Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-5-
1.1 Elemente caracteristice de baza ale proiecţiei azimutale perspective stereografice oblice
conforme , pe plan secant unic-1970
956,681m
-7-
e. Deformaţiile liniare relative pe plan secant unic – 1970 (d):
Deformaţia regională pe unitatea de lungime (1km) în planul secant unic – 1970, din
polul proiecţiei Q0
( 0 , 0 ) este de -0,25 m/km, după care scade în valoare negativă până la
-8-
- Axa ordonatelor (YY’) este orientată pe direcţia EST – VEST, cu sensul pozitiv
spre direcţia EST, iar sensul negativ spre VEST reprezintă tangenta la proiecţia
paralelei punctului central Q 0 de longitudine φ 0 = 460 .
Sistemul convenţional de axe, care a rezultat din translarea originii sistemului de axe de
coordonate plane STEREO – 1970 cu + 500 km spre vest şi cu + 500 km spre sud este folosit
pentru realizarea lucrărilor topo-cadastrale şi pentru calcule topografice.
Pentru transformarea coordonatelor plane stereografice ( X 70 , Y 70 ) din planul tangent,
în planul secant unic al proiecţiei stereografice -1970, paralel cu cel tangent, precum şi pentru
alte calcule cartografice, se foloseşte modulul sau coeficientul de reducere la scară, de valoare
constantă:
1
m0 C 1 0.999750000
4000
( X 70 , Y 70 ) din planul secant al proiecţiei, în planul tangent se utilizează coeficientul de
Reprezentarea grafică a unei porţiuni din suprafaţa terestră se face în mod obişnuit pe
mai multe foi de hartă sau de plan, în funcţie de scară, de mărimea teritoriului şi de proiecţia
folosită.
Sistemul de împărţire şi de numerotare a foilor de hartă şi de plan întocmite în proiecţia
stereografică – 1970 se bazează pe aceleaşi elemente ce s-au folosit şi în proiecţia GAUSS –
-9-
KRÜGER în perioada 1951 – 1973, fapt ce a permis posibilitatea racordării originalelor de teren
realizate în proiecţia STEREO – 70 cu cele vechi din proiecţia GAUSS. Considerăm sfera
terestră ca fiind împărţită în zone şi fuse geografice. Zonele geografice sunt numerotate cu litere
majuscule ale alfabetului latin A,B,C, ......U,V începand de la Ecuator până la paralelul de +88 °
la nord respectiv -88° la sud, delimitarea zonelor s-a făcut prin trasarea de paralalele de la
Ecuator din 4° în 4° pe latitudine. Fusele geografice sunt numerotate cu numere de la 1 la 60
începand de la meridianul de 180° şi s-au obţinut prin trasarea de meridiane din 6° în 6° pe
longitudine. Suprafaţa terestră este astfel împărţită în 1320 trapeze curbilinii , la scara 1:1 000
000 pentru fiecare emisferă de NORD sau de SUD a globului terestru (fig.1.3.)
Sistemul de numerotare al foilor de hartă la scările 1:500 000, 1:200 000, 1:100 000,
care încadrează teritoriul României s-a obţinut pornindu-se de la urmatoarele trapeze de bază la
scara 1:1 000 000 cu dimensiunile de 40 ×60 şi cu urmatoarea nomenclatură: M-34; M-35; L-
34; L-35; K-34; K-35. Cele 6 trapeze la scara 1: 1 000 000 se împart în câte 4 trapeze la scara
1: 500 000, 36 trapeze la scara 1:200 000 şi 144 trapeze la scara 1:100 000.
Formatul şi nomenclatura hărţilor şi planurilor topografice, realizate în proiecţia
stereografică – 1970 se bazează pe următoarele principii:
împărţirea foilor de hartă şi de plan se efectuează pe trapeze, ce sunt limitate de
proiecţiile meridianelor şi paralelelor, având aceleaşi dimensiuni în valori geografice ca
şi în proiecţia GAUSS – KRUGER cu excepţia foilor de plan la scara 1: 2.000, ale căror
dimensiuni sunt de 56’,25” pe longitudine şi de 37’,50” pe latitudine.
nomenclatura foilor hărţii şi planurilor topografice e întocmită în proiecţia GAUSS –
KRUGER, se păstrează şi în proiecţia stereografică – 1970, cu observaţia că in proiecţia
STEREO – 1970 , o foaie de plan la scara 1: 5 000 conţine 4 foi la scara 1: 2.000
numerotate cu cifre arabe 1, 2, 3, 4, care se adaugă la nomenclatura foii de plan la scara
1: 5.000 (tabelul 1.1)
- 10 -
Tabelul 1.1. - Sistemul de împărţire pe foi, dimensiunile cadrelor geografice (φ,λ) şi
nomenclatura hărţilor şi planurilor topografice, întocmite în proiecţia stereografică-1970
1 : 100000
5 1:50 000 4 A,B,C,D 10’00” 15’00” L-35-28-B
4
- 11 -
Tabelul 1.2. - Încadrarea pe foi de plan şi hărţi a obiectivului
L-35-28-B-c-3-IV-3
Comuna 1:2 000 2
L-35-28-B-c-3-IV-4
Borca
L-35-28-B-c-3-IV-3-b
L-35-28-B-c-3-IV-3-d
1:1 000 4
L-35-28-B-c-3-IV-4-c
L-35-28-B-c-3-IV-4-d
- 12 -
CAPITOLUL 2
- 15 -
2.1 Consideraţii teoretice privind baza topo-geodezică a lucrărilor
topografice
Măsurătorile geodezice și topografice se realizează pe scoarța terestră între puncte reale
marcate pe sol, iar pentru a relaționa aceste măsurători prin relații matematice este nevoie să se
găsească imaginea acestor puncte reale pe suprafața elipsoidului. În procesul de obținere a imaginii
unui punct real de pe elipsoid se obțin și imaginile unei rețele de puncte marcate pe scoarța terestră
numită rețea geodezică.
Rețeaua geodezică poate fi definită ca fiind o rețea formată dintr-o mulțime de puncte
situate pe suprafața Pământului pentru care se cunosc coordonatele într-un sistem unitar de
referință. Constituirea rețelelor se efectuează în mod separat pentru determinarea planimetrică și cea
de nivelment, astfel rezultă rețele cu precizii distincte specifice cerințelor de poziționare în plan și
pe verticală.
O retea geodezica este constituita dintr-un ansamblu de puncte situate pe suprafața
Pămantului, pentru care se cunosc coordonatele într-un sistem unitar de referință. În general, rețelele
geodezice sunt grupate în trei tipuri distincte.
Triangulaţie geodezică, denumită la noi rețeaua geodezică de stat, cu funcţii multiple servind
drept cadru unitar lucrărilor de ridicări;
Rețea de nivelment sub formă de poligoane – acoperă în mod uniform și integral zona
considerată.
Rețea geodezică internațională – creată pe teritoriul a mai multor state pentru scopuri
științifice, cartografice, militare, etc.;
Rețeaua geodezică de stat – este principala rețea geodezică de sprijin pentru toate lucrările
topografice, cartografice, de cadastru și a lucrărilor geodezice de importanță locală.
