Cartografie 2020 2021

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A
BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA
PROGRAMUL DE STUDIU:
MĂSURĂTOIR TERESTRE ȘI CADASTRU
CARTOGRAFIE
CURS SI PROIECT– ONLINE

ANUL II MTC
TITULAR CURS SI PROIECT:

S.L. dr. Ing. BÂRLIBA COSTEL
TIMIȘOARA
2020
CARTOGRAFIE
2019-2020
FORMA ŞI APROXIMAREA
PĂMÂNTULUI
• Geoid = suprafaţă echipotenţială definită ca o extindere a nivelului mediu al
oceanelor şi mărilor pe sub continente
– Definiţie fizică a unei suprafeţe complicate
– Descrisă printr-un număr infinit de parametrii
– Poate fi sesizată de instrumente
Suprafaţa Topografică
America de Nord Europa
America de Sud Africa

SUPRAFETE DE REFERINTA
SUPRAFA A FIZIC
TERESTRA (TOPO)
SUPRAFA A
ELIPSOIDULUI
GEOIDUL
• O elipsă este o figură matematică definită de:
– Semiaxa Mare (a)

i
– Semiaxa Mică (b)
sau
– Turtirea (f) = (a-b)/a
• Este o simplă suprafaţă geometrică

b
• Nu poate fi sesizată de instrumente
a
ELIPSOIDUL DE REFERINŢĂ
Prin elipsoid de referinţă se înţelege elipsoidul terestru general, adoptat
convenţional, care aproximează cel mai bine geoidul.
Suprafaţa acestui elipsoid este o suprafaţă pur geometrică şi
convenţională, faţă de care se defineşte poziţia geoidului şi faţă de care
se determină poziţia unor puncte de pe teren prin coordonate
geografice.
P(xp, yp, zp) - punct aparţinând elipsoidului

Prin intermediul celor două semiaxe se definesc:
prima excentricitate, notată cu “e”;
a doua excentricitatea, notată cu “e' “ ;
turtirea, notată cu “α” sau „f” ;
• Ce elipsoid să
alegem ?
N N Suprafaţă Topografică
O1
O2
• World Geodetic System 1984 (WGS84)
– Este cel mai apropiat de forma Pamântului
N
Suprafaţă Topografică
– A = 6,378,137.000 m
– 1/f = 298.2572236
America de Sud Africa

Elipsoizi utilizaţi în România
Denumirea Anul Semiaxa Turtirea Perioada de
elicoidului determinării mare (m) geometrică utilizare în
de referin ă România
Bessel 1841 6377397,115 1:299,153 1873 - 1916
Clarke 1880 6378249,145 1:293,465 1919 – 1930
Hayfort 1909 6378388,000 1:297,000 1930 – 1951
Krasovski 1940 6378245,000 1:298,300 1951
WGS84 1984 6378137,000 1:298,257 1992

z
P
Ecuaţia elipsei: x 2p z 2p
2 2
1
b a b
O a x
Forma geoidului Ecuaţia elipsoidului de referinţ :
P
zp
yp x 2p y 2p z 2p
xp
P' y 2 2 2
1
a b c
x
b2 2 a 2 b
e2 1 2 ;e 2
1; 1
a b a
2 2
2 b 2 a b
1 e 2
;1 e 2
;1
a b a
2 1 2 1 2 b2
1 e ;1 e ;(1 )
1 e2 1 e2 a2
1 1 b2
e2 1 2
;e 2
2
1;1 2 2
1 e 1 e a2
e2 e 2
e 2
e2 2
; e 2
2
;
1 e 1 e 2
(S-a considerat 2 fiind foarte mic).
0
Un parametru întâlnit foarte frecvent în calculele
geodezice îl constituie şi raza de curbur polar C exprimat
prin relația: 2
a
C
b2
ECUAŢIILE PARAMETRICE ALE ELIPSOIDULUI DE
REFERINŢĂ
• EE1 diametrul cercului ecuatorului;
• PGrP’ meridianul origine;
• E'E'1 diametrul paralelului punctului oarecare Mo;
• V normala la suprafaţa elipsoidului a punctului Mo;
• Tm tangenta în Mo la curba meridiana ;
tangenta în Mo la paralelul punctului Mo
Tm
• Tp
z V
P
E' O'1 E'1
Tp
r M0 F
Gr S
O1
y
E O E1
x
P'
ELEMENTE DE DEFINIRE A ELIPSOIDULUI
DE REFERINŢĂ
PARAMETRII ELIPSOIDULUI DE REFERINŢĂ
Fie elipsa meridiană ce generează elipsoidul de rotație situată în planul xOz
z
P
P0
•a - semiaxa mare ecuatorial a elipsoidului ;
b zP •b - semiaxa mic polar a elipsoidului.
xP P'
0
Prin intermediul celor dou semiaxe se definesc:
x
E O a E' •prima excentricitate, notat cu “e”;
•a doua excentricitatea, notat cu “e' “ ;
•turtirea, notat cu “α” ;
P'
2 2 2 a2 b2 2 a 2 b2 a b
x z e ; e ;
1 a2 b 2
a
a2 b2
Parametrii a, b, e, e', α sunt parametrii de baz care
determin elipsa meridian , problema fiind rezolvabil în cazul
în care sunt cunoscuți doi dintre aceștia (din care un
parametru fiind o lungime).
• A stabili ecuațiile parametrice ale elipsoidului de referința înseamnă a
stabili o corespondenta între cele doua sisteme de coordonate, de forma :
x f( , )
y g( , )
z h( )
În acest scop consider m elipsa meridian ce trece prin Mo. Punctul Mo fiind punct curent pe elipsa
meridian va avea coordonate r,z care verifica relaţia:
r2 z2
1
a2 b2
z Notăm : 1 e 2 sin 2 W
P a cos
M'0 r ecuațiile parametrice ale
r=x M0 W elipsei meridiane
O2 dz
2
M''0 a (1 e ) sin
z
d W
E O x
a cos cos
E1 x
O1 W
a cos sin ecuațiile parametrice ale
y
W elipsoidului de referință
a(1 e 2 ) sin
z
P' W
RAZE DE CURBURĂ ÎNTR-UN PUNCT SITUAT PE
SUPRAFAŢA ELIPSOIDULUI DE REFERINŢĂ
• Expresia razei mici de curbură M

z
P M'0 ds Md
ds
M0 2 ds 2
M 2
M
d
d 2
a(1 e )
E
O1
E1
x ds 2
dr 2
dz 2
M 3
O'
M 2 dr 2 dz 2 W
d 2
dr 2 dz 2
P' M ( ) ( )
d d
• Raza mare de curbură N
z
P
O2 r M0 r a
N SAU N
cos W
O1 N
E x
E1
O
P'
•Expresia razei de curbură după o direcţie oarecare

V
z
P
M0
R MN
O1 x R
E
O0 E1 N cos 2 M sin 2
P'
LUNGIMEA ARCULUI DE MERIDIAN
Considerăm egalitatea ds Md cu ajutorul căreia

putem stabili lungimea arcului de meridian
cuprinsa între doua puncte P1si P2 de latitudinea φ1
şi φ2 situate pe aceasta:
P2 2
a (1 e 2 )
S1 2 ds Md M
P1 1
W3 3
2 2
S1 2 a (1 e ) (1 e 2 sin 2 ) 2 d
1
Practic, pentru a calcula arcul de Sm ( 1, ) S m (0, ) S m (0, )

2 2 1
meridian de lungime finit folosim rela ia:
În care:
LUNGIMEA ARCULUI DE PARALEL
• Pe un paralel de raza r şi de latitudine φ se
consideră două puncte P1 şi P2 situate la o distanţă
d φ. In această situaţie vom longitudinea λ-dλ, deci
între cele doua puncte exista diferenţa de
longitudine dλ.
• Pentru arcul elementar de parale poate fi scrisa
relaţia: dl rd
• Când punctele P1P2 la distanţa finită, longitudinile
lor fiind λ1şi λ2 se poate stabili lungimea arcului de
paralel integrând egalitatea de mai sus respectiv
2 r( 1 2 )
l1 2 r d
1
• Practic, arcul de paralel finit se calculează cu relaţia:
P
E' O2 r E'1
d
dl
O1
E E'
P'
SISTEME DE REFERINŢĂ ŞI DE
COORDONATE
Un sistem de referinţă şi de
coordonate este constituit dintr-un
datum şi un sistem de coordonate.
Datum geodezic
• Datumul geodezic este un set de convenţii (set de
parametrii, deci fără erori) care stabileşte relaţii spaţiale
între un sistem de coordonate şi Pământ. Acesta defineşte
forma şi dimensiunile Pământului precum şi originea şi
orientarea unui sistem de coordonate utilizat la
reprezentarea suprafeţei terestre.
• În România s-a adoptat datum-ul “Pulkovo 42” (ce poate fi
găsit şi sub denumirea “Dealul Piscului”), derivat din
elipsoidul Krasovsky. Pe viitor se doreşte pentru
conformitatea cartografică cu Europa, să se adopte
datumul “WGS84” (bazat pe sferoidul GRS80).
• DATUM = ELIPSOID + PUNCT DE
CONSTRANGERE
Sisteme de coordonate
• Un Sistem de coordonate reprezintă un cadru
de referință bidimensional sau tridimensional,
alcătuit din:
• Set de puncte, linii și / sau suprafețe
• Set de reguli utilizate pentru definirea poziției
punctelor din spațiu
• Există trei tipuri de coordonate:
• Altitudinea sau înălţimea (mai puţin utilizat
termenul de cotă) exprimă distanţa pe verticală
între o poziţie şi o suprafaţă „orizontală” definită ca
referinţă;
• Coordonate geografice exprimă în termeni de
latitudine şi longitudine poziţia unui obiect pe sferă
sau elipsoid;
• Coordonate carteziene sau coordonate în sistemul
de proiecţie al hărţii care exprimă poziţia unui
obiect, în termeni de nord şi est, pe un plan pe care
a fost proiectată suprafaţa terestră.
COORDONATE CARTEZIENE
• Sistemul de coordonate carteziene este sistemul a
cărui axe sunt ortogonale.
• Sistemul de referinţă cartezian este folosit la
suprafeţele plane de proiecţie.
Coordonate WGS84
• Definirea Sistemului de Coordonate WGS84
– Originea coincide cu centrul de masă al Pamântului
– Axele X şi Y sunt perpendiculare între ele în plan ecuatorial
– Axa Z este perpendiculară pe planul X,Y şi coincide cu axa de rotaţie a
Pământului
– Axa X este conţinută în planul meridianului Greenwich
Z
P
h
X
COORDONATE GEOGRAFICE
• Sistemul de Coordonatele geografice este
sistemul de coordonate care utilizează
latitudinea și longitudinea pentru definirea
locației punctelor de pe suprafața terestră.
• Prin intersecţia planelor ce conţin axa polilor şi
suprafaţa terestră, rezulta meridianele.
• Prin intersecţia globului terestru cu planele paralele
la Ecuator, rezultă paralelele
• Din infinitatea de meridiane, se considera în mod
convenţional ca meridian „0” meridianul care trece prin
observatorul Greenwich
• Unghiul diedru format de planul meridian ce trece prin
Greenwich, şi planul meridian al locului, se numeşte
longitudine, notată cu „ ”
• Longitudinea poate fi
W sau E
• Paralela „0” sau paralela medie este considerată
Ecuatorul EE'. Unghiul format de verticala locului şi
proiecţia acesteia pe planul ecuatorial, se numeşte
latitudine, notată cu „ ”
• Latitudinea poate fi N sau S
P' V
P
0
O
E E'
O
1
P
Sistemul Terestru de Referin Interna ional - International
Terrestrial Reference System
DESEN TEHNIC I CARTOGRAFIC
Capitolul
6
NO IUNI INTRODUCTIVE
DESPRE H I I PLANURI
CADASTRALE I
TOPOGRAFICE
6.1. SCURT ISTORIC AL H ILOR I PLANURILOR
Desenul topografic s-a folosit din cele mai vechi timpuri, oamenii fiind
preocupa i de cunoa terea spa iului. Înc de la început s-au folosit simboluri pentru
reprezentarea diferitelor obiecte, a reliefului i hidrografiei pe h i.
6.1.1. Istoricul h ii pe plan interna ional
Un fel de “Adam” al h ii este considerat o reprezentare cartografic

descoperit la nord de Babilon (figurile 6.1 i 6.2). ”Harta” const într-o t bli de
argil cu dimensiunile 7 x 9 cm, pe care sunt reprezentate foarte simplist prin dou
rânduri de semicercuri al turate i suprapuse, o serie de lan uri muntoase, iar
printr-o serie de linii erpuite i echidistan e se presupune c s-a dorit
reprezentarea unui râu. De asemenea sunt reprezentate liniile rmului i prin
ha uri marea. Se presupune c vechimea acestei h i este de peste 4000 ani, ea
datând din secolul XXIV sau XXV î.e.n.
77
Fig. 6.1. Reprezentarea cartografic g sit la nord de Babilon : t bli de

argil 7 x 9 cm din secolul al XXIV-lea sau al XXV-lea î.e.n.
Fig. 6.2. Schema de interpretare a reprezent rii din figura 6.1.

(dup E.Raisz în anul 1948)
Preocupa i de reprezentarea suprafe ei P mântului, pe h i, au fost i

grecii antici, dintre care, contribu ii deosebite au avut Hiparh i Ptolemeu (figura
6.3). Se pare ca Hiparh a ajuns la concluzia c detaliile care sunt reprezentate
prin semne conven ionale nu trebuie plasate aproximativ, evaziv, în interiorul
re elei cartografice, ci inându-se seama de loca ia lor exact , dat de
coordonatele geografice ale obiectului.
78
Fig. 6.3. Copia planisferului lui Ptolemeu (secolul al II-lea e.n.),

executat în secolul al XV-lea
ile întocmite de greci se bazau pe observa ii i m sur tori

astronomice, abia mai târziu trecându-se la h i întocmite pe baza m sur torilor
topografice, primele astfel de h i, fiind realizate de români. Mai târziu, în timpul
rena terii, au fost întocmite h i de naviga ie, numite portolane, care con ineau
câteva roze ale vânturilor, din care porneau re ele de linii (exemplu – figura 6.4.).
Aceste h i erau întocmite pe baza datelor ob inute din m sur tori cu busola i
avantajul lor major fa de h ile existente pân atunci, era precizia mare în
reprezentarea fidel a liniei rmului.
79
Fig. 6.4. Portolan italian din secolul al XV-lea
Pân în sec. al XVIII-lea existau h i geografice nu foarte precise. Odat

cu dezvoltarea m sur torilor topografice i a geodeziei, dar mai ales dup apari ia
metodei triangula iei geodezice (1615 – W. Snelliuss) încep s fie întocmite h i
topografice mult mai precise i mai am nun ite.
În acest sens, prima hart topografic este considerat harta lui Cassini
(figura 6.5). Pe aceast hart este reprezentat teritoriul Fran ei la scara 1: 86. 400.
Lucr rile efectuate în vederea ridic rii topografice au durat aproape 40 de ani
(1750 – 1789), primul conduc tor de lucr ri fiind inginerul Cassini.
80
Fig. 6.5. Harta lui Cassini
Aceast realizare topografic a fost un impuls pentru celelalte state, care

trec i ele la realizarea h ilor topografice. Pentru o cât mai bun reprezentare a
reliefului apar diferite metode grafice cum ar fi cea a ha urilor, a curbelor de nivel
cu umbriri, se creeaz sistemul metric i sc rile numerice ale h ilor.
Dup h ile întocmite pe baza m sur torilor terestre în secolul al XIX-lea
acest procedeu este simplificat prin inventarea fotografiei i introducerea
fotogrammetriei. Se creeaz h i cu ajutorul datelor ob inute prin prelucrarea
fotogramelor, h i executate mult mai u or i mai rapid i se întocme te harta
interna ional a lumii la scara 1: 1. 000. 000.
În ultimul deceniu, întocmirea, dar i mai ales editarea h ilor a fost
simplificat foarte mult de c tre automatizarea procedeului i utilizarea
calculatorului în acest sens.
6.1.2. Evolu ia h ii în ara noastr
Dac pe plan interna ional existau h i poate înaintea form rii poporului
român, la noi în ar h ile au ap rut mai târziu decât în celelalte state civilizate.
Prima hart realizat de c tre un român nu a cuprins plaiurile patriei noastre, ci a
reprezentat o hart a Siberiei, conceput de sp tarul N. Milescu în anul 1676.
Dintre rile române, Valahia a fost cea care a beneficiat întâi de o hart în
anul 1700, cel sub îndrumarea c ruia s-a realizat, fiind stolnicul Constantin
Cantacuzino (figura 6.6)
Aceast hart este una dintre cele mai bogate în detalii dintre h ile
acestor timpuri. Pe ea sunt figurate prin diferite semne conven ionale: hidrografia,
relieful, cet ile, m stirile, etc. Foarte sugestiv sunt reprezentate p durile prin
plasarea din loc în loc a simbolurilor unor copaci, semn conven ional folosit i
ast zi pentru reprezentarea vegeta iei forestiere.
81
Fig. 6.6. Fragment din “Harta Valahiei” a stolnicului Constantin

Cantacuzino, din anul 1700
Cel care a asigurat i Moldovei o hart a fost Dimitrie Cantemir, în anul

1716, el fiind responsabil i de planul Constantinopolului în 1714.
Cu un secol mai târziu în rile române se înfiin eaz coli care creeaz
primii ingineri hotarnici de pe meleagurile noastre. Acestea se dedic realiz rii
diferitelor h i termice dintre care amintim: harta intitulat : "Po tele i carantinele
rii Române ti" (prima hart tip rit în române te în anul 1831) i “Atlasul
geograficu alu României ” (primul atlas general al rilor române).
ile topografice au debutat în România în secolul XIX cu Harta
României Meridionale. Aceasta a fost întocmit la scara 1: 57. 600, sub
conducerea mare alului Fingely. Datele necesare întocmirii ei, au fost culese prin
sur tori executate de ofi erii geodezi austrieci, între anii 1855 - 1857.
În 1863 se înfiin eaz în România Institutul Geografic Militar Român, care
se ocup cu realizarea H ii Topografice a României. Pentru ob inerea unor date
de mare precizie în vederea execut rii h ii s-a construit o triangula ie format din
lan uri de ordinul I pân la ordinul IV. Prin realizarea acestei h i s-a investit mult
munc i s-au implicat o serie de ingineri topografi i geodezi români. Lucr rile de
ridicare au fost executate cu plan eta topografic i au început în anul 1873, din
Nordul Moldovei spre Sud, înspre Oltenia i Muntenia (pentru aceste teritorii exist
deja o hart topografic ).
Dup cel de-al II-lea r zboi mondial s-au înregistrat progrese în domeniul
cartografiei, au ap rut noi metode de întocmire a h ilor, bazate pe
82
fotogrammetrie. Astfel, în anul 1951 se realizeaz de c tre Direc ia Topografic

Militar o nou hart topografic a României în proiec ia Gauss - Krüger, iar peste
câteva decenii, se trece la h i în proiec ie Stereo 70, care se folose te i ast zi
pentru lucr rile de cadastru în România.
6.2. GENERALIT I
Desenul topografic constituie mijlocul de reprezentare grafic a formei i a

rimii suprafe ei de teren ridicate în plan. Reprezentarea grafic se face pe baza
elementelor caracteristice m surate pe teren i prelucrate apoi în calcul în acest
scop.
Întocmirea desenului topografic este faza final a lucr rilor topografice, în
care se sintetizeaz întreaga activitate de ridicare din teren i de prelucrare a
datelor la birou.
În desenul topografic, desenatorul, de i c uzit de principiile i regulile de
prezentare specifice, are totu i o oarecare libertate în execu ie, care atunci când
nu se manifest în sens pozitiv greveaz precizia, corectitudinea i claritatea
desenului. Aceast latitudine este cauzat de faptul c o anumit parte a desenului
topografic se execut cu mâna liber , de alegerea i dozarea metodelor i
mijloacelor de reprezentare, precum i de dozarea elementelor reprezentate.
Desenul topografic serve te diverselor activit i tehnico- tiin ifice: siste-
matizarea i organizarea teritoriului agricol, comunelor i ora elor, în construc ii
civile, industriale i hidrotehnice, în lucr ri de îmbun iri funciare, în amenaj ri
silvice i silvo-pastorale, în geologie, pedologie, hidrologie, meteorologie etc.
În activitatea de cadastru i topografie, harta i planul topografic sunt
elementele de baz pentru stabilirea m surilor de amenajare, delimitare a
diferitelor sole i parcele, stabilirea perimetrelor, alegerea metodelor de executare
a diferitelor lucr ri topo-cadastrale etc.
Folosirea diferit a desenelor topografice face ca i con inutul în ele-
mentele caracteristice teritoriului ridicat s fie diferit. De asemenea, scara de
reprezentare se alege în func ie de scopul pe care-l urm re te desenul topografic
considerat.
În func ie de scara de reprezentare, desenele topografice poart numele
de planuri i h i topografice.
Planurile i h ile sunt reprezent ri grafic conven ionale executate la
scar , pe o foaie de hârtie, a unor suprafe e de teren pe baza m sur torilor
efectuate în teren i a calculelor de birou.
Harta topografic este reprezentarea conven ional redus la scar care
o imagine generalizat a întregii suprafe e a P mântului sau a unei por iuni mari
din el. Harta ofer o vedere de ansamblu a suprafe elor de teren, con inând mult
mai pu ine detalii decât planul topografic. Spre deosebire de planul topografic, la
întocmirea h ii se ine cont de curbura P mântului. H ile se întocmesc la sc ri
mai mici de 1:20000.
Planul topografic este reprezentarea conven ional care, prin detaliile care
le con ine, redate la scar i pe conturul lor natural, red fidel por iunea din
suprafa a terestr care se reprezint planimetric sau func ie de situa ie i nivelitic
83
(cazul planurilor cotate sau cu curbe de nivel). Planurile topografice au o utilizare

divers fiind cu prec dere folosite în activitatea de proiectare, execu ie, organizare
etc., datorit preciziei mari pe care ele o pot asigura în special atunci când sunt
executate la sc ri mari.
Scara este raportul constant dintre distan a orizontal d de pe plan sau de
pe hart i corespondenta ei D de pe teren. Atât valoarea distan ei de pe plan cât
i a distan ei din teren trebuie s fie exprimate prin aceea i unitate de m sur . Din
punct de vedere al formei sub care se prezint , sc rile se pot împ i în sc ri
numerice, grafice i directe.
Scara numeric , se reprezint sub form de raport constant având
num torul egal cu unitatea, numitorul n ar tând de câte ori proiec iile orizontale
ale distan ei D de pe teren sunt mic orate pe plan sau pe hart . Scara numeric
nu depinde de sistemul de unit i de m sur liniare.
De exemplu, la scara 1:1000 unei lungimi de 1 cm m surate pe plan îi va
corespunde în teren o proiec ie orizontal de D = l000 cm .
Scara numeric se scrie, de obicei, sub cadrul de jos al planului, la mijloc.
Formula sc rii numerice este:
d 1
D N
Cu cât numitorul este mai mic cu atât frac ia este mai mare, iar scara se
re te (tabelul 6.1.). Astfel scara 1 : 500 este mai mare decât scara 1:10000.
Tabelul 6.1
Valori de scar
Scara N 1:N Valoarea suprafe ei de teren de pe plan

