Etapa 3

3. Definirea parametrilor proiectului și georeferențierea trapezului

3.1 Definirea sistemului de proiecție.

Definirea parametrilor de lucru ai proiectului se referă la configurarea mediului de lucru a

platformei GIS. Acest lucru presupune următoarele aspecte:
 Selectarea unităţii de măsură, a numărului de zecimale care vor fi ataşate, tipul unităţii
unghiulare şi axa faţă de care se măsoară unghiurile pe platforma CAD;
 Definirea parametrilor sistemului de proiecţie.
Sistemul de proiecţie este modalitatea de reprezentare a suprafeţei pământului pe o
suprafaţă plană. În România sistemul de proiecție folosit este Sistemul de proiecţie
stereografic -1970 ce are la bază principiile şi formulele aplicate şi în sistemul de proiecție
stereografic -1930, ce au fost definite de geodezul francez H.Roussilhe, în 1924.
Parametrii proiecției stereografice-1970 au fost determinaţi în funcţie de elementele
elipsoidului de referinţă, de pozitia punctului central Qo(φo, λo) și de adâncimea planului
secant unic faţă de planul tangent care trece prin punctul central.
Proiecţia stereografică- 1970, fiind o proiecție azimutală perspectivă oblică
conformă, pe plan secant, care păstrează nedeformate unghiurile, dar deformează radial,
lungimile și suprafețele, prezintă urmatoarele elemente carateristice sau parametri de bază :
a. Punctul central al proiecţiei este un punct fictiv ( nematerializat pe teren), fiind situat
aproximativ în centrul geometric al României, la nord de orașul Făgăraș, ceea ce permite
încadrarea teritoriului de reprezentat într-un cerc cu raza de 400km, care din punct de vedere
principial satisface cerințele optime ale reprezentării cartografice (fig 3.1). Punctul central
(Qo) care reprezintă originea axelor de coordonate plane este definit pe elipsoidul de referință
prin coordonate geografice (φo, λo), iar în planul proiecției stereografice 1970, prin coordonate
rectangulare plane origine (Xo, Yo) și prin coordonate convenționale sau translate (X'o, Y'o),
având următoarele valori :
φ0 = 46o 00' 00".0000 - latitudine nordică
λ0 = 25o 00' 00".0000 - longitudine estică Greenwich
X0 = 0.000m X'o = 500 000.000m
Y0 = 0.000m
Y'o= 500

000.000m

Fig. 3.1. – Punctul central al proiecție stereografice – 1970 și organizarea administrativă

a teritoriului României

b. Pentru proiecția STEREO – 70 s-au folosit elementele de bază ale elipsoidului de

referință Krasovski, determinate în 1940, fiind orientat la PULKOVO (Rusia), care s-au
utilizat în sistemul de proiecție Gauss – Kruger, în perioada 1951 – 1973. Valorile numerice
ale parametrilor geometrici de bază ce sunt folosite în mod frecvent în diferite calcule
cartografice, se prezintă mai jos:
a = 6 378 245.00000m α = 1:298,3 = 0.003352329869
a2 −b2
b = 6 356 863.01877m e2 = = 0.006693421623
a2

Raza medie de curbură a elipsoidului de referință Krasovski pentru punctul central al

planului proiecției stereografice 1970, este : Ro = 6 378 956.681 m.
c. La adoptarea sistemului de coordonate 1942 s-a folosit un punct fundamental
materializat în cadrul Observatorului astronomic din PULKOVO, față de care s-au determinat
coordonate rectangulare plane ale rețelelor de triangulație și de poligonometrie.
Coordonatele geografice (φ, λ) ale punctului fundamental sunt :
φ = 59o 46' 18".550 latitudine nordică
λ = 30o 19' 42".090 longitudine estică Greenwich