Reţelele geodezice de stat sunt împărțite în puncte grupate în patru ordine: I, II, III, IV, în
funcţie de precizia de determinare şi de distanţa dintre ele. Rețelele de ordinul I și II sunt create de
către Direcția Topografică Militară, începând cu anul 1956 și sunt rețele de ordin superior. Ulterior,
s-a realizat îndesirea celor patru ordine de rețea prin completarea cu puncte de ordinul V. Actuala
reţea de triangulaţie de stat a României s-a dezvoltat pe suprafaţa elipsoidului de referinţă
Krasovski, determinat în anul 1940 prin analiza reţelelor de triangulaţie din fosta Uniune Sovietică,
Europa de Vest şi S.U.A.
Rețeaua geodezică locală – oferă precizie ridicată și a fost creată pentru lucrări de
amploare. Ele nu admit elemente fixe și sunt considerate rețele libere.
- 17 -
4. Clasificarea după numărul de dimensiuni al spațiului în care este amplasată rețeaua
geodezică
Rețea geodezică bidimensională – punctele sunt determinate prin două coordonate: (x, y)
în planul de proiecție sau (B, L) pe elipsoidul de referință.
Rețea geodezică tridimensională – poziția punctului descrisă prin cele trei coordonate este
determinată întru-un sistem cartezian de referință, iar aceste trei coordonate sunt determinate
omogen și unitar.
Reţea geodezică în spaţiul cu patru dimensiuni - timpul constituie cea de-a patra
coordonată.
- 18 -
Figura 2.1. Reţeaua de triangulaţie de ordinul I al Romaniei
Ordinul II, varfurile de triunghiuri sunt intercalate în Ordinul I și la distanțe între 10-20 km,
in medie 15 km;
Ordinul III, punctele sunt dispuse în interiorul triunghiurilor de Ordinul II, la distanţe de 5-
10 km, în medie 7 km;
Ordinul IV, cuprinde puncte situate în interiorul triunghiurilor de Ordinul III şi sunt situate
la distanţa medie de 3 km;
Ordinul V, sunt punctele intercalate în triunghiuri de Ordinul IV la distanţa medie de 1,5 km.
Triangulaţia geodezică de ordin superior este formată din punctele de Ordinul I, II si III,
desfăşurate de-a lungul paralelelor și meridianelor, alcătuind aşa numita Rețea Primordială,
care face legatura cu reţelele statelor vecine.
- 19 -
Triangulaţia geodezică de ordin inferior, numită şi Triangulaţie Topografică, constituie
Reţeaua de Îndesire şi este alcatuită din punctele de Ordinul IV si V.
Triangulaţia topografică se foloseşte pentru îndesirea reţelei de puncte de sprijin, în vederea
legăturii măsurătorilor de detaliu de puncte geodezice. Principalele caracteristici ale triangulaţiei
topografice sunt urmatoarele :
alegerea punctelor se face cat mai aproape de suprafeţele pe care se vor efectua măsurătorile
în detaliu. Numarul lor trebuie să asigure densitatea cerută de un punct la 2.5 – 5 km pătraţi;
triunghiurile formate să fie cît mai apropiate de cel echilateral, evitîndu-se unghiurile mai
mici de 40g sau mai mari de 160g;
să aibă vizibilitate la celelalte puncte care intră în forma de canevas stabilită;
raportul dintre lungimile maxime și minime ale vizelor de determinare să nu fie mai mare de
3 :1 ;
laturile care formeaza bazele de triangulatiei să fie măsurabile direct și să aibă o lungime de
600-1500 m.
Reţelele geodezice de stat de ord. II…IV sunt dezvoltate succesiv din triangulaţia de baza
prin intersecţii, astfel se introduc noi puncte sau grupuri de puncte în figurile de ordin superior; se
realizează astfel o reţea de ansamblu, compactă, cu o densitate de 1 punct la 20 km2 , respectiv 5
puncte geodezice pe foaia la scara 1:25000.
Măsurătorile unghiurilor în reţelele de ordinul II-IV s-au efectuat cu teodolite de tip T2, iar
reţelele au fost compensate riguros. La randul lor aceste reţele sunt îndesite în continuare cu puncte
de ordinal V cu o desime de 1 punct la 25-50 ha intravilan şi 1 punct la 100-400 ha extravilan. În
- 20 -
final pentru a ridica în plan detaliile din teren se fac drumuiri și radieri sprijinite pe aceste puncte.
- 21 -
Importanţa care revine conformaţiei optime a triunghiurilor va fi ilustrată în cele ce
urmează:
Toate punctele reţelelor geodezice de sprijin trebuie să fie asigurate şi prin cea de a treia
coordonată ,,H” – altitudinea sau cota. La noi în ţară este legiferat, ca toate determinarile altimetrice
să fie raportate la suprafaţa de nivel zero ,,Marea Neagră 1975”. Pentru asigurarea reprezentării
continue a reliefului întregii ţări, a fost realizată reţeaua nivelmentului general de stat, conceput tot
in sistemul ierarhic şi format din IV ordine. Reţeaua nivelmentului de stat de ordinul I este formată
din 27 de poligoane, din care 19 poligoane sunt inchise pe teritoriul ţării şi au lungimea perimetrului
cuprins între 82 şi 850 km. 24 de linii de nivelment fac legătura cu ţarile vecine unde se închid restul
- 22 -
poligoanelor. Lungimea totală a reţelei este de 6620 km şi au fost determinaţi 6400 de reperi.
Ordinele II, III, IV sunt linii de nivelment, care se sprijină pe punctele de nivelment de
ordin ierarhic superior.
- 23 -
Y) a punctelor noi în funcţie de coordonatele punctelor vechi (cunoscute) şi unghiurilor orizontale
măsurate.
După locul de staţionare se disting:
- intersecţii înainte –se determina coordonatele punctelor de sprijin noi care sunt în general
inaccesibile. Pentru realizarea acestui principiu este necesară utilizarea a minimum două puncte
vechi și un al treilea punct pentru verificare, se staţionează în punctele vechi şi se măsoară vizele
orientate spre punctul nou;
- intersecţia înapoi –se staţionează în punctele noi şi se măsoară vizele orizontale către
punctele cunoscute;
- intersecţia combinată – această metodă este o combinație între intersecția înainte și
intersecția înapoi care se folosește pentru determinarea unui punct nou de îndesire când dispunem de
cel puțin trei puncte de sprijin dintre care unul este accesibil , se staţionează atât în punctele vechi
cât şi în punctele noi.
detaliu
- 24 -
În funcţie de elementele de constrângere, dar şi de obiectivele topografice ce trebuiesc
ridicate, se deosebesc mai multe tipuri de drumuiri:
a) Drumuire desfăşurată – se porneşte de la un punct de sprijin şi se închide pe alt punct de
sprijin.
b) Drumuire închisă sau în circuit – conturul poligonal se termină pe punctul vechi din care a
început.
- 27 -
Tabelul 2.2. - Continuare
- 28 -
Figura 2.8. Schița drumuirii tahimetrice cu punct nodal
- 29 -
În continuare se prezintă modul de calcul al drumuirii tahimetrice desfaşurate:
Valorile unghiurilor orizontale se obţin ca difereţa dintre cele două citiri de pe cercul
orizontal: citirea de pe latura dinspre punctul următor-citirea pe latura dinspre punctul anterior.