Mare Mic Mare Mic
Mic Mare Mic Mare
inând cont de formula sc rii numerice, cunoscând dou valori se poate
determina a treia.
În tabelul 6.2.sunt prezentate câteva exemple de folosire a sc rii numerice.
Tabelul 6.2
Exemple de folosire a sc rii numerice
Scara Distan a m surat Scara Distan a m surat

Teren (m) Plan(cm) Plan (cm) Teren (m)
1:200 50,0 25 1:200 3,00 6
1:500 75,6 15,3 1:500 1,50 7,5
1:1000 200 20 1:1000 7,00 70
1:2000 42 2,10 1:2000 8,60 172
1:5000 65,0 1,30 1:5000 15,6 780
1:10000 2500 25 1:10000 10,0 1000
84
Sc rile numerice conform normativelor în vigoare sunt:

1 1 1 1
; ; ; .
10 2 10 5 10 2,5 10
Exist planuri mai vechi (folosite în Transilvania) executate la urm toarele
sc ri:
1 1 1 1
; ; ; .
1440 2880 3600 7200
Scara grafic este reprezentarea grafic a sc rii numerice i se
construie te odat cu planul sau harta, deformându-se împreun cu aceasta ceea
ce reprezint un avantaj.
Scara direct apare pe planuri sub forma 1cm = 30m sau 1mm = 3m, etc.
În topografie pentru planurile folosite în construc ii se folose te scara
numeric .
Pentru h i, sc rile sunt cuprinse între 1:20.000 i mai mici, iar pentru
planuri între 1:10000 i mai mari.
O clasificare a h ilor i planurilor func ie de scara la care sunt
reprezentate este prezentat în tabelele 6.3. i 6.4.
Tabelul 6.3
Clasificarea h ilor
Tipul h ilor Scara de reprezentare

Geografice 1:500000; 1:1000000
Topografice 1:20000; 1:200000
Topografice generale 1:50000; 1:200000; 1:100000
Topografice de baz 1:20000; 1:25000
Tabelul 6.4
Clasificarea planurilor
Tipul planurilor Scara de reprezentare
Topografice 1:10000 - 1:5000
De situa ie 1:2500 - 1:2000

1:2000
Tehnice 1:500 - 1:1000
1:1000
De detaliu 1:100 - 1:50
1:50
85
Orientarea planurilor i h ilor presupune dispunerea lor astfel încât

punctele cardinale de pe planul sau harta în cauz s corespund cu cele din
teren. Orientarea este necesar atât pe teren cât i în birou ea fiind prima opera ie
care se efectueaz înaintea utiliz rii h ilor sau planurilor.
Orientarea se poate face cu busola care se fixeaz cu reperul N-S pe
direc ia N-S a h ii (a planului) rotind apoi harta sau planul astfel încât acul
magnetic s ajung pe direc ia nord marcat pe cadranul busolei. Dup finalizarea
opera iei, harta sau planul va fi orientat dup nordul magnetic. Pentru a ob ine
orientarea dup nordul geografic va trebui s se ia în considerare unghiul de
declina ie.
6.3. PROIEC IILE CARTOGRAFICE
Pentru reprezentarea în plan a unei por iuni din suprafa a curb a

mântului sau a întregii suprafe e terestre este nevoie de o proiec ie cartografic .
Meridianele i paralelele trasate imaginar pe suprafa a P mântului
constituie re eaua geografic sau cartografic cu ajutorul c reia se face
reprezentarea sferoidului pe o suprafa plan .
Când se alege un sistem de proiec ie, se urm re te ca la reprezentarea
unei suprafe e curbe de pe P mânt pe o suprafa plan a unei h i s se
realizeze deform ri cât mai mici ale distan elor, unghiurilor i suprafe elor.
6.3.1. Clasificarea proiec iilor cartografice
Proiec iile folosite la întocmirea h ilor i planurilor topografice se clasific

dup urm toarele criterii:
a) dup caracterul deform rilor;
b) dup pozi ia planului de proiec ie fa de globul terestru;
c) dup aspectul re elei cartografice;
d) dup modul de folosire a proiec iilor cartografice la întocmirea h ilor
universale.
6.3.1.1. Clasificarea proiec iilor cartografice dup caracterul

deform rilor
a) Proiec iile conforme (echiunghiulare) sunt proiec iile care nu

deformeaz unghiurile.
b) Proiec iile echivalente (avtalice) asigur p strarea raportului de
suprafa pe diferite zone.
c) Proiec iile echidistante nu deformeaz distan ele pe direc ia
meridianelor sau paralelelor, dar se deformeaz unghiurile, distan ele i
suprafe ele de pe celelalte direc ii.
d) Proiec iile arbitrare (afilectice) deformeaz toate elementele.
86
6.3.1.2. Clasificarea proiec iilor cartografice dup pozi ia planului de

proiec ie fa de globul terestru
a) Proiec iile drepte (normale sau polare) au axa polilor NS

perpendicular pe planul de proiec ie (P) tangent la unul din poli, care coincid cu
un punct central Qo), iar dac proiectarea se face pe suprafa a unui cilindru sau
con tangent la suprafa a terestr , axa cilindrului (AA’) sau a conului (S’Q)
corespunde cu axa NS (fig. 6.7.a).
Fig. 6.7. Proiec iile cartografice
b) Proiec iile oblice sunt proiec iile la care latitudinea geografic ( o) a

polului proiec iei Qo este mai mare de 0° i mai mic de 90°. Planul de proiec ie
87
este tangent în polul Qo ( o, o) la sfer , iar dac este reprezentat pe suprafa a

unui cilindru sau con tangent la suprafa a terestr , axa cilindrului (AA’) sau a
conului (S’Q) formeaz cu axa de rota ie a sferei terestre un unghi oarecare (yo=
90° - o) (figura 6.7., b).
c) Proiec iile transversale (ecuatoriale) au latitudinea geografic a polului
proiec iei Qo de 90°. Planul de proiec ie este tangent la ecuator i paralel cu planul
unui meridian, iar axa cilindrului i a conului se afl în planul ecuatorial i este
perpendicular pe axa de rota ie NS a globului terestru (figura 6.7., c).
6.3.1.3. Clasificarea proiec iilor cartografice dup aspectul re elei

cartografice
a) Proiec iile azimutale, la care sfera terestr este reprezentat direct pe

un plan orizontal, tangent la sfer , în punctul central al zonei de reprezentat sau pe
un plan secant. Re eaua este compus din cercuri concentrice i linii drepte, care
sunt intersectate în punctul central al proiec iei.
b) Proiec iile cilindrice rezult în urma proiect rii suprafe ei terestre pe
suprafa a lateral a unui cilindru tangent sau secant, iar dup desf urarea pe un
plan rezult re eaua cartografic format din parale i meridiane ( o = 90°).
c) Proiec iile conice sunt proiec iile la care suprafa a elipsoidului sau a
sferei terestre este reprezentat pe suprafa a lateral a unui con tangent sau
secant, iar punctul de vedere este considerat în centrul elipsoidului sau al sferei.
Re eaua normal este format din cercuri concentrice i drepte convergente în
centrul comun al cercurilor i care determin între ele unghiuri egale i
propor ionale cu diferen ele longitudinilor.
d) Proiec iile pseudoconice sunt acele proiec ii la care re eaua de
paralele este reprezentat prin cercuri concentrice, meridianele prin curbe
oarecare, iar meridianul central printr-o linie dreapt .
e) Proiec iile pseudocilindrice sunt proiec iile la care re eaua normal
este alc tuit din drepte paralele pentru imaginile paralelelor i din linii curbe
simetrice fa de meridianul mediu pentru imaginile meridianelor, iar pentru
meridianul mediu printr-o linie dreapt .
f) Proiec iile policonice sunt cele la care proiectarea suprafe ei terestre
se realizeaz pe mai multe conuri, tangente la paralele diferite.
g) Proiec iile circulare sunt acele proiec ii la care paralelele i
meridianele sunt reprezentate prin arce de cerc.
6.3.1.4. Clasificarea proiec iilor cartografice dup modul de utilizare a

proiec iilor cartografice la întocmirea h ilor universale
a) proiec ii cartografice utilizate la întocmirea h ilor universale

(Mercator, Mollweide, Gassler);
b) proiec ii cartografice folosite la întocmirea h ilor emisferelor
terestre (proiec ia azimutal perspectiv ortografic polar i ecuatorial , proiec ia
azimutal perspectiv stereografic polar i ecuatorial );
c) proiec ii cartografice utilizate pentru h ile continentelor (proiec ia
88
cilindric oblic Soloviev, proiec ia conic echivalent Albers);

d) proiec ii cartografice folosite la întocmirea h ilor unor ri sau a
unor regiuni (proiec ia azimutal perspectiv stereografic oblic conform ,
proiec ia cilindric transversal conform Gauss-Krüger).
6.3.2. Proiec iile cartografice folosite în România
Cea dintâi hart topografic exact a fost ridicat i editat de statul român
(Serviciul geografic al armatei) între anii 1873-1881.
6.3.2.1. Proiec ia pseudoconic echivalent Bonne cu elipsoidul de

referin Bessel
A fost folosit pentru întocmirea h ii topografice a Moldovei la scara

1: 20.000. H ile i planurile întocmite nu au fost unitare, deoarece s-au adoptat
dou sisteme de coordonate rectangulare plane i elipsoizi de referin diferi i
pentru Moldova i Muntenia de Est, respectiv pentru Muntenia de Vest i Oltenia.
6.3.2.2. Proiec ia conic conform dreapt pe un con secant,

modificat Lambert-Cholesky
A fost introdus în anul 1917, cu scopul unific rii diferitelor proiec ii

cartografice utilizate la întocmirea h ilor Moldovei, Munteniei, Olteniei i altor
zone, cu scop militar. Aceast proiec ie conserv unghiurile, dar deformeaz
distan ele i suprafe ele. S-a ob inut un format unic al foilor de hart , având
dimensiunile de 50 x 75 cm pentru toate sc rile i cu acela i caroiaj rectangular.
Cu ajutorul acestei metode a fost realizat harta de baz la scara 1: 20.000.
6.3.2.3. Proiec ia azimutal perspectiv stereografic oblic conform

pe plan secant unic – Bra ov
Aceast proiec ie a fost folosit la întocmirea h ilor i planurilor

topografice, la diferite sc ri, din anul 1933 pân în anul 1951.
Punctul central al proiec iei a fost situat la 30 km nord-vest de Bra ov, iar
raza cercului secant era de 230,937 km. Deforma ia pe axul de secan = 0, iar la
centrul proiec iei = 0,327 m. Sistemul de coordonate rectangulare (X, Y) al
proiec iei are axele identice cu cel matematic. Pentru pozitivarea coordonatelor,
originea axelor a fost deplasat cu 500 km spre vest i sud (figura 6.8.).
89
Fig. 6.8. Translatarea sistemului de axe de coordonate
Ca orice proiec ie stereografic , proiec ia stereografic 1970 este o

proiec ie conform , deci nu deformeaz unghiurile. În general, în aceast proiec ie
se produc deforma ii ale distan elor i ale ariilor. Exist un cerc de deforma ii nule
cu centrul în imaginea polului Qo i a c rui raz este p0 =201.718 km. Deforma iile
liniare i areolare sunt nule pe acest cerc, au valori negative în interiorul lui i
pozitive în afar . Deforma iile liniare i cele areolare cresc pe m sur ce cre te
dep rtarea fa de cercul de deforma ii nule. În polul Qo deforma iile liniare relative
au valoarea -25cm/km, iar în punctele extreme ale rii( de exemplu: Beba Veche,
sau estul Dobrogei) deforma iile pot atinge + 60.00 cm/km.
Fig. 6.9. Cercul de deforma ii nule in proiec ia stereografic 1970

90
6.3.2.4. Proiec ia cilindric transversal conform Gauss-Krüger
Proiec ia Gauss-Krüger a fost introdus în anul 1951, o dat cu adoptarea

elipsoidului de referin Krasovski (1940), i a fost utilizat pân în anul 1973.
Pentru reprezentarea elipsoidului terestru în plan s-a împ it globul terestru în 60
de fuse geografice de 6° longitudine, începând cu meridianul Greenwich (360° : 6°
= 60 fuse). Fiecare fus este cuprins între cei doi poli i are un meridian axial care
este tangent la cilindrul de proiectare. Pe lungimea meridianului axial deformarea
este nul , iar pe meridianele marginale deformarea este maxim (3,3 m / 10 km).
În cadrul acestei proiec ii, meridianul axial i ecuatorul sunt linii drepte, iar
celelalte meridiane i paralele sunt curbe simetrice, care se intersecteaz sub
unghiuri drepte (figura 6.9.).
Proiec ia se aplic pân la latitudinea de 88° nord i sud, iar pentru restul
de latitudini este utilizat o proiec ie azimutal polar . Proiec ia Gauss-Krüger este
folosit numai pentru o redare pe fuse a unei suprafe e limitate.
Fig. 6.9. Sistemul de proiec ii Gauss-Krüger
În acest sistem, axele de coordonate sunt inverse fa de sistemul

matematic normal, astfel, axa X este paralel cu meridianul axial al fusului, iar axa
Y este reprezentat de proiec ia ecuatorului.
Este o proiec ie conform (unghiurile se reprezint în planul de proiec ie
deforma ii).
Pentru reprezentarea elipsoidului în proiec ia Gauss, acesta se împarte în
fuse de la nord la sud, delimitate de dou meridiane marginale. Orice fus are un
meridian axial i longitudinea acestuia, Ao trebuie precizat fa de meridianul
origine.
Fiecare fus are propriul s u sistem de axe de coordonate i se reprezint
separat în planul de proiec ie Gauss, respectând urm toarele condi ii de baz :
• reprezentarea plan este conform ;
• meridianul axial al fusului se reprezint în plan printr-o linie dreapt care
se ia ca ax Ox, fiind în acela i timp i ax de simetrie;
• în orice punct de pe dreapta prin care se reprezint meridianul axial
deform rile liniare sunt nule.
91
Aspectul re elei cartografice în proiec ia Gauss:

Meridianele se reprezint prin curbe oarecare cu concavitatea spre
meridianul axial, care se reprezint printr-o dreapt . Aceste curbe sunt simetrice
fa de meridianul axial al fusului.
Paralelele se reprezint prin curbe oarecare cu concavit ile îndreptate
spre polii respectivi. Ele sunt simetrice fa de segmentul de dreapt prin care se
reprezint ecuatorul.
Fig. 6.10. Aspectul re elei de meridiane i paralele

dintr-un fus în proiec ia Gauss
Pentru reprezentarea întregului glob sunt necesare 60 de fuse a câte 6°
fiecare, numerotate conform unei în elegeri interna ionale, cu cifre arabe de la 1 la
60. Numerotarea începe cu 1 meridianul de longitudine 180° i continu spre est,
a cum se vede în figura de mai jos. Meridianul Greenwich separ fusele 30 i
31.
Fig. 6.11. Numerotarea fuselor de 6° in proiec ia Gauss

92
6.3.2.5. Proiec ia azimutal perspectiv stereografic oblic conform

în plan secant 1970
A fost introdus în anul 1973, pentru întocmirea planului topografic de

baz la sc rile 1 : 2.000; 1 : 5.000; 1 : 10.000.
Punctul central al proiec iei este la nord de F ra (46° latitudine nordic
i 25° longitudine estic ), raza cercului de deforma ie nul este de 201,718 km,
raza medie de curbur a elipsoidului echivalent cu sfera terestr pentru punctul
central al proiec iei Ro = 6.378.956,681 m, adâncimea planului secant unic fa de
planul tangent în punctul central (Qo), H = - 3189,478 m (fig. 6.12).
Fig. 6.12. Proiec ia azimutal perspectiv stereografic oblic

conform în plan secant
Pozitivarea valorilor negative ale coordonatelor plane s-a realizat prin

translatarea originii cu 500 km spre sud i 500 km spre vest. Deforma ia maxim a
lungimilor în centrul proiec iei este de 0,250 m, iar la periferie de 0,611 m (în
jude ele Constan a, Tulcea, Timi ).
Sistemul de axe, scheletul i nomenclatura sunt similare cu cele din
proiec ia Gauss-Krüger.
6.4. NOMENCLATURA H ILOR
Împ irea suprafe ei elipsoidului în fuse corespunde cu scheletul pentru

foile h ii interna ionale, întocmite în proiec ia policonic modificat , în care
suprafa a P mântului este acoperit cu o serie de figuri geometrice de form
trapezoidal , ale c ror dimensiuni sunt de 6° pe longitudine i 4° pe latitudine.
Dac fusele de 6° longitudine în proiec ia Gauss sunt numerotate de la 1 la 60,
începând de la meridianul de 180° (opusul meridianului Greenwich), zonele de 4°
pe latitudine sunt numerotate cu literele mari ale alfabetului latin, de la A la V,
începând de la ecuator.
93
Fig. 6.13. Scheletul h ilor pentru emisfera nordic
Fig. 6.14. Dispunerea foilor la scara 1 : 1.000.000
În figura 6.13 este dat scheletul pentru foile de hart la scara 1 : 1.000.000
în proiec ia Gauss, pentru emisfera nordic . Fiecare trapez corespunde unei foi de
hart la scara 1 : 1.000.000.
Teritoriul României este acoperit în mare m sur cu foile h ii la scara
1 : 1.000.000 L-34, L-35 i cu p i mai mici ale foilor M-34, M-35, K-34 i K-35.
Dac lu m, de exemplu, trapezul la scara 1 : 1.000.000 L-34, spunem c este
vorba de trapezul care este marcat pe latitudine de litera L, începând de la ecuator,
are ca meridian axial meridianul de 21°, este al 34-lea trapez numerotat de la 180°
94
fa de meridianul Greenwich, în sens invers mersului acelor de ceasornic i are ca

dimensiuni 6° pe longitudine (între meridianul de 18° i cel de 24°) i 4° pe
latitudine (între paralela de 44° i cea de 48°).
Pentru teritoriul Europei i al unei p i din Asia i Africa de Nord
dispunerea foilor la scara 1 : 1.000.000 se prezint în figura 6.14.
Într-o foaie de hart la scara 1:1.000.000 intr un num r de foi la toate
sc rile standard mai mari, si anume la 1:500.000, 1:200.000, 1:100.000, 1:50.000,
1:25.000, 1:10.000, 1:5.000 i 1:2.000, a a cum rezult din tabelul de mai jos.
Scara
1:1000 000
1:500 000
1:200 000
1:100 000
1:25 000
1:10 000
l:50 000
1:5 000
1:2 000
Nomenclatura
L-34 1 4 36 144 576 2 304 9 216 36 864 331 776
L-34-D 1 9 36 144 576 2 304 9 216 82,944
L-34-XXXVI 9 1 4 16 64 256 1024 9216
L-34-144 1 4 16 64 576 2 304
L-34-144-D 1 4 16 64 576
L-34-144-D-d 1 4 16 144
L-34-144-D-d-4 1 4 36
L-34-144 (256) 1 9
L-34-144 (266-4) 1
Harta la scara 1 :1.000.000 a fost luat ca baz pentru h ile topografice

la sc ri mai mari. Dispunerea h ilor în sc ri mai mari într-o hart la scara
1:1.000.000 este cea ar tat în figura 6.15. De aici rezult atât dispunerea, cât si
numerotarea foilor de hart la sc rile 1: 25.000, 1: 50.000, 1: 100.000, 1: 200.000
i 1 : 500.000, în cadrul foii de hart la scara 1 :1.000.000.
95
Fig. 6.15. Dispunerea h ilor în Fig. 6.16. H i la scara 1: 1.000.000

sc ri mai mari într-o hart la
scara 1:1.000.000
Harta la scara 1 : 1.000.000 (figura 6.16.) este împ it în patru foi de

hart la scara 1 : 500.000, notate fiecare cu literele mari ale alfabetului latin A, B,
C, D (figura 6.17.). Prin urmare, foaia de hart la scara 1 : 500.000 con ine repre-
zentarea în plan a unei por iuni din suprafa a globului p mântesc, cuprinzând 3° pe
longitudine i 2° pe latitudine.
Fig. 6.17. Scara 1 : 500.000 Fig. 6.18. Scara 1 : 200.000