d. În vederea reducerii deformărilor liniare și areolare, s-a adoptat planul secant unic –
1970, la adâncimea : H = - 3 189.478m față de planul tangent în punctul central al proiecției
Qo(φo, λo), rezultând în urma intersectării cu sfera terestră de raza Ro a unui cerc al
deformațiilor nule cu raza: ro = 201.718 km.
e. Proiecția STEREO – 70 satisface precizia reprezentărilor în plan pentru scările : 1 :2
000, 1 :5 000, 1:10 000, în zonele unde deformația regională a lungimilor nu depăşește +
0.15 m/km.
f. Originea sistemului (O) reprezintă imaginea plană a punctului central al proiecției
Qo(φo, λo), fiind situat aproximativ în centrul țării, unde :
- axa absciselor (XX’) orientată pe direcția Nord – Sud reprezintă imaginea plană a
meridianului punctului central Qo, de longitudine λo = 25⁰ ;
- axa ordonatelor (YY’) orientată pe direcția EST – Vest reprezintă tangenta la
proiecția paralelei punctului central Qo, de latitudine φ˳= 46⁰;
Pentru lucrările topo–cadastrale și pentru unele calcule cartografice se folosește
sistemul convențional de axe, care a rezultat din translarea sistemului cu originea în punctul
O (Xo = 0.000m si Yo = 0.000m) cu câte + 500 000.000m spre vest și respectiv spre sud,
obținându-se punctul O’ cu Xo = 500 000.000m şi Yo = 500 000.000m (fig. 3.2).
 X' o= 25°
X
Ngo
IV I

0 o= 46° ;
Y

500000 m

500000 m
III II

0'
Y'

Fig. 3.2 Sistemul de axe de coordonate plane Stereo – 70

e. Pentru transformarea coordonatelor plane stereografice (X, Y) din planul tangent, în

planul secant al proiecției, paralel cu cel tangent, precum și pentru alte calcule cartografice, se
foloseşte modulul sau coeficientul de reducere la scară, de valoare constantă :
𝟏
mo = C = 1 – 𝟒𝟎𝟎𝟎 = 0.999750000

Autodesk Map 2016 dispune de aproape toate sistemele de proiecţie existente în

lume. Definirea unui sistem de proiecţie în Autodesk Map 2016 presupune parcurgerea unor
paşi de lucru,care sunt descrişi în continuare.

 Map Drafting- Coordinate Systems- Create Coordinate System(fig. 3.3)

 Fig. 3.3 Lansarea ferestrei Create Coordinate System
 Specify starting point- Start with a coordinate system
 Specify coordinate system- Create a new coordinate system- Type: Projected
 Create coordinate system(fig. 3.4)
- Code ( ex: ST-70);
- Description (ex: Stereografică oblică conformă);
-Source;
-Unit (Meter);
-Available categories (România);
-Referenced to ( ex: Non- Geodetic- Elipsoid- Krassovski 1940).
 Fig. 3.4 Definirea noului sistem de coordinate

 Specify projection(fig. 3.5)

-Projection ( Oglique Stereographic);

-Origin longitudine (25˚);

-Origin latitude(46˚);

-False easting (500 000);

-False northing (500 000);

-Scale reduction (0,99975).

Fig. 3.5 Introducerea parametrilor sistemului de coordinate
 3.2 Atașarea sistemului de proiecție.

Pentru atașarea sistemului de proiecție se acceseaza meniul Map Drafting-

Coordinate Systems- Assign Global Coordinate System și se selecteaza sistemul definit
anterior ( ex: St-70), după care se apasă butonul Assign.(fig.3.6).
 Fig. 3.6 Atașarea sistemului de coordinate

3.3 Definirea cadrului geografic și a caroiajului rectangular.

Cadrul geografic reprezintă dimensiunile grafice ale trapezului pe latitudine și

longitudine , fiind format din imaginile plane ale arcelor de paralele si de meridiane, care
delimitează în planul proiecției cartografice suprafața unui trapez.(fig.3.7).
Rețeaua rectangulară sau caroiajul kilometric denumită și rețeaua geometrică este
formată din drepte paralele la axele sistemului de coordonate ( XX' si YY' ) ale proiecției
cartografice utilizate pentru calculul bazei matematice a hărții. În funcție de scara de
reprezentare folosită , se trasează rețeaua rectangulară, prin linii continue cu grosimea de 0.1
mm pe întreaga imagine a hărților redactate la scările 1: 25 000 , 1: 50 000 , 1:100 000 si
1:200 000 și numai în spațiul dintre cadrul interior și cel geografic , în cazul foilor de plan , la
scările 1: 10 000 , 1: 5 000 , 1: 2 000 . Lungimea grafică a laturilor rețelei rectangulare pe
plan sau pe hartă este de 10 cm , în cazul scărilor 1: 2000 (0.2 * 0.2 km) , 1: 5000 (0.5 * 0.5
km) si 1:10000 (L0* 0.1 km ). (fig. 3.8).
Fig. 3.7 Cadrul geografic
Fig. 3.8 Caroiajul rectangular
 3.4 Inserarea trapezului scanat în mediul GIS.