În cazul în care citirea de pe cercul orizontal de pe latura dinspre punctul următor a unghiului
este mai mică decât cea dinspre punctul anterior, atunci se adună valoarea 400ᵍ (unghiurile sunt
pozitive şi mai mici de 400ᵍ ).
Formula generalizată este urmatoarea: 𝛼𝑖 = 𝐻𝑧𝑑 − 𝐻𝑧𝑠 (±400g)
𝛼5001 = 𝐻𝑧5001−5002 − 𝐻𝑧5001−5000 (±400𝑔 )
𝛼5002 = 𝐻𝑧5002−5003 − 𝐻𝑧5002−5001 (±400𝑔 )
...............................................................................
𝛼′5011 = 𝐻𝑧5011−5020 − 𝐻𝑧5011−5010 (±400𝑔 )
𝛼5014 = 𝐻𝑧5014−5013 − 𝐻𝑧5014−5015 (±400𝑔 )
𝛼5013 = 𝐻𝑧5013−5012 − 𝐻𝑧5013−5014 (±400𝑔 )
𝛼5012 = 𝐻𝑧5012−5011 − 𝐻𝑧5012−5013 (±400𝑔 )
𝛼′′5011 = 𝐻𝑧5011−5020 − 𝐻𝑧5011−5012 (±400𝑔 )
𝛼5018 = 𝐻𝑧5018−5017 − 𝐻𝑧5018−5019 (±400𝑔 )
𝛼5017 = 𝐻𝑧5017−5016 − 𝐻𝑧5017−5018 (±400𝑔 )
- 30 -
𝛼5016 = 𝐻𝑧5016−5011 − 𝐻𝑧5016−5017 (±400𝑔 )
𝛼′′′5011 = 𝐻𝑧5011−5020 − 𝐻𝑧5011−5016 (±400𝑔 )
Rezultatele se centralizează în tabelul 2.3.
- 31 -
1 1
𝑔2 = = = 0.250000
𝑛2 4
1 1
𝑔3 = = = 0.250000
𝑛3 4
|𝑒𝜃3 | ≤ 𝑇𝜃3
- 32 -
0𝑔 00𝑐 54𝑐𝑐 ≤ 0𝑔 00𝑐 59𝑐𝑐
- 34 -
Valorile coordonatelor relative provizorii ale punctelor drumuirii sunt trecute în
tabelul 2.3.
- 35 -
9. Calculul coordonatelor absolute ale nodului
𝑋′5011 ∙ 𝑝1 + 𝑋 ′′ 5011 ∙ 𝑝2 + 𝑋′′′5011 ∙ 𝑝3
𝑋5011 = = 630338.647
𝑝1 + 𝑝2 + 𝑝3
𝑌′5011 ∙ 𝑝1 + 𝑌 ′′ 5011 ∙ 𝑝2 + 𝑌′′′5011 ∙ 𝑝3
𝑌5011 = = 560127.117
𝑝1 + 𝑝2 + 𝑝3
𝑍′5011 ∙ 𝑝1 + 𝑍 ′′ 5011 ∙ 𝑝2 + 𝑍′′′5011 ∙ 𝑝3
𝑍5011 = = 572.962
𝑝1 + 𝑝2 + 𝑝3
1 1
𝑝1 = = = 0.0012
𝐷1 824.2542
1 1
𝑝2 = = = 0.0039
𝐷2 255.5010
1 1
𝑝3 = = = 0.0036
𝐷3 274.1626
𝐷1 = 𝑑5001 −5002 + 𝑑5002−5003 + ⋯ + 𝑑5010 −5011 = 824.2542 𝑚
𝐷2 = 𝑑5014 −5013 + 𝑑5013−5012 + 𝑑5012−5011 = 255.5010 𝑚
𝐷3 = 𝑑5018 −5017 + 𝑑5017−5016 + 𝑑5016−5011 = 274.1626 𝑚
𝐷1
𝑒𝑥 1𝑦1 ≤ 𝑇𝑥 1 𝑦1 , 𝑇𝑥 1𝑦1 = 4.5 ∙ 10−6 ∙ √𝐷1 + 3 ∙
5200
0.065 𝑚 ≤ 0.475 𝑚
- 36 -
Erorile trebuie să se încadreze în toleranţă:
𝐷2
𝑒𝑥 2𝑦2 ≤ 𝑇𝑥 2𝑦2 , 𝑇𝑥 2𝑦2 = 4.5 ∙ 10−6 ∙ √𝐷2 + 3 ∙
5200
0.061 𝑚 ≤ 0.147 𝑚
- 37 -
11. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor drumuirii
X5002 = X′5002 + c x1 ∙ d5001 −5002
Y5002 = Y′5002 + c y1 ∙ d5001 −5002
Z5002 = Z′5002 + 𝑐𝑧1 ∙ 𝑑5001 −5002
X5003 = X′5003 + cx1 ∙ (d5001 −5002 + d5002−5003 )
Y5003 = Y′5003 + cy1 ∙ (d5001−5002 + d5002 −5003 )
Z5003 = Z′5003 + 𝑐𝑧1 ∙ (d5001 −5002 + d5002−5003 )
...................................................................