(L-35-C) (L-35-XIX)
Nomenclatura h ii la scara 1 : 500.000 se compune din nomenclatura foii

de hart la scara 1 : 1.000.000 i una din cele patru litere, în func ie de pozi ia pe
care o ocup în interiorul acesteia. În exemplul de mai sus (figura 6.17.)
nomenclatura h ii la scara 1 : 500.000 este L-35-C.
96
Pentru scara 1 : 200.000 harta la scara 1 :1.000.000 s-a împ it în 36 de

foi, numerotate cu cifre romane de la I la XXXVI (figura 6.18.).
Rezult c pentru ob inerea unei foi de hart la scara 1 : 200.000 s-a
împ it foaia de hart la scara 1 :1.000.000 din 1° în 1° pe longitudine i din 40' în
40' pe latitudine. Ca urmare, nomenclatura foii de hart la scara 1 : 200 000 se
compune din nomenclatura foii de hart la scara 1 :1.000.000 i num rul foii de
hart rezultat din împ ire. În exemplul nostru (figura 6.18.) nomenclatura h ii
la scara 1 : 200.000 este L-34-XXXVI.
Pentru determinarea nomenclaturii foii de hart la scara 1 : 100.000 se ia
ca baz tot harta la scara 1 : 1.000.000 care se împarte din 30' în 30' pe
longitudine i din 20' în 20' pe latitudine, rezultând un num r de 144 de foi (figura
6.19.).
Fig. 6.19. Scara 1 : 100.000 (L-35-74)
Deci nomenclatura unei foi de hart la scara 1 : 100.000 se compune din

nomenclatura foii de hart la scara 1 : 1.000.000 i din num rul foii de hart la
scara 1 : 100.000, rezultat din împ ire. Din figura 6.19. ,foaia de hart ha urat
la scara 1 : 100.000 are nomenclatura L-35-74.
Pentru determinarea nomenclaturii foii de hart la scara 1 : 50.000 se ia ca
baz foaia de hart la scara 1 : 100.000. Aceasta se împarte în 4 foi la scara
1 : 50.000, care se noteaz cu primele litere mari ale alfabetului latin (figura 6.20.).
Din împ ire, rezult c nomenclatura unei foi de hart la scara 1:50.000
se compune din nomenclatura foii de baz (1 :100.000) i din litera foii la scara
1 : 50.000. În figura 6.20. nomenclatura foii la scara 1 : 50.000 este L-35-74-C.
Dimensiunile foii de hart la scara 1 : 50.000 sunt de 15' pe longitudine i de 10' pe
latitudine.
97
Fig. 6.20. Scara 1 : 50.000 (L-35-74-C)
În mod similar, prin împ irea foii de hart la scara 1 : 50.000 în patru p i
i prin numerotarea acestora cu primele patru litere mici ale alfabetului latin (figura
6.21.), se ob ine nomenclatura foii de hart la scara 1 : 25.000.
Fig. 6.21. Scara 1 : 25.000 (L-35-74-C-d)
Deci nomenclatura foilor de hart la scara 1 : 25.000 se compune din

nomenclatura foilor de hart la scara 1 : 50.000 i din litera foii de hart la scara
1 : 25.000, rezultat din împ ire. În exemplul de mai sus nomenclatura h ii la
scara 1 : 25.000 ha urat este L-35-74-C-d. Dimensiunile unei foi de hart la scara
1 : 25.000 sunt de 7'30" pe longitudine i de 5' pe latitudine.
Prin aceast împ ire dimensiunile liniare ale foilor de hart la sc rile
1 : 25.000, 1 : 50.000, 1 : 100.000 i 1 : 200.000, pentru teritoriul rii noastre, sunt
practic egale i foarte apropiate de forma unui p trat cu latura de 39,5 cm.
Pentru determinarea nomenclaturii planurilor topografice la scara 1:10.000
se ia ca baz harta topografic la scara 1 : 25.000. Harta la scara 1 : 25.000 se
împarte în patru foi egale la scara 1 : 10 000 i cele 4 foi se noteaz cu cifre arabe,
de la 1 la 4 (figura 6.22.). Dimensiunile unei astfel de foi sunt de 3'45" pe
longitudine i de 2'30" pe latitudine.
98
Fig. 6.22. Scara 1 : 10.000 (L-35-74-C-c-3)
a cum rezult din figura 6.22., nomenclatura planurilor topografice la

scara 1 : 10.000 se compune din nomenclatura h ii la scara 1 : 25 000, la care se
adaug num rul foii la scara 1 : 10.000. De exemplu, planul topografic la scara
1 : 10.000 din aceast figur are nomenclatura L-35-74-C-c-3.
Nomenclatura planurilor topografice la sc rile 1 : 5.000 i 1 : 2.000 este
legat de harta la scara 1 :100.000.
Pentru ob inerea nomenclaturii la scara 1 : 5.000 se împarte foaia de hart
la scara 1 :100 000 în 256 de foi la scara 1 : 5.000 (figura 6.23.). Prin urmare, un
plan topografic la scara 1 : 5.000 va avea dimensiunile de 1'15" pe latitudine i
1'52",5 pe longitudine, iar nomenclatura va fi compus din nomenclatura h ii la
scara 1 : 100.000, la care se adaug , în parantez , num rul foii rezultat din
împ ire. În exemplul nostru, foaia ha urat la scara 1 : 5.000 are nomenclatura
L-35-74-120.
99
Fig. 6.23. Scara 1 : 5.000 (L-35-74-120)
Nomenclatura planurilor topografice la scara 1 : 2.000 se ob ine prin

împ irea planului topografic la scara 1 : 5.000 în 9 p i (figura 6.24.), notate cu
literele mici ale alfabetului latin, de la „a" la „i". Prin urmare, planul la scara 1:2.000
va avea dimensiunile de 25" pe latitudine i de 37",5 pe longitudine.
Nomenclatura planurilor la scara 1 : 2.000 se compune din nomenclatura
planurilor la 1 : 5.000, la care se adaug în parantez una din literele rezultate din
împ ire. În exemplul de fat foaia ha urat are nomenclatura L-34-74-120-i).
Fig. 6.24. Scara 1 : 2.000 (L-35-74-120-i)
100
6.5. ASAMBLAREA I PLIEREA H ILOR
Opera iunea de racordare a foilor de hart vecine i de lipire a lor, pentru a

se ob ine o hart pe care s fie redat întreaga zon de teren necesar pentru
lucru, poart numele de asamblare.
Pentru asamblarea unui grup de h i se procedeaz în felul urm tor :
— se face schema de racordare pe o foaie de hârtie. Pe marginile fiec rei
foi de hart sunt înscrise nomenclaturile foilor vecine, ceea ce permite evitarea
gre elilor de racordare ;
— se înscrie pe verso-ul fiec rei h i nomenclatura ei, în a a fel ca
aceasta s r mân înscris undeva, în cazul în care se taie marginea de hart
care o con ine ;
— pe schema de racordare întocmit se marcheaz , cu o culoare,
marginile h ilor care vor fi t iate.;
— t ierea se face cu o lam i cu o rigl metalic sau pur i simplu cu o
rigl metalic , rupând marginile. În permanen se va urm ri cu aten ie schema de
racordare a h ilor pentru a nu t ia o margine care trebuie s r mân ;
— în scopul de a nu r mâne o zon prea mare de lipit, care incomodeaz
la plierea h ii, marginile r mase (peste care se d cu solu ie de lipit), vor fi
mic orate la 2-3 cm tot prin procedeul de t iere ;
— lipirea h ilor se face pe coloane i apoi acestea între ele, pân când
se vor lipi cu mult aten ie, astfel încât curbele de nivel, drumurile, cursurile de ap
i celelalte detalii de planimetrie i nivelment s se racordeze corect de pe o foaie
pe alta, iar dreptele caroiajului s se îmbine perfect.
În continuare, urmeaz opera iunea de pliere a h ii.
O corect pliere a h ii trebuie s asigure : folosirea lesnicioas a h ii,
a fi necesar deplierea complet a acesteia ; o bun i cât mai îndelungat
strare a h ii.
Nu se recomand ca harta s fie îndoit în lungul lipiturilor rezultate din
asamblare, deoarece atunci se poate dezlipi cu u urin . De asemenea, îndoiturile
trebuie s fie bine f cute, f încre ituri sau umfl turi.
Pentru a-i asigura o func ionalitate cât mai îndelungat , este necesar s se
ia unele m suri de protejare a h ii împotriva intemperiilor, razelor solare,
murd ririi pe timpul întrebuin rii, mai ales în teren. Pentru aceasta ea se
streaz într-o map special , confec ionat din material plastic.
ile se pliaz mai întâi în lungul coordonatei Y a caroiajului (vest-est)
astfel ca în imea unei îndoituri s fie de 20 cm, apoi în lungul coordonatei X a
caroiajului (nord-sud), în a a fel încât lungimea h ii pliate s nu dep easc 30
cm. O hart pliat în acest fel va avea dimensiunile unei coli de hârtie concept, for-
mat obi nuit (A 4), pentru ca, la nevoie, s poat fi îndosariat .
În func ie de m rimea h ii, a num rului de foi folosite i de dimensiunile
por iunii de teren corespunz toare, ordinea plierii poate fi inversat .
Pentru a nu deteriora harta, la orice nou pliere a acesteia se vor respecta
îndoiturile ini iale.
101
Fig. 6.25. Asamblarea i plierea h ilor :

a - modul de t iere a marginilor foilor de hart (plan) ; b - definirea zonei pe
hart (plan) ; c - plierea h ii (planului) asamblate
102
Capitolul
8
ELEMENTELE CADRULUI
ILOR I PLANURILOR.
RAPORTAREA ELEMENTELOR
DE CON INUT ALE
ORIGINALULUI DE TEREN
8.1. ELEMENTELE H ILOR I PLANURILOR TOPOGRAFICE
Pentru o interpretare exact a unei h i sau a unui plan topografic,

acestea cuprind elementele care formeaz cadrul h ii i elementele de
planimetrie i nivelment.
8.1.1. Cadrul h ilor i planurilor

Construc ia grafic a cadrului unei h i cuprinde urm toarele elemente
(figura 8.1.):
1. Cadrul interior care limiteaz imaginea h ii sau planului;
2. Cadrul geografic reprezint dimensiunile grafice ale trapezului pe
latitudine( ), i pe longitudine ( ;
3. Cadrul ornamental se traseaz cu o linie de 1 mm grosime la distan a de
1 mm de cadrul geografic.
8.1.2. Elementele i inscrip iile din interiorul cadrului h ii i
planurilor
În spa iul determinat de cadrul interior (1) i cadrul ornamental (3) al h ii
sau planului topografic (figura 8.1.) se reprezint urm toarele elemente i inscrip ii.
119
4. Cordonatele geografice( , ) ale celor patru col uri ale trapezului se

scriu în grade, minute, secunde i p i de secunde;
5. Re eaua geografic ( , ), care se marcheaz prin puncte pe
lungimea grafic a segmentelor de 1minut pe latitudine i pe longitudine;
6. Re eaua rectangular sau caroiajul kilometric constituie ;
7. Re eaua rectangular a fusului vecin;
8. Inscrip iile dintre cadrul interior i cadrul geografic;
9. Nomenclatura foilor vecine.
Fig. 8.1. Elementele i inscrip iile din interiorul cadrului h ii i

planurilor
8.1.3. Elementele i inscrip iile din exteriorul cadrului
În exteriorul cadrului sunt reprezentate elementele cartografice i sunt

înscrise urm toarele date numerice i grafice (figura 8.2.):
Elemente i inscrip ii desenate deasupra laturii de nord:

1. Denumirea proiec iei cartografice, a sistemului de cote i a teritoriului
cuprins pe foaia de hart sau de plan;
2. Nomenclatura h ii sau planului topografic i denumirea foii;
3. Codul h ii sau planului pentru eviden a în sistem automatizat;
4. Caracterul h ii sau planului.
120
Elemente i inscrip ii desenate sub latura de sud:

5. Indica ii referitoare la valorile declina iei magnetice, a convergen ei medii
a meridianelor i a abaterii medii a acului magnetic;
6. Schema declina iei magnetice, a convergen ei meridianelor i abaterii
medii a acului magnetic;
7. Schema i dimensiunile trapezului;
8. Scara numeric , scara grafic simpl i denumirea editorului de hart ;
9. Scara pantelor pentru echidistan a curbelor de nivel normale i
principale;
10.Schema frontierelor de stat i a limitelor administrative a teritoriilor
jude ene, municipale, or ene ti i comunale;
11. Indica ii redac ionale, referitoare la întocmirea originalului de teren al
foii de hart sau de plan.
Fig. 8.2. Elementele i inscrip iile din exteriorul cadrului
8.2. CON INUTUL I CARACTERISTICILE DE BAZ ALE H ILOR

I PLANURILOR
8.2.1. Defini ie
ile î i au originea în antichitate i chiar înainte. Etimologia cuvântului

hart este urm toarea: provine dintr-un cuvânt grecesc care a fost preluat de latini
sub forma “charta”. La început acest cuvânt avea un în eles mai general,
însemnând “foaia de papirus” i evoluând apoi la în elesul de t bli a de scris,
scrisoarea, document scris. În limba român , cuvântul a fost preluat sub mai multe
forme, din el derivând cel pu in 3 cuvinte cu sensuri diferite: carte, carta i harta.
121
Harta a fost definit în zeci de feluri, în func ie de cum era privit de cei
care o foloseau, de-a lungul timpului.
În secolul al – XVI-lea, harta era considerat de c tre cartograful flamand
Gerard Mercator, defini ie subiectiv bineîn eles, dar totu i pe cât de simpl pe atât
de cuprinz toare, ca fiind “trupul i sufletul geografiei”.
Tot de geografie este legat harta i mai poate fi definit astfel: “ harta este
a dou limba a geografiei, dup cum desenul este a dou limb a geometriei.“ 1 .
O defini ie scurt i la obiect, a a cum le este caracteristic, este dat h ii
de c tre militari: ”harta este ochiul armatei”.
Dintre defini iile actuale i tiin ifice ale h ilor i planurilor amintim pe cele
mai sugestive.
Harta este o reprezentare mic orat pe un plan a întregii suprafe e a
mântului sau numai a unei por iuni din aceasta. Harta are anumite caracteristici
ce o deosebesc de celelalte reprezent ri ale suprafe ei p mântului, de exemplu:
fotografii, tablouri.
Harta este reprezentat pe un plan, în mod conven ional, generalizat i

pe baza unor rela ii matematice.
Harta topografic este o reprezentare mic orat , precis i detaliat în

plan a unei suprafe e de teren. Ea cuprinde toate detaliile terenului cum ar fi:
ez ri omene ti, c i de comunica ii, hidrografie, relief, vegeta ie, puncte
geodezice .
Conform STAS 7488- 75, ile topografice se întocmesc la sc ri mai
mici de 1:20.000 i sunt reprezent ri conven ionale la scar ce in seama de
curbura p mântului; sunt ob inute în baza unei proiec ii cartografice i planimetrice
ale unei por iuni din scoar a terestr , redate pe baza semnelor conven ionale.
Spre deosebire de h i, planurile topografice sunt reprezentate la sc ri
mari i nu in seama de curbura p mântului. Deci, diferen a dintre cele dou no iuni
se refer la scara i la gradul de înc rcare cu detalii i la întinderea suprafe ei de
teren reprezentate.
Planul topografic este reprezentarea prin semne conven ionale în plan

orizontal a unor por iuni foarte mici de suprafa terestr .
Conform STAS 7488/75, planul topografic constituie o reprezentare
conven ional , care prin detaliile pe care le con ine, redate la scar i pe conturul
lor natural prezint fidel por iunea din scoar a terestr , care este reprezentat ,
planimetric i altimetric, servind în general în scopuri tehnice:
Ãproiectare;
Ãorganizare;
Ãeviden ;
datorit preciziei ridicate pe care o asigur i a sc rilor mari la care se întocme te
1: 5.000, 1: 10.000.
1
Rene Cuenin, Cartographie generale, Paris, 1982
122
8.2.2. Scopul întocmirii i folosirii h ilor i planurilor
“Harta este o mare înlesnire pentru minte pricepându-se u or, întip rindu-
se în minte i ar tând dintr-o dat în toat complexitatea, fenomenul care
intereseaz “ G. Valsan.2
La origine h ile au fost create ca ni te desene aproximative ale terenului,
un scop bine determinat poate doar pentru c exprimau mai bine ce ar fi putut
fi spus prin 1.000 de cuvinte.
ile au avut mai întâi scop orientativ, din nevoia omului de a cunoa te,
de a reduce imensitatea p mântului la o p rticica minuscul pe care s o poat
domina.
ile înseamn în primul rând economie de timp, ce pot oferi informa ii
despre un teren f a fi nevoie s ne deplasam în zona respectiv . De acest lucru
au inut cont înainta ii no tri, când au întocmit h i pe baza observa iilor
astronomice.
ile au fost folosite cu succes în naviga ie i ast zi nu se poate concepe
o c torie f a avea o hart .
Deci, harta a fost mult timp un accesoriu al geografiei ca tiin , necesar
pentru cunoa tere i apoi s-a r spândit în alte domenii, datorit utilit ii ei.
De la geografie, harta a fost împrumutat în domeniul militar, fiind foarte
util pentru cunoa terea terenului, pentru conceperea atacurilor, pentru o mai
bun ap rare i în elaborarea diferitelor strategii. La începuturi în special românii
au folosit harta în acest domeniu, fiind dota i cu h i speciale militare, ce con in
anumite detalii specifice acestui domeniu.
Indispensabile sunt h ile i în domeniul administrativ, pentru
cunoa terea distan elor între localit i (se cunosc utilizarea lor) din antichitate.
În decursul timpului harta a fost acaparat i de art , existând h i
întocmite de Leonardo Da Vinci, Albrecht Dürer, care erau mai de grab
manifest ri artistice, bogate în detalii i ornamente inutile din punct de vedere
practic.
Ast zi harta se reg se te în aproape toate domeniile de activitate, harta
este un limbaj universal i indispensabil vie ii omului, pentru c omul nu poate fi
separat de mediul în care tr ie te i are nevoie de cunoa terea acestuia pentru o
bun organizare a traiului de zi cu zi.
Pe lâng geografie domeniul militar administrativ pe care le-am amintit
anterior, un domeniu care folose te cu succes h ile este agricultura, în
planificarea i eviden a culturilor. În agricultur foarte utile sunt h ile pedologice,
climatologice, geografice, fotografice i cadastrale deoarece cunoa terea calit ii i
spândirii solului, a climei i a reliefului este în strâns leg tur în reparti ia i
nevoile culturilor.
De asemenea h ile i planurile topografice sunt baza proiect rii lucr rilor
de îmbun iri funciare.
În general în proiectare, preocuparea i cercetarea h ilor existente
2
Kiss Arpad, Topografie, Bra ov ,1997
123
constituie primul pas. Astfel h ile i planurile se folosesc în proiectarea i

construirea c ilor de comunica ii, a obiectivelor industriale i energetice,
sistematizarea teritoriului, amenajarea cursurilor de ap .
ile chorogeografice se folosesc în meteorologie, geologie, i altele,
iar cele geografice au un scop didactic, în turism, h ile la sc ri mari, dar mai
ales planurile în introducerea i între inerea fondului funciar în cadastru.
În prezent nu se poate concepe existen a societ ii umane f
cunoa terea i folosirea h ilor i planurilor.
8.2.3. Harta i planul în cadastru
Dup cum reiese din articolul 1 al legii nr. 7/1996, cadastrul se ocup
printre altele i cu reprezentarea pe h i i planuri topografice a terenurilor.
Defini ia cadastrului conform acestei legi este urm toarea:
“Cadastrul general este sistemul unitar i obligatoriu de eviden tehnic ,
economic i juridic prin care se realizeaz intensificarea, înregistrarea,
reprezentarea pe h i i planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum i a
celorlalte imobile de pe întreg teritoriul rii, indiferent de destina ia lor i de
proprietar”.3
Se deduce astfel c unul din scopurile cadastrului este prezentarea
terenurilor pe h i i planurile: articolul 2 din legea nr. 7/1996 prevede: ”prin
sistemul de cadastru general se realizeaz : identificarea, înregistrarea i
descrierea în documentele cadastrale a terenurilor i a celorlalte bunuri imobile
prin natura lor, m surarea i reprezentarea acestora pe h i i planuri cadastrale
precum i stocarea datelor pe suporturi informatice ”.
Cadastrul în ara noastr î i are originea în “agrimensura” preluat de la
coloni tii români, care a evoluat în “hot rnicii” în epoca feudal . Hotarnicii
întocmeau “ocolite” un fel de c i de alegere ale hotarelor care con ineau i câte o
schi (care s-a transformat mai târziu în plan cadastral).
Pe vremea aceea nu se întocmeau h i i planuri cadastrale acestea
sindu- i utilitatea abia la sfâr itul secolului XVIII; mai întâi în Banat, Transilvania
i Bucovina, fiind introduse sub influen a legisla iei austro-ungare.
Se pare ca reforma agrar a fost cea care a dus la: necesitatea întocmirii
i înmul irii h ilor i planurilor cadastrale pe întreg teritoriul rii.
În partea de vest, unde a existat carte funciar i deci o eviden clar a
suprafe elor de teren pe planuri i h i, dreptul de proprietate este mai bine
conturat, consolidat. Este necesar s existe o reprezentare grafic a propriet ii
sub form grafic pentru a putea fi identificat exact partea de teren care apar ine
fiec rui proprietar. În acest sens, în Muntenia i Moldova au existat probleme
privind reîmpropriet rirea de dup desfiin area CAP –urilor, pe aceste teritorii fiind
lipsa de Carte funciar i deci nu exista o eviden clar i expresiv a
propriet ilor, ci doar descrieri sumare ale pozi iei lor în registre i m rturiile
proprietarilor.
Deci, în cadastru foarte utile au fost i sunt h ile i planurile topografice
3
Legea 7/1996 a cadastrului i publicit ii imobiliare, Monitorul Oficial, 1997
124
i cadastrale în vederea aplic rii legii nr. 18/1991 În Legea Fondului Funciar i a
legii nr. 1/2000.
În legea nr. 7/1996 se g sesc informa ii cu privire la planurile cadastrale:
unde se g sesc acestea, în ce scopuri sunt folosite, cum trebuie inute la zi.
Fiecare unitate administrativ-teritorial (comun , ora , municipiu) trebuie
beneficieze de planuri cadastrale, care con in date cu privire la limitele
teritoriului administrativ (intravilan, extravilan) la terenuri, hidrografie, c i de
comunica ie. Acestea se g sesc la Oficiile Jude ene de cadastru Geodezie i
Cartografie i la birourile de Carte Funciar (copii). Revizuirea periodic a acestor
planuri i eventuale modific ri se execut tot de c tre OJCGC.
În legea 7/1996 articolul 13 se precizeaz astfel:
“Planul cadastral con ine reprezentarea grafic a datelor din registrele
cadastrale referitoare la terenurile i construc iile din cadrul unit ilor administrativ -
teritoriale: comune, ora e i municipii i se p streaz la Oficiu Jude ean de
Cadastru, Geodezie i Cartografie.
Registrele i planurile cadastrale vor sta la baza complet rii sau dup caz,
a întocmirii eviden ei privind publicitatea imobiliar . O copie a acestora se
streaz la Biroul de Carte Funciar .
Planurile i registrele cadastrale se in la zi, în concordan cu situa ia de
pe teren, în baza cererilor i comunic rilor f cute potrivit legii, precum i prin
între inerea lucr rilor de cadastru, cu o periodicitate de cel mult 6 ani, când se va
parcurge în mod obligatoriu întreg teritoriu administrativ i se va confrunta
con inutul planurilor i al registrelor cadastrale cu situa ia real din teren i se vor
înregistra toate elementele modificatoare. ”4
Tot în aceea i lege la articolul nr. 17 se precizeaz :
“Oficiul Jude ean de Cadastru, geodezie i cartografie este împuternicit s
execute direct sau prin persoane autorizate lucr rile tehnice privind comas rile,
parcel rile, schimburile de terenuri i rectific rile de hotar dintre unit ile
administrativ-teritoriale, altele decât cele stabilite în competen a oficiilor de
cadastru agricol i organizarea teritoriului agricol prin Legea Fondului Funciar nr.
18/1991. Operarea acestora în planurile i registrele cadastrale se realizeaz de
tre Oficiul Jude ean de Cadastru, Geodezie i Cartografie”.
În concluzie, planurile cadastrale stau la baza urm toarelor opera ii:

parcel ri, comas ri, schimburi de terenuri, rectific ri de hotare, i sunt necesare
în vederea aplic rii legilor L.18/91 i L.1/2000, precum i în documenta iile tehnice
necesare diferitelor opera ii juridice.
8.2.4. Con inutul planului cadastral i planului topografic
Planurile topografice con in în general urm toarele elemente: puncte de

sprijin, localit i, obiective industriale, terenuri agricole, c i de comunica ii,
hidrografie, construc ii, relief, categorii de folosin a terenurilor, limite,
nomenclatura i denumirea foii, a foilor învecinate, scar , etc.
4
Legea 7/1996 a cadastrului i publicit ii imobiliare, Monitorul Oficial, 1997
125
Planurile cadastrale au ca baz planurile topografice, dar li se adaug

diferite detalii i inscrip ii specifice necesare în cadastru. Astfel planurile
cadastrale con in date cu privire la hotarele teritoriilor administrative i denumirile
teritoriilor vecine, limitele extravilanului i intravilanului, elemente de relief, ape,
duri, etc., categoriile de folosin ale terenurilor, precum i categoriile de
proprietar, numerotarea cadastral etc.
În func ie de scar , planurile cadastrale pot con ine detalii, diferite
elemente în plus sau în minus.
8.3. PLANUL TOPOGRAFIC
• Planul topografic, ca pies de baz , se realizeaz având la

dispozi ie coordonatele punctelor ce definesc detaliile topografice i schi ele din
teren, în dou ipostaze distincte.
> pe o singur foaie când conturul incintei, raportat la scar stabilit ,
se încadreaz într-un format dreptunghiular de 80/65 cm, eventual un
trat, în aceste condi ii etapele de lucru sunt:
- întocmirea minutei prin raportarea punctelor, folosind plotter-ul sau
imprimanta A0 legarea în desen a lor conform schi elor de câmp
inclusiv pozi ionarea convenabil a num rului de ordine ca s nu
intercepteze liniile de contur a detaliilor i aplicarea semnelor
conven ionale, redate în atlase, corespunz toare sc rii alese;
- întocmirea oleatei prin raportarea punctelor cu cotele lor i
trasarea curbelor de nivel, atunci când panta dep te 10%;
- redactarea originalului pe calc, în tu negru, prin suprapunerea celor
dou piese i definitivarea lui prin trasarea direc iei nordului
când el nu corespunde cu caroiajul planului, înscrierea
destina iei terenurilor i construc iilor, a toponimiei i a elementelor
de identificare (executan i cu semn turile legale, beneficiar, titlul
incintei, scara, data, etc.).
> pe mai multe foi de maximum 80/65 cm, care se racordeaz între ele
la nevoie, pe baza caroiajului, foi ce se ob in în acelea i condi ii ar tate
anterior.
In plus, pe fiecare dintre ele se va reg si în extracadru:
- num rul de ordine al foii înscris în col ul din dreapta sus, cu cifre
arabe, dublat de nomenclatura planurilor în proiec ie stereografic '70;
- schema de dispunere a foilor de plan, cu ha urarea celei în
cauz , amplasat în col ul din stânga jos unde se înscrie i scara;
- direc ia nordului, când nu corespunde cu cadrilajul planului, dus în
col ul din dreapta sus al foii i înscrierea pe fiecare latur a ei
denumirea foii de plan vecine, etc.
Alte detalii privind grosimea liniilor, înscrierea toponimiei i redarea
semnelor conven ionale, sunt date în „criteriile" HGR 834/91 i atlasele în vigoare la
noi.
126
8.4. PLANUL CADASTRAL DE ANSAMBLU
Se poate considera i ca fiind hart cadastral de ansamblu deoarece se

întocme te la scara 1: 10.000, 1: 25.000 sau 1: 50.000. Scara se alege în func ie
de m rimea i forma teritoriului reprezentat.
Planul cadastral de ansamblu cuprinde reprezentarea întregii suprafe e de
teren a teritoriului administrativ (comun , ora , municipiu) i se g se te la Oficiile
Jude ene de Cadastru, Geodezie i Cartografie. El trebuie s cuprind
urm toarele elemente de con inut: punctele din re eaua geodezic i punctele de
hotar ce marcheaz limitele extravilanului, limitele i denumirile intravilanelor,
denumirea unit ilor administrativ teritoriale reprezentate i denumirile vecinilor
acestuia, elemente de toponimie, terenuri cu vegeta ii forestier , c ile de
comunica ii (drumuri, osele, str zi, uli e, c i ferate etc. ) re eaua hidrografic i
construc iile hidrotehnice: baraje, diguri , etc.
De asemenea pe plan cadastral de ansamblu se precizeaz nordul
geografic, scara planului i dispunerea foilor de plan (în partea stâng jos).
8.5. PLANUL CADASTRAL DE BAZ
Acesta este întocmit în scopul între inerii cadastrului general în unit ile
administrativ-teritoriale i cuprinde mai multe detalii ca planul cadastral de
ansamblu. De aceea se întocme te la o scar mai mare, în func ie de relieful
zonei reprezentate.
Pentru zonele montane planul cadastral de baz se întocme te la sc rile
1: 5.000 sau 1: 10.000, zonele de deal la scara 1: 2.000 pentru extravilan i sc rile
1: 2.000, 1: 1.000 sau 1: 500 în intravilan, iar în zonele de câmpie la scara 1:
5.000 pentru extravilan i 1: 2.000, 1: 1.000 sau 1: 500 pentru intravilan.
Planurile cadastrale de baz au în plus fa de planul cadastral de
ansamblu urm toarele elemente: punctele re elei geodezice de îndesire i de
ridicare, limitele i numerele cadastrale ale corpurilor de propriet i, parcelelor i
construc iilor cu caracter permanent i categoriile de folosin ale parcelelor, iar în
intravilan numerele po tale ale imobilelor i codul SIRSUP al unit ilor
administrativ-teritoriale.
Pentru întocmirea documenta iei privind diferite opera ii în cadastru se
folosesc planuri topografice la diferite sc ri, în func ie de tipul de detalii necesare.
Un exemplu îl constituie planurile topografice necesare în vederea
întocmirii documenta iei pentru aplicarea hot rârii de guvern nr. 834/1991,
hot râre privind stabilirea i evoluarea unor terenuri de inute de societ ile
comerciale cu capital de stat.
Acestea se întocmesc la sc rile 1: 500, 1: 1.000 sau 1: 2.000. Scara se
alege dup m rimea societ ii comerciale i complexitatea activit ii sale. Planurile
vor con ine urm toarele elemente obligatorii, conform hot rârii de guvern nr.
834/1991 :
127
împrejurimile incintei i natura acestora

construc ii, instala ii
re ele edilitare
c ile de transport
terenuri libere
elemente hidrografice
În plus , pentru terenurile în pant , cu panta mai mare de 10 % se vor

adaug i curbele de nivel (echidistan a 2,5m sau 5m ).
Aceste detalii se vor figura prin semne conven ionale corespunz toare
sc rii folosite. De asemenea în cazul societ ilor comerciale este util cunoa terea
unor caracteristici ale construc iilor cum ar fi: materialul de construc ie, num rul
de niveluri, suprafa a, folosin a i altele.
În acest scop se specific în textul hot rârii de guvern nr. 834/1991:
“În scopul ob inerii unor date tehnico - economice privind fondul construit în
planurile topografice se vor reprezenta caracteristicile constructive ale cl dirilor cu
indicii de cartare:
cl dirile cu zid rie durabil i plan ee din beton armat - A

cl dirile cu zid rie din c mid i plan ee din lemn - B
cl dirile din lemn cu funda ii - C
cl dirile din paiant , chirpici - D
cl dirile cu mai multe niveluri vor avea înscrise cifre corespunz toare
num rului de etaje (sub forma exponen ial )”.
Pe fiecare cl dire se vor înscrie folosin a actual (exemplu: hal de
fabrica ie, atelier de repara ii, atelier de produc ie, grup sanitar, birouri,
magazie, etc. ) suprafa a de sol (mp) i suprafa a desf urata.
Planurile trebuie s con in i numerotarea cadastral ce se realizeaz
începând din partea de N - V în sens orar. În partea dreapt se întocme te un
tabel cu date privitoare la suprafe ele diferitelor elemente. Astfel se precizeaz :
suprafa a construit , suprafa a aferent re elelor edilitare, suprafa a alocat
ilor de comunica ii, suprafa a neconstruit (liber ) i în final suprafa a total
apar inând societ ii comerciale.
Pe lâng planul topografic, documenta ia topografic mai con ine i schi e
de teren, schi a re elei de sprijin, schi a de delimitare etc.
Deci în func ie de scar i scop pe planurile topografice i cadastrale se
figureaz diferitele detalii necesare.
8.6. ELEMENTELE DE CON INUT ALE PLANURILOR TOPOGRAFICE
8.6.1. Defini ie, importan
Fiecare hart se distinge de celelalte prin elementele sale de con inut.

Cum de mai multe ori raportul între reprezentarea pe hart i imaginea real a
obiectului (scar ) este foarte mic, unele obiecte ar avea pe hart dimensiuni sub o
zecime de milimetru, efectiv nu s-ar putea reprezenta grafic. i chiar pentru unele
128
obiecte de dimensiuni mari, care prin mic orarea propor ional a dimensiunilor ar fi
vizibile pe hart , nu s-ar putea deduce clar toate caracteristicile importante.
Reprezentarea pe hart a unui obiect nu este cu atât mai important cu cât
obiectul real are dimensiuni mai mari i nici reprezent rile care redau obiectul sub
form lui real exact nu sunt întotdeauna suficient de explicite i expresive.
Astfel s-a convenit ca elementele de con inut ale h ilor i planurilor s se
reprezinte schematizat, sub forma simbolurilor i semnelor conven ionale, harta
devenind o îmbinare între desen i scriere.
Semne conven ionale sunt deci desene schematice, generalizate sau
inscrip ii sub form unor litere sau cifre care prin forma, culoarea i uneori
dimensiunile lor redau informa ii cât mai clare despre pozi ii obiectului i toate
caracteristicile cantitative i calitative importante ale acestuia.
Semnele conven ionale pot fi semne geometrice sau artistice, abrevieri sub
forme de litere i cifre, pot fi colorate sau alb-negru de dimensiuni mai mici sau mai
mari, toate aceste caracteristici fiind standardizate i precizate în Atlasele de
Semne Conven ionale.
Elaborarea atlaselor s-a f cut din necesitatea grup rii tuturor semnelor
conven ionale pentru o mai bun cunoa tere a lor i o mai u oar în elegere.
Cât despre importan a semnelor conven ionale, un bun sistem de semne
conven ionale are o mai mare importan pentru citirea rapid i corect a
con inutului h ii, deoarece limiteaz num rul de inscrip ii aplicate pe foile de hart
în favoarea unei red ri precise a obiectelor topografice, cu condi ia ca aceste
semne s oglindeasc simbolic condi iile naturale ale elementelor pe care le
reprezint .
8.6.2. Elementele planurilor i h ilor
În func ie de scopul pentru care sunt întocmite i de scara de propor ii,

planurile i h ile con in diferite detalii, dar elementele de baz sunt acelea i.
Orice hart con ine trei p i:
A. Elemente matematice
Acestea sunt : scara , re eaua cartografic , cadrul h ii, puncte de
sprijin, caroiajul rectangular.
Scara de propor ii:

Scara exprim raportul dintre dimensiunile elementelor reale de pe teren
i dimensiunile reprezent rii lor pe hart . Orice hart sau plan topografic
are precizat scara numeric i o scar grafic în partea de jos a foii, sub
chenarul exterior al h ii. Prin cunoa terea sc rii de propor ii se pot
determina distan e între diferite puncte, suprafe e ale unor obiecte, etc.
Re eaua cartografic :
Re eaua cartografic este constituit din reprezentarea meridianelor i
paralelelor într-o anumit proiec ie cartografic i serve te la cunoa terea
129
coordonatelor.În ara noastr majoritatea h ilor sunt întocmite în proiec ia

cartografic stereografic 1970.
Cadrul h ii: - este alc tuit din 3 cadre .

- Cadrul intern care este linia ce desparte con inutul efectiv al h ii de
exteriorul ei.
- Cadrul extern - este situat la o distan de 8 mm de cel intern
- Cadrul gradat - ce se g se te în exteriorul cadrului intern, are l imea
de 2 mm i este format dintr-o alternan de spa ii albe i negre care
reprezint împ irea h ii dup meridiane i paralele în minute sau
grade, valorile acestora fiind înscrise în exteriorul lor.
Punctele de sprijin:
Acestea sunt puncte de coordonate cunoscute, pe baza lor întocmindu-se
harta. Punctele de sprijin se reprezint în interiorul h ii, dup pozi ia lor
din coordonate i se figureaz prin semne conven ionale specifice .
Caroiajul rectangular:
Se întâlne te i denumirea de caroiaj kilometric i este specific planurilor i
ilor topografice i serve te la determinarea coordonatelor rectangulare
a punctelor. Caroiajul rectangular const într-o re ea de p trate formate
din linii paralele i perpendiculare între ele i paralele cu sistemul de axe
XOY ales. Pe cadrul interior se noteaz în dreptul fiec rei linii distan a
pân la axele OX i OY.
B. Elemente de con inut

Tot în interiorul p ii delimitate de cadrul intern se plaseaz toate
elementele de con inut ale h ii: relief, vegeta ie, hidrografie, etc. ,
reprezentate simbolic prin semne conven ionale. Acestea se mai numesc
i elemente geografice i sunt reprezentate prin semne conven ionale ce
redau detalii de hidrografie , relief, sol, vegeta ie, localit i, c i de
comunica ii etc.
C. Elemente legate de întocmire i redactare

Acestea se înscriu în afara cadrului i sunt titlul, legenda, scrierea,
autorul, editura, anul edit rii, etc.
Indicativul, titlul h ii:

Titlul h ii i indicativul se situeaz în partea de sus a foii sub forma
nomenclaturii foii de hart , în func ie de proiec ia folosit . Titlul i
indicativul se folose te la localizarea h ii într-o anumit regiune.
Un exemplu de indicativ ar fi : L - 35 - 74 - A - d folosit în proiec ia Gauss
- Krüger.
130
Racordarea foilor vecine:

Pe fiecare latur a cadrului gradat, la mijloc se întrerupe continuitatea
liniilor pe un spa iu de 2 - 3 cm pentru a se înscrie indicativul foii vecine în
partea respectiv (N, S, E, V )
Graficul pantei:
Graficul pantei se reg se te în partea dreapt jos, sub chenar i pe el se
poate citi valoarea pantei în grade, în func ie de echidistan a curbelor de
nivel.
Orientarea planului:
Orientarea planului se face sub forma unui desen situat în stânga jos,
format din trei linii: direc ia caroiajului rectangular, direc ia nordului
geografic i direc ia nordului magnetic. Pe acest desen sunt precizate
valorile unghiurilor între aceste direc ii în grade, minute i secunde. Tot
de orientare, în special la planurile i h ile topografice, ine i desenul
din partea dreapt sus, sub forma unui simbol format din litera N i o
geat , indicând direc ia N .
În partea dreapt jos sunt precizate diferite date cu privire la executarea
ii: persoanele i unit ile ce au contribuit la întocmirea h ii.
8.6.3. Reguli privind desenarea i citirea semnelor conven ionale
Pentru a nu se crea confuzii i pentru a reduce num rul foarte mare de

simboluri i semne conven ionale cum s-ar fi putut crea datorit diversit ii i
multitudinii detaliilor de pe teren s-a impus o standardizare a formei, culorii,
dimensiunilor i altor caracteristici ale semnelor conven ionale.
În acest scop exist unele condi ii generale în ceea ce prive te
reprezentarea semnelor conven ionale:
Reprezentarea se face urm rindu-se p strarea formei naturale a obiectului
i în general a tr turilor vizibile a acesteia, dar când acest lucru nu este posibil
sau nu este avantajos se trece la reprezentarea prin uniformizare.
Pentru grupe uniforme de obiecte se folosesc acelea i reprezent ri, cu
ad ugarea unor semne suplimentare reprezentând elementele specifice fiec rei
grupe.
Se urm re te generalizarea în ceea ce prive te reprezentarea semnelor
conven ionale în vederea red rii cât mai simple i mai concise a caracteristicilor
importante ale obiectului i evitarea supraînc rc rii h ii cu elemente inutile.
Pentru a simplifica atât desenarea cât i recunoa terea i în elegerea
semnelor conven ionale se folosesc decât posibil forme geometrice sau simboluri
care s-au dovedit a fi foarte expresive.
În Atlasul de Semne Conven ionale au fost precizate aceste reguli
referitoare la dimensiunea i amplasarea semnelor conven ionale, standardizate
pentru fiecare stat:
“1. Detaliile din teren ale c ror dimensiuni se pot raporta clar la scar , se
reprezint prin conturul respectiv, chiar dac au un semn conven ional stabilit. În
131
acest caz semnul conven ional se va desena în interiorul conturului numai dac
desenul sau inscrip ia explicativ nu indic clar obiectul pe care îl reprezint .
2. Semnele din atlas sunt tip rite la dimensiunile la care trebuie s se
deseneze (sau s se graveze) pe planuri în afar de cele a c ror reprezentare se
face la scara planului.
3. Cifrele referitoare la dimensiunile semnelor conven ionale sunt
exprimate în milimetri. Liniile pentru care nu se modific dimensiunea (grosimea)
se vor trasa 0,1 mm.
Spa iile dintre liniile separate ale desenului trebuie s fie de cel pu in
0,3mm.
Acolo unde s-au prev zut abloane, ele se vor folosi în raportul de scar
indicat pentru scara 1:5000 i întotdeauna în raportul 1/4 pentru scara 1:2000 în
situa ia în care planurile topografice se execut prin metoda grav rii i la aceast
scar .
4. În cazul aglomer rii semnelor, pentru sc rile 1:5000 i 1:2000 când
desenarea lor la dimensiunile indicate în atlas nu e posibil , semnele mai pu in
importante pot fi deplasate sau omise, iar în situa ii excep ionale li se pot reduce
dimensiunile cu cel mult 1/3.
5. În contururile mari spa iile dintre semnele conven ionale de suprafa
pot fi m rite de 5 ori, în func ie de forma i dimensiunile conturului respectiv. În
cazul în care conturul prezint neregularit i de forma unei fâ ii înguste, în aceste
fâ ii semnele conven ionale se deseneaz paralel cu cadrul foii, p strând pe cât
posibil distan a pe care o au semnele din partea central a conturului. Dac un
contur se întinde pe mai multe foi de plan semnele conven ionale pe suprafa
trebuie s se amplaseze, pe cât posibil la aceea i distant , pe toate foile de plan
pe care se g se te conturul respectiv.
6. Desenarea pe plan a semnelor conven ionale mici se va face cu
respectarea strict a pozi iei planimetrice, raportat pe plan a elementului
reprezentat cunoscând c :
centrul geometric al semnului în form de cerc, stea, cruce, p trat,
triunghi trebuie s coincid cu centrul detaliului raportat pe plan semnul
conven ional al vegeta iei i sol se deseneaz în general paralel cu cadrul de sud
al planului.
cap tul de jos al liniei verticale a semnului conven ional pentru moar ,
troi a, motor eolian, arbore izolat, co de fabric , trebuie s coincid cu centrul
detaliului raportat.
7. Semne conven ionale din apropierea cadrului se reprezint astfel:
dac centrul sau baza semnului conven ional se dispune în interiorul
planului, atunci semnul conven ional se deseneaz complet, întrerupând u or linia
cadrului cu excep ia cazului când semnul acoper coltul interior al cadrului.
atunci când centrul bazei semnului coincide exact cu linia cadrului,
semnul se deseneaz complet pe ambele p i, întrerupând linia cadrului, cu
excep ia semnelor de reprezentare în perspectiv (pomi izola i, etc.) care în cazul
coinciderii cu laturile de nord sau de sud ale cadrului se deseneaz complet numai
pe planul de nord.”
Se mai pot face unele preciz ri legate de dimensiunile semnelor
132
conven ionale cum ar fi faptul c în cazul în care sunt notate trei dimensiuni, cele
din stânga sau din dreapta se refer la în imea par ial i total , iar cea mai de
sus sau jos la l imea semnului. Dac exist dou dimensiuni, cea din stânga se
refer la în ime iar cea din dreapta, de sus sau de jos la l ime. Dac se d
numai o dimensiune, în imea i l imea sunt egale. La semnele conven ionale în
form de stea sau cerc, dimensiunea indic diametrul, iar la semnele sub form de
triunghi echilateral, laturile acestora.
Foarte importante sunt i culorile folosite, acestea trebuie s fie
asem toare culorilor naturale ale obiectelor. De aceea exist standarde cu
privire la întrebuin area culorilor în reprezentarea semnelor conven ionale.
În atlasele de semne conven ionale sunt stabilite urm toarele culori, pentru
diferit grupe de detalii:
Albastru, se folose te pentru reprezentarea conturului natural al
apelor, pentru curbele batimetrice, pentru instala iile de alimentare cu apa, precum
i pentru toate inscrip iile privitoare la aceste elemente. Deci albastrul este
culoarea specific hidrografiei. Albastrul se folose te în mai multe nuan e. Astfel
albastrul deschis (raster) se folose te pentru suprafe ele de ape (mare, lac, râu,
canal, etc.)
Sepia se folose te în general pentru elementele de relief cum ar fi:
curbe de nivel i valorile acestora, rupturi naturale, râpe i valorile adâncimii lor,
por iuni cu nisip etc.
Toate celelalte elemente: toponimia, detalii artificiale, cl diri,
vegeta ie se reprezint în planuri cu negru.
Deci culorile folosite pentru semne conven ionale pe planuri i h i sunt
albastru, sepia i negru.
8.7. CLASIFICAREA SEMNELOR CONVEN IONALE
Exist o mare varietate de detalii i deci o mare varietate de semne

conven ionale, ceea ce a adus la posibilitatea clasific rii lor în mai multe grupe, în
func ie de cel pu in trei criterii.
În func ie de domeniul pentru care se folosesc întâlnim semne
conven ionale pentru lucr rile de îmbun iri funciare, pentru sistematizarea i
organizarea teritoriului, semne conven ionale topografice etc.
Semnele conven ionale topografice sunt foarte numeroase i redau atât
detalii ce se pot reprezenta la scara h ii cât i pe cele ce nu se pot reprezenta
astfel.
Dup modul de reprezentare semnele conven ionale comport o clasificare

