m2

E este o constanta c depinde de natura materialului din care este confectionat corpul si se numeste modul de elasticitate longitudinal sau modulul lui Young.

< E SI >= l F = l0 E S0 < SI >=

N m2

1 E

l = l0

-alungire absoluta

= E

F = -efort unitar S0
-o alta expresie a legii lui Hooke

Curbe caracteristice la materiale care nu respect legea lui Hooke

Celor mai multe din materiale le corespund curbele caracteristice curbilinii fr nici o poriune rectilinie. Astfel, fonta, alama, cuprul, betonul, cauciucul au curbe caracteristice ca n figura (1,a), iar altele cum ar fi fibrele textile ca n figura (1,b). Fonta are curba caracteristic curbilinie att pentru traciune ct i pentru compresiune . Se observ c fonta rezist mai bine la compresiune dect la ntindere (fig.2). Betonul, este materialul cel mai des utilizat de constructori la compresiune, deoarece are rezistena la traciune foarte mic. Numai o poriune din curba caracteristic i anume OP ,pentru oel i lemn este descris de ecuaia =E. Astfel cea mai mare parte din curba caracteristic a oelului i toate curbele caracteristice pentru celelalte materiale nu sunt descrise prin ecuatii liniare.

Fig.1

Fig.2

ntruct n rezistena materialelor sunt necesare, pentru calcul, ecuaii simple, explicite ale dependenei =f(), curba caracteristic a fost aproximat printro curb caracteristic idealizat numit diagram schematizat. Diagrama schematizat se obine prin trasarea unei linii, frnte sau curbe, ct mai apropiate de curba caracteristic real, dar care s aib o ecuaie ct mai simpl. Ca urmare se utilizeaz frecvent urmtoarele schematizri: prin linii drepte i/sau, prin linii curbe continue. La schematizarea prin linii drepte se admite c limita de proporionalitate coincide cu limita de curgere a materialului. n figura 3 s-a reprezentat schematizarea prin linii drepte a materialelor elasto plastice ideale, sau diagrama schematizat tip Prandtl i care corespunde cel mai bine pentru oelurile de rezisten mic i mijlocie. Schematizarea s-a fcut prin dou drepte:

Fig. 3 = E pentru domeniul elastic ( c) i = c = ct. pentru domeniul plastic ( > c). n cazul materialelor care nu satisfac legea lui Hooke, curba caracteristic poate fi asimilat cu o curb continu (fig. 4) avnd relaia:

n = EC

, unde Ec i n sunt constante ce se determin astfel ca funcia adoptat s fie

ct mai apropiat de curba real, stabilit experimental.

Fig.4

= 1 2 ln 2 1 n= ln 2 1
EC =
n 1

n 2

Curbe caracteristice la materiale care respect legea lui Hooke

In aceasta categorie intra otelurile,lemnul,etc.Aceste curbe prezinta o portiune initiala rectilinie.Tipica pentru aceasta curba este curba caracteristica a otelului moale.

Fig.5

Portiunea OA este un segment de dreapta putin inclinat spre dreapta. Se noteaza cu unghiul pe care OA il face cu abscisa. d tg = = = E = E (1) d Relatia (1) exprima legea lui Hooke sau legea fundamentala a rezistentei materialelor pentru intindere. Pe toata zona rectilinie tensiunile sunt proportionale cu deformarile liniare specifice .Factorul de proportionalitate este egal cu modulul de elasticitate longitudinal (Young).La oteluri: E=2,1*105 MPa. Tensiunea corespunzatoare punctului A se noteaza p si se numeste limita de proportionalitate. Dupa punctul A, curba nu mai este o dreapta, ci o curba propriu-zisa care se apleaca treptat spre dreapta. Tensiunea corespunzatoare punctului B se noteaza e si se numeste limita de elasticitate pentru ca in acest punct materialul se comporta perfect elastic. In punctul C curba are o tangenta orizontala.Tensiunea corespunzatoare punctului C se noteaza c si se numeste limita de curgere sau limita marilor deformatii. Pana in C, deformatiile sunt mici, dar dupa C ele devin foarte mari.Dupa ce apare o zona CDE, unde oscileaza ca valoare (scade) dar deformarile cresc foarte mult.E o zona in care materialele isi pierd rezistenta. In M se observa o revenire a rezistentei materialelor, incat pe EF se constata din nou o crestere a tensiuni concomitent cu cresterea deformarii . In F tangenta la curba este orizontala.Tensiunea corespunzatoare lui F este r si se numeste rezistenta la rupere(tensiune maxima). Pe ramura FG, deformarea continua sa creasca, dar eforturile unitare scad pana cand in G se produce ruperea.Deformarea specifica corespunzatoare punctului G este rlungire specifica la rupere(alungire la rupere). Curba caracteristica astfel obtinuta este curba caracteristica conventionala(aparenta). Din curba reiese, paradoxal, ca ruperea are loc pentru o valoare a efortului unitar mai mica decat o valoare deja suportata r.Aceasta, pentru ca in permanenta a fost calculata cu formula =
F , unde S0 s-a presupus constant.In realitate S0 nu este constant S0

pentru ca pe masura ce epruveta se lungeste, sectiunea se micsoreaza. Pana in E, curba caracteristica reala coincide cu curba caracteristica conventionala. Dupa depasirea punctului F, subtierea epruvetei se localieaza in zona viitoarei sectiuni de rupere(apare un fenomen local de gatuire). Raportul dintre valoare sectiunii transversale si sectiunea initiala se numeste gatuire la rupere a materialului si exprima deformabilitate materialului pe directie transversala.

S0 S r S0

In procente: S Sr Z = 100 = 0 100% S0 Limita de elasticitate tehnologica este egala cu tensiunea corespunzatoare unei deformari permanente de 0,02 % din lungimea initiala a epruvetei. Limita de curgere tehnologica este egala cu tensiunea corespunzatoare unei deformari de 0,2% din lungimea initiala a epruvetei.

Curbe caracteristice pentru alte tipuri de solicitari

Legea lui Hooke care exprima legatura intre tensiunea tangentiala () si lunecarile () poate fi gasita prin rasucirea unei epruvete (fig.6). =g() =G unde G este modulul de elasticitate transversal,care este o constanta de material. Pentru otel, GOt=8,1*104 MPa Otelurile se comporta in general identic la compresiune si la intind.Singura diferenta apare in zona finala a curbelor.La intindere,curba se termina brusc,iar la compresiune ea merge la , pentru ca materialul se deformeaza oricat de mult, fara a se rupe (fig. 7). Fonta este un caz tipic de comportare diferita la intindere fata de compresiune.

Fig. 6 Fig. 7