X 𝑇 5011 ≅ X′5011 + cx1 ∙ D1
Y 𝑇 5011 ≅ Y′5011 + cy1 ∙ D1
Z 𝑇 5011 ≅ Z′5011 + 𝑐𝑧1 ∙ 𝐷1
X5013 = X′5013 + c x2 ∙ d5014 −5013
Y5013 = Y′5013 + c y2 ∙ d5014 −5013
Z5013 = Z′5013 + 𝑐𝑧2 ∙ 𝑑5014 −5013
X5012 = X′5012 + cx2 ∙ (d5014 −5013 + d5013−5012 )
Y5012 = Y′5012 + cy2 ∙ (d5014−5013 + d5013 −5012 )
Z5012 = Z′5012 + 𝑐𝑧2 ∙ (d5014 −5013 + d5013−5012 )
X 𝑇 5011 ≅ X′′5011 + cx2 ∙ D2
Y 𝑇 5011 ≅ Y′′5011 + cy2 ∙ D2
Z 𝑇 5011 ≅ Z′′5011 + 𝑐𝑧2 ∙ 𝐷2
X5017 = X′5017 + c x3 ∙ d5018 −5017
Y5017 = Y′5017 + c y3 ∙ d5018 −5017
Z5017 = Z′5017 + 𝑐𝑧3 ∙ d5018 −5017
X5016 = X′5016 + cx3 ∙ (d5018 −5017 + d5017−5016 )
Y5016 = Y′5016 + cy3 ∙ (d5018−5017 + d5017 −5016 )
Z5016 = Z′5016 + 𝑐𝑧3 ∙ (d5018 −5017 + d5017−5016 )
X 𝑇 5011 ≅ X′′′5011 + cx3 ∙ D3
Y 𝑇 5011 ≅ Y′′′5011 + cy3 ∙ D3
Z 𝑇 5011 ≅ Z′′′5011 + 𝑐𝑧3 ∙ 𝐷3
Distanța Unghiul Direcția Înălțimea Unghiul Distanța Orientare Orientare Coordonate relative provizorii Coordonate absolute provizorii Coordonate absolute
Punct Punct
înclinată vertical orizontală refrectorului orizontal orizontală transmisă compensată Punct
de stație vizat δx (m) δy (m) δz (m)
Li (m) V (g c cc) Hz (g c cc) (m) α (g c cc) d (m) θ' (g c cc) θ (g c cc) X' (m) Y' (m) Z' (m) X (m) Y (m) Z (m)
- 39 -
Direcția Coordonate relative provizorii Coordonate absolute provizorii Coordonate absolute
Distanța Unghiul Înălțimea Unghiul Distanța Orientare Orientare
Punct Punct orizontală
înclinată vertical refrectorului orizontal orizontală transmisă compensată Punct
de stație vizat Hz (g c δx (m) δy (m) δz (m) X' (m) Y' (m) Z' (m) X (m) Y (m) Z (m)
Li (m) V (g c cc) (m) α (g c cc) d (m) θ' (g c cc) θ (g c cc)
cc)
5012. 5011 36.736 99.6625 171.726 1.61
193.7790 36.7355 15.4409 15.4394 35.66044 8.8220609 0.1947368 630303.044 560118.273 572.762 630302.995 560118.292 572.766 5012
1.61 m 5013 174.4 99.2225 377.947 1.61
- 40 -
2.5. Compensarea riguroasă a punctelor reţelei de sprijin prin metoda
măsurătorilor indirecte
Direcția Distanța
Punct Punct Erori Erori
orizontală înclinată
de statie vizat sHz [cc] sD [m]
Hz [g c cc] Li [m]
5000 173.5960 41.81 162.4260 -
5001
5002 350.7000 53.36 105.9570 -
5001 313.7540 53.36 105.9460 0.008
5002
5003 92.3480 64.06 82.3210 0.008
5002 338.8120 64.06 82.3200 0.008
5003
5004 136.8910 61.91 86.0900 0.008
5003 159.5310 61.91 86.0840 0.008
5004
5005 380.2830 42.49 156.9570 0.008
5004 227.1660 42.49 156.9510 0.008
5005
5006 63.2710 88.50 55.8060 0.008
5005 302.5260 88.50 55.8080 0.008
5006
5007 77.4050 62.72 84.6230 0.008
5006 375.9280 62.72 84.6260 0.008
5007
5008 168.3080 94.03 52.1210 0.008
- 41 -
Tabelul 2.4. – Continuare
Direcția Distanța
Punct Punct Erori Erori
orizontală înclinată
de statie vizat s Hz [cc] s D [m]
Hz [g c cc] Li [m]
5007 382.450 94.03 52.1240 0.008
5008
5009 129.448 81.30 61.5320 0.008
5008 298.912 81.30 61.5310 0.008
5009
5010 178.238 58.59 92.7230 0.008
5009 229.154 58.59 92.7210 0.008
5010
5011 15.183 104.98 46.1530 0.008
5010 156.963 104.98 46.1400 0.008
5012 237.796 129.83 36.7300 0.008
5011
5016 381.498 57.63 94.8850 0.008
5020 50.382 59.77 - 0.008
5011 171.726 129.83 36.7360 0.008
5012
5013 377.947 40.50 174.4000 0.008
5012 210.675 40.50 174.4130 0.008
5013
5014 371.550 108.87 44.3710 0.008
5013 100.865 108.87 44.3680 -
5014
5015 352.238 70.07 73.7450 -
5011 117.644 57.63 94.8850 0.008
5016
5017 303.387 56.77 96.8840 0.008
5016 226.443 56.77 96.8830 0.008
5017
5018 41.324 64.02 82.4000 0.008
5017 197.944 64.02 82.3980 0.008
5018
5019 339.865 85.63 57.9790 -
2
𝐷𝑖𝑗 = √∆𝑋𝑖𝑗 + ∆𝑌𝑖𝑗2 [𝑚]
200g ∆𝑦
𝜃𝑖𝑗 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 ∆𝑥𝑖𝑗 +k∙200g [ g c cc ], unde: k=0,1,2.
𝜋 𝑖𝑗
cc cc
sin io j cc
(Yi o j ) km
ai-j = - ρ =-ρ
m ( Dio j ) km ( Dio j ) 2km
ai-j / bi-j = tg i j
o
X io j
𝑎𝑖𝑗 = cos 𝜃𝑖𝑗0
Dio j
Yi o j
bij = sin 𝜃𝑖𝑗0
Dio j
𝑏𝑖𝑗 = − 𝑏𝑗𝑖.
- 43 -
Tabelul 2.5 - Calculul coeficienţilor de direcţie şi al coeficienţilor de distanţe
- 630102.204 560867.184
-2.852
5001 5002 630137.262 560767.204 321.4700 105.948 5670.281 1988.262 0.331 -0.944 2.852 -0.351
Δ 35.058 -99.980 -0.351
- 630137.262 560767.204
-1030.751
5003 630137.342 560684.890 300.0618 82.314 7734.076 7.503 0.001 -1.000 1030.751 -0.001
5002 Δ 0.080 -82.314 -0.001
5001 630102.204 560867.184 -2.852
121.4700 105.948 -5670.281 -1988.262 -0.331 0.944 2.852 -0.351
Δ -35.058 99.980 -0.351
- 630137.342 560684.890
34.218
5004 630134.827 560598.851 298.1400 86.076 7392.879 -216.054 -0.029 -1.000 -34.218 0.029
5003 Δ -2.514 -86.039 0.029
5002 630137.262 560767.204 -1030.751
100.0618 82.3136 -7734.076 -7.503 -0.001 1.000 1030.751 -0.001
Δ -0.080 82.314 -0.001
- 630134.827 560598.851
-3.270
5005 630180.723 560448.767 318.8931 156.945 3879.010 1186.213 0.292 -0.956 3.270 -0.306
5004 Δ 45.896 -150.084 -0.306
5003 630137.342 560684.890 34.218
98.1400 86.0758 -7392.879 216.054 0.029 1.000 -34.218 0.029
Δ 2.514 86.039 0.029
- 630180.723 560448.767
-0.854
5006 630223.154 560412.528 355.0000 55.800 7409.556 8675.466 0.760 -0.649 0.854 -1.171
5005 Δ 42.430 -36.239 -1.171
5004 630134.827 560598.851 -3.270
118.8931 156.945 -3879.010 -1186.213 -0.292 0.956 3.270 -0.306
Δ -45.896 150.084 -0.306
- 630223.154 560412.528
-1.972
5007 630261.423 560337.060 329.8768 84.616 6710.197 3402.672 0.452 -0.892 1.972 -0.507
5006 Δ 38.269 -75.468 -0.507