în 3 grupe:
semne conven ionale de contur,
semne conven ionale de scar ,
semne conven ionale explicative:
133
Semnele conven ionale de contur
Semnele conven ionale de contur sunt utilizate pentru a reda pe h i

detalii de dimensiuni suficient de mari încât s fie posibil reprezentarea lor la
scar .
În general sunt utilizate pentru indicarea elementelor de sol, vegeta ii sau
unele elemente de hidrografie: b i, mla tini, lacuri.
Semnele conven ionale de contur sunt formate din dou elemente:
- conturul propriu-zis
- elementele din interiorul conturului
Conturul propriu-zis reprezint limitele, cadrul i forma detaliului, la scar ,
printr-o linie continu sau întrerupt , delimitând obiectul de elementele din jurul sau
în interiorul conturului se figureaz elementele detaliului, prin ha uri, culori,
simboluri sau inscrip ii. Acestea dau informa ii despre caracteristicile calitative ale
detaliului i nu sunt redate la scar .
De exemplu: pentru o p dure ce se poate reprezenta la scara h ii se
redau limitele p durii (astfel se pot observa forma întinderii p durii), iar în interiorul
conturului se figureaz simboluri specifice pentru diferitele specii de vegeta ie
forestier . Se pot preciza prin inscrip ii diferite informa ii ce nu se pot reda la scar ,
cum ar fi în imea i grosimea medie a copacilor, distan ele între copaci i altele.
Semnele conven ionale de scar
Prin semnele conven ionale de scar (sau în afara sc rii) sunt

reprezentate obiecte de dimensiuni mici, care nu pot fi figurate pe h i prin
reducere la scar a dimensiunilor reale ale obiectului, cu toate c detaliile nu sunt
reprezentate la scar , dimensiunile semnelor conven ionale depind de scara h ii,
ele fiind cu atât mai reduse cu cât scara e mai mic .
Semnele conven ionale de scar dau informa ii cu privire la caracteristicile
calitative ale detaliilor, la pozi ia lor exact îns nu i informa ii despre dimensiunile
reale ale obiectelor.
În func ie de forma simbolului, pozi ia real a obiectului s-a stabilit a fi în
centrul sau la baza semnului conven ional. Astfel, pentru obiectele reprezentate
prin forme geometrice: cerc, p trat, triunghi, pozi ia real a detaliului este în centrul
geometric al simbolului (centrul cercului, intersec ia diagonalelor). Pentru obiectele
redate prin alte simboluri, cum ar fi în cazul motoarelor de vânt, arborilor izola i,
pozi ia lor real este la intersec ia liniei verticale cu linia orizontala de la baza
simbolului.
Tot în cadrul semnelor conven ionale de scar deosebim o grup special
de semne conven ionale, care redau obiecte cu una din dimensiuni suficient de
mare pentru a fi reprezentat la scara h ii (lungimea) i o dimensiune redus ,
care nu se poate reprezenta la scar (l imea). Acestea sunt semnele
conven ionale liniare i sunt utilizate la figurarea detaliilor de hidrografie cu l ime
redus : râuri, p duri, a c ilor de comunica ii: osele, drumuri, c i ferate, a
frontierelor i diferitelor limite. Prin semne conven ionale liniare se deduce cu
134
precizie pozi ia real a axului longitudinal al detaliului, iar l imea obiectului se

poate preciza prin inscrip ii, dac e necesar.
Semnele conven ionale explicative
Acestea se folosesc individual i împreun cu semnele conven ionale din

primele dou grupe, pentru a oferi informa ii suplimentare despre diferite detalii.
Semnele conven ionale explicative pot fi de mai multe tipuri: grafice,
simboluri, cifre sau litere, diferite denumiri sau abrevieri. Ele se înscriu în interiorul
conturului pentru semnele conven ionale de contur i al turat în stânga, dreapta
sau deasupra pentru cele de scar .
Semnele sub form de cifre sau litere se refer la caracteristicile detaliului
ce nu se pot deduce prin semnul conven ional specific respectivului obiect:
în imea unui semnal sau a unei cl diri, folosin a unui teren, grosimea arborilor,
adâncimea unui lac i altele, iar cele reprezentate prin simboluri exprim
caracteristici suplimentare ca: direc ia de curgere a apei, speciile de copaci dintr-o
dure, etc.
Dup obiectului reprezentat semne conven ionale se împart în 7 categorii
i anume: puncte de baz , construc ii i a ez ri omene ti, frontiere i limite, c i de
comunica ii, hidrografie, vegeta ie, relief.
Fiecare categorie are anumite caracteristici i un anumit num r de semne
i simboluri conven ionale dintre care vom alege câteva pentru exemplificare.
8.7.1. Puncte de baz
Punctele de baz sunt punctele re elei geodezice de stat, având

coordonate cunoscute, bine determinate: puncte de triangula ie, poligonometrie,
intersec ie i de nivelment.
Semnul conven ional folosit pentru reprezentarea punctelor re elei
geodezice de stat este un triunghi echilateral care are figurat printr-un punct centrul
sau geometric, acesta reprezentând pozi ia real a semnului. Punctele geodezice
se reprezint astfel printr-un triunghi indiferent de ordinul lor.
Pe h ile i planurile topografice se trec punctele astronomice, punctele
de triangula ie i poligonometrie, punctele re elei de ridicare marcate în teren prin
borne, precum i m rcile i reperele re elei de nivelment de stat (cu excep ia celor
de perete i provizorii). Lâng semnele conven ionale ale punctelor de baz se
scrie pe hart cota lor în metri (rotunjit pân la 0,1 m).
Aspectul punctelor de baz , în teren i pe hart , este urm torul (figurile
8.3. i 8.4.):
135
ÎN TEREN PE HART
Fig. 8.3. Punct de triangula ie

(91,6 — cota în m)
Fig. 8.4. Punct de triangula ie pe

movil
(98,7 - cota în m;
2 - în imea, relativ în m)
Pe h ile la sc rile 1:25.000 i 1:50.000 se reprezint prin semne con-

ven ionale speciale construc iile ale c ror p i înalte (vârfuri, turnuri, castele de
ap , co uri de fabric , antene de radioemisie) sunt determinate ca puncte de
triangula ie. Acestea sunt redate astfel (figurile 8.5. i 8.6.):
Fig. 8.5. Punct de triangula ie pe

cl dire
136
Fig. 8.6. Punct de triangula ie

pe biseric
i în cazul în care semnalul nu se g se te la sol ci pe o cl dire punctul

geodezic se reprezint tot printr-un triunghi, situat în interiorul centrului cl dirii.
Fiecare punct geodezic are o denumire format de obicei din trei cifre.
Aceasta denumire, împreun cu cota punctului este precizat sub forma unei
inscrip ii explicative situat în partea dreapt a triunghiului ce reprezint respectivul
punct geodezic. Inscrip ia const într-o frac ie care la num tor con ine denumirea
punctului, iar la numitor cota punctului a c rei valoare se rotunje te la 0,1 m.
Coordonatele planimetrice ale punctelor nu se înscriu pe planuri i h i,
ele se deduc prin m sur tori pe plan.
Semnele conven ionale reprezentând punctele de baz nu se coloreaz ci
se deseneaz cu negru.
8.7.2. A ez ri omene ti, construc ii
În aceast categorie sunt incluse semnele conven ionale ce reprezint

diferite cl diri, fabrici, obiective economice, institu ii de cult, cvartale i alte
elemente construite.
În general construc iile se reprezint prin semne conven ionale de contur
pe planurile la sc ri mari: 1:500-1:2.000 i pe h ile la sc ri mai mici se reprezint
prin semne conven ionale la scar .
Conturul cl dirilor se traseaz cu o linie de 0,2 mm grosime, iar pentru
sc rile mai mici (1:5.000) interiorul lor va fi colorat cu negru.
La sc rile mai mari 1:2.000-1:500, în interiorul conturului reprezentând
cl direa se adaug inscrip ii explicative ce constau în litere, care ofer informa ii
despre natura materialului din care e construit cl direa sau despre destina ia
acesteia.
Vom preciza câteva exemple de astfel de inscrip ii:
litera ”A” majuscul , figurat în interiorul conturului unei cl diri
simbolizeaz cl diri cu zid rie din c mid sau piatr cu plan ee din
beton armat sau cadre metalice i beton armat;
litera ”B” se folose te pentru cl diri din c mid sau piatr cu
plan ee de lemn,
litera ”C” pentru cl diri din lemn,
137
litera ”D” pentru cl diri din alte materiale: chirpici, p mânt.

La reprezentarea cl dirilor pe planuri i h i se vor avea în vedere câteva
indica ii cu privire la amplasarea semnelor conven ionale. Semnul conven ional al
cl dirii se figureaz corespunz tor direc iei pe care o are cl direa pe teren. Nu se
reprezint pe planul cl dirile care nu sunt permanente, ca bar ci sau magazii cu
caracter temporar.
Cât prive te distan a dintre cl diri, dac aceasta e mai mic de 0,2 mm pe
plan, cl dirile se reprezint în acela i contur. Cl dirile publice care nu au semn
conven ional propriu (spital, coal ) dar au valoare de orientare se reprezint
înso ite de inscrip ii explicative, abrevieri în func ie de scar i înc rcarea planului.
În interiorul localit ilor o importan deosebit pe planuri i h i o are
cunoa terea pozi iei bisericilor. Acestea con in puncte de coordonate cunoscute,
cu toate acestea cota lor nu se trece pe plan ca i în cazul celorlalte puncte cu
coordonate cunoscute (ale re elei geodezice). Bisericile se reprezint diferit pe
planuri i h i în func ie de scar . La scara 1:2.000-1:500 ele se reprezint la
scara planului. Pentru scara 1:5.000, bisericile cu l imea pe plan sub 1,8 mm se
redau printr-un singur semn conven ional sub form de cruce amplasat pe locul
celei mai înalte turle. În cazul în care biserica are mai multe turle de aceea i
în ime, semnul conven ional se amplaseaz în centrul construc iei. Dac biserica
se reprezint prin contur atunci cercul sau cercurile din interiorul conturului trebuie
redea pozi ia exact a turlelor.
Inscrip iile se folosesc pentru m stirile reprezentate prin contur i sunt
plasate în interiorul conturului sub forma unor abrevieri “man”.
Pe lâng cl diri tot în aceast categorie de semne conven ionale se
încadreaz i simbolurile pentru rezervoare, pu uri de min , depozite, mori de vânt,
conducte, fântâni, linii electrice i telefonice.
Stâlpii metalici sau din beton ai re elei electrice se vor figura dup pozi iile
lor reale din teren. Se urm re te redarea corect a traseului liniei electrice sau
telefonice, de aceea se pozi ioneaz exact stâlpii ce se afl la frânturile
aliniamentelor.
i în localit i, cât i în afar lor se utilizeaz un singur semn pentru
reprezentarea stâlpilor electrici, diferen a constând în figurarea pe linia electric a
stâlpilor din diferite materiale: stâlp de lemn se redau printr-un p trat, iar cei de
beton sau metalici printr-un dreptunghi.
În dreptul stâlpilor se noteaz inscrip ii cu privirea la în imea stâlpilor în
metri, tensiunea curentului în kilovol i, iar semnul conven ional, cât i inscrip iile se
deseneaz cu negru.
În general liniile electrice se g sesc de-a lungul c ilor de comunica ii i
atunci exist unele reguli de care se ine cont în reprezentarea lor pentru a evita
supraînc rcarea desenului.
Astfel, în lungul c ilor ferate re elele se reprezint doar când se g sesc la
o distan mai mare de 10 m fa de axul c ii. Semnul conven ional se reprezint
pe por iuni de 2 cm la scara planului, f ca întreruperea s dep easc 10 cm.
S-au stabilit unele por iuni unde e obligatorie aplicarea semnului, de exemplu la
frânturile linie, la intrarea în localit i, la ie irea din localit i, la cadrul planului.
De asemenea dac pe aceea i stâlpi se afla i linia telefonic i cea
138
electric , pentru a se economisi spa iu i a se evita supraînc rcarea desenului se

reprezint un singur semn conven ional i anume cel al liniei electrice, iar dac
dou re ele se g sesc pe aceea i parte a drumului se vor reprezenta ambele doar
dac distan a dintre ele e mai mare de 3 m (la scara 1:5.000), din acelea i motive.
La reprezentarea localit ilor pe h ile topografice la sc rile 1:100.000
i mai mari se redau caracteristica acestora, densitatea construc iilor, prezen a
construc iilor mari (uzine, fabrici, institu ii), existen a comunica iilor, pie elor,
gr dinilor, importan a politico-administrativ etc.
Toate construc iile din interiorul localit ii sunt grupate în cvartale (sec-
toare, direc ii, str zi), care pe hart apar colorate, în func ie de caracterul lor
(cu oranj cvartalele în care predomin cl dirile rezistente la foc, cu galben
cvartalele în care predomin cl dirile nerezistente la foc), astfel (figurile 8.7.la
8.9.):
ÎN TEREN PE PLAN I HART
Fig. 8.7. Cvartale în care predomin cl dirile rezistente la foc
Fig. 8.8. Cvartale în care predomin cl dirile nerezistente la foc
139
Fig. 8.9. Cvartale cu cl diri distruse
Aspectul general al reprezent rii unei localit i pe plan sau hart la

scar mare este urm torul (figura 8.10.):
Fig. 8.10. Reprezentarea unui cvartal

140
Lâng reprezentarea grafic a localit ii este scris denumirea

acesteia. Se scot în eviden urm toarele categorii de localit i:
- ora ele;
- localit ile de tip or enesc (sta iunile balneare i climaterice);
- localit ile de pe lâng zonele industriale, sta iile de cale ferat ,
debarcaderele etc.;
- localit ile (cartierele) de vile;
- localit ile de tip rural (comune, sate, c tune, etc.).
Categoria localit ii se scoate în eviden prin caracterul i m rimea
denumirii i prin num rul de case, care se scrie sub denumire. Dup
densitatea popula iei localit ile se împart în:
- Ora e cu:
peste 1000 000 de locuitori;
de la 500 000 pân la 1000 000 de locuitori;
sub 2 000 locuitori.
- Localit i de tip or enesc cu:
sub 5 000 de locuitori.
- Localit i pe lâng zonele industriale, sta iile de cale ferat debarcadere
etc. cu:
de la 100 pân la 1 000 de locuitori;
sub 100 de locuitori.
- Localit i (cartiere) de vile cu:
mai mult de 200 de case;
sub 200 de case.
- Localit i de tip rural cu:
mai mult de 200 de case;
de la 100 pân la 200 de case;
de la 20 pân la 100 de case;
sub 20 de case;
cur i (case de locuit) izolate.
Dup importan a politico-administrativ pe hart sunt scoase în eviden
capitala României, municipiile, ora ele re edin de jude i localit ile re edin e
comunale.
Dac localitatea reprezint centrul a dou sau mai multe unit i adminis-
trative, pe hart este redat importan a sa administrativ de ordin superior.
a cum s-a ar tat, categoria se scoate în eviden prin caracterul i
rimea scrierii denumirii, inându-se seama i de scara h ii. De exemplu,
pentru scara 1:25.000 se folosesc urm toarele caractere de scriere:
141
peste 1 000 000 de locuitori

BUCURE TI
de la 500 000 la 1 000 000 de locuitori TIMI OARA
de la 100 000 la 500 000 de locuitori TÂRGU-MURE
de la 50 000 la 100 000 de locuitori ARAD
de la 10 000 la 50 000 de locuitori FOC ANI
de la 2 000 la 10 000 de locuitori HUEDIN
sub 2 000 de locuitori CÂMPENI
Se poate observa c , cu cât caracterul unei inscrip ii este mai mare, cu

atât localitatea este mai important din punct de vedere administrativ sau al
num rului popula iei.
8.7.3. Frontiere i limite
Frontiere i limite se refer la linii desp itoare între terenurile apar inând
diferitelor zone administrativ-teritoriale, diferitelor state sau între terenuri cu diferite
categorii de folosin .
Aceste semne conven ionale se figureaz de obicei prin diferite tipuri de
linii: continue sau întrerupte, desenate cu diferite culori în func ie de detaliile pe
care le delimiteaz .
În func ie de amplasarea pe teren, distan a fa de alte detalii i importan a
lor, limitele se deseneaz continuu sau întrerupt. De obicei limitele i frontierele se
reprezint pe întreaga distan atunci când nu se suprapun cu alte detalii liniare:
elemente de hidrografie sau c i de comunica ii.
În cazul în care frontierele sunt naturale, deci sunt amplasate de-a lungul
detaliilor naturale din teren, nu e necesar figurarea lor decât în locurile de
frântur .
Semnele conven ionale ale limitelor sunt formate de regul dintr-o
alternan de linii i puncte, de aceea por iunile unde sunt reprezentate trebuie s
con in cel pu in 3 elemente consecutive, iar întreruperile trebuie s nu
dep easc 4-6 cm.
Pentru por iunile la care reprezentarea limitelor e necesar , de i se afl în
apropierea unor detalii se deosebesc mai multe situa ii i pentru fiecare dintre ele,
pozi ia semnului corespunz tor limitei va fi alta. În cazul în care limita se g se te
de-a lungul unui râu sau a unei c i de comunica ii, ea se traseaz pe axul detaliului
când acesta are o l ime ce permite figurarea clar a hotarului sau de-o parte i de
alta pentru detaliile cu l ime mic sau liniare.
Pentru limitele situate foarte aproape de alte detalii liniare, dar a c ror
pozi ie nu coincide cu a acestora, semnul conven ional caracteristic se
desemneaz pe partea unde e situat limita în teren, dar la o distan minim de
0,5 mm pe plan de semnul conven ional al respectivului detaliu (figura 8.11.).
142
Fig. 8.11. Limite de teritoriu

Frontier de stat, limit de teritoriu administrativ al jude ului
8.7.4. C i de comunica ie
Aceste detalii se încadreaz în grupa de semne conven ionale liniare sau

de contur în func ie de l imea lor. Se pot clasifica în 2 subcategorii: c i ferate i
i rutiere ce includ poteci, drumuri, osele i autostr zi.
ile de comunica ii feroviare se redau cu acela i semn conven ional
atât în intravilan cât i în extravilan.
Fiind detalii liniare, reprezentarea lor se face, ca i în cazul frontierelor,
astfel încât axul semnului conven ional s corespund cu pozi ia real , din teren, a
axului c ii.
În cazul c ilor ferate, mai ales în extravilan acestea pot fi situate pe
terasamente. Pentru astfel de situa ii rambleurile (debleurile) sau zidurile de sprijin
se figureaz pe plan, dac au o în ime semnificativ (de peste 0.5 m la scara
1:5000). Exist cazuri când în imea rambleului sau adâncimea debleului nu este
constant pe toata lungimea c ii de comunica ii i atunci aceasta se indic în locul
unde valoarea ei este maxim i se figureaz prin inscrip ii exprimând valoarea
adâncimii sau în imii în metri. C ile ferate sunt clasificate astfel:
— dup l imea ecartamentului: normale i înguste;
— dup num rul liniilor: simple, duble, triple etc.;
— dup felul trac iunii: electrificate, cu aburi etc.;
— dup stare: în exploatare, în construc ie i terasamente f ine.
Din aceast categorie fac parte i liniile de tramvai, de troleibuz,
ile ferate suspendate, metrourile, funicularele i telefericele.
Aceste valori se rotunjesc cu 0.1 m pentru cele cuprinse între 0.5 m i 3.0
m la 0.5 m pentru cele între 3.1 i 5.0 m i la 1 m pentru valorile care dep esc 5
m.
În general se înscriu valori medii ale acestor m rimi, care se rotunjesc la
0.5 m pentru cele cuprinse între 0.5 i 5 m i la 1 m pentru cele mai mari de 5 m.
În aceste inscrip ii se figureaz cu negru i se pozi ioneaz paralel cu
cadrul de sud al planului sau h ii. Tot de subgrupa semnelor conven ionale
pentru c i ferate apar in i simbolurile corespunz toare semnalelor , avertizoarelor
tunelurilor, cl dirilor situate în sta ii, g ri, halte etc.
ile ferate, cu excep ia terasamentelor f ine i a liniilor de
tramvai sau de troleibuz, sunt reprezentate toate pe hart , indiferent de
143
densitatea re elei de comunica ii. Pe c ile ferate sunt trecute toate

construc iile anexe i anume sta iile de cale ferat , cantoanele, haltele,
tunelurile etc. Reprezentarea lor apare în felul urm tor (figurile 8.12. la 8.16.):
ÎN TEREN PE H A R T
Fig. 8.12. C i ferate simple cu

ecartament normal
Fig. 8.13. C i ferate duble cu

ecartament normal
(c - canton)
Fig. 8.14. C i ferate triple cu ecartament normal sta i i :

1- se pot reprezenta la scara h ii: 2 - nu se pot reprezenta la scara h ii; a - pozi ia g rii
lateral de linii: b - pozi ia g rii între linii; c - pozi ia g rii, necunoscut .
144
Fig. 8.15. C i ferate cu

ecartament normal în construc ie
(tunel: la num tor - în imea
tunelului în m; la numitor -
lungimea în m)
Fig. 8.16. C i ferate electrificate cu

ecartament normal
(linie simpl i pode tubular)
Rambleele i debleurile pe c ile ferate sunt reprezentate cu semnul con-

ven ional corespunz tor i în func ie de scara h ii, astfel: la scara 1:25.000 i
1:50.000, toate care au în imea sau adâncimea peste 1 m; la scara 1:100.000,
toate care au în imea sau adâncimea peste 2 m; la scara 1:200.000, toate care
au în imea sau adâncimea peste 3 m. Lungimea acestor ramblee sau debleuri
trebuie s fie peste 3 mm la scara h ii.
De asemenea, planta iile de-a lungul c ilor ferate sunt reprezentate în
întregime.
i de comunica ii rutiere sunt reprezentate prin semne conven ionale
ce urm resc configura ia lor din teren. În func ie de l imea platformei, care include
partea carosabil i acostamentele, semnele conven ionale vor fi liniare sau
drumul se va reprezenta la scara h ii. Tot în func ie de l imea platformei c ile de
comunica ii rutiere se clasific în: autostr zi, osele, drumuri naturale. Cu semnul
conven ional de osea sunt reprezentate c ile de comunica ie care au urm toarele
caracteristici: îmbr minte din beton, asfalt sau pavele a ezat pe o funda ie.
Pe lâng semnul conven ional specific oselelor se înscriu diferite semne
explicative pentru exprimarea caracteristicilor cantitative i calitative care nu sunt
redate sau nu pot fi deduse de pe hart . La anumite intervale se întrerupe
continuitatea liniilor ce fac parte din semnul conven ional al oselei i se înscriu
145
cifre i litere, sub form de simboluri explicative.