Inserarea trapezului scanat în mediul GIS ( în acest caz Autocad Map 2016) se face cu
ajutorul funcției Insert - Raster Image Reference din meniul programului.
 3.5 Georeferențierea trapezului scanat.

Georeferențierea este procesul prin care informația grafică obținută prin scanare este
adusă pe poziția ei spațială. Această etapă este foarte importantă deoarece asigură acuratețea
și continuitatea informației grafice.
Pentru a putea georeferenția trapezul scanat trebuie să cunoaștem coordonatele
rectangulare plane a cel puțin 4 puncte, aceste puncte pot fi : colțurile trapezelor, punctele de
intersecție dintre rețeaua rectangulară și cadrul geografic, punctele de intersecție dintre liniile
rețelei rectangulare, etc. În cazul de față am ales 23 de puncte de coordonate cunoscute, și
anume colțurile trapezului L-35-43-D-a-4-I și punctele intersecție dintre rețeaua rectangulară
și cadrul geografic.

3.5.1. Georeferențierea în mediul Autodesk Map 2016

Funcţia de georeferenţiere din Autodesk Map permite manipularea imaginilor vector

cu precizie foarte bună, dar şi a imaginilor raster cu o precizie mai slabă.
Paşii necesari georeferenţierii unui trapez sunt prezentaţi în continuare:
 Se trasează conturul vector al trapezului care urmează să fie georeferențiat.
 Se inserează imaginea cu ajutorul funcției Raster Image Reference din meniul
Insert al programului( alineatul 3.4.)
 Se începe georefențiera astfel:
- Din meniul Map Drafting se accesează funcția Tools- Rubber Sheet (fig.3.9).
 Fig. 3.9 Funția Rubber Sheet din meniul Map Drafting

- Dialogul în linia de comandă este următorul:

 Base point 1 (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 1 al trapezului scanat;
 Reference point 1 ’ (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 1’ al trapezului vector;
 Base point 2 (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 2 al trapezului scanat;
 Reference point 2 ’ (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 2’ al trapezului vector;
 ………..
 Georeferențierea se va face cu ajutorul celor 4 colțuri ale trapezului.( fig.3.10)
 Fig. 3.10. Georeferențierea în mediul Autocad Map 2016

 După ce se punctează toate cele 4 puncte în linia de comandă va trebui sa selectăm aria
sau obiectul pe care dorim să îl georeferențiem. Se alege opțiunea Select , se selectează
trapezul scanat și se apasă Enter.

După georeferențiere imaginea va fi pusă pe poziția ei spațială și se va salva sub

denumirea de L-35-43-D-a-4-I.

3.5.2. Georeferențierea cu programul Raster Design

Pentru o georeferențiere mai precisă s-a folosit platforma Autocad Raster Design
2016 parcurgând următoarele etape:

 Se trasează conturul şi caroiajul vector ale trapezului care urmează să fie

georeferențiat.
 Se inserează imaginea cu ajutorul programului Raster Design( Image-Insert).
 Se georeferenţiază imaginea pe colţurile trapezului şi pe punctele de intersecţie ale
caroiajului kilometric cu limita cadrului geografic, conform descrierii de mai jos.

-din meniul Raster al programului se accesează funcția Rubbershet

-se alege metoda polinomială

-se apasă butonul Add Points (fig.3.11)

 Fig. 3.11 Alegerea metodei și a punctelor de coordonate cunoscute pentru
georeferențiere

- se selecteză punctele pe baza cărora se face georeferențiere. Se punctează pe colţul

cadrului geografic al imaginii scanate, apoi pe colţul corespunzător în trapezul raportat
vector, până ce se parcurg toate punctele alese pentru georeferenţiere (fig. 3.12).

Dialogul în linia de comandă este următorul:

 Base point 1 (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 1 al trapezului scanat;

 Reference point 1 ’ (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 1’ al trapezului vector;
 Base point 2 (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 2 al trapezului scanat;
 Reference point 2 ’ (cerinţa software ) : se punctează pe colţul 2’ al trapezului vector;
 Etc( 23 de puncte).
 Fig. 3.12. Georeferențierea trapezului scanat

După terminarea selectării punctelor se tastează Enter pentru a încheia procedura de

punctare. Este reactivată fereastra Rubbersheet - Set Controls Points (fig. 3.13). În fereastră
sunt afişate punctele folosite la georeferenţiere însoţite de erorile lor şi de eroarea medie
pătratică a întregului proces.
Fig. 3.13. Punctele folosite la georeferențiere