5005 630180.723 560448.767 -0.854
155.0000 55.7998 -7409.556 -8675.466 -0.760 0.649 0.854 -1.171
Δ -42.430 36.239 -1.171
- 630261.423 560337.060
-2.743
5008 630279.273 560288.096 322.2556 52.117 11476.355 4183.873 0.343 -0.940 2.743 -0.365
5007 Δ 17.851 -48.965 -0.365
5006 630223.154 560412.528 -1.972
129.8768 84.6161 -6710.197 -3402.672 -0.452 0.892 1.972 -0.507
Δ -38.269 75.468 -0.507
- 44 -
Tabelul 2.5 - Continuare
- 630279.273 560288.096
1.907
5009 630250.699 560233.614 269.2490 61.520 9164.193 -4806.395 -0.464 -0.886 -1.907 0.524
5008 Δ -28.574 -54.482 0.524
5007 630261.423 560337.060 -2.743
122.2556 52.1169 -11476.355 -4183.873 -0.343 0.940 2.743 -0.365
Δ -17.851 48.965 -0.365
- 630250.699 560233.614
-1.046
5010 630314.779 560166.610 348.5803 92.713 4962.433 4745.895 0.691 -0.723 1.046 -0.956
5009 Δ 64.080 -67.004 -0.956
5008 630279.273 560288.096 1.907
69.2490 61.5202 -9164.193 4806.395 0.464 0.886 -1.907 0.524
Δ 28.574 54.482 0.524
- 630314.779 560166.610
-1.655
5011 630338.647 560127.117 334.6078 46.145 11807.203 7135.784 0.517 -0.856 1.655 -0.604
5010 Δ 23.868 -39.493 -0.604
5009 630250.699 560233.614 -1.046
148.5803 92.7134 -4962.433 -4745.895 -0.691 0.723 1.046 -0.956
Δ -64.080 67.004 -0.956
- 630338.647 560127.117
-1.655
5010 630314.779 560166.610 134.6078 46.145 -11807.203 -7135.784 -0.517 0.856 1.655 -0.604
Δ -23.868 39.493 -0.604
5012 630302.995 560118.292 0.248
215.4481 36.7282 4164.898 -16825.438 -0.971 -0.240 -0.248 4.040
5011 Δ -35.652 -8.825 4.040
5016 630414.626 560070.328 -0.747
359.1380 94.8564 4018.024 5375.732 0.801 -0.599 0.747 -1.338
Δ 75.978 -56.789 -1.338
5020 630420.2662 560165.5414 0.471
28.0110 90.2114 -3005.816 6384.829 0.905 0.426 -0.471 2.124
Δ 81.619 38.424 2.124
- 630095.935 560072.092
-0.281
5013 630138.632 560060.077 382.5375 44.355 3887.805 13816.277 0.963 -0.271 0.281 -3.554
5014 Δ 42.697 -12.015 -3.554
5015 630032.621 560034.769 0.589
233.90994 73.496 4398.744 -7461.943 -0.861 -0.508 -0.589 1.696
Δ -63.314 -37.323 1.696
- 630138.632 560060.077
0.354
5012 630302.995 560118.292 21.6703 174.368 -1218.928 3441.526 0.943 0.334 -0.354 2.823
5013 Δ 164.363 58.215 2.823
5014 630095.935 560072.092 -0.281
182.5375 44.3549 -3887.805 -13816.277 -0.963 0.271 0.281 -3.554
Δ -42.697 12.015 -3.554
- 45 -
Tabelul 2.5 - Continuare
- 630302.995 560118.292
0.248
5011 630338.647 560127.117 15.4481 36.728 -4164.898 16825.438 0.971 0.240 -0.248 4.040
5012 Δ 35.652 8.825 4.040
5013 630138.632 560060.077 0.354
221.67028 174.368 1218.928 -3441.526 -0.943 -0.334 -0.354 2.823
Δ -164.363 -58.215 2.823
- 630543.843 559947.886
-0.732
5017 630477.384 559996.556 159.7594 82.374 -4566.213 -6235.171 -0.807 0.591 0.732 -1.366
5018 Δ -66.459 48.670 -1.366
5019 630545.371 559889.971 -37.902
301.6792 57.9352 10984.666 289.814 0.026 -1.000 37.902 -0.026
Δ 1.528 -57.915 -0.026
- 630477.384 559996.556
-1.175
5016 630414.626 560070.328 144.8756 96.855 -5006.394 -4258.980 -0.648 0.762 1.175 -0.851
5017 Δ -62.759 73.772 -0.851
5018 630543.843 559947.886 -0.732
359.7594 82.3744 4566.213 6235.171 0.807 -0.591 0.732 -1.366
Δ 66.459 -48.670 -1.366
- 630414.626 560070.328
-0.747
5011 630338.647 560127.117 159.1380 94.856 -4018.024 -5375.732 -0.801 0.599 0.747 -1.338
5016 Δ -75.978 56.789 -1.338
5017 630477.384 559996.556 -1.175
344.8756 96.8554 5006.394 4258.980 0.648 -0.762 1.175 -0.851
Δ 62.759 -73.772 -0.851
- 46 -
3. Scrierea sistemului iniţial al ecuaţiilor de corecţii
- 47 -
[l] = 0.
În cazul distanţelor, ecuaţiile de corecţii se scriu o singură dată pentru fiecare distanţă
măsurată, întrucât distanţa dintre două puncte este unică. Ecuaţia aferentă acestui tip de
măsurători este dedusă din egalitatea:
0 ∗
𝐷𝑖𝑗 + 𝑣𝑖𝑗 = 𝐷𝑖𝑗 + 𝑑𝐷𝑖𝑗
unde:
0
𝐷𝑖𝑗 – distanţă măsurată şi redusă la planul de proiecţie;
𝑣𝑖𝑗 – corecţia aferentă distanţei măsurate;
∗
𝐷𝑖𝑗 – distanţa provizorie calculată din coordonatele provizorii;
𝑑𝐷𝑖𝑗 – corecţia ce va fi determinată prin compensare.
dDij + 𝑙 𝑖𝑗 = 𝑣𝑖𝑗 ,
cu ponderea 𝑝𝑖𝑗 , pentru ecuaţiile de distanţe intre punctele „i” si „j”.
Variaţiile orientării (dθ ij) şi ale distanţei (d′Dij ) se vor exprima funcţie de variaţia în
mărimile coordonatelor rectangulare dx şi dy. Acestea sunt necunoscute care se vor determina
prin operaţia de compensare şi care adăugate coordonatelor provizorii ale punctelor noi conduc
la obţinerea coordonatelor definitive (compensate) ale acestor puncte:
XP = XP o + dxP
YP = YP o + dyP
pentru o distanţă măsurată din punct nou (i) către punct nou (j):
a ijdx j bijdy j a ijdx i bijdyi lij v 'ij , cu p ij
Se are în vedere ca atunci când vizele sunt inversate faţă de cazul în care au fost
calculaţi aceşti coeficienţi de distanţe, să se aplice schimbarea de semn: 𝑎𝑖𝑗 = - 𝑎𝑗𝑖 ; 𝑏𝑖𝑗 = - 𝑏𝑗𝑖
Pentru măsurătorile de distanţe, relaţia cu care se determină ponderile fiecărei distanţe
măsurate, ce intră în calculul de compensare, este dată de formula:
𝑝𝑖𝑗̅ = 1/𝑠𝐷2𝑖𝑗 , unde 𝑠𝐷𝑖𝑗 reprezintă eroarea medie pătratică de determinare a distanței Dij.
̅̅̅
În concluzie, sistemul iniţial al ecuaţiilor de corecţii netransformate conţine un număr
de r = 52 ecuaţii şi 45+52 =97 necunoscute (dz1 , dz2 , … ,dz9 ,, dx1 , dy1 , dx2 , dy2 , dx3 , dy3, v1 , v2 ,
… , v65 ), toate aceste elemente fiind centralizate în tabelul 2.5.