Prima sau primele dou cifre separate prin virgul , exprim l imea p ii
carosabile (a p ii îmbr cate în asfalt). Aceast valoare se rotunje te la 0.1 m.
Urmeaz l imea platformei care se ob ine prin însumarea l imii p ii carosabile i
a l imii acostamentelor. Aceast valoare se trece între paranteze mici i se
rotunje te tot la 0.1 m.
Dup l imea p ii carosabile i a platformei se precizeaz sub form
prescurtat , materialul folosit pentru îmbr mintea drumului, de exemplu “AS”
pentru asfalt, B - beton, PV - pavele, P - piatr spart sau pietri .
În afar de aceste inscrip ii se trec tipul i num rul c ii, stabilite prin
nomenclatorul republican (ex. D.N. 56 ). În func ie de scar , de num rul i
densitatea detaliilor din teren, elementele c ilor de comunica ii se reprezint sau
nu integral pe h i i planuri. De ex.: în localit i nu se folosesc semnele
conven ionale stabilite pentru c i de comunica ii rutiere ci acestea se reprezint cu
linii de 0.1 m, conform sc rii h ii, la l imea propor ional cu cea real din teren.
Din cadrul acestei grupe se consider c fac parte i semnele conven ionale
pentru poduri, pode e etc. În cazul în care acestea sunt amplasate de-a lungul
ilor de comunica ii, semnul conven ional al c ii se întrerupe l sându-se un spa iu
de 0.2 mm.
Drumurile pentru trac iune auto i animal sunt reprezentate pe hart i
plan în func ie de starea lor, împ indu-se în urm toarele categorii:
Denumirea Caracteristicile drumurilor

drumurilor
Autostr zi Drumuri cu funda ie tare i cu acoperire rezistent din
asfalt-beton sau ciment-beton, cu l imea total a benzilor
carosabile peste 14 m; intersec iile lor cu alte drumuri sunt la
niveluri diferite.
osele modernizate Drumuri cu funda ie tare, acoperite cu asfalt-ciment-
beton, precum i cu piatr spart sau pietri impregnat cu
substan e liante, cu l imea p ii carosabile peste 6 m.
osele Drumuri cu funda ie de piatr , nisip sau p mânt tare,
acoperite cu pietri , piatr spart sau zgur compresate
prin cilindrare, precum i drumurile pavate cu bolovani sau
piatr brut ; sunt practicabile pentru circula ie auto tot
timpul anului.
Drumuri naturale Drumuri profilate, care se repar în mod sistematic
îmbun ite dar nu au funda ie i acoperire rezistent ; partea caro-
sabil poate fi îmbun it cu diferite adaosuri (pietri ,
piatr spart , nisip etc.) sau impregnat cu substan e
liante; pe aceste drumuri este posibil circula ia mijloacelor
de transport auto de tonaj mediu, în majoritatea timpului
anului.
Drumuri naturale Drumuri neprofilate, f acoperire, b torite prin
(vicinale) circula ia vehiculelor, carosabilitatea lor depinzând de
146
caracterul solului i de condi iile climatice de sezon

Drumuri de Drumuri naturale, pe care circula ia mijloacelor de
exploatare pe câmp transport auto i animal se face periodic, mai ales în
sau prin p dure timpul muncilor agricole sau de exploatare a p durilor;
uneori servesc drept arter de leg tur secundar între
localit i
Drumuri acoperite Drumuri acoperite cu scânduri sau cu pl ci de lemn a e-
cu lemn zate pe traverse, precum i din bârne sau buc i de lemn
ezate pe p mânt.
Drumuri de iarn Drumuri provizorii care trec prin mla tini, lacuri, albiile
râurilor, golfuri i strâmtori care au înghe at.
Drumuri de Sunt c i principale în regiunile muntoase i pustiuri, care se
caravane sau folosesc pentru transporturi samarizate (drumurile de
poteci pentru caravane pot fi folosite i pentru transportul cu trac iune auto
transporturi i animal ); potecile pentru transporturi samarizate, de
samarizate regul , nu pot fi folosite pentru transportul cu trac iune auto
i animal .
Poteci de picior Sunt cele mai simple c i pentru circula ia oamenilor.
Poteci de plaj i accesibile pentru circula ia oamenilor numai pe timpul
refluxului.
Autostr zile, oselele modernizate, oselele i drumurile naturale îmbu-

ite sunt reprezentate toate pe hart , indiferent de densitatea re elei de
drumuri; celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate la alegere. Totu i, în
regiunile cu o re ea de drumuri slab dezvoltat sunt reprezentate toate categoriile
de drumuri, iar în regiunile greu accesibile sunt reprezentate i toate potecile.
La reprezentarea drumurilor pentru trac iune auto i animal se scot în
eviden toate caracteristicile i construc iile anexe, ca: por iunile unde panta
dep te 12%, sinuozit ile cu raz de curbur sub 25 m, por iunile greu
accesibile, por iunile pe fascine, pe bârne etc. De asemenea se reprezint toate
autog rile, hotelurile i cl dirile de construc ie u oar de pe marginea drumului,
precum i podurile, trecerile peste obstacole, bacurile, tunelurile, rambleele i
debleurile, pietrele kilometrice, trec torile etc.
Pe oselele i drumurile naturale îmbun ite sunt ar tate, prin cifre dis-
puse în lungul axului acestora, l imea p ii carosabile în metri, l imea din an în
an în metri, precum i materialul de acoperire. Materialul de acoperire se arat cu
inscrip ii prescurtate, ca: As - asfalt, B - beton, Cin - clincher, Mc - macadam, P -
piatr de râu, Pr - prundi , Ps - piatr spart , Pv - pavele, Zg - zgur . Limita de
schimbare a materialului de acoperire este marcat printr-o linie perpendicular pe
semnul conven ional al drumului, iar de ambele p i ale acestei linii sunt trecute
literele care indic materialul de acoperire.
Câteva exemple asupra modului cum se reprezint c ile de comunica ie
pentru trac iune auto i animal sunt redate în figurile 8.17. la 8.20.:
147
ÎN TEREN PE HART
Fig. 8.17. Autostrad cu intersec ie de cale ferat i cu ie iri în alte

categorii de drumuri
2 - num rul benzilor pe autostrad ; 8 - l imea unei benzi; As - materialul de
acoperire; 8 - l imea p ii carosabile în metri; s - l imea oselei din an în an în
m; s - în imea relativ a rambleului în m
Fig. 8.18. Drumuri naturale

îmbun ite.
6 - l imea din an în an
Fig. 8.19. Drumuri naturale

(vicinale)
148
Fig. 8.20. Drumuri acoperite cu

lemn
0 aten ie deosebit se acord reprezent rii trecerii drumurilor peste

diferite obstacole (poduri, bacuri etc.), cum se vede din exemplele prezentate în
figura 8.21.:
Fig. 8.21. Modul de reprezentare a diferitelor tipuri de poduri

149
8.7.5. Elemente hidrografice
Elementele hidrografice se reprezint pe planuri i h i cu diferite nuan e

de albastru. De asemenea, inscrip iile corespunz toare acestora se figureaz în
general cu aceea i culoare.
În aceast grup se încadreaz semnele conven ionale reprezentând
elementele hidrografice naturale: ape curg toare, (râuri, fluvii), ape st toare
(b i, lacuri), izvoare, construc ii i amenaj ri hidrotehnice (baraje, diguri, fântâni,
bazine de reten ie), zonele inundabile i alte elemente legate de hidrografie.
Pentru apele curg toare l imea lor este criteriul în func ii de care acestea
se reprezint prin una sau doua linii albastre. Un alt criteriu ar fi scara planului.
Astfel pentru sc rile mari 1:500 i 1:1000, este posibil reprezentarea
cursului de apa prin doua linii albastre, distan a dintre ele se dispune conform
sc rii planului. Pentru celelalte planuri i h i la sc ri mai mici, apele cu l imea
sub 3 metri se reprezint cu o singur linie, prin semn conven ional liniar iar cele a
ror l ime dep te aceast valoare se redau prin dou linii, la scara h ii.
În cazul apelor curg toare l imea variaz , cre te sau scade treptat sau
brusc f ca detaliul, cursul de ap s fie întrerupt. Pe planuri aceste varia ii se
figureaz în cadrul semnului conven ional printr-o trecere lin , treptat de la
reprezentarea cu o linie, la cea cu doua linii. Reprezentarea cu o linie se men ine
pân când atinge grosimea de 0,5 mm, inclusiv, pe o por iune de 10-15 mm dup
care reprezentarea se face cu dou linii f a întrerupe îns continuitatea
semnului respectiv.
Pentru elemente hidrografice se indic denumirea, sensul de curgere i
adâncimea.
Sensul de curgere se figureaz printr-o s geat care se situeaz în afara
sau în interiorul malurilor, în func ie de l imea cursului de ap . Acest simbol se
repet la intervale de 20-25 cm de-a lungul semnului conven ional respectiv,
dimensiunea sa fiind de 6 mm când este plasat în afara malurilor i de 12 mm
pentru apele mai late de 2 mm la scara planului, în acest caz simbolul fiind dispus
în interiorul malurilor.
Un alt element care trebuie precizat în cazul elementelor de hidrografie
este adâncimea apei. Aceasta se exprim în metri i se scrie în dreptul pozi iei din
teren unde a fost m surat , pentru apele navigabile, lacuri, râuri.
Valoare adâncimii se rotunje te la 0,1 m pentru adâncimea sub 3 m, 0,5 m
pentru adâncimi cuprinse între 3 i 5 m i la un metru pentru adâncimi de peste 5
m.
Pentru apele navigabile se precizeaz atât l imea cât i adâncimea apei,
înscrise sub forma unei frac ii cu numitorul exprimând valoarea adâncimii iar
num torul valoarea l imii. Exist unele reguli de care trebuie inut cont la
plasarea i scrierea inscrip iilor: cifrele se scriu cu albastru i se pozi ioneaz la
cadru i în locurile de schimbare a apei, direc ie de dispunere a inscrip iei va fi
paralel cu cadrul de sud pentru cele din afara malurilor respectiv perpendicular pe
direc ia curentului pentru cele dintre maluri.
În afara elementelor naturale de hidrografie, amintite mai sus, construc iile
150
hidrotehnice care se figureaz pe planuri i h i sunt: barajele, ecluzele i digurile.

Digurile i an urile de dig care sunt de dimensiuni mai mari se reprezint
la scar , în dreptul lor ad ugându-se o inscrip ie sub form de frac ie format din
valoarea l imii coronamentului la num tor i în imea digului în plan la numitor,
ambele valori fiind exprimate în metri.
La reprezentarea elementelor hidrografice se ine seama de faptul c
râurile, pâraiele, lacurile i canalele au o importan deosebit , ele putând
constitui importante obstacole. Astfel, la reprezentarea lor, se respect
urm toarele condi ii de baz :
strarea caracteristicilor geografice ale tipului de mal, f
a se generaliza sinuozit ile care se pot reprezenta la scara h ii;
scoaterea în eviden a râurilor principale în cadrul bazinului
hidrografic respectiv i al afluen ilor principali, precum i a
lacurilor;
reprezentarea izvoarelor, în special în regiunile secetoase i de
de ert.
Func ie de l imea lor, râurile se împart în:
râuri înguste, având l imea pân la 60 m;
râuri mijlocii, având l imea pân la 300 m;
râuri late, cu l imea peste 300 m.
Râurile, pâraiele i canalele se reprezint cu una sau cu dou linii, în
func ie de l imea lor, conform tabelului de mai jos:
Tabelul 8.1
Modul de reprezentare a apelor pe h i topografice
Reprezentarea imea în metri i reprezentarea lor la sc rile
râurilor, 1:25 000 1:50.000 1:100 000 1:200 000
pâraielor i a
canalelor Râuri i Canale Râuri i Canale Râuri i Canale Râuri i Canale
pâraie pâraie pâraie Pâraie
Sub 5 Sub 3 Sub 5 Sub 15 Sub 10 Sub 30 Sub 20 Sub 60

Cu o linie m m m m m m m m
Cu dou linii între 5- între 3- între 6- între între între între între 60-
15 m 16 m 30 m 16-30 m 10-60m 30-60 m 30-120 120 m
m
Cu dou linii i Peste 15 m Peste 30 m Peste 60 m Peste 120 m
strarea l imii
reale
Evident c l imea unui râu se poate m sura pe plan sau hart numai
atunci când este reprezentat la scar .
Câteva exemple de reprezentare sunt redate în figurile 8.22. la 8.28.:
151
Fig. 8.22. Râuri i pâraie care nu se

pot reprezenta la scara h ii
Fig. 8.23. Râuri i pâraie care se

pot reprezenta la scara h ii
Fig. 8.24. Canale i an uri cu l imea

sub 3 m
Fig. 8.25. Canale care se pot

reprezenta la scara h ii
Fig. 8.26. Canale subterane
Fig. 8.27. Canale în construc ie
Fig. 8.28. Râuri canalizate, cu valuri

de p mânt pe ambele p i sau pe
o parte
(S - în imea relativ în m)
Vadurile râurilor i pâraielor, redate cu linie dubl , sunt reprezentate cu
semnul conven ional înso it de inscrip ia „vd".
Pe râuri, pâraie i canale sunt trecute urm toarele date: l imea în metri,
adâncimea, natura fundului, direc ia i viteza de curgere a apei. Toate aceste
date precum i cotele nivelului apelor, sunt reprezentate pe plan i hart în
apropierea sau în interiorul acestora, a a cum sunt redate în figura 8.29.:
Fig. 8.29. Caracteristicile apelor curg toare

(la num tor - l imea în m, la adâncimea i natura
fundului)
Direc ia de curgere i viteza apei în m/s
Cula nivelului apei
(124,5 - în imea nivelului apei fa de nivelul m rii)
Pe hart sunt reprezentate fântânile de toate categoriile (arteziene, cu

motor etc.) i izvoarele, în special în regiunile secetoase i lipsite de ap . Semnele
conven ionale ale fântânilor sunt înso ite de inscrip ia F, adâncimea i cota, iar ale
izvoarelor, de inscrip ia „IZV"(figurile 8.30. la 8.32.):
152
Fig. 8.30. Fântâni

(51,5 - cota fa de nivelul m rii;
25 - adâncimea în m)
Fig. 8.31. Fântâni arteziene
Fig. 8.32. Izvoare
În ceea ce prive te construc iile hidrotehnice, acestea sunt reprezentate cu

semnele lor conven ionale. Printre acestea se pot enumera: ecluzele, digurile,
danele, locurile de acostare, porturile cu locuri de acostare, docurile, precum i
semnele maritime de naviga ie ca: farurile, luminile de naviga ie, farurile plutitoare
etc.
Un caz special, pentru care se respect câteva indica ii pentru
reprezentarea grafic , îl constituie semnul conven ional al digului de colmataj
(figura 8.33.). În func ie de dimensiunile sale în teren, digul de colmataj se
reprezint astfel pe planurile la diferite sc ri: dac l imea sa real este mai mic
decât 2,5 mm pentru scara 1:500, sau 1 m pentru scara 1:2000, atunci pe plan
semnul conven ional va avea l imea de 0,5 m; în caz contrar digul se va
reprezenta la scar .
Lungimea se reprezint la scar , de la valori de 1,0 mm în sus.
i pentru celelalte construc ii hidrotehnice se figureaz pe plan semnul
conven ional specific i semnele conven ionale explicative necesare.
Fig. 8.33. Dig de colmataj
8.7.6. Elemente de vegeta ie i sol
Elementele de vegeta ie cuprind toate tipurile de vegeta ie spontan :

duri, tufi uri, p uni, arbori izola i cât i culturile realizate i între inute de om:
arabil, fâne e, vii, pepiniere, pomicole, gr dini de legume.
Toate aceste elemente se deseneaz pe h i i planuri cu verde,
asem tor culorii lor reale din natur .
În general terenurile care se cultiv cu cereale, porumb, floarea soarelui,
plante tehnice (tutun, bumbac, ricin) precum i gr dinile de zarzavat dispuse pe
suprafe e mici i pârloagele cu caracter temporar se consider ca f când parte din
categoria de folosin arabil i se reprezint pe plan cu simbolul A, sau în unele
cazuri nu se folose te nici un semn conven ional, lipsa acestora indicând c
153
terenul este arabil.

În func ie de scar , zonele care ar ap rea pe plan sub forma unor fâ ii cu
imea sub 1 mm nu se reprezint . P durile se reprezint cu ajutorul semnelor
conven ionale de contur, când scara planului permite acest lucru. În interiorul
conturului se dispun semne conven ionale explicative: simboluri care arat speciile
de copaci, al turat se pot ad uga i inscrip ii ca de exemplu brad, stejar, fag etc.,
sau inscrip ii cifrice indicând în imea copacilor.
În cea ce prive te înscrierea simbolurilor copacilor, densitatea acestora va
depinde de scara planului.
Indicarea speciei (prin abrevieri-st) se va face la fiecare 3-4 dm², în cazul
durilor mixte se vor preciza doar dou specii de copaci, în ordinea
predominan ei lor.
În mod asem tor în imea medie a arborilor se va indica la distan e de
3-4 dm, figurându-se în interiorul conturului în zona unde s-au f cut determin rile.
Excep ie în scrierea acestor explica ii fac suprafe ele de p dure ce sunt
reprezentate pe plan la dimensiuni sub 3 cm², unde ad ugarea inscrip iilor nu se
recomand , pentru a evita aglomerarea.
Elementele de sol se refer la tipuri de soluri i terenuri: argiloase,
nisipoase, pietroase, mla tini, dune de nisip etc. Dintre acestea ne vom referi la
semnul conven ional utilizat pentru terenuri argiloase. Acest semn conven ional se
reprezint doar pe planurile la sc ri mari: 1:2000, 1:5000, 1:500.
Pentru redarea mai complet a elementelor terenului, pe h ile topografice
militare sunt reprezentate urm toarele tipuri de vegeta ie:
- arborescent (p duri, grupuri de pomi i pomi izola i);
- în form de arbu ti sau de tuf ri ;
- planta ii ale culturilor în form de tuf ri , arborescente i ierboase.
De asemenea sunt scoase în eviden elementele în leg tur cu caracterul
solului, cum sunt:
- terenurile nestâncoase (suprafe e nisipoase, pietroase, de grohoti , cu
pietri );
- terenurile stâncoase;
- suprafe ele cu microrelief;
- mla tinile, terenurile s rate i argiloase, cu cr turi etc.
La reprezentarea acestor elemente se respect urm toarele condi ii:
redarea corect i expresiv a dispunerii diferitelor tipuri ale elementelor
de sol i vegeta ie, importante pentru ac iunile de lupt ale trupelor;
redarea cantitativ i calitativ a vegeta iei, în concordan cu existentul în
teren;
reprezentarea detaliat a contururilor elementelor de sol i vegeta ie.
Limitele por iunilor cu elemente de sol i vegeta ie (în afar de nisipuri)
sunt reprezentate pe h i prin contur punctat i culoare neagr , cu
excep ia cazurilor când acestea coincid cu malurile râurilor, cu râpele, drumurile,
frontierele, împrejmuirile i alte asemenea limite naturale sau artificiale.
Diferitele tipuri de elemente de sol i vegeta ie sunt reprezentate pe h i
prin semne conven ionale liniare, colorarea fondului sau combinarea semnelor
liniare cu colorarea fondului.
154
Astfel, la reprezentarea elementelor de sol se scot în eviden suprafe ele

de teren cu caracter deosebit, ca: suprafe e nisipoase, pietroase, cu grohoti ,
terenuri argiloase, s rate etc. Acestea sunt reprezentate în fig. 8.34-8.40:
Fig. 8.34. Suprafe e de teren nisipos
Fig. 8.35. Suprafe e de teren pietros
Fig. 8.36. Suprafe e de grohoti
Fig. 8.37. Torente de grohoti
Fig. 8.38. Terenuri argiloase (uscate) cu cr turi