Pentru formarea modelului funcţional matricial ponderat:
Br-n Xn-1 + Lr-1 = Vr-1 , cu pondere Pr-r
(B52-45 X45-1 + L52-1 = V52-1 , cu pondere P52-52 ),
se vor grupa elementele componente ale matricilor astfel:
matricea coeficienţilor sistemului ecuaţiilor de corecţii:
- 49 -
1 0 ... 0 a1,1b1,1 ... a1,14 b1,14
1 0 ... 0 a 2,1b 2,1 ... a 2,14 b 2,14
... ... ... ... ... ... ...
0 0 ... 0 a15,1b15,1 ... a15,14 b15,14
... ... ... ... ... ... ...
B52 45 0 0 ... 0 a 25,1b 25,1 ... a 25,14 b 25,14
.. ... ... ... ... ... ...
0 0 ... 0 a 36,1b36,1 ... a 36,14 b36,14
0 0 ... 0 a 37,1 b37,1 ... a 37,14 b37,14
... ... ... ... ... ... ...
0 0 ... 0 a 52,1 b52,1 ... a 52,14 b52,14
- 50 -
4. Scrierea sistemului ecuaţiilor normale ale necunoscutelor
- 53 -
sau
N45-45 ∙X45-1 + T45-1 = 045-1
unde matricile componente ale sistemului se obţin prin operaţiile de transpunere şi înmulţire
matricială, folosind funcţiile specifice programului de calcul Microsoft Excel (TRANSPOSE,
MMULT):
𝑇
𝑁45−45 = 𝐵45−52 𝑃52−52 𝐵52−45 este matricea coeficienţilor ecuaţiilor normale ale
necunoscutelor (tabelul I.9);
𝑇
𝑇45−1 = 𝐵45−52 𝑃45−52 𝐿 52−1 este matricea-vector a termenilor liberi din ecuaţiile
normale ale necunoscutelor (tabelul I.10, coloana 16).
- 54 -
Q11 Q1 2 ... Q1 45
Q21 Q2 2 ... Q 245
Q 45-45 =
... ... ... ...
Q ... Q45 45
451 Q45 2
- 55 -
6. Calculul coordonatelor compensate ale punctelor noi.
Coordonatele rectangulare plane compensate ale punctelor noi se obţin prin însumarea
algebrică a coordonatelor provizorii cu mărimile necunoscutelor (corecţiilor):
Zi = Zo i + dzi,unde i 1,9
- 58 -
Tabelul 2.10 - Calculul unghiurilor de orientare compensate ale stațiilor
Unghi de orientare
Unghi de orientare al Corectie
Nr. al
statiei provizoriu dzi
statie statiei compensat
Z°i [g c cc] [cc]
Zi [g c cc]
5001 370.7696 -9.567014 370.7686
5002 207.7149 -22.56708 207.7126
5003 161.2494 -20.81362 161.2473
5004 338.6096 4.7614517 338.6100
5005 291.7280 12.614495 291.7293
5006 252.4729 62.454206 252.4791
5007 153.9482 67.208568 153.9549
5008 139.8033 36.987256 139.8070
5009 170.3396 43.228911 170.3440
5010 319.4256 29.744808 319.4285
5011 377.6414 -64.84512 377.6349
5012 243.7227 -110.922 243.7116
5013 210.9914 29.040909 210.9943
5014 281.6722 40.672033 281.6763
5016 41.4913 -57.2908 41.4856
5017 318.4340 -43.74047 318.4297
5018 361.8148 -16.85026 361.8132
Prin înlocuirea valorilor necunoscutelor dxi, dyi, dzi, în sistemul iniţial (netransformat)
al ecuaţiilor de corecţii scris sub forma generală, se obţin mărimile corecţiilor direcţiilor
azimutale şi ale distanţelor măsurate.
Vr-1 = Br-n Xn-1 + Lr-1
sau
V52-1 = B52-45 X45-1 + L52-1
care trebuie să fie egală cu suma produselor dintre ponderi, corecţii şi termenii liberi:
- 59 -
9. Calculul valorilor compensate ale direcţiilor azimutale, orientărilor şi ale
distanţelor
αij = αo ij + vij
θij = Zi + αij
- 60 -
Tabelul 2.11 - Calculul si verificarea orientarilor compensate
Orientări
Diferențe
Direcții Direcții Orientări din
Nr. Pct. Pct. Corecții de
măsurate compensate compensate coordonate
ec. stație vizat vij [cc] orientări
α°ij [g c cc] αij [g c cc] Θij [g c cc] compensate
[cc]
Θij [g c cc]
- 61 -
Tabelul 2.12 - Calculul si verificarea distantelor compensate
- 62 -
Tabelul 2.13. - Calculul orientarilor si distantelor din coordonate compensate
- 63 -
10. Calculul erorii medii pătratice a unităţii de pondere
unde:
r este numărul ecuaţiilor de corecţii iniţiale (netransformate) sau numărul direcţiilor şi a
distanţelor măsurate (r = 52);
n este numărul necunoscutelor (2N+P), cu N = 14 (numărul punctelor noi din reţea) şi P
= 6 (numărul punctelor staţionate pe teren).
11. Calculul erorilor medii pătratice ale direcţiilor şi distanţelor măsurate direct pe teren
Cu ajutorul erorii medii pătratice a unităţii de pondere ( s 0 ), se pot calcula erorile medii
pătratice ale direcţiilor şi distanţelor măsurate direct pe teren, în fiecare staţie, cu formula:
( s 0 )i = ± s 0 pi
o
( s D )i = ± ( s 0 ·D i ) pi
- 64 -
Tabelul 2.14. - Erorile medii patratice ale elementelor masurate pe teren
- 65 -
12. Calculul erorilor medii pătratice ale coordonatelor compensate ale punctelor noi
Erorile medii pătratice ale mărimilor compensate ale necunoscutelor (dx,dy) reprezintă
erorile de determinare a celor mai probabile valori ale coordonatelor punctelor noi, numite
coordonate compensate (X,Y). Astfel, erorile medii ale abscisei şi ale ordonatei punctelor noi
sunt calculate cu relaţiile:
Pentru punctul 5002: sx = ± s 0 Q1818 ; sy = ± s 0 Q19 19
(m)
Pentru punctul 5003: sx = ± s 0 Q20 20 ; sy = ± s 0 Q21 21
(m)
Pe baza erorilor în poziţia punctului de-a lungul axelor de coordonate (sx ,sy ), se
calculează eroarea totală în poziţia punctului cu formula:
- 66 -
𝑠𝑡 = √𝑠𝑥2 + 𝑠𝑦2 (m) - pentru punctele 5002, 5003, 5004, 5005, 5006, 5007, 5008, 5009, 5010,
5011, 5012, 5013, 5016 și 5017, în tabelul 2.14.
Tabelul 2.15. - Erorile medii patratice ale coordonatelor compensate ale punctelor noi
Dacă erorile sx şi sy pot fi pozitive şi negative, eroarea totală este evident pozitivă.
Dezavantajul erorilor medii pătratice constă în faptul că, ele nu permit cunoaşterea direcţiilor de-
a lungul cărora erorile sunt maxime şi minime, respectiv mărimile acestora. Acest lucru se poate
cunoaşte cu ajutorul elipsei erorilor şi a podarei elipsei erorilor.
13. Calculul elementelor elipsei erorilor şi ale podarei elipsei erorilor pentru punctele noi
2∙𝑄36−37
pentru punctul 5011: 2𝜃10 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑄 + 𝑘 ∙ 200𝑔 [g c cc];
36−36 −𝑄37−37
2∙𝑄40−41
pentru punctul 5013: 2𝜃12 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑄 + 𝑘 ∙ 200𝑔 [g c cc];
40−40 −𝑄41−41
- 67 -
2∙𝑄42−43
pentru punctul 5016: 2𝜃13 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑄 + 𝑘 ∙ 200𝑔 [g c cc];
42−42 −𝑄43−43
2∙𝑄44−45
pentru punctul 5017: 2𝜃14 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑄 + 𝑘 ∙ 200𝑔 [g c cc];
44−44 −𝑄45−45
Din ecuaţiile trigonometrice de mai sus rezultă cele două soluţii θ şi θ + 100 g
(tabelul 2.15), unghiul de orientare fiind considerat de la sistemul de axe în care a fost determinat
punctul nou, mai precis de la axa X.
În continuare, se calculează mărimile semiaxelor elipselor de eroare. Mai întâi
coeficientul :
1
pentru punctul 5002: A1 = ± s 0 (Q1818 Q1919 q1 ) [m]
2
1
B1 = ± s 0 (Q1818 Q1919 q1 ) [m]
2
1
pentru punctul 5011: A10 = ± s 0 (Q3636 Q3737 q10 ) [m]
2
1
B10 = ± s 0 (Q3636 Q3737 q10 ) [m]
2
1
pentru punctul 5013: A12 = ± s 0 (Q40 40 Q4141 q12 ) [m]
2
1
B12 = ± s 0 (Q40 40 Q4141 q12 ) [m]
2
1
pentru punctul 5016: A13 = ± s 0 (Q42 42 Q43 43 q13 ) [m]
2
- 68 -
1
B13 = ± s 0 (Q42 42 Q43 43 q13 ) [m]
2
1
pentru punctul 5017: A14 = ± s 0 (Q44 44 Q45 45 q14 ) [m]
2
1
B14 = ± s 0 (Q44 44 Q45 45 q14 ) [m]
2
Pentru verificarea modului de calcul al orientării semiaxei mari a elipsei erorilor, se pot
obține mărimile semiaxelor elipsei și prin intermediul relațiilor funcție de orientarea elipsei, după
care se efectuează controlul egalității cu mărimile determinate anterior:
𝐴 = ±𝑠0 √𝑄𝑥𝑥 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃 + 2𝑄𝑥𝑦 cos 𝜃 sin 𝜃 + 𝑄𝑦𝑦 𝑠𝑖𝑛2 𝜃 ;
Pentru desenarea podarei generată de elipsa erorilor, se calculează razele – vector ale
podarei, cu ajutorul semiaxelor elipsei şi pentru diferite valori ale unghiului ψ, făcut de semiaxa
mare cu raza – vector, cu relaţia:
Calculele pentru punctele noi 5002, 5011, 5013, 5016 și 5017, cu valori ale unghiului ψ
din 10g în 10g, se efectuează în tabelul 2.16. Podara fiind simetrică faţă de axele elipsei erorilor,
calculul razelor – vector se execută numai pentru unghiurile primului cadran şi sunt exprimate în
milimetri.
- 69 -
Tabelul 2.17. - Calculul razelor vector ale podarei elipsei erorilor
Construcţia grafică a podarei elipsei erorilor, numită şi curba pedală sau curba erorilor
medii pătratice, se face la o scară supraunitară, în cazul de faţă 2:1, pe baza orientărilor
semiaxelor elipsei de eroare şi ale datelor tabelului 2.16 , în următoarea succesiune :
se consideră pe plan punctul nou determinat şi se duc axele sistemului iniţial X,Y în care
a fost determinat punctul ;
cu ajutorul unghiurilor de orientare θ şi θ + 100 g, măsurate faţă de axa X, se duc axele XA
şi Y B , care corespund direcţiilor de-a lungul cărora erorile sunt maxime şi minime. De-a
lungul acestor axe, începând din origine, se iau segmentele care corespund semiaxelor
elipsei erorilor (A şi B), obţinându-se punctele „1” pe axa XA, şi „11”, pe axa Y B ;
se aplică faţă de axa XA, unghiurile ψ (10g, 20g,…, 90g) iar pe direcţiile obţinute se aplică
lungimile razelor – vector (tabelul 1.16), obţinându-se punctele 2,3,…,10 ;
se unesc punctele principale 1 şi 11 cu punctele intermediare 2,3,…,10 printr-o curbă
plană, obţinându-se curba podară pentru primul cadran.
în celelalte cadrane, construcţia grafică a podarei se face pe baza simetriei, în raport cu
axele XA şi YB ;
Configuraţia podarei elipsei erorilor este în funcţie de configuraţia elipsei erorilor, de
raportul celor două semiaxe. Când raportul este egal cu unitatea (A/B = 1), elipsa şi podara
- 70 -
degenerează într-un cerc de eroare. Pe măsură ce raportul creşte, aria podarei diferă tot mai mult
de aria elipsei. De asemenea, pentru elipse de aceeaşi arie, dar de configuraţie diferită, din cauza
raportului semaixelor, ariile podarelor diferă sensibil.
Prin măsurare grafică, în programul de desen se pot determina sau doar verifica, mărimile
erorilor medii pătratice ale coordonatelor compensate ale punctului nou, de-a lungul axelor de
coordonate. Astfel, pentru erorile (sx, sy ) se măsoară segmentul între origine şi punctul unde
podara intersectează axa X şi respectiv, axa Y.
Aria podarei elipsei erorilor caracterizează domeniul de situare a poziţiei probabile a
punctului nou cu o probabilitate mai mare decât în cazul în care se consideră aria elipsei erorilor:
- pentru punctul 5002 : Ae = πAB = 1675,95 mm2 ; Ap = ( A2 B 2 ) = 1731,65 mm.2
2
- pentru punctul 5011 : Ae = πAB = 2417,88 mm2 ; Ap = ( A2 B 2 ) = 2496,53 mm.2
2
- pentru punctul 5013 : Ae = πAB = 987,22 mm2 ; Ap = ( A2 B 2 ) = 1025,45 mm.2
2
- pentru punctul 5016 : Ae = πAB = 2216,37 mm2 ; Ap = ( A2 B 2 ) = 2273,76 mm.2
2
- pentru punctul 5017 : Ae = πAB = 1238,76 mm2 ; Ap = ( A2 B 2 ) = 1241,83 mm.2
2
- 71 -
Folosirea metodei radierii ca metodă ajutătoare se foloseşte în cazul suprafeţelor mari de
teren, cu densitate mare de puncte şi în care punctele de staţie sunt puncte de drumuire sau de
triangulaţie.
Etapele de calcul ale coordonatelor punctelor de detaliu prin metoda radierii tahimetrice
sunt următoarele:
1. Calculul unghiurilor orizontale dintre latura din urmă a drumuirii și direcțiile către
punctele vizate din stație
𝛼1 = 𝐻𝑧5000 −1 − 𝐻𝑧5000−5001
..............................................