1 - nu se pot reprezenta la scara h ii;
2 - se pot reprezenta la scara h ii
Fig. 8.39. Terenuri s rate care se pot trece
Fig. 8.40. Terenuri s rate care nu se pot trece (umede i

afinate)
De asemenea sunt scoase în eviden por iunile de teren eu mla tini de

toate categoriile astfel (figurile 8.41. i 8.42.):
Fig. 8.41. Mla tini care nu se pot trece sau greu de trecut
2 - adâncimea relativ în metri; a - ierburi; b - mu chi;
c - stuf
Fig. 8.42. Mla tini care se pot trece
De regul , mla tinile se reprezint când suprafe ele lor la scara h ii sunt
peste 25 mm 2; cele care au valoarea unor repere de orientare se reprezint i când
au suprafe e mai mici.
La reprezentarea elementelor de vegeta ie se scot în eviden vegeta ia
arborescent , vegeta ia ierboas , de mu chi i licheni i vegeta ia cultivat .
Vegeta ia arborescent este compus în general din p duri, p duri pitice,
duri mixte i tuf ri uri. P durile sunt reprezentate prin contur i semne con-
155
ven ionale, în func ie de starea ce o au, indicându-se totodat i caracteristicile lor

(figura 8.43.), astfel:
Fig. 8.43. Reprezentarea p durilor

1.p duri de conifere; 2.p duri de foioase;
-la num tor, în imea medie a copacilor în
metri;
-la numitor, diametrul mediu al copacilor în metri;
-în dreptul liniei de frac ie, distanta între copaci
în metri.
Toate p durile cu în imea de peste 4 m sunt reprezentate,indicându-
se esen a, a a cum sunt ar tate în figura 8.44.:
duri de conifere
duri de foioase
duri mixte
duri pitice, pân la 4 m în ime
duri tinere (l st ri ), pepiniere sau replant ri
duri rare (rari te) Înalte
duri rare (rari te) pitice
duri doborâte de furtuni
duri t iate
Suprafe e de p duri arse sau cu copaci usca i
Suprafe e compacte de tuf ri de foioase

3 - în imea tufei în m
Suprafe e compacte de tuf ri , de conifere
Fig. 8.44. Modul de reprezentare a p durilor
156
De men ionat c în p duri sunt reprezentate toate liniile de somier , fie la

scara h ii, fie prin semn conven ional.
Vegeta ia ierboas este reprezentat pe h i i planuri cu semnele
conven ionale respective (figura 8.45.), astfel:
Desi uri de stuf, p puri i trestie
Vegeta ii de mu chi i licheni
Fâne e, ierburi naturale

a - în teren uscat; b - în teren cu ap
Vegeta ii ierboase cu în imea peste 1 m
Fig. 8.45. Modul de reprezentare a vegeta iei naturale
Dac vegeta ia se g se te în terenuri ml tinoase este reprezentat com-

binat cu seninul de mla tin .
Vegeta ia cultivat este scoas în eviden prin contur, culoare i semne
conven ionale. Din aceast categorie fac parte: livezile, viile, culturile de orez,
planta iile de culturi tehnice i altele. Acestea sunt reprezentate pe hart în modul
urm tor (figura 8.46.):
Livezi, pepiniere, culturi de citrice
Livezi cu arbu ti fructiferi (coac zi, zmeur etc.)
Vii
Vii cu pomi fructiferi
a - culturi de orez; b - culturi de orez acoperite permanent cu ap
Planta ii de alte culturi tehnice a - nuc; b - trandafiri; c - hamei
Fig. 8.46. Modul de reprezentare a planta iilor
De men ionat c , atunci când planta iile mici sunt numeroase, sunt repre-
zentate generalizat.
În cele mai multe cazuri aceste elemente de sol i vegeta ie se întâlnesc în
157
combina ie unele cu altele; în astfel de cazuri ele sunt reprezentate combinat i pe

hart i pe planuri topografice (figura 8.47.).
Se dau mai jos câteva exemple de combin ri ale elementelor de sol i ve-
geta ie.
Trecere treptat de la p dure înalt la p dure

pitic
Trecere treptat de la p dure înalt la p dure

rar cu tuf ri i fâne e
dure pitic rar , cu mu chi, prin mla tini

care nu se pot trece sau greu de trecut
dure înalt rar , în teren acoperit cu mu chi i

licheni
dure pitic rar , cu tuf ri i tufe cu tulpini

mici, prin mla tini u or de trecut
dure t iat , uscat , cu p dure tân (l st ri ]
Vegeta ie de mu chi i licheni cu tuf ri în

terenuri pietroase
dure înalt rar , cu îngr diri de pietre
Fig. 8.47. Combin ri de elemente de vegeta ie i sol
158
DESEN TEHNIC SI CARTOGRAFIC
Capitolul
9
REPREZENTAREA
RELIEFULUI PE PLAN
Relieful terenului reprezint totalitatea neregularit ilor pe vertical de pe
suprafa a scoar ei terestre (figura 9.1.).
Fig. 9.1. Forme de relief

1- Vârf; 2- Pâlnie; 3 - Abrupt alpin; 4 - Râp stâncoas ; 5 - Defileu; 6 - Pisc; 7-
Viroag ; 8 - Con de dejec ie; 9 - Talveg; 10 - Mamelon; 11- Platou; 12 - Meandru;
13 - a; 14- Creast ; 15- Pinten; 16 - Lunc ; 17- Colin ; 1 8 - G van; 19 - Deal;
20 - Movil ; 21- M gur ; 22- Insul ; 23- Mal râpos
159
În general relieful este reprezentat prin curbe de nivel i puncte cotate.

Pentru rupturi de teren, terase, râpe, ravene, alunec ri de teren, pr stii se
folosesc diverse semne conven ionale i inscrip ii.
Culorile folosite pentru reprezentarea reliefului sunt: sepia pentru curbele
de nivel i inscrip iile corespunz toare lor i negru pentru punctele cotate.
La reprezentarea reliefului se folosesc mai multe metode dintre care cele
mai importante sunt: metoda profilurilor, metoda ha urilor, metoda geometric ,
metoda tentelor hipsometrice, metoda umbrelor, metoda planurilor în relief; metoda
perspectiv .
9.1. METODA PLANURILOR COTATE
Metoda const în raportarea planimetric a punctelor i înscrierea în

dreptul fiec rui punct a cotelor respective. Aceast metod este precis , fidel i
rapid , îns nu este sugestiv i nu ofer o vedere de ansamblu asupra reliefului,
iar înscrierea pe plan a unui num r mare de cote îl încarc cu multe cifre. Planul
cotat reprezint componenta de baz , pe care se aplic celelalte metode de
reprezentare a reliefului (figura 9.2.).
Fig. 9.2. Metoda planului cotat
9.2. METODA CURBELOR DE NIVEL
Metoda curbelor de nivel este cea mai utilizat metod în cazul h ilor i
planurilor topografice. Curbele de nivel sunt linii sinuoase care unesc pe un plan
sau pe o hart puncte de aceea i cot , reprezentând proiec ia orizontal a
intersec iei suprafe ei topografice cu plane orizontale.
160
Curbele de nivel se împart în trei grupe: principale, normale i secundare i

se reprezint pe plan în func ie de anumite criterii.
Curbele de nivel principale se stabilesc astfel :
- fiecare a cincia curb normal se consider principal pentru
echidistantele de 0,5 m, 1 m, 5 m, i 10 m, valorile curbelor principale fiind de 2,5
m, 5 m, 25 m, 50 m, etc.
În cazul echidistan ei de 10 m:
- fiecare a patra curb normal se consider principal , atunci când
echidistan a curbelor de nivel normale este de 2,5 m, curbele de nivel principale
având, în acest caz, valori de 10 m, 20 m, 30 m, etc.
Echidistan a curbelor de nivel normale trebuie aleas în a a fel încât
aceasta s poat reda formele de relief de baz . Ea se stabile te conform
instruc iunilor, în func ie de relief, scar , etc.
Pe aceea i foaie de plan se va folosi o singur echidistan a curbelor de
nivel normale . Schimbarea echidistan ei se poate face numai pe o alta foaie de
plan.
La trasarea curbelor de nivel normale trebuie ca distan a dintre dou curbe
al turate s nu fie mai mic de 0,2 mm. În cazul unor distante mai mici de 0,2 mm,
se pot întrerupe toate curbele normale pe por iunea respectiv , trasându-se numai
curbele principale.
Movilele i gropile se reprezint prin semn conven ional numai atunci când
nu se pot reprezenta prin curbe de nivel i au valoarea unor repere de orientare. În
interior sau lâng semnul conven ional se trece în imea relativ , respectiv
adâncimea, în negru, paralel cu cadrul, rotunjit astfel:
• la 0,1 m, pentru cele cuprinse între 0,5 – 3 m inclusiv;
• la 0,5 m, pentru cele cuprinse între 3,1 – 5 m inclusiv;
• la 1 m, pentru cele mai mari de 5 m.
Valorile adâncimilor gropilor vor purta semnul ( - ).
Movilele i gropile a c ror diferen de nivel fa de terenul înconjur tor
este sub 1m, nu se reprezint .
Distan a constant , m surat pe vertical , dintre planele orizontale care
determin dou curbe de nivel consecutive se nume te echidistan a natural .
Valoarea echidistan ei se stabile te în func ie de scara planului, de panta terenului
i de precizia de reprezentare a reliefului terenului. La aplicarea lucr rilor de iriga ie
sau desecare, care de regul se execut pe terenuri pu in accidentate, valorile
echidistan ei sunt mici: 0,10, 0,20, 0,25, 0,50 m. Valoarea echidistan ei naturale în
func ie de scar i accidenta ia terenului sunt prezentate în tabelul 9.1.
161
Tabelul 9.1
Valoarea echidistan ei naturale în func ie de scar i accidenta ia

terenului
Scara Teren es sau Teren mijlociu Teren muntos
or ondulat
1:200 0,10 0,2 0,5
1:500 0,20 0,5 1
1:1000 0,50 1 2
1:2000 1,00 2 4
1:5000 2,00 5 10
1:5000 5 10 20
1:10000 5 10 20
1:25000 10 20 20
1:100000 20 20 40
Curbele de nivel se clasific în: curbe normale, principale, ajut toare i

accidentale. Pentru a putea fi identificate cu u urin , fiecare dintre aceste curbe se
reprezint cu diferite tipuri i grosimi de linii (figura 9.3.).
Fig. 9.3. Curbe de nivel
Curbele normale sunt cele mai numeroase pe plan sau hart , sunt trasate
cu linii sub iri, continue, iar dac pe plan distan a grafic dintre dou curbe normale
este mai mic decât 0,2 mm, se întrerup, iar pe por iunea respectiv se reprezint
numai curbele de nivel principale.
Curbele de nivel principale se traseaz cu linie mai groas , la un num r de
4-5 curbe de nivel normale, în func ie de echidistan a natural , având valori de 20,
30... 100 m. Curbele de nivel ajut toare se traseaz cu o linie sub ire întrerupt , la
jum tatea echidistan ei naturale a curbelor normale, numai pe por iunile în care
curbele de nivel normale sunt rare, pentru o redare cât mai fidel a terenului.
162
Curbele de nivel accidentale sunt reprezentate tot cu linie sub ire

întrerupt , având segmentele mai scurte decât curbele ajut toare, în scopul red rii
caracteristicilor de microrelief sau accidentale.
Pe harta i planul policrom, curbele de nivel i valorile acestora se scriu i
se tip resc în culoarea sepia (maro), iar cifrele se înscriu cu baza spre vale, pe
direc iile sud i sud-est ale planului.
Unde curbele de nivel sunt mai apropiate, terenul are panta mai mare, iar
când distan a dintre curbe este mare, panta este mai mic .
Linia cea mai scurt dintre dou curbe de nivel, perpendicular pe
acestea, se nume te linie de cea mai mare pant .
9.2.1. Trasarea curbelor de nivel
Curbele de nivel principale i normale se traseaz pe întreaga suprafa ,

cu urm toarele excep ii :
- nu se traseaz deloc :
pe suprafe e acvatice ;
pe locurile unde se reprezint stânci, rupturi de teren, rambleuri,
debleuri, grohoti uri, locuri de s turi ;
- se reprezint par ial :
unde distan a dintre curbele de nivel normale este sub 0,2 mm,
acestea se întrerup i se traseaz numai cele principale ;
pe depozitele de steril, reprezentate la scar , se traseaz numai
curbele de nivel principale ;
pe terenurile cu alunec ri, curbele se traseaz cu întreruperi
(inclusiv cele principale).
Valorile curbelor de nivel se tip resc în culoarea sepia i se scriu astfel :

pe un dm² de plan la scara 1:5000 i 1:2000 se scriu 2-3 valori, iar
la scara 1:1000 i 1:500 1-2 valori, dându-se prioritate curbelor de nivel. În func ie
de configura ia terenului, aceast densitate poate fi redus ;
baza cifrelor se orienteaz spre piciorul pantei, iar pe locul
respectiv curba se întrerupe, recomandându-se a se evita scrierea r sturnat ;
valoarea curbei trebuie s poat fi citit u or din p ile de sud i
est ale planului, pe cât este posibil.
Când echidistan a curbelor de nivel normale are frac iuni de metri
(exemplu: 0,5 m, 2,5 m) se recomand ca toate valorile de pe curbele de nivel s
se scrie cu zecimale (de exemplu: 10,0 m, 10,5 m, 11,0 m).
Curbele de nivel ajut toare au echidistanta egal cu jum tate din
echidistan a curbelor de nivel normale i se folosesc numai în locurile pentru care
echidistan a curbelor de nivel normale este prea mare pentru a reda corect relieful.
Curbele de nivel ajut toare nu se traseaz atunci când distan a dintre dou
curbe normale este mai mic de 3 mm sau când împart formal intervalul dintre
curbele de nivel normale în dou p i egale (cazul pantelor uniforme).
Curbele de nivel ajut toare de aceea i valoare, pe pante opuse, se
traseaz obligatoriu.
163
Trasarea se face prin dou metode:

a) metoda direct (filarea);
b) metoda indirect , prin interpolare.
a) Filarea curbelor de nivel const în observarea punctelor de aceea i
cot în teren i reprezentarea acestora pe plan (figura 9.4.).
Fig. 9.4. Filarea curbelor de nivel
b) Interpolarea numeric a curbelor de nivel const în determinarea pe

plan sau hart a pozi iei planimetrice a punctelor de cot rotund , conform
echidistan ei stabilite, din unirea c rora rezult curbele de nivel.
Se consider o por iune de teren cu pant uniform , delimitat de punctele
A i B de cote cunoscute i diferite (ZA i ZB), pe care trec curbele de nivel cu cote
rotunde ZP i ZR (figura 9.5.), aflate la distan ele orizontale d1 i d2 i respectiv la
diferen ele de nivel Z1 i Z2 fa de punctul A. Ridicarea nivelitic s-a efectuat
prin notarea caroiajului, punctele A i B sunt situate în col urile unui carou, iar
distan a d este egal cu latura caroului.
Fig. 9.5. Interpolarea numeric a curbelor de nivel
164
Pentru a interpola curbele de nivel care trec prin cele dou puncte, trebuie
calculate distan ele orizontale AP' = d1 i AR' = d2.
Se consider triunghiurile AP'P, AR'R i AB'B, care sunt asemenea,
putându-se scrie astfel rapoartele urm toare:
AP' AR' AB'

PP' RR' BB'
sau
d1 d2 d
z1 z2 z AB
d
d1 = x Z1
z AB
d
d2 = x Z2
z AB
unde:
- d = distan a orizontal dintre punctele A i B;
- Z1, Z2, ZAB = diferen ele de nivel dintre punctul A i punctele
P, R, B.
Z1 = ZP - ZA
Z2 = ZR - ZA
ZAB = ZB – ZA
Dup determinarea distan elor d1 i d2, se transpun grafic pe plan, din

punctul A spre B, ob inându-se pozi iile punctelor de cot rotund P' i R'.
În acela i mod se procedeaz i pe celelalte laturi ale caroiajului, dup
care se unesc punctele cu aceea i cot , rezultând în final curbele de nivel. Pe
fiecare curb de nivel se înscrie valoarea curbei, întrerupându-se linia pe zona
respectiv .
9.2.2. Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel
Formele de relief se clasific în dou grupe:

a) forme de relief generale: es, deal, munte;
b) forme de relief speciale: mamelon, c ldare, bot de deal, vale, pinten, a,
bazin hidrografic.
Pe planuri i h i, acestea sunt redate prin curbe de nivel i pot fi
identificate dup alur , indicatorii de pant i valorile curbelor de nivel (figura 9.6.).
165
Fig. 9.6. Forme de

relief
1- platou,
2- râp ,
3- versant,
4- piciorul pantei,
5- gâtul eii,
6- creast ,
7- vale,
8- originea v ii,
9- depresiune,
10- a,
11- schimbare de
pant ,
12- stânc ,
13- pisc,
14- linie de creast ,
15- talveg(firul v ii),
16- raven ,
17- pinten,
18- pinten,
19- c ldare,
20- groap ,
21- pâlnie,
22- es,
23- gura v ii,
24- colin ,
25- movil ,
26- alunecare de
teren,
27- mamelon
166
9.3. METODA PROFILURILOR
Profilul este o reprezentare grafic rezultat din intersec ia unui plan

vertical cu suprafa a solului. Reprezentarea se realizeaz cu ajutorul elementelor
determinate în teren (distan e, cote) sau dup un plan cu curbe de nivel i se
utilizeaz în urm toarele situa ii: la proiectarea canalelor de iriga ii i desec ri, a
digurilor, la trasarea conductelor din sistemele de iriga ii, la proiectarea drumurilor,
la reprezentarea în plan vertical a unui râu sau a unei v i.
Exist dou categorii de profiluri:
a) longitudinale;
b) transversale.
Profilul longitudinal reprezint relieful terenului dup direc ia axei lucr rii
sau dup o direc ie longitudinal .
Profilul transversal reprezint intersec ia unui plan vertical cu axa
longitudinal a unei v i, a unui canal, drum, i se efectueaz între dou puncte
caracteristice situate de o parte i de alta a axei longitudinale.
9.3.1. Întocmirea profilului longitudinal
Profilul longitudinal poate fi întocmit pe baza elementelor ob inute din teren

(distan e orizontale i cote) sau dup planuri i h i topografice, care au relieful
reprezentat prin curbe de nivel sau puncte cotate.
De regul , lungimea lucr rilor este mare, de ordinul sutelor de metri sau de
câ iva kilometri, iar diferen ele de nivel dintre puncte de ordinul metrilor sau chiar
subunit ilor de metru. Este necesar alegerea a dou sc ri, una pentru lungimi,
care este egal cu scara planului, i una pentru în imi, de 10 - 100 de ori mai
mare decât scara lungimilor (1 : 10; 1 : 20; 1 : 50; 1 : 100).
Acest lucru este necesar pentru a reda relieful cât mai evident.
Pe baza datelor ob inute din teren, se cere trasarea unui profil longitudinal
pe traseul 19 - 24. În acest caz, se folosesc punctele de cot cunoscut :
Z19 = 97,104 m;
Z20 = 98,433 m;
Z21 = 95,133 m;
Z22 = 96,538 m;
Z23 = 95,251 m;
Z24 = 94,121 m;
Distan a dintre puncte este de 50 m. În figura 9.7. este prezentat modul de

întocmire a unui profil longitudinal.
167
a
Scara 1:500 Echidistan a = 1 m
b
Fig. 9.7. Profilul longitudinal
a - plan de situa ie; b - profil.
Pentru lungimi s-a adoptat scara 1 : 2000, iar pentru în imi scara 1 : 100.
Pe primul rând sunt raportate punctele 19, 20 ... 24, în func ie de distan a
dintre ele. Sub fiecare punct se înscriu valorile cotelor terenului, precum i
distan ele par iale i cumulate, exprimate în metri.
Pe ordonat se înscriu valorile de cot rotund , începând cu cota 93,00 m
i finalizând cu cota 99,00, între acestea fiind cuprinse toate cotele punctelor 19 ...
24.
În func ie de aceste elemente se raporteaz punctele de pe teren,
rezultând profilul longitudinal al terenului respectiv.
Pe baza acestor date se poate calcula panta pe tronsoane, astfel:
z z19 20
I19-20 = = 0,0265 = 2,65%;
D0 D 0 19 20
z 20 21 95,133 98,433
I20-21 = = - 0,066 = - 6,6%;
D0 20 21 50
168
z 21 22 96,538 95,133
I21-22 = 0,0281 = 2,81%;
D0 21 22 50
I22-23 =
z 22 23 95,251 96,538 = - 0,0257 = - 2,57%;
D 0 22 23 50
z 23 24 94,121 95,251
I23-24 = = - 0,0226 = - 2,26%
D 0 23 24 50
Profilul s-a întocmit pentru a trasa un canal cu panta impus de 1,5%.
Pentru a determina cotele liniei ce materializeaz fundul canalului, trebuie
respectate urm toarele:
- se stabile te linia fundului canalului, în punctul amonte, la cota 98,00 m;
- cota punctului final 24 se determin cu rela ia:
Z24 = Z'19 - (D X I19-24) = 98,00 - (250 X 0,015) = 94,25 m;
- cotele punctelor intermediare Z'20, Z'21, Z'22, Z'23 se determin cu
rela iile urm toare:
Z'20 = Z'19 - (D19-20 X I19-20) = 98,00 - (50 X 0,015) = 97,25 m;
Z'21 = Z'20 - (D20-21 X I20-21) = 97,25 - (50 X 0,015) = 96,50 m;
Z'22 = Z'21 - (D21-22 X I21-22) = 96,50 - (50 X 0,015) = 95,75 m;
Z'23 = Z22 - (D22-23 X I22-23) = 95,75 - (50 X 0,015) = 95,00 m
Pe baza datelor rezultate se poate întocmi proiectul de execu ie, precum i
trasarea canalului sau a altor lucr ri de îmbun iri funciare.
9.3.2. Întocmirea profilului transversal
Profilul transversal reprezint relieful terenului pe o direc ie perpendicular

fa de axa longitudinal a lucr rii (figura 9.8.).
Fig. 9.8. Profil transversal al unui canal

Scara: 1: 100
Pentru reprezentarea unei v i, a unui râu, deal, baraj, în sec iune

transversal , se va alege un num r de puncte suficient de mare, pentru a se ob ine
cât mai fidel forma versan ilor, taluzelor, punctele cele mai joase ale talvegului sau
punctele cele mai înalte situate pe coastele dealurilor.
169
De regul , distan ele orizontale i în imile se reduc la aceea i scar .

Pentru lucr rile de îmbun iri funciare se folose te scara 1 : 100.
Profilurile transversale se orienteaz în a a fel încât s fie perpendiculare
pe axa longitudinal a canalului sau a firului v ii. Profilurile se prelungesc cu 3-5 m
de o parte i de alta a celor dou maluri, în func ie de condi iile de relief.
Ridic rile nivelitice pentru sec iunile transversale ale unui pârâu sau canal
sau la intersec ia a dou canale sau a dou râuri trebuie s cuprind i cote privind
fundul v ii, atât pentru re eaua afluent , cât i pentru cea confluent .
Pentru fiecare ridicare nivelitic transversal se întocmesc schi e, unde vor
fi men ionate punctele, cu pozi ia i num rul corespunz tor.
Execu ia profilelor transversale se va efectua în urm toarele puncte:
a) la cap tul canalului (amonte);
b) la sfâr itul canalului (aval);
c) în amontele i avalul lucr rilor de art , la distan e de 5-20 m;
d) în punctele de confluen cu alte canale,
e) în punctele de schimbare a direc iei i a sec iunii transversale a
canalelor.
Pentru lucr rile de iriga ii, în punctele de priz se execut 1 - 3 profiluri pe
mal, la o distan de 50 m unul fa de altul, efectuându-se cot ri prin radieri la
toate denivel rile terenului, precum i la luciul apei i fundul canalului.
9.4. METODA HA URILOR
Metoda ha urilor se bazeaz pe principiul ilumin rii verticale a

reliefului( figura 9.9.) Cu cât panta terenului este mai mare, cu atât este mai pu in
lumina pe care o prime te, i invers.
Fig. 9.9. Reprezentarea reliefului prin metoda ha urilor
Ha urile sunt linii normale la direc ia curbelor de nivel, fiind trasate între
dou curbe de nivel consecutive. Distan a dintre ha uri este egal cu 1/4 din
170
lungimea lor, aceasta însemnând c , în condi iile unei pante mari a terenului,
ha urile sunt mai apropiate, iar terenul apare mai întunecat.
În condi iile unui teren cu panta sub 5°, ha urile nu se mai traseaz , pentru
a nu se confunda cu unele linii planimetrice.
În cazul terenurilor cu panta peste 45°, ha urile devin prea scurte (sub 2
mm) i prea dese, determinând o întunecare a planului. La aceste situa ii se
folose te semnul conven ional de râp sau se traseaz ha uri îngro ate i la 0,5
mm distan între ele.
9.5. METODA TENTELOR HIPSOMETRICE
Reprezentarea reliefului necesit întocmirea planului cu curbe de nivel,

între care se aplic culori conven ionale, cu tonuri diferite pentru aceea i culoare,
închis dac cotele terenului sunt mai mari i mai deschis dac cotele sunt mai
mici (figura 9.10.) Apele se coloreaz cu albastru, câmpia cu verde, iar mun ii cu
sepia (maro).
În cadrul fiec rei culori se stabilesc nuan e deschise pentru altitudini i
adâncimi mici i mai închise pentru altitudini i adâncimi mai mari.
Fig. 9.10. Metoda hipsometric
9.6. METODA PLANURILOR ÎN RELIEF
Planurile în relief dau reprezentarea în relief a accidenta iei terenului,

constituind o redare a suprafe ei P mântului în trei dimensiuni (lungime, l ime i
în ime).
Se execut dup un plan (hart ) pe care relieful este reprezentat prin
curbe de nivel. Se utilizeaz un carton, furnir sau placaj a c rui grosime este egal
cu echidistan a curbelor de nivel redus la scara de redactare a planului de relief
(figura 9.11.).
171
Fig. 9.11. Metoda planurilor în relief
9.6.1. Construc ia h ilor în relief
Prin h i în relief în elegem în general reprezent ri topografice

tridimensionale în care altitudinea se refer la o suprafa plan . Ele reprezint o
imagine asemenea cu terenul, cu excep ia unor cazuri particulare, în care scara
în imilor este câteodat diferit de scara orizontal . Ele au în comun cu h ile
topografice plane reprezentarea planimetriei, scrierile, punctele cotate i eventual,
curbele de nivel i tentele hipsometrice.
Interesul major al acestui tip de h i rezid evident în materializarea
reliefului sub o form concret , care este direct perceput de un utilizator
nespecializat. Acesta explic folosirea lor în înv mânt, prin realizarea unor
colec ii care arat exemple tipice de forme de relief sau de h i generale, pentru
turism sau publicitate, prin stabilirea de h i foarte evocatoare ale unor situri sau
ansambluri regionale. Ele pot avea un aspect mai tehnic furnizând modele i
machete pentru studiile de implantare de autostr zi, canale, baraje, aerodromuri,
ora e noi, parcuri i alte amenajamente peisajere. Se mai pot cita i nevoile
militare strategice sau tactice, studii ale terenurilor i ale obiectivelor pentru
opera iuni de debarcare, para utare, comando. S-au indicat deja posibilit ile de
realizare a unor estompaje fotografice pornind de la modele în relief i de i nu mai
172
este vorba despre h i, trebuie re inut c reproducerea unor detalii arhitecturale ,

sculpturi, basoreliefuri, statui, etc., ine de acelea i tehnici, care fac apel la o
restituire fotogrammetric urmat de confec ionarea unui facsimil în relief.
Din nefericire, h ile în relief au dou inconveniente majore, care sunt pe
de o parte, spa iul i pe de alt parte, în starea actual a tehnicilor, costul lor în
func ie de timpul necesar pentru realizare, ponderea important a interven iilor
manuale i într-o mic m sur de materialele utilizate.
9.6.2. Conceperea h ii în relief
Este necesar s dispunem, dac nu de o hart topografic precis , m car

de documente care s indice altitudinile terenului în mod pe cât de dens i de
detaliat cu putin , fie prin puncte cotate, fie prin profile ale terenului, fie, mai
simplu, prin curbe de nivel. Apoi, folosirea fotografiilor aeriene stereoscopice este
adesea util pentru reprezentarea zonelor cu relief accidentat, în regiunile
muntoase, de exemplu, dar i pentru detalii speciale i varia ii de pant în intervalul
curbelor de nivel sau al punctelor cotate.
Scara planimetric depinde de cerin ele care trebuie satisf cute i de
întinderea regiunii reprezentate, în vreme ce scara altimetric este totodat în
func ie de precedenta i de importan a reliefului: în fapt dac cele dou sc ri sunt
identice, o hart în relief prezentând o diferen de nivel de 1 cm materializeaz o
denivelare de 100m la 1:10.000, de 1000m la 1:100.000, de 5000m la 1:500.000.
Deci este indisponibil s exager m în imile, cum se face i la desenarea
sec iunilor în teren începând de la sc rile mari i aceast supraîn are necesar
cre te invers propor ional cu aplatizarea care rezult din reducerea sc rii
planimetrice; nu vedem de altfel care ar fi eficacitatea unei h i în relief a
României la scara 1:1.000.000 care ar prezenta o denivelare de 4,8 mm pentru
Vârful Moldoveanu i de 0,4 mm pentru vârful Omu.
În general, se pot admite sc ri planimetrice i altimetrice identice pentru
ile la scar mare sau medie în regiunile muntoase i coeficien i de
supraîn are de 2 sau 3 pentru regiunile cu relief mijlociu sau jos. Pe h ile la
sc ri mici i foarte mici s-ar putea adopta o supraîn are fix , unic pentru fiecare
hart ,dar se vede imediat c aceast metod nu este aplicabil pentru foile care,
datorit sc rii, acoper adesea zone de câmpie, piemont i munte; de aceea se
aplic un sistem de supraîn are descrescând cu un coeficient important pentru
joasele altitudini i un coeficient mai mic pentru mun ii înal i. Fiecare hart
constituie în aceast ipotez un caz în spe iar legea care define te trecerea de
la un coeficient minim la un coeficient maxim, sub forma unei curbe continue f
punct unghiular, depinde de reliefurile de tranzi ie, de amplitudinea i de
întinderea acestora. Astfel, pentru a ob ine o figurare expresiv , evitând
exager rile i aplatiz rile, sunt întotdeauna de dorit studii prealabile pe sec iuni ale
terenului sau reliefului de studiat.
173
Fig. 9.12. Grafice de supraîn are descrescând
Dup determinarea coeficientului de supraîn are sau a curbei de

supraîn are descrescând , stabilirea h ii este precedat de o preg tire care
const într-o înt rire a curbelor de nivel principale , într-un desen care s disting
curbele succesive prin culori diferite pentru a evita orice eroare de identificare i
eventual în ni te detalii complementare; curbe intercalate în regiunile plate, coame,
creste i curbe în masivele stâncoase.
174
9.6.3. Confec ionarea unui relief unic
Diverse procedee manuale simplificate pot fi avute în vedere pentru

confec ionarea unui model în relief unic (figura 9.13.).
Fig. 9.13. Procedee manuale simplificate
1. Joja de adâncime: f când s culiseze vertical o joj gradat care se

deplaseaz în planul orizontal constituit de marginile unei cutii cu nisip, se
procedeaz din aproape în aproape prin umpleri i goliri.
2. ru i: se înfig într-o scândur groas cuie sau tije astfel încât în imea lor s
fie egal cu altitudinea punctului considerat sau mai exact cu denivelarea sa
175
fa de planul de referin materializat prin scândur , umplerea se realizeaz

apoi cu nisip, ghips sau lut.
3. Profilele întret iate: se procedeaz prin decuparea de profile perpendiculare
din carton sau lemn, profilele sunt apoi întret iate i umplerea se efectueaz
cu un material oarecare sau prin lipirea unor fâ ii de pânz .
4. Etajele suprapuse: dup trasarea curbelor de nivel pe foi de carton , placaj sau
plastic, de grosime egal cu echidistan a aleas i inând cont de
supraîn are, se decupeaz etajele succesive pe conturul curbelor. Este
posibil s utiliz m numai trei suprafe e, efectuând decuparea pe coroane
alternative. Pe prima suprafa dup curbele 1-4-7-10-etc., pe a doua curbele
2-4-6-11-etc., pe a treia dup curbele 3-6-9-12-etc., se ob ine o acoperire a
dou intervale care este suficient pentru executarea suprapunerii etajelor,
fixându-le prin lipire sau cu cuie i inserând eventual ni te piloni de sus inere
sub vârfuri. Gradenele se umplu apoi cu un material care se preteaz la
modelaj.
5. Decupaj de gradene: ob inem un rezultat identic decupând p ile exterioare
reliefului care trebuie suprapus prin felii succesive, dintr-un material în bloc
omogen de lut, past de modelat sau cear moale cu un pantograf t ietor.
Exist mai multe feluri de pantografe: cu suprapunere, cu transla ie lateral , cu
asem nare. În general curbele ablonului sunt urmate cu un vârf situat la
extremitatea unui bra care comand mi carea frezei situate la extremitatea
unui alt bra , în alte sisteme , curba este urmat sub un reper de vizare,
deplasând ablonul montat pe un cilindru, prin transla ie i rota ie , iar
mi carea comand deplasarea ghipsului, a ezat într-un suport sub un cap
frezor fix. Modelarea continu a pantelor (figura 9.14.) se ob ine fie prin
umplere, considerând c partea de sus a gradenelor materializeaz curba i
ad ugând material, fie prin modelare considerând curba la poalele gradenelor
i îndep rtând material. Aceast ultim metod este mai îndelungat , dar
permite o cizelare precis i îngrijit , care scoate în eviden liniile esen iale
ale reliefului, liniile de creat , de schimbare de pant , funduri de talveg, în
vreme ce umplerea are tendin a s domoleasc varia iile bru te de pant .
Fig. 9.14. Decupaje de gradene
6. tan area sau ambutisarea unei foi de plastic: aceast metod este utilizat
mai ales când relieful nu este bine cunoscut, i mai ales atunci când nu
dispunem decât de elemente structurale f de termin ri de altitudine pornind
de exemplu de la o hart de recunoa terea terenului sau de la o fotografie
aerian . Ea const în fasonarea la rece în foaia de plastic pe verso liniile de
176
creste principale, pe recto talvegurile principale, apoi pe verso crestele

secundare, i tot astfel pân la elementele minore. Acest procedeu d
rezultate excelente pentru ob inerea unor modele în relief destinate
estompajului fotografic în zonele de dune, atunci când foaia de plastic este
ambutisat pe un suport natural granulat, de exemplu, o hârtie abraziv .
Granula ia produs pe plastic permite realizarea unei plan e de estompaj prin
fotografie direct f caroiaj.
Toate procedeele de mai sus necesit o raportare ulterioar a planimetriei
prin aproximare, procedând ca la metoda jojei de adâncime, cu un jalon care
culiseaz vertical fa de o rigl gradat orizontal sau mai precis cu ajutorul unui
sistem optic care proiecteaz imaginea planimetriei pe modelul în relief.
9.6.4. Realizarea unei serii
Orice produc ie de serie presupune în prima etap a procesului, fabricarea

modelului original, prin decupare de gradene i modelarea versan ilor cel pu in, în
cele mai dese cazuri. Acest model din ghips este fragil, sensibil la ocuri i oricare
ar fi procedura ulterioar este obligatoriu s se fac un mulaj pentru a ob ine o
matri negativ care constituie elementul de conservare i arhivare. Dup caz,
mulajul este executat din diverse materiale: gelatin , ciment, magnezian, materiale
plastice suple sau rigide. Mulajul poate fi executat ca atare sau s necesite o
reproducere, matri a pozitiv plin sau perforat prin inserarea de tije sau lame
metalice. În acest ultim caz, care constituie o etap în procesul de produc ie a
maselor plastice gravate prin aspirare, este necesar s existe o matri negativ
din plastic suplu. Aceasta faciliteaz inser ia tijelor i permite executarea unei
reproduceri din ciment magnezian perforat.
Atunci când este suficient un num r foarte mic de exemplare , putem s ne
limit m la efectuarea unor mulaje cu ajutorul matri elor, utilizând past de hârtie,
ghips, eventual înt rit cu câl i sau fire de iut , latex turnat la cald, pentru a ob ine
reliefuri suple, sau poliesteri, eventual arma i cu fibr de sticl , deosebit de
rezisten i.
Toate aceste mulaje mai trebuie finisate manual prin pictur sau colaj,
dac reprezentarea elementelor planimetrice este considerat necesar .
Pentru o produc ie de serie, avem de ales între dou metode, gofrarea
foilor ( în prealabil tip rite), fie prin presare, fie prin aspirare.
În primul caz, foile tip rite pe o hârtie special cu fibre lungi, înt rite pe
spate prin lipirea unui flan i reperate cu ace pe o matri pe care sunt strânse prin
intermediul unui cadru amovibil ; gofrarea se efectueaz uscat, prin presarea
matri elor pozitiv i negativ .
Din nefericire, posibilit ile de întindere a hârtiei sunt reduse, i se constat
rupturi care fac obiectul unor lungi i costisitoare retu uri , prin lipirea unor buline
decupate din h i analogice.
În al doilea caz, h ile sunt imprimate pe foi de plastic reperajul se face
prin perfora ii la marginea foii, care vin s se a eze pe tache ii ma inii de gofrat.
Plasticul este înmuiat prin intermediul unui platou de înc lzire, cu o
repartizare a c ldurii dirijat printr-o masc din plas metalic , astfel încât p ile
177
care vor fi supuse la cele mai mari deform ri s fie cele mai moi. Formarea este
ob inut printr-o aspira ie brutal (sub vid), prin g urile sau fantele practicate în
matri , în punctele sensibile. Foaia este apoi r cit i dezlipit cu aer comprimat.
Acest mod de fabrica ie evit orice retu pe gofraj, dar corec ii prealabile,
necesitând încerc ri destul de lungi, sunt aduse matri ei de formare, pentru a
asigura o punere la punct riguroas i o concordan a planimetriei i a reliefului.
Gofrajul pe mulaj negativ asigur un bun reperaj al v ilor, dar are tendin a
de a domoli crestele i vârfurile. Se aplic de preferin zonelor care nu con in
mun i înal i. Gofrajul pe mulaj pozitiv are avantajul de a p stra intact negativul de
origine, pentru c matri a de formare se deterioreaz progresiv, ca urmare a
manipul rilor i a alternan elor de înc lzire i r cire. Mai mult, el ofer o mai bun
punere la punct a vârfurilor , a c ror gofrare este i mai nervurat .
În concluzie, procedeul gofr rii foilor de plastic pune probleme tehnice
delicate, în special plasticul. Acesta trebuie s posede urm toarele propriet i i
calit i:
u or de imprimat i soliditate a imprim rii;
bun pentru gofrat f înc lzire excesiv , astfel ca elementele cele
mai fine ale matri ei s fie redate integral;
inut suficient de rigid ;
rezisten la ocuri dup fabrica ie.
De asemenea se constat c materialele plastice str lucitoare creeaz
reflexii care influen eaz negativ aspectul reliefului, iar masele plastice mate re in
mai u or praful.
Racordarea i asamblarea reliefurilor din plastic gofrat este o opera iune
foarte delicat , înceat i scump . În orice caz, nu este posibil decât atunci când
ile în chestiune au o supraîn are identic i în acest caz, necesit o decupare
minu ioas a plasticului de-a lungul liniilor de racord i o montare pe profile din
plut sau polistiren expandat, formând band de racordare modelate sau gofrate
dinainte.
178
PROIECT
REALIZAREA UNUI TRAPEZ IN FORMAT DIGITAL

CU AJUTORUL AUTOCAD - RASTER DESIGN SUITE
TRANSFORMARE PRIN DIGITIZARE DIN FORMAT
*.jpg (ANALOGIC) LA SCARA 1:50 000
SE ALEGE O HARTA TOPOGRAFICA COLOR DE PE INTERNET
CARE SE GEOREFENTIAZA CU AJUTORUL PROGRAMULUI
TRANDAT
PROGRAMUL TRANS DAT SE DESCARCA GRATUIT DE PE SITE
ANCPI
TERMEN DE PREDARE
ULTIMA SAPTAMANA DIN SEMESTRU
SE PREDA IN FORMAT DIGITAL SI PE SUPORT DE HARTIE
MODALITEA DE REALIZARE A PROIECTULUI CONFORM
STRUCTURII PREZENTATE LA CURS
CEI CARE NU GASESC HARTI SA MA CONTACTEZE PE ADRESA
DE EMAIL
barlibacostel@yahoo.com

Cartografie 2020 2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cartografie 2020 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A

CURS SI PROIECT– ONLINE

TITULAR CURS SI PROIECT:

America de Nord Europa

America de Sud Africa

– Semiaxa Mare (a)

• Este o simplă suprafaţă geometrică

P(xp, yp, zp) - punct aparţinând elipsoidului

America de Nord Europa

– Este cel mai apropiat de forma Pamântului

America de Nord Europa

America de Sud Africa

Bessel 1841 6377397,115 1:299,153 1873 - 1916

Clarke 1880 6378249,145 1:293,465 1919 – 1930

Hayfort 1909 6378388,000 1:297,000 1930 – 1951

Krasovski 1940 6378245,000 1:298,300 1951

WGS84 1984 6378137,000 1:298,257 1992

Forma geoidului Ecuaţia elipsoidului de referinţ :

• Expresia razei mici de curbură M

•Expresia razei de curbură după o direcţie oarecare

Considerăm egalitatea ds Md cu ajutorul căreia

Practic, pentru a calcula arcul de Sm ( 1, ) S m (0, ) S m (0, )

6.1. SCURT ISTORIC AL H ILOR I PLANURILOR

6.1.1. Istoricul h ii pe plan interna ional

Un fel de “Adam” al h ii este considerat o reprezentare cartografic

Fig. 6.1. Reprezentarea cartografic g sit la nord de Babilon : t bli de

Fig. 6.2. Schema de interpretare a reprezent rii din figura 6.1.

Preocupa i de reprezentarea suprafe ei P mântului, pe h i, au fost i

Fig. 6.3. Copia planisferului lui Ptolemeu (secolul al II-lea e.n.),

ile întocmite de greci se bazau pe observa ii i m sur tori

Fig. 6.4. Portolan italian din secolul al XV-lea

Pân în sec. al XVIII-lea existau h i geografice nu foarte precise. Odat

Fig. 6.5. Harta lui Cassini

Aceast realizare topografic a fost un impuls pentru celelalte state, care

6.1.2. Evolu ia h ii în ara noastr

Fig. 6.6. Fragment din “Harta Valahiei” a stolnicului Constantin

Cel care a asigurat i Moldovei o hart a fost Dimitrie Cantemir, în anul

fotogrammetrie. Astfel, în anul 1951 se realizeaz de c tre Direc ia Topografic

Desenul topografic constituie mijlocul de reprezentare grafic a formei i a

(cazul planurilor cotate sau cu curbe de nivel). Planurile topografice au o utilizare

Scara N 1:N Valoarea suprafe ei de teren de pe plan

Scara Distan a m surat Scara Distan a m surat

Sc rile numerice conform normativelor în vigoare sunt:

Tipul h ilor Scara de reprezentare

Tipul planurilor Scara de reprezentare

Topografice 1:10000 - 1:5000

De situa ie 1:2500 - 1:2000

Orientarea planurilor i h ilor presupune dispunerea lor astfel încât

6.3. PROIEC IILE CARTOGRAFICE

Pentru reprezentarea în plan a unei por iuni din suprafa a curb a

6.3.1. Clasificarea proiec iilor cartografice

Proiec iile folosite la întocmirea h ilor i planurilor topografice se clasific

6.3.1.1. Clasificarea proiec iilor cartografice dup caracterul

a) Proiec iile conforme (echiunghiulare) sunt proiec iile care nu

6.3.1.2. Clasificarea proiec iilor cartografice dup pozi ia planului de

a) Proiec iile drepte (normale sau polare) au axa polilor NS

Fig. 6.7. Proiec iile cartografice

b) Proiec iile oblice sunt proiec iile la care latitudinea geografic ( o) a

este tangent în polul Qo ( o, o) la sfer , iar dac este reprezentat pe suprafa a

6.3.1.3. Clasificarea proiec iilor cartografice dup aspectul re elei

a) Proiec iile azimutale, la care sfera terestr este reprezentat direct pe

6.3.1.4. Clasificarea proiec iilor cartografice dup modul de utilizare a

a) proiec ii cartografice utilizate la întocmirea h ilor universale