𝛼972 = 𝐻𝑧5019−1 − 𝐻𝑧5019−5018
..................................................
𝑑5019−972 = 𝐿 5019−972 ∙ sin 𝑉5019−972
- 72 -
3. Calculul orientărilor direcțiilor spre punctele de detaliu
𝜃5000−1 = 𝜃5000−5001 + 𝛼1
𝜃5000−2 = 𝜃5000−5001 + 𝛼2
............................................
𝜃5019−972 = 𝜃5019−5018 + 𝛼972
.......................................................................
∆𝑥 5019−972 = 𝑑5019−972 ∙ cos 𝜃5019−972
𝑋1 = 𝑋5000 + ∆𝑥 5000 −1
𝑌1 = 𝑌5000 + ∆𝑦5000−1
𝑍1 = 𝑍5000 + ∆𝑧5000−1
......................................
- 73 -
Tabelul 2.18. - Calculul coordonatelor punctelor radiate
- 74 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 75 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 76 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 77 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 78 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 79 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 80 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 81 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 82 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 83 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 84 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 85 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 86 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 87 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 88 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 89 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 90 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 91 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 92 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 93 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 94 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 95 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 96 -
Tabelul 2.18. - Continuare
- 97 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 98 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 99 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 100 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 101 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 102 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 103 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 104 -
Tabelul 2.18. – Continuare
- 105 -
CAPITOLUL 3
ÎNTOCMIREA PLANULUI
DE SITUAŢIE
- 106 -
3.1. Inventarul de coordonate al punctelor de drumuire şi de detaliu
- 107 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 108 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 109 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 110 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 111 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 112 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 113 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 114 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 115 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 116 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 117 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 118 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 119 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 120 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 121 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 122 -
Tabelul 3.1. Continuare
- 123 -
3.3. Metode de redactare a planurilor topografice
obiectivului
- 124 -
Operaţiunea de raportare a punctelor pe plan se realizează în mod automat în programul
AutoCAD cu ajutorul unor programe precum TopoLT, TopoSys etc.
d. Unirea punctelor
Următoarea etapă este unirea punctelor în funcţie de codul acestora şi în conformitate
cu schiţele realizate la teren, în timpul măsurătorilor şi se completează cu semenele
convenţionale corespunzătoare, conform atlasului de semne convenţionale.
e. Cartografierea planului
În această fază se trec pe planurile de situaţie următoarele elemente: numerotarea
punctelor, elementele de toponimie (denumirile localităţilor, drumurilor etc.), denumirea
planului, scara, anul ridicării și redactării, sistemul de referinţă pentru cote, sistemul de proiecţie
utilizat şi numele operatorului.
- 125 -
CAPTOLUL 4
ÎNTOCMIREA PROFILELOR
LONGITUDINALE ŞI A PROFILELOR
TRANSVERSALE
- 126 -
În cadrul temei de proiect al tronsoanelor de drum DS 386, DC 196, DS 174 şi DC 175,
s-a realizat un număr de două profile longitudinale şi patru profile transversale.
- 127 -
Pentru reprezentarea profilelor longitudinale se parcurg următoarele serii de
operaţiuni:
- se întocmeşte un tabel în care se trec: denumirea punctelor, cota terenului în punctele
respective, distanţele dintre puncte (parţiale şi cumulate) şi panta dintre puncte;
- considerăm sistemul rectangular de axe XY, abscisa X ca fiind scara înălţimilor 1: 100,
iar ordonata Y ca fiind scara lungimilor 1: 1 000;
- pe scara lungimilor se alcătuieşte un indicator care va conţine: denumirea punctului, cota
teren a punctului, cota proiectului (dacă este cazul), distanţa parţială şi distanţa cumulată şi
panta;
- pentru realizarea profilul longitudinal se iau cotele de pe axul drumului (calculate la
birou), distanţele parţiale măsurate pe teren şi distanţele cumulate;
- se calculează panta terenului cu relaţia:
ΔH𝑖−𝑗
𝑝=
𝐷𝑖−𝑗
unde: ΔHi-j = Hj-Hi
Di-j - distanţa dintre punctele i şi j (calculată în etapa de birou)
- pe scara înălţimilor, la 1-3 cm se fixează cota minimă şi cota maximă a profilului în
valori rotunde;
- din aceste puncte se ridică perpendiculare;
- se unesc vârfurile punctelor obţinute anterior rezultând profilul longitudinal.
- 128 -
- considerăm în sistemul rectangular de axe XY, abscisa X ca fiind scara înălţimilor 1: 10,
iar ordonata Y ca fiind scara lungimilor 1: 100;
- pe scara lungimilor se alcătuieşte un indicator care va conţine: denumirea punctului, cota
teren a punctului, cota proiectului (dacă este cazul), distanţa parţială şi distanţa cumulată şi
panta;
- cotele punctelor se calculează la birou, distanţele parţiale se măsoară pe teren şi distanţele
cumulate se determină prin calcul algebric;
- se calculează panta terenului cu relaţia:
ΔH𝑖−𝑗
𝑝=
𝐷𝑖−𝑗
- pe scara înălţimilor, la 1-3 cm se fixează cota minimă şi cota maximă a profilului în
valori rotunde;
- din aceste puncte se ridică perpendiculare;
- se unesc vârfurilor punctelor obţinute anterior rezultând profilul transversal.
- 129 -
CAPITOLUL 5
ELEMENTE DE ORGANIZARE
A LUCRĂRILOR DE CADASTRU
- 130 -
5.1. Aspecte teoretice privind organizarea lucrărilor de cadastru
Lucrările de măsurători terestre se pot desfăşura în întreprinderi specializate în cadrul
Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), Oficiului Judeţean de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OJCPI), primării, întreprinderi de construcţii consulting –
engineering sau în întreprinderi mici, tip SRL care prestează servicii specializate pentru persoane
fizice sau juridice.
- 131 -
execută în conformitate cu procesul tehnologic prevăzut în cuprinsul fiecărui articol şi în
condiţiile normale de lucru în teren, iar la birou în condiţii optime.
Capitolul G – Calcule
Capitolul J – Fotogrammetrie
Capitolul O – Cercetare
- 132 -
5.2. Antemăsurătoarea privind execuţia lucrărilor de teren si birou
- Capitolul G : Calcule
- 133 -
5.3. Devizul pe categorii de lucrări (estimativ al lucrărilor)
- 134 -
Denumire lucrare: REALIZAREA PLANULUI TOPOGRAFIC PENTRU MODERNIZAREA DRUMURILOR SĂTEŞTI 174 ŞI 386 ȘI DRUMURILOR COMUNALE 175 ȘI 196 DIN SATUL SOCI, COMUNA
BORCA, JUDEŢUL NEAMȚ
- 135 -
Denumire lucrare: REALIZAREA PLANULUI TOPOGRAFIC PENTRU MODERNIZAREA DRUMURILOR SĂTEŞTI 174 ŞI 386 ȘI DRUMURILOR COMUNALE 175 ȘI 196 DIN
SATUL SOCI, COMUNA BORCA, JUDEŢUL NEAMȚ
- 136 -
Tabelul 5.4 Recapitulaţie deviz
- 137 -
Concluzii
- 138 -
Bibliografie
- 139 -